Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)

1876-01-14

ANULU ALU DQUE­ RECELE­A Redacțiunea Admiistrațiinea strada Domnei No. 14 VOIESCE ȘI VEI PUTEA A­N­U­N­Ț 1 O­R­I Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta — — — — paginea III, 6 lei. — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS la Havas, Laffite et C­ nne,8 Place de la Bourse. LA LONDON, la d. EugeneMicoud,No. 81-A Fleet Street, London É. C. LA V1ENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articlele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFICE ALE­I ROMANULUI.» Viena, 24 Ianuarie. — Corespondința politică află că Imperatulu Austriei a de­corată pe următorele persone din România: D-nii George Costa-Foru, agintele de la Viena, și generală Florescu, ministrulă de resbelă, cu ordinul­ coronei deferă, prima clasă. D. Ștefană Belu, senatoră, cu același ordină, clasa II. D. locoteninte-colonelă Gorjană cu a­­celași ordină, clasa III. D-nii A. Lahovari, Maiorescu și Petru Mavrogheni, cu marea cruce a ordinului Francisc­ Iosif.­­ D. Ghermană, senatorele, comandiră ale aceluiași ordină cu stea. D-nii Racoviță și Veisa, senatori, co­mandori ai aceluiași ordină. BucuREsci, s mmm. Principalul cap de acusațiune ce ne făcu organul „marelui partid con­servator- democratic-liberal“ în Gesti­unea Basarabiei, este că am cutezat se atingem acesta gravă cestiune, mai ’nainte de-a fi vorbit despre dânsa fiarele străine. Am arătat în alt număr întru cât pate se fiă de demn și de patriotic ca într’o atât de mare cestiune na­țională, se lăsăm mai ântâiü să vor­­bescă străinii și apoi noi Românii, pe cari ea ne privesce de-a-dreptul. Dar e că acum că și publicitatea stră­ină, engleză și franceză, se ocupă de cestiune într’un mod forte activ; în­suși organul „marelui partid conser­vator-democratic“, daca ar avea câ­tuși de puțin strațimentul demnită­ții naționale, ar trebui se ne fiă re­cunoscător că într’o așia mare ces­tiune națională, nu Românii au fost cei mai de pe urmă, ci cei d­ânteiu a se ocupa de dânsa. Gestiunea nu este din acelea in cari ar trebui sa existe între Români diverginți fundamentale de vederi, am întreba dar, când o asemene cestiune, care ne privesce de-a drep­tul, e pusă pe tapet și chiar pu­blicitatea străină se ocupă de dânsa, este are posibil, este are patriotic, este cel puțin serios ca publicitatea românesca se tacă asupră’i, ca și când ea n’ar esiste ? Noi declarăm că după părerea nóstra o asemene tăcere n’ar fi nici patriotică, nici chiar seriosă, și de aceea n’am tăcut. Nu un cuvânt spus de un «ziar pute să modifice bunele disposițiuni ale unei puteri pentru noi, pe când tă­cerea asupra aceluiași cuvânt pute să fi­ luată ca semn de nepăsare, de atrofiare a simțimintelor patriotice, ca semn că nu mai existe in țară energia de-a se apăra. Și acesta nu voim s-o bănuiască străinii. In ce Românul ar fi putut se pe­­cătuiască, ocupându-se cu tot dina­dinsul de cestiunea Basarabiei, în­cât se merite blestemele organului „marelui partid democratic-conser­vator?“ Nu existe cestiunea ast­fel cum a pus-o Românul? Ei bine, atunci adversarii noștrii trebuie se se bucure, căci ne am dat înși­ne lovitura cea mai discredită­­tare, ocupându-ne cu tot seriosul de o cestiune care nu esiste. Esiste cestiunea ? In acest caz, Românul și-a făcut datoria, daca nu s’ar ocupa fiarele românesc! de cestiunile cele mai vi­tale ale României, cine ar trebui se se ocupe ? Și Românul și-a făcut da­toria fără nici un singur inconve­nient. In adevăr, ca organ al opi­­niunii publice române, el a probat pe de o parte că simțul și veghiarea națională este neadormită, când e vorba de pământul strămoșesc, iar pe de alta el n’a atins pe nimeni, pe nici o putere, ci a cerut concur­sul tuturor pentru menținerea Ro­mâniei, ast­fel cum a creat-o trata­tul de Paris, creațiune pentru care tóte puterile Europei s’au făcut ga­rante. A pretinde integritatea pământul­­ui național, nu este ni se pare a ataca pe nimeni; și daca în gândul nimenui n’a fost de a’l atinge, Ro­mânul nici în acest caz n’a putut se descopte nici o susceptibilitate, căci departe de a avea un ton irita­­tor faciă cu Rusia, singura putere în cestiune, n’a făcut de cât se s ceră un titlu mai mult la recunoscința Românilor, înlăturând cestiunea re­trocedării Basarabiei. Se pare cise că din tote puntele de vedere Românul a avut dreptul și datoria de-a se ocupa de cestiune, astăz­i când și publicitatea Europeană a început a se ocupa de densa, se dau­ pe faclă amănunte cari dove­desc cât era timp de-a nu mai lăsa ca­reul se se desvolte în întuneric. Principalul organ al adversarilor noștrii, cu buna-credință și seriosi­­tatea ce ’i caracterisă, ne face ono­­rea de-a ne atribui tot ce se publică despre România în marea publici­tate a Europei. Ori­cum, acest mod de-a resolve bănuielele sale nu ’și mai pote avea loc, când e vorba de­­ fiare ca : Univers, organ legitimist și clerical, ca le Monde, organ ultra­conservator, după cum tată lumea scie. Spre desmințirea ori­căror in­­sinuațiuni ale realilor noștrii adver­sari, s’a întâmplat ca tocmai aceste organe, pe lângă altele englese, să se ocupe de grava cestiune a Basara­biei. Mai cu osebire ,Ziarul le Monde, in numărul său de la 20 ianuarie, publică în prima sea pagină, supt titlul La Bessarabie, un mic arti­col, ce este o adevărată revelare în acesta cestiune; el ne descopere nesce fapte diplomatice de prima însemnă­tate, necunoscute pene astăzi, cari a­­duc noul lumini, și confirmă pe de­plin tot ce­­ diserăm despre interesul ce are Europa de­ a ține gurele Du­nării libere in minele României. A­­ceste revelări ale farului le Monde sunt pre însemnate, ca­re nu le dăm loc chiar aci, atrăgând asupră-le a­­tențiunea cititorilor. „Menționam nu de mult, ț­ice Le Monde, sgomotul unui proiect atribuit guvernului rusesc, și care consta a oferi Românilor Dobrogia (ce apar­ține Turcilor), în schimbul părței din Basarabia, ce s’a înapoiat Moldovei prin tratatul de Paris. „Este forte anevoie de a aci daca negocieri oculte au fost începute asu­pra acestui subiect; nu este énsé de prisos a reaminti că un balon de în­cercare, ca să nu țjicem mai mult, a fost aruncat in 1872, și tocmai supt administrarea marelui vizir actual. „După sgomotele ce se răspândi­seră atunci din mai multe părți, ne­­gocierele latre ambasadorul Rusiei la Constantinopole și Mahmud-Pașa înaintaseră destul de mult în 187­2, spre a aduce o intervenire directă din partea Englitezei și a Austriei, puterile cele mai interesate prin navigațiunea și comerciul lor a opri pe Rusia de­ a repune piciorul la gurele Dunărei. Păsurile combinate ale ambasadori­lor englez și austriac fuserä causa care a făcut să cadă Mahmud-Pașa. Acestea erau cel puțin rumerele cari circulau­ atunci cu multă stăruință. „Opiniunea publică, în România, este forte opusă unei combinări care ar despărți din nuoă de dânsa dis­trictele date de Turci Rușilor în 1812, prin violarea drepturilor ne­contestabile ale României, și cari­­ fuseseră restituite de Europa în 1856.« După cum­­ Ziarul le Monde este exact informat despre opiniunea pu­blică din România asupra retroce­dării Basarabiei, opiniune care nu exclude cele mai mari sacri­ficii pen­tru menținerea integrității României, asemene cată se fiă exact informat și despre lucrările diplomatice de la Constantinopole. Apoi faptul cunos­cut al căderii lui Mahmud-Pașa în 1872, nu lasă cea mai mică îndoială că amenințarea de care este vorba astăzi a mai existat, și că după ce s'a neutralizat prin intervenirea pu­terilor, a fost acum reinprosperată, póte chiar prin patriotica inițiativă a consilierilor ce­­ și-a­ ales principele Carol de Hohenzollern. Serviciul nostru telegrafic ne co­munică astăzi o telegramă din cele mai ciudate. Se vestesce lumei că Impératul Austriei a încărcat de o dată cu nouă decorațiuni pe toți mi­niștrii regimului actual din Româ­nia, pe toți devotații acestui regim: péné și pe celebrul d. Gorjan, péné și pe agerii oratori și senatori dd. Bellu, Racoviță etc, pene și pe fos­tul tovarăș al d-lui Offenheim, d. Ma­­vrogheny; d-nii Costaforu și Florescu primesc corona de fer ântâia clasă : toți baronii austriaci, nu numai d. Boerescu; miniștrii Lahovary și Maio­rescu primesc marea cruce a ordi­nului Francisc Iosif etc. etc; un ba­let întreg în fine de cruci, stele, corone și cordane, spre a se împărți intre miniștrii principelui Carol și devotații lor. Care Român ar putea ore se ci­­tescă fără o durerosă stringere de animă acesta listă, ce semănă cu două picături de apă cu monstruosa lipsă, pe care Thugut înscria pe a­­ceia ce’i recompensa, pentru că'i a­jutaseră la răpirea Bucovinei! piserăm că semaua, dar ne înșe­lăm , acea lungă listă de corupți nu conținea nici un singur nume româ­nesc, pe când acesta nu conține vai, de­cât patru nume străine! tóte cele­­l­alte sunt românesc!. Apoi lista lui • Thugut s’a ținut ascunsă în arehiva secretă a imperiului, fiind­că era vorba de corupere prin bani, pe când lista d-lui Andrassy se afișiază cu ostentațiune, fiind­că arăta o mo­neta nouă, mult mai atragătare de­cât galbenii fiinduciii ai lui Thugut, o monetă pe care cine o să nu se­­ zice cumpărat, o invențiune perfidă, demnă de diplomația Metternichilor și Swarzen­bergilor. Se ni se arate ori­ce alt Stat din lume, ai cărui miniștrii se se pome­­nesc, asta de o dată încărcați de decorațiuni de prima ordine, de că­tre un Stat vecin ? Ce însemneza a­­césta anomalie? Nu este acesta o recompensare, cum­­ jicea Thugut? Un Stat, pentru ce dă și cui dă decorațiuni? Le dă spre a recom­pensa servietele escepționale aduse lui, și numai celor cari i-au adus lui asemeni servicte. Deci, miniștrii ce și-a ales prin­cipele Carol, și devotații lor, primi demnitari ai Statului român, pri­mind cu grămada decorațiuni de pri­mul rang de la Austria, rezultă în modul cel mai absolut că acești mi­niștrii și cu devotații lor, au adus Austriei cele mai excepționale ser­vicii. Acesta le a fost deplorabila misiune, pe când țara se stinge în sărăcie și în suferințe, tote interesele iei fiind părăsite sau trădate, pen­tru decorațiuni austriace. MERCURI, 14 JANUARIU, 1876. LUMINEZ­A­TE ȘI YEI FI abonamente In capitale: unü anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună, 4 lei. In districte: une anii 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 M­­uă lună 5 lei. Pentru tote țerele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diariului. LA PARIS, la d-mi Darras-Hallegrain 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf­­fite et G-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancaze se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU Francia. — ziațele din Paris cu data de 21 conținu mai multe informațiuni din provincii despre alegerile delegațilori­. Din vre 46 departamente din cari s’au putută primi resultatele definitive s­ă­telu puțină asigurări despre cum are să fiă aceste re­­sultate, 31 departamente au dată delegați favorabili partitei republicane și 15 diferi­­telor­ partite monarhhice, sau mai scurtă omenilorü ordinei morale. In vre 10 de­partamente nu s’aă putută face alegerile in­­ ziua de 16, fiindu comunicațiunile în­trerupte din causa timpului reă. Din cele­­l­alte 32 departamente pene la completa­rea numărului de 86, — câte suntă în totă Francia, afară de Algeria și de Colonii,— dncă nu se primiseră sorii difinitive pene în­­ ziua de 20. in urma opririi banchetului din Marsi­lia, oferită d-lui Gam­betta de democrația departamentului Bouches-du-Rhône, con­vivii s’aă retrasă în liniște din localulă unde era se se dea, mulți din ei înse s’aă dusă la ospelulă unde se afla în gazdă d. Gam­betta, ș’ad­ aă pătrunsă in sala in care prindea d. Gambetta cu vr’uă trei­ d­eci a­­micî. După terminarea prinsului s’aă rădi­cată mai multe toaste pentru deputatulu Seinei și pentru d. Pelletan. Ece după nisce corespondințe locale pu­blicate de ziarele din Paris esința acestoră toaste : D. Gambetta intr’uă improvisațiune, în­treruptă de mai multe ori de aplaude, a esplicată politica urmată în timpul­ legis­laturei, dificultățile peste cari a trebuită se trecă, pendele ce­ a trebuită se înlăture. Á espusă noua metodă aplicată de partita republicană in conducerea afacerilor­ sale, și superioritatea acestei metode celoră cari au fostă esperi­menta­te péné a<jî, fără a fi putută asigura triumfală definitivă ală Re­publicei. In urma șefului Uniunei Republicane a vorbită d. Pelletan iu termeni mișcători despre viitorul­ care se deschide înaintea celei de a treia Republice. A făcută drep­tate simțului politică, înțelepciunii și abi­lității de care a dată dovadit d. Gambetta pentru a smulge unei mai întâii reacțio­nare aceste doue lucruri esențiale : Repu­blica și sufragiulă universală. In fine d. Pelletan, vorbindă și despre politica admi­­nistrațiunii, a țjisi : «Câtă pentru ciocni­rile ce pare a căuta pentru a’și justifica teoria pericolului socială și menținerea stă­rii de asediu, nu le va avea». De la Marsilia de Gambetta a trecută la Aix, dâră ș’aci, după cum am­ spusă ieri, autoritățile locale primiseră ordine să nu îngădue nici uă întrunire. Ospele dâră fu nevoită se primescaín apartamen­tele ce ocupa la ospeță visita mai mul­toru invitați la întrunire și a mai multor­ delegați din comunele departamentului. A­­cesta rncepțiune s’a prelungită péne la mo­riile nopții, și in presința a vre-o 400 persone, cei mai mulți delegați senatoriali, oratorele republicană pronunță discursul­ pe care administrațiunea voise­se­ să o­­priască d’a nu fi aui­ită în departamentă. De la Aix me­rend la Arles, aceiași pri­mire simpatică din partea cetățenilor­, a­­ceiași urmărire din partea administrațiunii, ordine erau de multă primire și afișate că ori­ce întrunire nu este liberă. Cu tote a­­cestea uă mare mulțime de cetățeni pre­­sintându-se la domiciliulă d-lui Gambetta, d-sea și­­ d. Challemel-Lacour găsiră oca­­siunea d’a rosti fia­care ș’ad­ câte uă alo­cuțiune. Membrii biuroului stângii Republicane și membrii Uniunei Republicane presiați la Paris s’aă întrunită în «ziua de 19, cei d’ântâiă la d. Jules Simon, cei din urmă în localulă grupei, supt președința d-lui Lepère și s’aă ocupată despre cestiunele ce trebue a se pun în ședința comisiunei de permanență și în specială despre interpe­larea ce urmeaza să se facă guvernului în privința circularii ministrului de interne pentru greșita interpretare ce­a dată a­­plicării legei de presă. Comisiunea de permanință s’a întrunită în­­ ziua de 20. Gestiunile mai principale cu cari s’a ocupată aă fostă acestea: D. Tirard­a , interpelată pe d. Buffet asupra circulăm sale în privința presei. D. pre­ședinte alu consiliului a respunsă printr’ună argumentă [usată : a «zisă că d-sea a dată instrucțiunile sale în înțelegere cu d. Du­­faure și că prin urmare ori­cine are a se plânge că s’a violată legea, să se adresele la tribunale. D. Buffet a mai fost­ inter­pelată și în privința presiunii esercitată de prefecți în alegerile delegațiloru senato­riali, precum și in privința opririi banche­tului din Marsilia. Asupra primei cestiuni d. ministru a dată întâlnire adversariloră sei în viitorele camere, eră în privința ce­lei d’a doua a declarată că nu póte res­­punde nimică, fiindă­că n’a primită încă nici uă comunicare de la prefectu. D. de la Rochette, senatoră din estrema drepta, și autorulă principală ală coali­­țiunei formată în Adunare intre stânga și fracțiunea estremei drepte pentru alegerea senatoriloru inamovibili, a murită grabnică de apoplexia la Nantes în­­ ziua de 19 ale cuvintei. « Agenția Havas a comunicată tuturoră «Ziareleră următorea telegramă : «Consilîulu de miniștrii s’a întrunită a«fi dimineță (22 ianuarie) la Elysée supt pre­ședința mare și ale lui. Scomptele de pregă­tiri militare din partea Franciei, mențio­nate d’unu «fiară din Berlin, n’aă nici ună temeiă.» Aceași agenția a primită din Bruxelles un altă telegramă ca data de 20, prin care se «zice : «Steaua Belgiei consideră ca fórte în­­douiasă noutatea publicată de câte­va «jile la Paris, c’uă comisiune ară fi fostă nu­mită act de ministrul­ de resbelă pentru a studia miijlocele d’a preveni uă năvălire pe teritoriul­ belgiană în coșurile unui n­că resbelă între Francia și Germania.» D. Victor Hugo a adresată delegațiloru senatoriali din totă Francia un epistolă publică prin care se cere fundarea demo­crației care curmă resbelele străine prin arbitrațiă, resbelele civile prin amnistia și miseria prin instrucțiune. Elă zice că Re­publica este națiunea declarându-se majoră. Răsbunarea ce Francia voiesce se aibă este d’a funda pe calea pacifică libertatea po­­porelor­. Republica este un mare dezarmare, este pacea. Francia voiesce pacea, progre­­sul­ și frăția națiuniloră. Se facă delegații că Republică de libertate și de lumină; se trămită în senatu omeni liberi. Turcia. — Serbătorile Basaramului s’aă petrecută in liniște, fără ca să se îndepli­­nesca prevestirile re­­voitore, că musulma­nii ară fi fostă deciși cu acesta ocasiune se măcelaresca pe c­reștinî; cu tóte acestea se pare că guvernul­ n’a fostă pe deplină liniștită și probă e c’a luată măsurî de precauțiune, consemnândă numerose trupe in casarme și ordonând ă la patru fregate cuirasate sé posteze in apropiare de pala­­tulă imperiale. In privința Gestiunii orientale cee ce ga­­simă în unele­­ state europene, piarură le Temps din Paris a primită din Londra următorea notă : «Térémuru pe care lord Derby, înainte d’a se ține ultimul ă consiliă de miniștrii, ară fi manifestată intențiunea d’a se pune in cestiunea orivitale și cu ce condițione ară socoti se adereze în principiu la nota comitelui Adrassy, este celă următoră ;

Next