Romanulu, noiembrie 1874 (Anul 18)

1874-11-25

1036 chiar daca acela tratată ară fi primita de majoritatea delegaților, în casula unei noui conferințe. Corespondintele nostru din Berlin ne scrie — și lucruli își are importanța sea —că, guvernele din Berlin și Viena sunt mai dispuse decâtă statele cele mici să adopte propunerile Rusiei. „Cândă se propună reforme în numele și ’n interesulă umanității, nu trebuia să se uite că cela mai naltă interesă ală ómenilorü e d’a se garanta națiunile libere de cucerirea suveranilor, cari ’și schimbă statele în tabere armate și carii facă soldați esereitați din milionele loră de supuși. Cea mai mare parte din propunerile conținute în proiectură rusă suntă, negreșită, escelente, dară ne vine să credemă c’acelea care suntă bune voră fi impuse de progresul moralei publice, chiar și daca n’ar fi figura în vr’ună tratată. Unele părți a fi ciiară simple astome ale resbelului civilisată. Astăfelă, abia se pate pare necesariă în Europa d’a se stipula că ună oraștă deschisă, care nu e apărată de trupe, nu trebuie se fie nici atacată nici bombardată. Mai este de trebuință să se proclame că comandantele unui corpă asediatoră trebuie se cruțe, pe câtă va fi posibile, bisericele și edificiile consacrate artelor, sau binefaceriloră ? Ară fi forte tristă decât pentru a se sancționa precepte umanitare de felulă acestora, care nu suntă de câtă totă atâtea locuri comune — ne-amul pune se admitemă orbescenesce doctrine care n’arătace de câtă sĕ micșioreze libertățile originare și naturale ale ómenilor”.“ Uă corespondință din Constantinopole către jiaralu la République frangaise comunică că Sultanul face chiăltuieli enorme „pentru a pune Turcia pe picioră de resbelă. Arsenalul de la Sainte-Irene este încărcată de arme și de munițiuni, între cari se află 300,000 pușei Remington. Arsenalul de la Dolma-Baltche va primi în curendă din America 600,000 pusei. Untă altă arsenală, destinată a primi tunurile Krupp, se află în construcțiune. Aceași corespondință asigură că se vorbesce și despre uă reformă generală în sistema administrativă și financiară a imperiului, care sa va face supt direcțiunea și după planul unui diplomată franceză, care se ascepta a sosi în cureada la Constantinopole. Montevideo, 29 Noembre.—Se asigură că generaleie Mittre a rămisă ună parlamentară la Buenos-Aires ca se trateze despre pace. Comitatul de resistință din Bacău în ședința sea din 17 Noembre, a luată decisiunea d’a adresa corpurilor legiuitore urmatorea petițiune: Domnule președinte, Domnilorű deputați. Cestiunea rurale a fostă agitată în țeră mai bine de ună sfertă de seculă, mai toți bărbații noștrii de stată s’aă ocupată cu studiarea iei, felurite proiecte au fostă presintate corpurilor legiuitóre, pene ce în cea după urmă prin legea de la 1864 i-s’a dată uă soluțiune. Acestă lege, menită a tranșa cea mai mare cestiune economică naționale, a fostă obiectulă de solicitudine ală adunării constituante de la 1866, încâtă a consacrată doue articule din Constituțiune. Art. 20 dice : «Proprietatea dată țeraniloră de legea rurale și despăgubirea garantată proprietarilor, prin acea lege, nu voră pute fi nici vădată atinse.» Art. 133 dice : «Nealienabilitatea pământuriloră foștilor clăcașî în timpă de 30 ani, prevăzută prin legea rurale, este menținută.» Prin solicitudinea ce a aretatu acestă adunare,a făcută ca legea rurale se facă parte întregitore chiară din Constituțiune, încâtă astăzi orice călcare a legii rurale nu póte fi privită de câtă ea uă călcare a Penstituțieaiî, ROMANOLU, 26 NOEMBRE, 1874 Veijândă că încă nici pene astăzi nu s’a făcută acestei legi oă sinceră aplicațiune în tote localitățile, ba chiară nu s’a aplicată în totă coprinsulă iei, căci, în judecială Bacăă, la moșii situate în crierii munților, s’a aplicată disposițiunile legii relative la moșiele de câmpă, răpindu-li-se locuitoriloră dreptulă de servitute asupra păduriloră, sancționată de art. 9 din legea rurale, care dice : «dreptură la pădure ce năsătianii de pe moșiele din Moldova, după art. 44 ală legii muntelui, (adecă judeciele Putna, Bacău, Nemțu și Suceva) și cei de pe moșiele din țera Românesc», în virtute a art. 140, § 4, din legea de la 23 Aprile 1851, li se păstreză neatinsă și ’n viitoră». «După cinci spre dece ani , proprietarii voră fi in dreptă a cere liberarea pădurilor, de supt acestă servitute, prin bună învoială, sau prin hotărîre judecătorescă. «Acestă dreptă ’să voră pute esercita și comunele, aședămintele publice și statală.» Asemenea ea a remasa neaplicată în totă cuprinsul ă ieî, prin aceaa că însurățeii nu simtă încă împroprietăriți, după cum cere art. 6 din legea rurale, care zice : «voră avea facultatea a se strămuta pe moșiele statului cele mai apropiate: a) Sătenii cărora din doue treimi ale moșiei nu li se póte împlini întinderea locurilor legiuite; b) Spornicii (însurățeii) ce nu voră are locuri în cuprinderea legilor în ființă. Și unii și alții, strămutându-se pe moșiele statului , dă voiă a se desface de casele și sădirile făcute de dânșii pe moșiele pe cari le părăsescu, avendu comuna dreptulă de preemțiune (rescumpărare).» Vedeadă că pe la mai multe localități, și putemă an Jme mai în tote comunele rurale, locuitorii împroprietăriți, victime ale neșciinței loră, ale necesității provenite din lipsa anilor ă cehă succedată anului în care s’a promulgată legea rurale, și abandonați de mesura protectrice ce legiuitorulă a avutu în vedere a o institui prin proibițiune de nealienare, supt felurite moduri aă înstrăinată parte din pământurile loră : unii chiară prin vinderi, alții prin simulațiunî de arendărî pe timpă îndelungată de la 25 pene la 90 anî, alții prin alcătuiri, și acestea mai alesă cu Jidanii, de a le face construcțiuni, și pentru procentele capitalului înființândă antiedreșe, în câtătate în realitate nu suntă decâtă adevărata înstrăinare a pământului. Vedeadă că încă de la punerea în lucrare a acestei legi, guvernele ce s’aă succedată pene astăzi aă lăsată se se comită aceste abateri, fără ca prin măsurî energice și chiară cu concursul puterilor legiuitóre se vină a le împedeca. Ye<jendă că consecința inevitabile a continuării stării actuale de lucruri ar fi că locuitorii vor deveni proletari, peritenduși pământurile și drepturile ce le aveau înaintea legii rurale, și astăfelă, și scopul legii și ideiele economice naționale avute în vedere pene la confecționarea legii ară dispare. Supt semnați, în numele tuturoră celoră interesați în causă, venimă a ve ruga, ca unii ce aveți inițiativa legiloră, se propuneți și să faceți uă lege care se declare de dreptă nile tóte întrăiările făcute contra legii și restabilirea locuitorilor în pământurile lor, ca toți aceia ace au contractată cu locuitorii contra legii, fiindă vedită zona loră credință de a frauda legea, se perdă în favorea locuitoriloră ori ce ară fi avansată în complulă acestoră tocmeli nelegiuite, mai alesă că nici s’ară pute determina adevărata valore ce li s’a dată, fiind tate închipuite spre a face restituirea imposibile. Cestiunea fiindă de ordine publică,, și din punctul de vedere constituționale, și din acela că ea intereseză societatea, esecutarea legii ce veți face se fiă cu deosebire pusă în sarcina ministeriului publică, de a urmări din oficiu tóte abaterile de la ea. Domnule președinte și domniloră deputați. Credemă că cunosceți ca și noi cestiunea, simțiți ca și noi necesitatea vindecării răului, și punândă luminele și patriotismulă d-vóstre în servițiul acestei cause, veți da țării una din legile cele mai binefăcătore: Colonelu Lecca, Alecu Vilner, Dimitrie Holbana, Const. Flatonü, Mihhaeü Climescu, Nicu Morțunu, Cost. Radu. (Gazetta de Bacäu). j Articulü 125 din legea comunală (zice că „consiliele comunale sunt datore, cândă supună bugetele și socotelele for, la aprobarea comitatului permanente respectivă , sau ministeriului de interne, se certifice ca ele au fostă publicate și afișiate,“ căci legea cere prin art. 124 ca „ele se fiu publicate și afișiate, cândă suma loră trece peste 50.000 lei“. Aceste disposițiuni aă descopă d’a pune în posițiune pe fiecare contribuabile interesată ca se cunoscá coprinderea bugetelor« și socoteleloră ș’a putea astăfelă face observațiunile ce va crede necesare în privința modului cum s’aă întrebuințată în trecută și cum se proiecteza a se ’ntrebuința pe viitoră contribuțiunile la cari este impusă. Telegrama de mai la vale, pe care trei consiliari ai comunei Galați au adresată o d- lui ministru de interne, probeză că noua lege comunale chiară de pe acum nu mai este respectată nici în acestă punctă , fiindă-că bugetul acelei comune este întocmită fără a fi putută trece prin observarea publică a contribuabililor, și osebită d’acesta e votată d’uă majoritate formată cu membrii cari nu potă, după art. 49, se facă parte dintr’ună consilii comunale. E ce acum conținutul telegramei: D-lui ministru de interne. Aflămă că bugetul comunei Galați pe 1875 este adusă la aprobarea domniei vostra, fără se se fi îndeplinită formalitățile ultimului aliniată de la art. 125 ală legii comunale, precum și așteptarea timpului cerută de aliniatură ală 2-lea de la art. 124, ca cetățianu se iea cunoscință de cele conținute, ca și ei, la rândulü loră, se ’și poată face reclamațiele necesare. Noi, ca consilieri ai acestei comune, n’amă luată parte la votarea acestui bugetă, protestândn participarea în consiliu a personelor venite contra art. 49 din legea comunale și excluse de domnia voistră cu ordinulă telegrafică No. 13,727, la care, daca am fi luată parte ca persona cu proprietăți în acestă nefericită orașiu, aveamă de făcută multe economii cerute de necesitate și de timpă, spre a împuțina fața îulă deficită. Și așta fiindă, bugetulă s’a votată contra art 60 din legea comunale, convocați în sesiune ordinare numai 5—6 membrii, plus cei 2, contra art. 49, pe cândă legea precisă pentru sesiunile ordinare a fi celă puțină mai multă de jumătate, adică 9 consiliari din 17 ce dă comuna Galați. Aria dórü (lsulă bugetă fiindă votată contra legii comunale și ’n spirită de galantomie, în calitatea nóstră de consiliari ne permitemă respectuosă, domnule ministre, a protesta presintarea acelui bugetă la domniavóstra mai înainte de a îndeplini formele legale ce avemu onore a le nota mai susa, fără de cari acestă bugetă va fi lovită de nulitate. In speranță că domnia vostră veți bine-voi a ține comptă de justa nostra protestațiune, ve rugămă, domnule ministre, a primi asigurarea pre distinsei nóstre considerațiuni. (Semnați). V. Dobrovici, Geor. P. Mantu, N. N. George, 2 Noembre, 1874. Influința femetei asupra igienei publice. 1) De cândă vaporea a scurtată distanțele ș’arată uă puternică impulsiune activității producătore a omului, buna-stare și prosperitatea aă începută să facă progrese simțitore la cele mai multe națiuni. Nu trebuie să ne suimü pre departe în istoria ca se constatămă că ’nlesnirea comunicațiunii de care dispune societatea modernă, prin drumurile de seră și prin telegrafă, a făcută uă completă revoluțiune în industria, în comerciă și ’n relațiunile individuale. In adevĕra, azi suntemă departe de timpii în care poporele abia se cunosceau din nume și mai că nu’și puteau schimba unele cu altele nici ideiele nici producerile. Opările omului sunt de faciă ca se dovedescá pene la ce grabă de putere a ajunsă inteligința ființei raționale supt domnia sciinței. Cu tote astea, în mijlocul atâtoră minuni sciințifice, s’arăta ună punctă negru, ună tristă neajunsă care apesa greă consciința societăților moderne și care face ca progresulă sĕ pară ceva ilustină, ceva fictivă. Vremă se vorbimă despre puțina atențiune ce se dă ’n filele nóstre progresului producțiunii alimentare. Mai tóte țările se ’ntemeieza cu ’ncredere pe probabilitățile unei bune recolte, așta că, îndată ce se ’ntămplă din contra, imediată se simte și scumperea productelor de primă necesitate, era poporală se află espună lipsei, strimtorării, femetei. La cei antici, femetea era un consecință fatală a condițiunilor politice și geografice ale statelor. Și cu tóte astea alimentarea publică constituia în acel timpi de -amuneri cu una din preocupațiunile principale ale guvernelor. Acestă prevedere a dispărută mai cu totulu în zilele nóstre, popórele suntă în câtăva părăsite la bunulu placă ală plaiei ș’ală timpului favorabile, și, déca natura nu ’mparte în epopele cuvenite aceste două eleminte neapărată trebuincióse, suntemă amenințați a muri de fume. S’admitemă că recoltele sunt sărac adese, neproductive în timpă dună ană pe trei sferturi din patru ale emisferei, atunci ne-amă găsi ’n facia unei teribile catastrofe, care ară ucide aprópe jumătate din genulă umană. Deși realizarea unei asemenea presupuneri nu e probabilă, căci natura ne trimite adesea la timpă oportună ploaia și sare, totuși nu trebuie să ne dămă în brațele unei orice încrederi, ci se înamă tote măsurele necesare ca se iu fimă surprinși de lipsă. Ia părțile unde avuția publică a ajunsă la apogeu și unde suntă căi de comunicațiune perfecționate, lipsa nu e dă nenorotire ireparabilă, dérü iea proporțiunile unei adevărate calamități la poporele cu puține mijloce de comunicare. Nu e destulă ca atunci, când e răulă s’a ivită, sé se gasesc respectiinte spre a’lă înlătura. E lesne a se trimite producte din altă parte acolo unde femetea s’a declarată. Ună guvernă prevățsătoră trebuie se iea măsuri cu multă mai din nainte și cea d’ântâiă de felulă acesta e oprirea emigrării țăranilor, neapărată trebuincioși culture! pământului. 2) 1) După La Turquie. 1) La noi, și ’n specială țăranii de peste Oltu, au începută se emigreze cu duiumulă, din causa relei administrațiuni, a multele rădări ș’a ’mpilării la care sfințiri se redă supuși de câțiva ani, m red. Câtă despre igienă, abundanța si lipsa de substanța alimentare are și influința însemnată asupră’i. Astăzi aprobată—grația progresului făcută de soiința sanitară—că calitatea și cantitatea nutrimentului dă dă acțiune imediată asupra sănătății individuale. In genere lucrătorii ce muncescă mai multe ore pe]i aă trebuință d’uă hrană sănătosă și ’ndestulatare. Și trebuie să mănânce carne, căci regimele vegetale nu le priesce, cum priesce persanelor ce ducă uă viață sedentară și care nu-și esercită mușchii. Lipsa de carne în nutrimentă dă nascere, la cei ce muncescă cu corpulă, unoră anomalii cari vatămă elementelor ce constituiescă sângele și producă ună însemnată numără do bule contagiose și omoritare. Se nu se uite că decadința unei națiuni merge mână ’n mână cu decadința producerii alimentare. Prosperitatea, buna-stare materială, moralitatea locuitorilor staă în raportă directă cu progresele agriculturii. Pământulă, cjrcea ă anticii legislatori, e mama nutritóre a popórelorü. Pronunțândă acesta astonia, strămoșii noștrii nu se `ncelaă câtuși de puțină. Pământulă ne dă totă ce ne este necesariă esistenței: lui i-se datoresce conservarea și desvoltarea sănătății publice, precum și prosperitatea unui poporă. Asia dorü silințele unui guvern, prevedătorii trebuie să se ’ndrepte mai cu semn spre incuragiarea agriculturei în tote ramurele iei: țera trebuie pusă ’n stare să producă, câtă sa va pute mai multă, tóte obiectele necesare întreținerii locuitorilor ă iei. Și spre a se ajunge acestă scapă, e neapărată ca mai ântâiă să s’asigure țăraniiloru unu traiu lesniciești, să Să studieze și ’mbunăscățască locuințele în cari viețuiescă, hrana de care se servă, felulă vieței ce ducă, ca—prin aplicarea regulelor igienei — să se puta înlătura tóte relele ce ară puté decurge daci și să se facă apți pentru u agricultură buna, înfloritore, bogată. Ciumă în Revista sciințifică : — țtiarele speciale, între cari și Vetermnarian, aducă vestea că ciuma bovină ară fi apărută din nou în Polonia. Treisprezece judecie sunt deja cuprinse de acesta hară. In Austria vitele peră de ciumă în mai multe localități, între altele, în patru judecie din Bucovina. In Ungaria s’a constatată câteva coșuri isolate. Navele din Constantinopole anundă că tifosul viteloră cornute aă apărută și ’n Albania. In Rusia, acesta bólá decimézat vitele în provinciele meridionale și ca osebire în Ukraina. După câtă se vede, pustietatea belá esistă in localități vecine; cu tote că autoritățile competente trebuie se fie înșciințate, totuși n’amă crezută de prisosă a le comunica. Daca faptele comunicate de presa străină sunt adevărate, apoi trebuiescă luate măsurele cuvenite la fruntarii pentru a opri importarea de vite din localitățile bântuite. Ca cum agricultura nu arăcerea destule perderi din causa epizootiei, vine și seceta ca să compromită semănăturele de tomnă. In Ukraina n’a plouată de la finitură lui Masă, semănaturele fiind întârziate, secara și grâulă n’aă răsărită âncă. Seceta a favorisată multă boia viteloră, lipsa de apă și adăparea viteloră cu apă din lacuri a contribuită ca la multe lo-