Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)
1876-01-14
ANULU ALU DQUE RECELEA Redacțiunea Admiistrațiinea strada Domnei No. 14 VOIESCE ȘI VEI PUTEA ANUNȚ 1 ORI Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta — — — — paginea III, 6 lei. — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS la Havas, Laffite et C nne,8 Place de la Bourse. LA LONDON, la d. EugeneMicoud,No. 81-A Fleet Street, London É. C. LA V1ENA, la d-nil Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articlele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU SERVICIULU TELEGRAFICE ALEI ROMANULUI.» Viena, 24 Ianuarie. — Corespondința politică află că Imperatulu Austriei a decorată pe următorele persone din România: D-nii George Costa-Foru, agintele de la Viena, și generală Florescu, ministrulă de resbelă, cu ordinul coronei deferă, prima clasă. D. Ștefană Belu, senatoră, cu același ordină, clasa II. D. locoteninte-colonelă Gorjană cu același ordină, clasa III. D-nii A. Lahovari, Maiorescu și Petru Mavrogheni, cu marea cruce a ordinului Francisc Iosif. D. Ghermană, senatorele, comandiră ale aceluiași ordină cu stea. D-nii Racoviță și Veisa, senatori, comandori ai aceluiași ordină. BucuREsci, s mmm. Principalul cap de acusațiune ce ne făcu organul „marelui partid conservator- democratic-liberal“ în Gestiunea Basarabiei, este că am cutezat se atingem acesta gravă cestiune, mai ’nainte de-a fi vorbit despre dânsa fiarele străine. Am arătat în alt număr întru cât pate se fiă de demn și de patriotic ca într’o atât de mare cestiune națională, se lăsăm mai ântâiü să vorbescă străinii și apoi noi Românii, pe cari ea ne privesce de-a-dreptul. Dar e că acum că și publicitatea străină, engleză și franceză, se ocupă de cestiune într’un mod forte activ; însuși organul „marelui partid conservator-democratic“, daca ar avea câtuși de puțin strațimentul demnității naționale, ar trebui se ne fiă recunoscător că într’o așia mare cestiune națională, nu Românii au fost cei mai de pe urmă, ci cei dânteiu a se ocupa de dânsa. Gestiunea nu este din acelea in cari ar trebui sa existe între Români diverginți fundamentale de vederi, am întreba dar, când o asemene cestiune, care ne privesce de-a dreptul, e pusă pe tapet și chiar publicitatea străină se ocupă de dânsa, este are posibil, este are patriotic, este cel puțin serios ca publicitatea românesca se tacă asupră’i, ca și când ea n’ar esiste ? Noi declarăm că după părerea nóstra o asemene tăcere n’ar fi nici patriotică, nici chiar seriosă, și de aceea n’am tăcut. Nu un cuvânt spus de un «ziar pute să modifice bunele disposițiuni ale unei puteri pentru noi, pe când tăcerea asupra aceluiași cuvânt pute să fi luată ca semn de nepăsare, de atrofiare a simțimintelor patriotice, ca semn că nu mai existe in țară energia de-a se apăra. Și acesta nu voim s-o bănuiască străinii. In ce Românul ar fi putut se pecătuiască, ocupându-se cu tot dinadinsul de cestiunea Basarabiei, încât se merite blestemele organului „marelui partid democratic-conservator?“ Nu existe cestiunea astfel cum a pus-o Românul? Ei bine, atunci adversarii noștrii trebuie se se bucure, căci ne am dat înșine lovitura cea mai discreditătare, ocupându-ne cu tot seriosul de o cestiune care nu esiste. Esiste cestiunea ? In acest caz, Românul și-a făcut datoria, daca nu s’ar ocupa fiarele românesc! de cestiunile cele mai vitale ale României, cine ar trebui se se ocupe ? Și Românul și-a făcut datoria fără nici un singur inconvenient. In adevăr, ca organ al opiniunii publice române, el a probat pe de o parte că simțul și veghiarea națională este neadormită, când e vorba de pământul strămoșesc, iar pe de alta el n’a atins pe nimeni, pe nici o putere, ci a cerut concursul tuturor pentru menținerea României, astfel cum a creat-o tratatul de Paris, creațiune pentru care tóte puterile Europei s’au făcut garante. A pretinde integritatea pământului național, nu este ni se pare a ataca pe nimeni; și daca în gândul nimenui n’a fost de a’l atinge, Românul nici în acest caz n’a putut se descopte nici o susceptibilitate, căci departe de a avea un ton iritator faciă cu Rusia, singura putere în cestiune, n’a făcut de cât se s ceră un titlu mai mult la recunoscința Românilor, înlăturând cestiunea retrocedării Basarabiei. Se pare cise că din tote puntele de vedere Românul a avut dreptul și datoria de-a se ocupa de cestiune, astăzi când și publicitatea Europeană a început a se ocupa de densa, se dau pe faclă amănunte cari dovedesc cât era timp de-a nu mai lăsa careul se se desvolte în întuneric. Principalul organ al adversarilor noștrii, cu buna-credință și seriositatea ce ’i caracterisă, ne face onorea de-a ne atribui tot ce se publică despre România în marea publicitate a Europei. Oricum, acest mod de-a resolve bănuielele sale nu ’și mai pote avea loc, când e vorba de fiare ca : Univers, organ legitimist și clerical, ca le Monde, organ ultraconservator, după cum tată lumea scie. Spre desmințirea oricăror insinuațiuni ale realilor noștrii adversari, s’a întâmplat ca tocmai aceste organe, pe lângă altele englese, să se ocupe de grava cestiune a Basarabiei. Mai cu osebire ,Ziarul le Monde, in numărul său de la 20 ianuarie, publică în prima sea pagină, supt titlul La Bessarabie, un mic articol, ce este o adevărată revelare în acesta cestiune; el ne descopere nesce fapte diplomatice de prima însemnătate, necunoscute pene astăzi, cari aduc noul lumini, și confirmă pe deplin tot ce diserăm despre interesul ce are Europa de a ține gurele Dunării libere in minele României. Aceste revelări ale farului le Monde sunt pre însemnate, care nu le dăm loc chiar aci, atrăgând asupră-le atențiunea cititorilor. „Menționam nu de mult, țice Le Monde, sgomotul unui proiect atribuit guvernului rusesc, și care consta a oferi Românilor Dobrogia (ce aparține Turcilor), în schimbul părței din Basarabia, ce s’a înapoiat Moldovei prin tratatul de Paris. „Este forte anevoie de a aci daca negocieri oculte au fost începute asupra acestui subiect; nu este énsé de prisos a reaminti că un balon de încercare, ca să nu țjicem mai mult, a fost aruncat in 1872, și tocmai supt administrarea marelui vizir actual. „După sgomotele ce se răspândiseră atunci din mai multe părți, negocierele latre ambasadorul Rusiei la Constantinopole și Mahmud-Pașa înaintaseră destul de mult în 1872, spre a aduce o intervenire directă din partea Englitezei și a Austriei, puterile cele mai interesate prin navigațiunea și comerciul lor a opri pe Rusia de a repune piciorul la gurele Dunărei. Păsurile combinate ale ambasadorilor englez și austriac fuserä causa care a făcut să cadă Mahmud-Pașa. Acestea erau cel puțin rumerele cari circulau atunci cu multă stăruință. „Opiniunea publică, în România, este forte opusă unei combinări care ar despărți din nuoă de dânsa districtele date de Turci Rușilor în 1812, prin violarea drepturilor necontestabile ale României, și cari fuseseră restituite de Europa în 1856.« După cum Ziarul le Monde este exact informat despre opiniunea publică din România asupra retrocedării Basarabiei, opiniune care nu exclude cele mai mari sacrificii pentru menținerea integrității României, asemene cată se fiă exact informat și despre lucrările diplomatice de la Constantinopole. Apoi faptul cunoscut al căderii lui Mahmud-Pașa în 1872, nu lasă cea mai mică îndoială că amenințarea de care este vorba astăzi a mai existat, și că după ce s'a neutralizat prin intervenirea puterilor, a fost acum reinprosperată, póte chiar prin patriotica inițiativă a consilierilor ce și-a ales principele Carol de Hohenzollern. Serviciul nostru telegrafic ne comunică astăzi o telegramă din cele mai ciudate. Se vestesce lumei că Impératul Austriei a încărcat de o dată cu nouă decorațiuni pe toți miniștrii regimului actual din România, pe toți devotații acestui regim: péné și pe celebrul d. Gorjan, péné și pe agerii oratori și senatori dd. Bellu, Racoviță etc, pene și pe fostul tovarăș al d-lui Offenheim, d. Mavrogheny; d-nii Costaforu și Florescu primesc corona de fer ântâia clasă : toți baronii austriaci, nu numai d. Boerescu; miniștrii Lahovary și Maiorescu primesc marea cruce a ordinului Francisc Iosif etc. etc; un balet întreg în fine de cruci, stele, corone și cordane, spre a se împărți intre miniștrii principelui Carol și devotații lor. Care Român ar putea ore se citescă fără o durerosă stringere de animă acesta listă, ce semănă cu două picături de apă cu monstruosa lipsă, pe care Thugut înscria pe aceia ce’i recompensa, pentru că'i ajutaseră la răpirea Bucovinei! piserăm că semaua, dar ne înșelăm , acea lungă listă de corupți nu conținea nici un singur nume românesc, pe când acesta nu conține vai, decât patru nume străine! tóte celelalte sunt românesc!. Apoi lista lui • Thugut s’a ținut ascunsă în arehiva secretă a imperiului, fiindcă era vorba de corupere prin bani, pe când lista d-lui Andrassy se afișiază cu ostentațiune, fiindcă arăta o moneta nouă, mult mai atragătare decât galbenii fiinduciii ai lui Thugut, o monetă pe care cine o să nu se zice cumpărat, o invențiune perfidă, demnă de diplomația Metternichilor și Swarzenbergilor. Se ni se arate orice alt Stat din lume, ai cărui miniștrii se se pomenesc, asta de o dată încărcați de decorațiuni de prima ordine, de către un Stat vecin ? Ce însemneza acésta anomalie? Nu este acesta o recompensare, cum jicea Thugut? Un Stat, pentru ce dă și cui dă decorațiuni? Le dă spre a recompensa servietele escepționale aduse lui, și numai celor cari i-au adus lui asemeni servicte. Deci, miniștrii ce și-a ales principele Carol, și devotații lor, primi demnitari ai Statului român, primind cu grămada decorațiuni de primul rang de la Austria, rezultă în modul cel mai absolut că acești miniștrii și cu devotații lor, au adus Austriei cele mai excepționale servicii. Acesta le a fost deplorabila misiune, pe când țara se stinge în sărăcie și în suferințe, tote interesele iei fiind părăsite sau trădate, pentru decorațiuni austriace. MERCURI, 14 JANUARIU, 1876. LUMINEZATE ȘI YEI FI abonamente In capitale: unü anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună, 4 lei. In districte: une anii 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 Muă lună 5 lei. Pentru tote țerele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diariului. LA PARIS, la d-mi Darras-Hallegrain 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laffite et G-nie, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancaze se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU Francia. — ziațele din Paris cu data de 21 conținu mai multe informațiuni din provincii despre alegerile delegațilori. Din vre 46 departamente din cari s’au putută primi resultatele definitive sătelu puțină asigurări despre cum are să fiă aceste resultate, 31 departamente au dată delegați favorabili partitei republicane și 15 diferitelor partite monarhhice, sau mai scurtă omenilorü ordinei morale. In vre 10 departamente nu s’aă putută face alegerile in ziua de 16, fiindu comunicațiunile întrerupte din causa timpului reă. Din celelalte 32 departamente pene la completarea numărului de 86, — câte suntă în totă Francia, afară de Algeria și de Colonii,— dncă nu se primiseră sorii difinitive pene în ziua de 20. in urma opririi banchetului din Marsilia, oferită d-lui Gambetta de democrația departamentului Bouches-du-Rhône, convivii s’aă retrasă în liniște din localulă unde era se se dea, mulți din ei înse s’aă dusă la ospelulă unde se afla în gazdă d. Gambetta, ș’ad aă pătrunsă in sala in care prindea d. Gambetta cu vr’uă trei deci amicî. După terminarea prinsului s’aă rădicată mai multe toaste pentru deputatulu Seinei și pentru d. Pelletan. Ece după nisce corespondințe locale publicate de ziarele din Paris esința acestoră toaste : D. Gambetta intr’uă improvisațiune, întreruptă de mai multe ori de aplaude, a esplicată politica urmată în timpul legislaturei, dificultățile peste cari a trebuită se trecă, pendele ce a trebuită se înlăture. Á espusă noua metodă aplicată de partita republicană in conducerea afacerilor sale, și superioritatea acestei metode celoră cari au fostă esperimentate péné a<jî, fără a fi putută asigura triumfală definitivă ală Republicei. In urma șefului Uniunei Republicane a vorbită d. Pelletan iu termeni mișcători despre viitorul care se deschide înaintea celei de a treia Republice. A făcută dreptate simțului politică, înțelepciunii și abilității de care a dată dovadit d. Gambetta pentru a smulge unei mai întâii reacționare aceste doue lucruri esențiale : Republica și sufragiulă universală. In fine d. Pelletan, vorbindă și despre politica administrațiunii, a țjisi : «Câtă pentru ciocnirile ce pare a căuta pentru a’și justifica teoria pericolului socială și menținerea stării de asediu, nu le va avea». De la Marsilia de Gambetta a trecută la Aix, dâră ș’aci, după cum am spusă ieri, autoritățile locale primiseră ordine să nu îngădue nici uă întrunire. Ospele dâră fu nevoită se primescaín apartamentele ce ocupa la ospeță visita mai multoru invitați la întrunire și a mai multor delegați din comunele departamentului. Acesta rncepțiune s’a prelungită péne la moriile nopții, și in presința a vre-o 400 persone, cei mai mulți delegați senatoriali, oratorele republicană pronunță discursul pe care administrațiunea voisese să opriască d’a nu fi auiită în departamentă. De la Aix merend la Arles, aceiași primire simpatică din partea cetățenilor, aceiași urmărire din partea administrațiunii, ordine erau de multă primire și afișate că orice întrunire nu este liberă. Cu tote acestea uă mare mulțime de cetățeni presintându-se la domiciliulă d-lui Gambetta, d-sea și d. Challemel-Lacour găsiră ocasiunea d’a rosti fiacare ș’ad câte uă alocuțiune. Membrii biuroului stângii Republicane și membrii Uniunei Republicane presiați la Paris s’aă întrunită în «ziua de 19, cei d’ântâiă la d. Jules Simon, cei din urmă în localulă grupei, supt președința d-lui Lepère și s’aă ocupată despre cestiunele ce trebue a se pun în ședința comisiunei de permanență și în specială despre interpelarea ce urmeaza să se facă guvernului în privința circularii ministrului de interne pentru greșita interpretare cea dată aplicării legei de presă. Comisiunea de permanință s’a întrunită în ziua de 20. Gestiunile mai principale cu cari s’a ocupată aă fostă acestea: D. Tirarda , interpelată pe d. Buffet asupra circulăm sale în privința presei. D. președinte alu consiliului a respunsă printr’ună argumentă [usată : a «zisă că d-sea a dată instrucțiunile sale în înțelegere cu d. Dufaure și că prin urmare oricine are a se plânge că s’a violată legea, să se adresele la tribunale. D. Buffet a mai fost interpelată și în privința presiunii esercitată de prefecți în alegerile delegațiloru senatoriali, precum și in privința opririi banchetului din Marsilia. Asupra primei cestiuni d. ministru a dată întâlnire adversariloră sei în viitorele camere, eră în privința celei d’a doua a declarată că nu póte respunde nimică, fiindăcă n’a primită încă nici uă comunicare de la prefectu. D. de la Rochette, senatoră din estrema drepta, și autorulă principală ală coalițiunei formată în Adunare intre stânga și fracțiunea estremei drepte pentru alegerea senatoriloru inamovibili, a murită grabnică de apoplexia la Nantes în ziua de 19 ale cuvintei. « Agenția Havas a comunicată tuturoră «Ziareleră următorea telegramă : «Consilîulu de miniștrii s’a întrunită a«fi dimineță (22 ianuarie) la Elysée supt președința mare și ale lui. Scomptele de pregătiri militare din partea Franciei, menționate d’unu «fiară din Berlin, n’aă nici ună temeiă.» Aceași agenția a primită din Bruxelles un altă telegramă ca data de 20, prin care se «zice : «Steaua Belgiei consideră ca fórte îndouiasă noutatea publicată de câteva «jile la Paris, c’uă comisiune ară fi fostă numită act de ministrul de resbelă pentru a studia miijlocele d’a preveni uă năvălire pe teritoriul belgiană în coșurile unui ncă resbelă între Francia și Germania.» D. Victor Hugo a adresată delegațiloru senatoriali din totă Francia un epistolă publică prin care se cere fundarea democrației care curmă resbelele străine prin arbitrațiă, resbelele civile prin amnistia și miseria prin instrucțiune. Elă zice că Republica este națiunea declarându-se majoră. Răsbunarea ce Francia voiesce se aibă este d’a funda pe calea pacifică libertatea poporelor. Republica este un mare dezarmare, este pacea. Francia voiesce pacea, progresul și frăția națiuniloră. Se facă delegații că Republică de libertate și de lumină; se trămită în senatu omeni liberi. Turcia. — Serbătorile Basaramului s’aă petrecută in liniște, fără ca să se îndeplinesca prevestirile revoitore, că musulmanii ară fi fostă deciși cu acesta ocasiune se măcelaresca pe creștinî; cu tóte acestea se pare că guvernul n’a fostă pe deplină liniștită și probă e c’a luată măsurî de precauțiune, consemnândă numerose trupe in casarme și ordonând ă la patru fregate cuirasate sé posteze in apropiare de palatulă imperiale. In privința Gestiunii orientale cee ce gasimă în unele state europene, piarură le Temps din Paris a primită din Londra următorea notă : «Térémuru pe care lord Derby, înainte d’a se ține ultimul ă consiliă de miniștrii, ară fi manifestată intențiunea d’a se pune in cestiunea orivitale și cu ce condițione ară socoti se adereze în principiu la nota comitelui Adrassy, este celă următoră ;