Romanulu, noiembrie 1874 (Anul 18)

1874-11-25

lNULU ALU OPTU­ SPRE­ZECELE --------1--------------------------------­VALESCE ȘI YEI PUTE *ce cereri pentru România, se adre­­­sa administrațiunea «Jiariului, ANUNȚURI. tag ’ a IV, spațiulu 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. se adresa LA PARIS , la d. Órain 9 rue Drouot. I LONDRA: la d. Eugene Ivlicoud, No. 12, Peters Street, Islington,­­ VIENA: la d-nil Hansonatein gi Vogler Wallfisehgasse 10. risorile nefrancate se refusă. 10 BAJI ESEMPLARULU. SEImCLULU TELEGRAFICII ALU ROMANULUI. Belgrad, 6 Decembre. — Cabinetulu s’a schimbată și s’a constituită ună altulă în modulă următorii : D. Zamits, președinte al­ consiliului și ministru de interne; d. Protschanotz la es­­terne; Mizatovits la financie; Garatsehanin la lucrări publice; Rojitschevits la justiția; Protits la resbelă; Novakovits la curte. Nou­ă cabinetă a declarată că va fi li­berale, reformatore, reale și conducătorii ale unei politice de pace. (B) Edițiunea de dimineța BUCURESCI, 27 UNDREA. Noua reacțiune, reardicată supt re­­gimulü întronată la 1866, și-a îm­plinitii în cea mai mare parte mi­siunea : aven­dü tote defectele și vi­dele vechiei reacțiuni, fară nici una din calitățile iei, a facuta pe cei mai mulți se suspine dupa trecută. Acesta cugetare, care circulă, deja din gură în gură, cu exagerarea ce nasce din uitarea in parte a trecutu­lui și din durerosa simțire a piesinte­­lui, devine din cei în §i mai mulții re­­frenulu plângerilor­ generale. Chiară în ultimele zile, în fac­a purtării barbare și lipsite de simțurii moralii către cei cinci școlari, ares­tați în urma incidentului de la sta­tua lui Mih­ail­ Vitezula, se aminti, totu cu părere de rea după trecută, demna și morala purtare a lui Vodă Bibescu ș’a guvernului sau într’uă împrejurare multă mai gravă. D. Simeona Miehălescu, descriindă cu vivacitatea de colori ce’i este propria înjositele miijloce de cari s’aă servită cei orânduiți a ține cu ori­ ce preță pe școlari la temniță, se făcu și d-sea in­ter­pretulu aceluiași strigăte; termi­­nândă, d-sea repetă antica trásé de atâtea ori aplicată miserieloră din timpii moderni : „qu’on me raméne aux carrières“, 1) cea­a ce are, în ca­­suță de faciă, înțelesulă următoră : se mé reducă în întunericul ă din care amă fostă scosă , căci și mai tristă este cea­ a ce vede astăzi la lumină. Și în adevere că în multe cazuri, deosebirea ca esiste între întunericulu din trecută și ziua­ mare de astăzi, este că reacțiunea da atunci nu cuteza se facă la întunericu, cea­a ce noua reacțiune face acum la lumina zilei. Sfruntarea, disprețuia legilor­, disprețuia moralei, care se afișeză as­tăzi, s-ar­ fi considerată atunci ca celă mai mans­cruosă scandală. Rele erau în adevere legile, și for­ma de guvernă spre ce absolută fă­cea adesea lege din singura voință a Domnului; casé modul­ în care se aplicau acele legi, și în care se eser­­cita voința absolută, n’avea­uă parte atâtă de imorale ca a procederilor, prin cari se aplică astăzi legile și voința celora de la guvernă, voință 1) D. Miehălescu «fisese în epistola d-sele: «Omenii .... aă începută se repete și cu voce mai tare desperarea acelui mare omn ... «qu’on me raméne aus carrières.» ln locu de «mare omn,» se tipări ease «mare Doamn,» și asta­ felu, fiindu-că era vorba și de vodă Bibescu , acestă Domnă primi calificarea de mare —­ negreșită nu­mai prin erore de țipară. Nota re­acțiunii, care, de­și travestită într’ună modă perfidă, nu este mai puțină absolută. Spre exemplu, în casuță de care se ocupă d. Miehălescu în rectificarea ce face aserțiunilor­ procurorului, voința absolută a guvernului a fostă de-a ține pe școlari arestați, contra tutorii principielor, legislațiunii nóstre. A­cesta voință absolută, arbitrariă și-a împlinită­ o totă timpul ă câtă a voitu. Decă m­ă casă cu totulă identică sară fi întâmplată cu două­zeci de ani mai ’nainte, miniștrii sén Dom­­nulă și-ară fi împlinită asemenea vo­ința absolută, marea deosebire ce ară fi fostă case între procederile de a­­cum două­<zeci de ani și cele ce le re­ Șurămă astăzi, este că atunci nu s’ară fi călcată legislațiunea țârei, pe cândă astăzi s’a călcată, este că atunci s’ară fi putută urma cu francheță, cu fruntea sasii, pe cândă acum a trebuit se se întrebuințeze viclenia, astuită, manopere nedemne ca cele denun­­d­ate de d. Miehălescu, este că atunci n’ară fi avută nimeni trebuință se se înjosiască, pa cândă astăzi s’aă de­gradată toți aceia cari au dată con­cursul ă loră spre a se mulțămi voința arbitrariă. Deosebirea este cară de la imoralitate pene la moralitate, sau, cum tjte o limba giulă măreță ală po­porului română , „deosebirea este de la pământă pene la cerü“. Esceptămu epoca domnirii străine a Fanarioțiloru, care a stricată țara, care a adusă pe ânsuși poporală ro­mână în stare se nu se mai poată re­­cunosce, care a făcută pe ori­ ce pa­triotă se se întrebe astăzi cu uă ne­spusă sfâșiare: „acésta este Românulă gloriósei istorie naționale?“ Escep­­tomii țlicemu acea veen­ea blăstemată epocă, derti cată despre domnieie ro­mâne ce-i urmară, ori­câtă de pline de păcate și de umilințe au fostă ele, nu este mai puțină adevărata că fran­­cheța procederilor­ lora, fiă bune fiă chiară rele, că predomnirea are­ carora bune simțiminte, și păstrarea cu religio­­sitate a unora antice tradițiuni națio­nale, au pregătită vigurosa genere­țiune de la 1848, pe cândă falsificările degra­­dătore ale regimului constituțional, nă făcută de la 1860 încóce educațiunea aceloră generațiuni cari ’și îndouiescă capetele supt tóte infamiele, și mergu chiar­ pené a le da concursulu sau a le încuragia prin bine-voitórea loră pasivitate. De câtă despotismul ă travestită supt masca constituționalismului, două mii de ori mai morală și mai puțină fu­nestă este dorft franculă despotismă. Despotismulă francă pare nevoie de câtă de puterea brutală; ele­nare trebuință să se ocupe de coruperea sufleteloră, de pervertirea judecății și a caracterelor­: elă sdrobesce ce i­ se opune, ucide cela multă corpură, fără a atinge sufletulu. Despotismulă travestită supt masca constituționalismului nu se póte înse mănține numai prin puterea brutală, căci din acela momenta ensâși forma constituțională n’ară mai avea rați­une de a fi; elă are déjit trebuință de uă falsificare generală și sistema­tică, și acestá falsificare nu se pote săvârși de­câtă prin însăși falsifica­rea­­ consecințelor­ și a caracterelor­, prin distrugerea sistematică a cre­­­­dințe î­­n echitate și în moralitate, prin adoptarea în genere a încelă­­ciunii, a neadevărului, a artificielorü de totă felüle, ca singurele mijloce de reușita. Supt despotismul­ tra­vestită, calea coruperii generale este fatală : mai nainte de tóte este tre­buință de corpuri <fiss legiuitóre, cari să nu aibă a îndeplini de câtă nesce deplorabile formalități, la adăpostură cărora să se potă menține regimul­. Fabricarea unor­ asemeni corpuri aste însă falsificarea regimului re­­presintative de la basele sale, apoi spre a le fabrica trebuiască unealte, cari nu potă fi de­câtă imorale, tre­­buiescă prefecți capabili de a face meseria de falsificatori; aceștia la rândulă soră alegă suptprefecți imorali și falsificatori, apoi funcționari sub­alterni, primari, consilieri­ etc. de aceași categoră. Guvernul, ce se organiseză astă­­felă, n’are mai ântâiă în vedere de­câtă de­ a se menține cu ori­ce preță la pu­tere , dară care este resultatul o celă mai nenorocită ală acestei organisări? Țara întrâgă e dată pe mâna falsifi­­catorilor­, lipsiți de fimță morală;ori­ce preocupare de binele țărei dispare, și împreună cu dânsa credința în bine, credința în moralitate și chiară consciința binelui și a răului; numai caracterele cele mai nemmlădiose scapă de grozava molimă; celă mai mare numără ic­oalea corupțiunii, a­ înjo­­sirilor ă­scă celă mai puțină a com­­plăceriloră culpabile spre a parveni. Astă­felă spiritulă publică se vici­ază, câți nu suntă cu totul­ stricați, ajungă a fi indiferenți, și puținele ca­ractere necoruptibile sunt­ reduse la neputință, ba devină chiară un­ obiect de spaimă ca cei ciumați, și mulți se sfiiescă a le rosti chiară numele. Acesta este îngrozitore operă a re­gimului constituțională falsificată, și cine privesce starea morală în care se află astăzi nenorocita nostră țară, adică ce felă de regimă este celă care ne dormesce. Vomă arăta în alte numere efec­tele materiale pipăite ale acestui re­gimă; câtă pentru astăzi, ne oprimă aci, recomandând publicului a citi mai la vale cuvintele pe cari primul-­­ministru le rosti astăzi în Cameră, și cari caracterisă cu uu rară sfrun­­tare falsificarea regimului constitu­țională. disolvere a camerei, în casulă cândă n’ară ave­aă majoritate stabilă și ’n­­destulă de puternică pentru a guverna regulată.“ Generarele Garibaldi a adresată unui amică ală săă următorea epis­tolă : Caprera, 17 Noembre. Pre scumpului meu generalu­l Bordone, Primindă alegerea ăntâiului colegiu din Roma, voiă fi nevoită a mă duce mai curândă seă mai tânjră. Ințelegă ca și tine că ’n mij­loculă acestui parlamentă suntă ca să plantă eroticâ, dară ce vrei? Mă voiă duce se ’mi daă votulă cum amă voită se ’lă daă și la Bordeaux, în favorea causei justiției, ca și la Bordeaux, voiă fi, de sicură, dată pe ușiă afară. Ce ’mi pesâ? M’amă supusă consciinței mele. Neavândă altă ce­va, îți trămită primul ă exemplară din a doua edi­­țiune a celoră Una milă. Salutări afectuose. G. Garibaldi. _________________________ ' üa telegramă din Spania, de la Burg-Madame, cu data de 1 Decem­bre , anunță că Carliștii înconjură Berga și suntă cu puteri mari la Ri­­poll; se ascuptă a sosi și la Cerdagne. Circulă scomptulă că Sabauls se află la Perpignan. Sorii de la Madrid, cu data de 24 Noembre, confirmă atâtă scomptele răspândite despre desbinarea ce există în ministeriă între d. Sagasta și cei­l­­alți membrii, câtă și intențiunea ma­­re și ale lui Serano d’a chrăma la cârmă ună ministeriă de conciliare. Cu ocasiunea citirii în camera Ita­liei a mai multor­ propuneri din par­tea deputaților­ stângei, pentru a se vota uă pensiune anuală generalului Garibaldi, d. Minghetti, președintele consiliului, a declarată că primeșce și d-sea desbaterea acestoră propuneri, căci și guvernulă voia se presinte unu proiectă pentru același scopu; acum ensé, adauge, își reservă drep­­tulă a ’lu presinta la comisiunea care va cerceta cele­l­alte propuneri. Intr’uă corespondința din Italia că­tre­­ ziarul) la République frangaise, gă­­simă următorele aprecieri în privința situațiunii cabinetului faciă cu nouele alegeri: „Ori­cari ar­ fi triumfurile efemere ale guvernului, se asigură că el­ este forte preocupată de noua situațiune parlamentară, și curtea este preocu­pată și mai multă. Se z­iee că regele ar­ fi dispusă a primi ună minis­­teriu luată din oposițiune, temperată cu câți­va membrii din elementul­ dreptei, cea­a ce ară ajunge la uă combinațiune Nicd­era Sella Depretis. D. Minghetti cunosce tóte aceste dis­­posițiuni ș’ară voi se ’mpedece ori­ ce asemeni proiecte preparândă vă nouă La alegerea președintelui camerei de la Versailles, majoritatea cu care s’a alesă d. Buffet a fostă numai de 348 voturi din 556 votanți, nea­vândă pe nimeni de adversară, căci astă­­felă se decisese de bi­rourile celor­ trei grupe ale stângei. Centrală dreptă a ținută uă întru­nire, în care d. Audiffret-Pasquier de­­clarândă că renunță la președenția acestei grupe, s’a alesă în locul i d. Bocher. In aceași întrunire desbătân­­du-se asupra atitudinii ce trebuie să ție acestă grup­­, s’a constatată că membrii iei sunt­ împărțiți în doua fracțiuni: unii voiescă Republica, cu condițiunea ca ea sâ fiă cu totulă con­­servatore, condusă de centrală dreptă, și alții preferă imperiulă, cu con­­dițiune ca sspre natură sâ fiă con­dusă de dânșii în acesta sensă. In capulă primei fracțiuni se află d. Audiffret-Pasquier, care este dispusă a primi unirea cu centrală stângă pentru organisarea Republicei cu sep­­tenatură nepersonale și cu darea vice­­președinței ducelui d’Aumale, secunda fracțiune ascultă de consiliele d-lui duce de Broglie, care voiesce sa re­construiască majoritatea de la 24 Mai­, pentru a organisa septe natură perso­nale, avândă ca obiectivă, la espirarea sea, imperială. Ori­ce desbatere ânsa în cameră, într’ună sensă sau alială, se crede că nu va începe de câtă după anulă noă. b­arulă Times, vorbindă de proiec­­tulă ce ară fi avândă guvernulă Ru­siei ca se convoce anu­ală douilea ! 25, 26 NOEMBRE, 1874. LUMINEZA-TE ȘI YEI FI ABONAMENTE In Capitale: ună anii 48 lei; gre Ioni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. In Districte: un ană 58 lei; gese luni 29 lei, trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru nr. 2V Austria și Germania, pe trimestrul franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hal­­grain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Drain 9, rue Drouot, LA VIEffA la d. B. G. Popovici, Flerin­» markt. 15. Articlele nepublicate se vor­ arde congresă ca cele de la Bruxelles, face urmatorele represiuni : „Se zice că Rusia proiecteza oă nouă sesiune a conferinței de la Bruxel­les, care va desbate ’n curânda u­ă codice de resbelă. Ori­cine ’și aduce a­­minte c’acea conferință, provocată de guvernulă rusă, a ținută numeróse ședințe in cursul ă verii și că delega­ții întruniți primiră, în totală sau în parte, câte-va modificări de introdusă în facerea resbelului. Asemenea ’și a­­mintescă toți câți au urmată dările­­de­ semn despre deliberările conferinței că Engliteza participă mai multă de politeță de­câtă cu speranța d’a trage,^^ vr’ună folosă din desbaterile iei, că " comisarul" guvernului englese fu în­sărcinată se faca reserve formale și că nu lipsi­a ’ncunosciința că presința sea implica mărginirea puteriloră con­ferinței. Intr’uă depistă adresată lor­dului Auguste Loftus, la 4 iulie tre­cută, lordul­ Derby esprima părerea guvernului reginei in acesta privință. Nu vedemă nici uă caută d’a pune ’n cestiune justiția principielor­ susținute în acesta depeștă și credemă că se recomandă atențiunii viitorilor­ mi­niștrii englesiș’a guvernelor­ străine.“ Aci marele organă al­ Londrei face istoriculă congresului de la Bru­xelles și atrage băgarea de somn a cititorilor­ asupra clansei care con­sidera ca insurgenți și rebeli pe toți locuitorii unui teritoriu ocupată de armatele de invasiune, cari s’ară res­­cula să se lupte. „Ară fi de prisasă, continuă <jia­­ruli englese, s’arétáma tóta însem­nătate­i acestei clause. Ea lasă nă­vălitorului dreptul­ d’a decide sin­gură daca puterea îi este sau nu sta­bilită, și cari luptători prinși cu ar­mele ’n mână trebuie să fie priviți ca indivizi cari facă parte din popo­­rațiune. Și fiindă­ că tóte acestea nu pre mergeau destulă de departe, de­­legatură germană propuse­ră defini­­țiune mai precisă, conțiindă că pre­sința unoră colone­ară fi de ajunsă ca se stabilesca ocupațiunea unui te­ritoriu­. După cum ori­cine trebuia să se ascepte la acesta, represintanții puterilor­ celor­ mici nu pre găsiră plăcută acesta doctrină. Delegatură belgiană afirma dreptul­ unei nați­uni d’a se scula ’n mésa în contra năvălitorului. Delegații Olandei, Spa­niei, Portugaliei, Elveției și altor­ state îi susținură argumentarea, că uă țară năvălită n’ară pute fi limi­tată prin sorgintele din care -și trage mijjlocele de apărare și că pute ave recursă la tote mijlocele găsite sert imaginata de patriotismă. O alegatură elvețiană declară că, în acestă punctă, interesele marelor­ armate erau o­­pusa în modă neconciliabilă intere­­seloră poporelor­ năvălite. După lungi desbateri, clansa fu retrasă și, împre­ună cu dânsa, perfecționarea propusă de Germani. „Istoricul­ acestei desbateri, cea mai însemnată din tóts, probeza că prudința arătată de guvernul­ englese era la locul ă séu. Déc’acésta tiranică disposițiune s’ard fi adoptată ca uă parte a legii publice a Europei, s’ară fi impusă comunității națiunilor,­ună réu mai teribile de­câtă ori­ce roü pe care li s’ar­ pute impune între­buințarea plumbului nu în glonnțe sau în alte obiecte de care s’a pre­ocupată umanitatea conferinței. Prin urmare credemă că guvernul­ en­glese trebuie să stăruiască în pru­­dintea’i atitudine, că nu trebuie se subsemna orbesce ori­ce tratată,

Next