Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)

1876-01-14

u SCRISORE DESCHISA D-LUI T. L. MAIORESCU, ministru M. S. Carol I de Hohenzollern la departamentulu culteloru și instrucțiunii publice. Domnulu meu, In Monitorulu oficiale No. 282 pvedu publicabil discursulă rostită de d-vóstră, în calitate de ministru alu M. S. la departamentulu cultelor și ale instrucțiunii publice, cu ocasiunea propunerii ce au fǎcut de a se suprima câteva catedre de la facultățile de drept din Bucuresci și din Iași. In partea discursului, prin care susțineți specialmente supresiunea catedrei de economia politică, ve esprimați în modula următori: Domnulu , care ocupă actualmente catedra de „economia politică „la Universitatea de Iași", a studiată „câțiva anim liceul, de acolo fără al „termina, pe urmă a statu vre doai „ani în facultate, și apoi fără a avea bacalaureaturü, fără a posede mă„cară elementele culture clasice,sau dusă în Italia și după câtă va timpă ROMANULU 14 IANUARIU, 1876 «Menținerea integrității imperiului otomană ; independința sultanului in facia insurgințiloră și puteriloră; planulu de reforme, lucrata de d. Andrassy, se se presinte Sultanului supt forma de simple observări și de consilii date ca de amici interesați din causa vecinătății lor, pentru ca pacea se se restabilescă pe teritorială otomană. Nici uă notă colectivă se nu fiă presintată; fiecare putere se intervină numai verbal prin uă notă pe care o va citi ambasadorele; îndată ce Sultanul ară primi observările puterilor și s’arii areta înclinată a ține sema de ele, se va esercita de puterilă presiune asupra insurgințiloru ș’asupra Curților din Belgrad și Cettinge ; déca insurginții n’ară depune armele și déca forțele otomane n’ar fi îndestulătore pentru a supune răscula, bunele oficii ale Austriei ară pute fi oferite sup formă de concursă militară. Dară intervenirea austriacă nu trebuie se se esercite decâtă cu învoirea Sultanului, în numele și ’n interesul ă seă.» Revista de Luni din Viena, vorbindă de negocierile relative la Gestiunea Orientului. Zice că întârzierea adesiunii Bnglierii la nota d-lui Andrassy se atribuie mai multă unora împrejurări mai multă estemare decât a unui simțimentă de ostilitate. Le Baléit din Paris, diarü oficiosü, comunică că nota d-lui Andrassy, care a fostă deja comunicată oficiosü și verbală Sultanului de către ambasadorii celor trei curți nordice, va fi asemenea recomandată și de ambasadorii Italiei Englitezei și Franciei. Același diară ^iie Times de la 20 ianuarie consacră ună lângă articlu cestiunii Orientului. După acestă articla cabinetul englesă admite că situațiunea particulară a Herzegovinei esie măsuri energice. Recunosce că acestü situațiune interesă puterile limitrofe și în specială pe Austria. In fine declară că, din acestă punctă de vedere, propunerile formulate în nota d-lui Andrassy îi pară apropriate de circumstanțe și merită a fi luate în seriosă considerațiune de către Turcia. Standard publică următorea telegramă din Viena cu data de 20 Ianuarie: „Liubibratici și-a luată concediă de la trupele sale. El a părăsită comanda pentru a înlătura disputele și a recomanda că trupele să se lupte pene va goni pe toți Turcii.“ Gazetta Crucii, care, deși este în contra d-lui de Bismark, déja are orecari relațiuni confidențiale în înaltele regiuni ale curților nordice, arată rolulă preponderantă ce trebuie să aibă Germania în regularea cestiunii Orientului, sprijinindu-se atâtă pe propriele sale vederi, câtă și pe nesce informațiuni pe cari le-a primită dintr’un sorginte rusă demnă de totă încrederea.“ Gazetta Crucii Zice : „Centrală de gravitate ală resolverii ce va primi cestiunea orientală stă în atitudinea Germaniei faciă cu puterile vecine Turciei. Uă aliandă austro-rusă pentru sau contra Turciei ară neliniști Europa cu dreptu cuventu; déja figurândă în acesta aliandă și Germania, ca a treia putere, ea ară fi uă mare garanțiă pentru pace. Fără Germania, neîncrederile veră subsiste întotodeuna; cu Germania va fi aflată nivelulă pentru tote oscilațiunile. Acesta e îndestulătură pentru a accepta cu liniște cursul afacerilor orientale.» Spania că telegramă din Madrid cu data 20 ianuarie anunță că alegerile pentru Cortese au începură și că se facă cu liniise pretutindeni. Doui membrii din junta carlistă din Navara s’aă supusă consulului spaniolă din Bayona; noutatea ense despre supunerea lui Tristany e supusă îndouielei: „a venită doctoră în jurisprudență. „Cum dorü, așa de vădată, se i se „încredințeze într'ună modă definitivă direcțiunea tinerimii în privința unei părți de sciință juridică „care este cea mai grea, a economiei „politice“ ? Cândă d-vostră în calitate de ministru, în facia adunării, în publică, în facia națiunii întregi, avansați acusațiuni atâtă de grave, cari, décá ară fi adevărate, m’ară lovi moralmente, orice discuțiune este nesuficientă, faptele singure potă se restabilescu adevĕrulu, se aducă adevărata lumină. Se examinăm déja faptele așa cum s’aă petrecută ele, după date, cu actele în mână se vede mă mai cu sema cum profesorele de economia politică a obținută acesta demnitate, și întru câtă este basată pe adevără esclamațiunea d-vostră „ cum așa de uă dată se i se încredințeze într'ună „modă definitiv direcțiunea tinerimii”“ Ecă ce ne spună faptele petrecute . La 18 Decembre 1863 eie trecă doctoratulă în Italia la Universitatea din Turin. La 4 (16) Februarie 1864, mai două luni după ce trecuseră doctoratulă, pe cândă mă pregătiamă se plecă la Paris, fără ca se gândescă de a reimpatria, primescă din partea rectorului Universității de Iași uă adresă, prin care mi se anuncia că catedrele de economia politică și dreptul administrativ sunt vacante, că, conformă decisiunii consiliului academică, directare este autorizata a mă întreba dace suntă dispusă a mă însărcina de la 1 Aprile înainte cu una din aceste catedre, pentru ca, în casă afirmativă, se fie recomandată de consiliu ministrului de culte și instrucțiunea publică spre confirmare. Acesta adresă făcută din cancelaria rectorului Universității, care portă No. 41, este scrisă și suptscrisă de d-vestra T. L. Maiorescu. La acestă invitațiune amă răspunsă că primescă însărcinarea de a face cursură de economiă politică. Intorcându-mă la Iași găsescă că catedra de economia politică a fostă oferită d-lui Th. Rosseti, ministrul lucrărilor publice, ar fi co regulă d-vostră. E că condițiunile în cari se efectua prima nostră cunoscință personală!!! Cu tote aceste, deși catedra a fostă oferită și ocupată pentru momenta de d-lă Rosseti, d-sea, d-lă Rosseti, din causa intereselor sale personale stă din alte motive, mie necunoscute, nu a începută cursură, deră nici nu renunțase la catedră într’ună modă formală. Bă însă veniseră din Italia, invitată de di rectoră, se ocupă catedra de economiă politică. La 21 Aprile (3 Mai) 1864 primescă oă altă adresă eșită totă din cancelaria rectorului supt No. 86, scrisă și spt scrisă de mâna propriă a d-vostră, prin care mă încunoșciințați că consiliul academică, cu consimțimentul d-lui Barnunță, a deci să se mă invitați, ca se mă însărcineză până la finirea acelui ană școlară cu suplinirea d-lui Barnunță în cursul său de dreptură publică ală Românilor, adăugându-se prin acea adresă că ași face unu adevărată servițiu Universității întregi, déca ași sacrificată parte din timpulă mei suplinirii propuse etc. Amă acceptata, m’amă înțelesă cu d. Barnunță, după cum mi-se fise prin adresa citată, și la 30 Aprile (12 Mai) 1864 amă și ’ncepută a mă achita de acésta însărcinare cu uă adevărată plăcere, atâtă pentru că ea mi se oferia de consiliulă academică prin rectorele iei, câtă și pentru că îmi conferia onorea de a suplini pe unul din cei mai iluștrii învățați ai noștri, pe neuitatură și eternă regretatură meă profesore Simeone Barnunță. La 13 (25 Mai) 1864 primescă încă uă adresă din cancelaria rectorului No. 102, prin care suntă anunciată că ministrulă culteloră și instrucțiunii publice primesce propunerea consiliului academică de a mă numi profesore de dreptură administrativă, și că promite oficialminte previsiunea salariului pentru catedra de dreptură administrativă la prima facere a unui nou bugetă, deca voiă bine-voi a începe penă atunci gratuită cursulă asupra numitei sciințe turistice. In urmarea acestei adrese, care de asemene e scrisă și suptscrisă de d-vostră, amă declarată că primescă, și amă și ’ncepută cursură de drepturl administrativă. Pe cândă eramă ocupată a face aceste două cursuri, de dreptură publică ală Româniloră și acela de dreptură administrativă, primescă oă altă adresă datată din 30 Mai (11 Iuniă) 1864, scrisă și iscălită de d-vóstre, în urmatorea cuprindere: „Domnulu mea, „Suntă fericită a ve alătura adresa ministeriului culteloră No. 16,667 și a ve saluta ca pe noulă nostru colegă regulații.“ Adresa ministeriului culteloră și instrucțiunii publice No. 16,667 mă anuncă că M. S. a bine-voită a mă numi profesore provisorră de economia politică și financiă. E că istoriculă adevărată, probată cu actele în mână ale numirii mele de profesore de economiă politică și financiă la facultatea de dreptă din Iași. Acestă numire nu este recentă, după cum voiți a lăsa să se înțelagă prin discursulă d-vóstre. Ea dateza de la 1864, cândă, după cum zică mai susă, pentru ântâia dată amă făcută cunoscință cu d-vóstre, este conformă legii atunci în vigore, și statutului universitară, care cereau că numirea profesorilor se va face prin presintarea consiliului academic ministrului, care îl va recomanda sancțiunii Domnitorului. In modulă acesta au fost numiți, înainte de mine, toți profesorii cari au ilustrată cu talentul, învățătura și moralitatea loră, nu numai facultatea de dreptă, dară și celelalte facultăți. Asia au fost numiți d-nii Lauriană, Simione Barnunță, Papiu Ilariană, P. Suciu, Miele, Popă, cari au fost invitați de guvernă a veni din străinătate spre a ocupa catedrele respective. Totă așia au fost numiți d-nii N. Ionescu, T. Veisa, Gh. Apostoleni, Gh. Mârzescu și chiară și d-vóstre, domnule ministre. Ce valore dorit, ce numire se dau acelei nesciri inocente care lăsați se transpire prin discursulă d-vóstre, și în urmarea căreia păreți surprinși deuă numire care sară fi făcută d'uă-data, în contra legii, și de care d-vóstre nu aveți nici uă cunoscință? Este acesta uă insinuațiune onestă, de bună credință ? Este ea demnă de mă ministru ? Opiniunea publică va pronuncia fără ’ndoaiela verdictulă iei. Până atunci însă dați’mî voiă, mie acusatulu de d-vóstre, a vă adresa următorele cuvinte : Déca în inima d-vostră mai posedați celă mai mică fimță de lealitate , trebuie să recunosceți că ați maltratată adevĕrulü în modulă celă mai crudă, și că ați fâcută în contrafiisă acusațiune sfruntată, condamnată și de legile moralei ș’ale onorei, cândă ați insinuată „că d'uă„dată mi-s’aă încredințată într’ună „modă definitivi direcțiunea tineri„mii“. Nu suntă că acela, domnulă meă, care în disprețuia dreptului ș’ală demnității personale mamă furișată în corpură profesorale. Nu părinții mei aă plânsă pe la ușiele celoră influinți spre a’mi conferi acesta onore. Insinuândă în contra mea acesta acusațiune, ați gândită la altulă, ați voită să descrieți caracterulă și posițiunea de profesoră a altuia. l Din câte amă zisă și probată până aci, pe lingă alte adevăruri resultă și acesta că noi, domnule ministre, ne cunoscemn de de multă, că eă suntă profesoră nu de ieri de a- i-altăieri, cum bine-voiți a lăsa să se înțelagă prin discursul ă d-vostră, déra de 11 ani trecuți. Să examinămă déru tată faciă cu faptele îndeplinite care este adevărul a ce combină următorele acusațiuni diriginte in contra mea, prin următorele cuvinte : „A studiată câțiva ani în Lice„ulă Statului, fără a le termina, fără „a lua bacalaureatura, fără a poseda „elementele culturei clasice.“ Fiind stabilită data numirii mele de profesoră la facultatea de dreptă din Iași, că nu amă putută studia, d-le ministre, în liceă, anulă din urmă notați bine, de câtă pe la anulă 1856 —1857. Vrea să Zică amă trebuită să intru în gimnastă, nu în liceă, cum Ziceți d-vostră, la 1850— 1851. Apoi, pentru D-Zeă, d-vostră care nu scăpați nici uă ocasiune ca să vă atribuiți titlul de mare învățată, cum nu sciți măcară atâtă din istoria învățământului nostru, mai ales că sunteți și ministru al M. S. la departamentulü culteloră și instrucțiunii publice, că în acesta epocă nu numai că nu era vorba de bacalaureată, dori că nici nu era posibile ca cineva să termine liceulă ? Aveți d-vostră, d-le ministre, cea mai mică cunoscință de reacțiunea ce se produse supt M. Sturdza în 1848 în contra scólelor, cândă și atunci se persecutaă și se acusau sculele că nu răspundă adevărateloră trebuinți ale țărei, întocmai precum faceți d-vóstra astăzi, cândă și atunci ca și acum se desființaă nu numai catedre și instituțiuni întregi de învățătură , déri se consuma crima de sesiune națională, d’a se isgoni limba română din învățămêntulă publică, întocmai precum doriți se faceți și d-vostră prin așa numitulă proiectă de lege ce ați presintată adunării deputaților ? Aveți d-vostră vr’uă ideiă în ce stare neuitatulă Domnă Grigore Ghika găsi instituțiunile de învățătură națională la intrarea sea în Domnnă, la 1849? Reflectată-ați d-vostră vr’ua dată asupra influenței esteriore, câtă de ostilă a fostă acesta învățământului naționale nu numai în partea de dincolo de Milcova, dérü și ’n partea de dincolo de Milcova, că acolo ca și aci scólele au fostă închise, copiii alungați, profesorii prigoniți, unii aruncați în închisore, că acolo celă mai vechiă institută de cultură națională, colegiul sf. Sava , a fost transformată într’ună spitală militară? Meditată-ați vr’uo dată seriosă asupra pericoleloră la cari se espuse generosulă și naționalulă nostru Domnitoră Grigore Ghika, cândă în contra influinței acelui spirită străină, care voia se distrugă ori-ce cultură românéscá, elă luâ barbátésca resoluțiune d’a restabili învățămăntulă naționale și a’i da organisațiunea completă prin legea din 1851? Aveți d-vostră vr’uă ideiă în ce stare se găsia învățămentulă naționale în urmarea marei reacțiuni care începu îndată cu finitul anului 1852, reacțiune care făcu imposibilă ori ce organisațiune a învățământului spre a nu se fini într’ună modă nederminată de câtă în 1857 și definitivă de câtă în 1859 —1860?! Pe ce basați dorit, domnule ministre, acusațiunea pornită în contra mea că că, care amă studiază în acesta epocă, n’amă trecută bacalaureatură, că namă finită gimnasială (nu liceală)? Mărturisiți dérit, domnule ministre, că atunci cândă ați avansată aceste acusațiuni în publică, în facia adunării, preocuparea d-vóstră n’a fostă alta, decâtă acea a d’a întrebuința ori ce mijloce, chiară neadevărată, pentru a obține nu suprimarea catedrei de economia politică, dérü d’a înlătura de la Universitatea de Iași p’ună omu care nu aparține elicei d-vóstrá, ci încă a’să lovi moralmente, pentru motive personale pe cari le voiă desvolta mai la vale. Pân’atunci, domnule ministre, dă’mi voiă să ’ți spună că ai încetată încrederea Adunării deputaților, când prin atari argumente ai ținută s’o convingi că că n’ași fi avută studiile necesare pentru a continua cursur la facultatea de dreptă. Deși învățămăntulă publică nu era organisată, cu tote aceste eă am făcută acele studii. Grație resurselor mele personale, că am avută dour profesori străini, cari pe lângă cunostințele limbei germane, francese și latine, îmi propuneam istoriă, geografie, matematice etc. Mai multă, pe cândă legea de atunci nu cerea de câtă ună cursă de pedagogie, am făcută cursură întregă de filosofie, avândă pentru acestă obiectă de profesoră de nemuritorulă Simeone Barnunță. Cum că amă făcută aceste studii și încă îndrăsnescă a v’o spune cină orecare succesă, amă probă esamenele trecute, colegii cu cari împreună le-amă făcută cunoscință ce aă despre aceste, cei mai vechi profesori și cari trăiescă și astăzi, d-nii profesori Micle, Suciu, toți profesorii facultății de dreptă, în fine invocă mărturia d-vostră ânsuși, cari din mijlocul profesorilor mei și eu autori sațiunea loră, ca redare, îmi făceai iviziunea, pe când eram în Italia, ca să vină în țară se ocupă catedra de economia politică și financiă. Cum, domnule ministre, cândă ânsuși d-tea ești acela care mă cauți, mă găsesci prin Italia și mă inviți să ocupă uă catedră la facultatea de dreptă, al curagială astăzi a’mi contesta calitățile de a fi profesoră la aceași facultate? Legea, care dă consiliului academică dreptul de a recomanda pe candidați la profesură, nu vă impunea în același timp datoria de a le examina titlurile ? Veți pute astăzi declara că n’aveți nici uă informațiune despre studiere și modulă cum seamă făcută, despre calitățile mele de a fi profesoră? Derit atunci cum ați participată la votul consiliului academică, care decide recomandarea mea de profesoră ? Cum însuși în calitate de rectore te prestezi a face tóte lucrările pentru aplicațiunea acelui votal ?!!! E că unde v’am adusă pasiunile, ura și răsbunarea! (Sfîrșitulă în numeralu viitoru). ACTE OFICIALE Monitorulu oficiale publică următorele decrete: Decretul No. 2,004, prin care d. Marian Antonescu se confirmă în funcțiunea de primară ală comunei urbane Alesandria; decretulă No. 2,023, prin care d. Michailă Elefterescu se confirmă în funcțiunea de primară al comunei urbane Turnu-Măgurele. Decretul No. 2,020, prin care se aprobă transacțiunea dintre primăria comunei București și d. Berthon, represintantele d-lui Godillot, pentru reconstruirea părții din hala Ghika care a căluțit și consolidarea iei in totale, pe prețuru de 38.500 lei. Decretele No. 2.025 și 2,021, prin cari se disolvă consiliele comunale rurale Rachitusa din judeciulă Tecuci și Lipovețu din judeciulă Vasluiă, celă d’ântâiă «fiindăc’a lăsată cu totulă in paralizare afacerile comunei, neîntiunindu-se de locu în sesiune ordinară spre a discuta și vota bugetulă pe anulă viitoră ș’a resolve celelalte cestiuni de competința sea și fîinducă unii din membrii s’aă constituită în depositare a garanțieioră depuse de întreprinzătorii accesului comunale, ceaa ce lasă a se crede că eî aă beneficiază de ele prin speculațiuni», eră celă din urmă «fiindă că consilierii, conduși de unulă din colegii loră, în Ziua de 30 Noembre, s’aă introdusă în cancelaria primăriei, unde constituindu-se în autoritate, au întărită doue înscrieri de munci agricole primite de la nesce locuitori din acea comună, fără a ține semă nici delege pentru timpulă și modulă de convocări, nici de ordinele ce li s’au dată în acestă privință, mai adăugându-se, după raportulu prefectului, e’acestă consiliă nici nu s’a întrunită la timpă spre a se ocupa cu lucrările de competința sea.» Decretul No. 2.046, prin care consiliul judeciului Bolgrad e convocată în sesiune extraordinară pentru 21 Ianuarie spre a se ocupa cu regularea plăților bugetului pe anulă trecută câtă și cu refacerea bugetului pe 1876. Decretele cu data din 30 Decembre, prin cari sunt numiți și permutați : D. N. I. Voinescu, directoreală prof. Mehedinți,țîn loculă d-lui Burileanu, demisionată ; d. Paulă Stănescu, fostă polițaiă, supt prefectă la plasa Ocolu din Romanați; d. Scarlată Mavroglu, polițaiă ,la Caracală; d. Costache Moisache, fostă polițaiă, polițaiă la Tecuci; d. G. Roșianu, actuale suptprefecte la Jiulă-de-susă din Doljiă, în aceași calitate la plasa Amaradia din acelă judecă; d. Carauleni, actuale supt prefectă la Amaradia, în aceași calitate la plasa Dumbrava; d. N. I. JDianu, actuale supt prefectă la plasa Dumbrava din Doljin, în asemenea calitate la plasa Ocolulă, același judecă; d. George Săndulescu, actuală supt prefectă la plasa Ocolulă din Doljiă, in asemenea calitate la plasa Jiulă-de-susă din același judecță.