Romanulu, aprilie 1876 (Anul 20)

1876-04-22

354 unitatelară de caritate (boards of guardians). Daca femeiele în acestă categoriă, adauge Daily News, ară dobândi și dreptulă de vota politică, ele nară pute s’aducă nici unu inconvenientu în afacerile publice, precum n’aducu de câtă folose în tote societățile nepolitice din cari facă parte. Camera disciplinară de la Postdam a pronunciată sentința sea în afacerea comitelui Arnim; sentința ordonă destituirea și condamnarea la cheltuielile procesului. Camera deputațilori a terminată în prima lectură desbaterea proiectului de lege privitoră la căiele ferate. Acestă proiectă a fostă cu căldură apărată de miniștrii de comerciă și de finance. Majoritatea a refuzatu propunerea de a se trimite proiectală unei comisiuni și a decisă a doua lectură. In cercurile de ordinară bine informate se zice că d. Hoffmann, președintele consiliului de miniștrii din ducatulu Hessa, va fi chiămată se ia loculă d-lui Delbrück. Gazetta Germaniei de Nord primește acestă noutate ca probabilă. țfiarulă II Dintto, organă care se inspiră de la capul noului cabinetă, iuice că ’n urma declarărilor formale făcute de capii răsculei către generarul Rodiei, cestiunea Orientului a intrată într’uă nouă fașă. Puterile negocieză în acestă momenta pentru u acțiune comună în interesul menținerii păcii. Nonele negocieri diplomatice, adauge Diritto, s’aă începută după inițiativa Rusiei. ROMANULU, 22 APRILE, 1876 faceauă mișcare ofensivă contra principatului, Austria a vu închide îndată portul Klek. Numai în urma acestora demersuri Porta a desmințită intențiunea ce i se atribuise d’a ataca Muntenegrulu.“ Gazetta de Augsburg afla din Viena „că Porta, respunjându indicarilor ce i-au dat puterile, a declarată că e gata a spori, prin propria sea inițiativă, reformele promise.“ Un telegramă din Berlin cu data de 27 Aprile <Jiiei „Se anunciă din Viena (sorginte particulară) că noutatea dată de mai multe diare în privința negociăriloru ce d. Jominiară fi începută cu insurgenții, în numele cabinetului austriacă, di n privința retragerii generalului Rodier, e cu totulă neîntemeiată.“ Se scrie din Berlin cu data de 26 Aprile : „..In urma noutățiloră din Viena, din sorginte particulară , scomptură răspândită că Rusia ară propune se constituiască Herzegovina și Bosnia în State autonome, plătindă tribută Porții, se declară fără temeli în cercurile oficiale ale capitalei Austriei.“ Corespondința austriacă de la 25 Aprile anundă „că garnisona din Dalmația s’a ’ntărită cu trei batalioni.“ Se telegrafiază din Constantinopole cu data de 29 Aprile că ambasadorele Austriei a avută uă ’ntrevedere cu marele viziră, faciă fiindă și ministrulă de externe Rașid-pașa. Sultanulă a dispusă a se trimite în Herzegovina incă 30,000 soldați. Relativă la noulă titlu dată reginei Engliterei, un telegramă din Londra cu data de 27 Aprile conține urmatorele : „Se anuncă în camera comunelor că regina Engliterei a sancționată bilulă relativă la noul titlu de împărătesă a Indielor”. „D. Disraeli, respunnend- d-lui Anderson, refusă d’a amâna proclamarea titlului pene la discutarea votului de blamna propusă de d. Fawcett. „D. Fawcett propune atunci amânarea camerii. Vă desbatere furtunosă se nastere, recriminări mutuale se schimbă între ambele partite. „Se crede că noul titlu se va proclama în curendă.“ Times publică următorea telegramă din Cair, cu data de 27 Aprile: „Banca egiptena a primită ar fi diminuță de la biuioulă din Alexandria un telegramă în acestă cuprindere : „Se anunciă unificarea datoriei. S’a decisă ca decretură relativă la acesta cestiune să se publice îndată după sosirea adesiunii la Paris. Eec basa acestei regulari: nouă titluri de 100 pentru fiecare bonă ală tesaurului de 80; titlurile de împrumuturi esistente schimbate până titlu noă cu aceași cifră ; dobenda de 70; amorfișarea în 65 ani.“ Se telegrafieză din Portsmouth cu data de 27 Aprile : „A$I s’a făcută nă ’ndouită ceremonia a botezării și punerii pe apă a noului vasă cuirasată. Inflexibilulu, care, prin grosimea blindagiului séu și prin puterea’i ofensivă, va fi celă mai formidabilă vasă de resbelă ală marinei engleze. In camera comunelor s’a tratată din nou cestiunea dreptului electorală pentru femei. Cei cari au apărată acesta ideiă cu mai multă ardere a fostă d-nii Jacob Bright și Fawcett și a combătută-o fratele d-lui Bright, fostă ministru în cabinetulă liberală. D-sea a <zisă că, deși a sprijinită uăduiara acestă propunere a lui Stuart Mill, ajl énse o crede inoportună. Procedându-se la votare îndată după discursulu său, propunerea a ’ntrunită același numără de voturi ca și ’n anulă trecută, adecă 152, contra a 239. Ofiatulă Daily News, explicândă discursul d-lui Jacob Bright, aminteste că dreptul de sufragiu nu se cere de câtă pentru femeiele puse în posițiuni independinte și cari plătescu directă și personală impositulă pe avere sau pe travaliă; că supt acestă titlu ele figureză deja pe listele electorale pentru constituirea consilielor de fabuiie (churchwardens) pentru constituirea comitatelor școlare (scoolboards) și pentru constituirea cu SENATUL Ü. Ședința publică de la 20 Aprile. Ședința se deschide la ora 2 p. m. cu formalitățile obicinuite, supt președinții Emin. Sce Mitropoliturăprimară , fiind presiuți 58 din senatori. Suma rulă ședinții precedinte se citesce și se aprobă. La ordinea zilei fiindă completarea biuroului, se precede la alegerea vice-președinților Senatului, și ’ntrunescă din 58 voturi : D. G. Vernescu 34 voturi, d. M. R. Iepurenu 33, d. C. Bozianu 25, d. P. Cazimiră 21, d. N. Bâțcovenu 1 și una albă. D-nii G. Vernescu și M. K. Iepurenu se proclamă vice-președinți. D. M. Iepurenu, urcându-se la tribună,jlie Cândă în urma luptei electorale care a produsă acestă Sonată, în care țera a trimisă ca represintanții săi mai pe toți bărbații eminenți cari aă uă carieră spinosă în luptele pentru libertățile publice ; cându acestă Senatu ne face onore, domnului Vernescu și mie, d’a ne chiăma la vice-președenția mea, suntă datoră a adresa câte-va cuvinte, cari să fiă mai multă de câtă uă mulțămire. In profesia de credință a unuia din cei mai ageri luptători ai libertății, în profesia de credință ce d. C. Brătianu a adresată alegătorilor, se făcea mențiune că la votarea Constituțiunii era năpartită care punea în dubiu necesitatea Senatului. Democrația nóstra, ca tote democrațiele june, se temea a nu constitui din Senată unu corpă aristocratică; experiența a dovedită că acestu corpă este menită a fi nu numai depositarulu ideieloră conservative, ci și refugiul libertățiloră (aplause); prin urmare trebuie se simă toți recunoscători alegătorilor, proprietari cari ne-autrămisă pentru a apăra libertățile țărei. Mulți se intreba care e colorea acestui Senată? Colorea e represintată prin vice-președinții aleși astăzi. La alegerile trecute n’a fostă luptă intre partite, ci între oprimați și opresori, între contribuabili și ’ntre risipitorii averii publice. Acestă Senată n’a venită se distrugă nimică, ci ca se restabilesca respectarea pactului fundamentală care pare periclitată. Șhița cea mai frumosă a vieței mele a fostă cândă, ca președinte al Constituantei, presintândă Domnului Constituțiunea, am rostită aceste cuvinte : „Adunarea zelosă, pe două parte de a aședia principială monarchică pe base nestrămutate, și voindă de altă parte a înconjura acestă principia de tóte libertățile compatibile cu ordinea, deplină convinsă că regimului constituțională a devenită pentru Romania nu numai uă condițiune de esistență și de prosperitate, déra tot atd’uă-dată și garanția cea mai solidă a consolidării tronului Marieitele, s’a grăbită de a vota pactura menită de a ajunge pe deplină acestă scapă. „Constituțiunea ce am onorea presinta Mariei téle, in numele Adunării, dă uă legitimă satisfacțiune acestoră aspirațiuni ale țărei, consacrândă pentru România principiele admise în statele moderne cele mai înaintate pe calea civilisațiunii. „Plină de speranță că nouele instituțiuni vor pune capetă suferințeloru unui trecută durerosă. Românii, uniți întrunii simțimentă unanimă de concordiă și de frățiă, voră întrebuința silințele foră cele mai stâruitóre întru a apăra aceste principii și a da cugetărilor leale și generose ale Măriei-tele tată concursulu soră celă mai sinceră și celă mai devotată.“ Alegătorii d-loră vostre și noi mandatarii loră suntemă și ar fi convinși cu toții că numai păzirea cu sfințenia a acestui pactă fundamentală pare se stabilescă ordinea și libertatea. Emisea Mitropolitul-primată a făcută apelă la ’nfrățirea partiteloră. Și noi dorimă Înfrățirea Româniloră, care, spre a se face acesta, vomă zice că trebuie se domnescá legalitatea, care singură pate aduce prosperitatea și fericirea României prin întărirea regimului parlamentară. D. G. Vernescu zice că se urcă la tribună nu pentru ca se facă profesiunea de credință a partitei naționale, căci principiile acestei partite sunt cunoscute și țera, în cunoscință de causă, s’a pronunciată în favorea loră; d-sea se urcă la tribună numai pentru a mulțămi Senatului pentru încrederea ce i-a arătată și promite a respecta regulamentulă; acestă promisiune o face nu pentru majoritate, care e convinsă că va face acesta, ci pentru liniștirea minorității, care a căzută în alegeri, condamnându-se întregul ăiei trecută. Încă vă dată, d. Vernescu mulțămesce majoritații pentru că l’a pusă în posițiune d’a da acestă dreptate minorității, care a avută la alegeri uă condamnare dreptă și meritată (aplause). Se suspende ședința pentru ca d-nii senatori să se consulte asupra secretarilor; la redeschidere se procede la votă și întrunescă : D. G. Lecca 35 voturi, N. Cămărășescu 38, Anastasiu 39 și Rășcanu 55. D. N. Cămărășescu, urcându-se la tribună , mulțămesce Senatului pentru onorea ce i-a făcută d-sele și celorălalți doui pe cari i-a alesă secretari. Procedându-se la alegerea cestorilor, întrunescă majoritate d. colonelă Iamandi 40 voturi și d. Tache Moscu 39. D. Vernescu, luândă fotoliulă președenției, consultă pe Senată daca trebuie să procedeze ântâiă la împărțirea senatului în secțiuni sau la verificarea titlurilorăcelora contestați și se decide a se discuta verificarea. Mai înainte de citirea raportelor, d. Vernescu în cunoșciințeză pe d. președinte al consiliului că Senatul e pe deplină constituită. D. N. Ionescu, raportorulu secțiunii I, dă citire raportului său asupra alegerii colegiului II de Petra, unde e d. Nicolae Albu, și conchide la invalidare, pentru că d. Albu e supusă străină. D. N. Cămărășescu, susținea că conclusiunile raportului, arăta că d. Albu, cu ocasiunea luării succesiunii tatălui său, pe la 1842, a cerută consulatului elenă a interveni ca autoritățile române să nu se amestece în acesta afacere. Despre acestă faptă esiste ca probă la dosară adresa consulului elenă și ordinul d-lui ministru către tribunală d’a se desesia de afacere. La 1858, cându s’a făcută unu recensementu de supușii străini din Petra, d. Albu a fost înscrisă între străini. Mama d-lui Albu a fostă Gréca, prin urmare d-sea n’a putută ave privilegiulă dată de regulamentulă organic străinului care se căsătoria c’uă Română, nici n’a profitată de calea ce’i ofere codicele civile d’a cere împământenirea la umană după majoritate. Telegrama primăriei pe care o presintă d. Albu și certificatul tribunalului nu probeză că d-sea n’a fostu supusă străină. I. Bozianu d icea în secțiune că uă dată ce d. Albu e înscrisă in listele electorale, Senatulă nu ’lu mai póte contesta. Acesta nu póte fi exactă, déca alegătorii aă primită între d-lovă pe d. Albu, care e străină , nu urmeza daci ca și Senatulă sĕ ’să primescă în sînuliî sea, mai cu semă că nici în lista eligibililoră nu este înscrisă. Aci d. Cămărășescu aminteșce casulă d-lui Zerlenti, care a fost desclusă din cameră după uă sentință a Casației și cere a nu se espune și Senatulă la ceva asemenea. Trebuie sé ținemă la naționalitate,a mal fi să d-sea, se nu primimă in sînulă nostru p’acei cari nu se bucură de cea dantâtă calitate necesară pentru a lua parte în corpurile legiuitore. Trebuie se fiă cine-va Română pentru a sta acid. Albu nu e Română, și d’acea verogă a invalida acésta alegere. D. Președinte ală consiliului risco că e națională a esclude din sînul Senatului pe străini, déra cu totulă nenațională a esclude pe adevărații Romlui; d. Alba a fostă esclusă de la alegerea bruicului, deși era corectă ales și necontestată decâtă pentru naționalitate, pe care a avută-o și tatăl său. Aci d. Florescu intră în amănunte biografice asupra d-lui N. Albu, declară că tatălă scă a avută două socii, prima Română și a doua Gréca, că intervenirea consulului elenă la regularea moștenirii părintelui său e motivată numai prin faptul că socia mortului era Gréca. Cândă d. Bozianu afirmă ceva, amual lisă d. Florescu, trebuie se dăună totă autoritatea ce merită afirmării sale. D. Bozianu afilă că înscrierea d-lui Albu în listele electorale în cursă de mai mulți ani fără se fiă contestată e uă probă temeinică că d-lui e Română. Terminândă, d. generală vugă pe Senată a valida alegerea. D. N. Lahovariu jace că chiară intervenirea consulatului în cestiunea moștenirii tatălui Albu probeză că fiiu lui Albu, care acum e alesă, nu se recunoscea ca supusă elenă și termină cerândü a se valida alegerea. D. N. Blaramberg esprimă surprindere că vede pe d. președinte ală consiliului luândă cuvântulu în gestiuni de verificare și cu unu tonă la care nu se putea nimeni asceptca; d-lui a apostrofată chiară pe senatorii ce-au cerută cuvântulu cându vorbin d-sea. Suntă probe pe cari le posedemă de la alesă chiară. D-sea a mărturită că a avută mamă Grécu, că la sucesiunea tatălui său consululă elenă a intervenită pentru a contesta drepturile autorităților române. Suntă semne, a mat țsh d. Blaramberg, prin cari cunoscă pe conaționalulă mieă, dragostea către țară. Eco ce dragoste are d. Albu către țară. Cându a fostă contestată ne-a zisă , apoi dați-mi îndereta impositele ce mi-ați luată. E c o totă cea găsită în indignarea mea, și pentru mine d. Albu e judecată. Autoritatea juridică a d-lui Bozianu e mare, o recunoscă; case nu potu admite a se crea nesce miijloce indirecte de împământenire, altele afară de cele prevedute de legi. D. Bozianu afară de acesta n’a afirmată că d. Albu e Română, căci atunci s’ași fi crezută. Gestiunea naționalității e forte importantă, mai alesă cândă ea privesce p’ună omă alesă într’ună corpă legiuitoră. Intr’ună colegiu de câteva mii alegători, ună străină e ăă picătură de apă într’ună océan, déra presința unui străină în corpul ă legiuitoră e forte periculosá, căci aci se resolve marele cestiuni naționale. Terminândă, d. Blaremberg cere a se invalida alegerea. D. P. Cazimiră zice că Senatul n’are norme după cari se judece contestarea ce se rădică în contra d-lui Albu. Constituțiunea cere ca cineva sefia Română și se aibe drepturile civile și politice. D. Albu a avută acesta calitate cândă a fostă alesă și prin urmare nu póte fi contestată. Nu e nici vă probă că d. Albu s’ară fi bucurată de protecțiune străină, ca probă despre acesta d. Cazimiră citeză că telegramă a tribuna bulaiul de Neroț, care afirmă că d. “ Albu n’a pusă nici-vă dată înainte calitatea de străină. D. Cazimiră intră în considerațiuni filologice asupra cuvântului albu, a căruia radicale n’o pate găsi în grecesce și, terminândă, cere a se valida alegerea. D. JST. Gămărășescu arată că d. Albu a fost ă contestată de patru alegeri cari să cunoscă, prin urmare mirarea d-lui Cazimir, că d. Albu a fostă contestată nu ’și are locă. D. N. Gridov afirmă că greșială a făcută d. Albu decă a declarată că mama sea a fostă Ctrecă și cere iertare Senatului c’a ’ndrăsnită se ia vorba. I. Gr. Chițu zice că n’are locă discusiunea de gramatică, căci vorba albă póre se fiă tradusă din grecesculă aspros și nimică nu dovedesce că tatălă Albu nu s’ară fi numită vr’uădată Aspros. Ama vădută străini cari portă nume românesc!, ună Monturénu, ună Grămăticescu, care e tradusă din Schreiber, și alții, prin urmare numele nu dovedesce nimică, mai alesă cândă avemă Români născuți Români cari portă nume străine. Ceea ce e decisivă în acestă gestiune nu e cea fostă mama d-lui Albu, pentru că socia urmeză condiția bărbatului, ci de ce naționalitate a fostă tatălă. Ei bine, fratele alesului de a fi a declarată că tatălă săă s-a bucurată ântâiă de protecțiunea rusă , apoi de cea britanică și în fine de cea elenă, supt care și murită. Asta fiindu, trebuie să se dovedescă că fiii acestui Albu au cerută și dobândită calitatea de Români; acesta nu se dovedesce prin nimică. Ni se spune că tribunalulă a declarată că d. Albu, alesulu, nu s’a servită nici vă dată de calitatea de străină, acesta negreșită pe câtă își aduce a rainte acelă tribunală; exensă uită altă actă care dovedesce că d. Albu s’a bucurată de calitatea de străină. Cine va judeca intre aceste două acte? Senatură, cândă nu e sigură, trebuie se nu admită nici p’ună bănuită în sînulă săă, unde se trateză interesele vitale ale țarei. D. C. Bosianu zice că, deorece legea a dată tribunalului dreptul ă d’a judeca asupra calitățiloră d’a fi cine va alegătoră, Senatură nu s’aru pute transforma într’ună modă ilegală în tribunală. Alesură a fostă înscrisă în listele electorale, prin urmare presupusă că are calitățile cerute; déca ense íntr’adevérü nu posede aceste calități, alegătorii n’aă decâtă să’lă chiăme la tribunală, unde va fi condamnată, de nu va întruni aceste calități, însă d-sea crede că Senatulă nu’lă póte respinge. D. N. Ionescu protestă în contra insinuațiunii că d. Albu a fost contestată pentru a nu lua parte la alegerea biuroului și arată că contestarea a venită de la alegători, nu de la secțiunea Senatului. D. Ionescu face istoriculă celoră petrecute în secțiuni, arată că d. Albu singură a mărturisit că tatălă seă a fostă străină și la cererea actelor, prin cari se dovedescă că a schimbată naționalitatea tatălui seu, a respunsă că sei clamă impositele îndărătă, ceea ce însemnă că naționalitatea sea se întemeia numai pe plata de imposite. D. P. Casimiru, rîriendă:— A <jis-o din prostiă. D. N. Ionescu. Străinii toți plutescü precari imposite și décà s’ară admite plata de imposite ca probă de naționalitate, nu s’ară mai găsit ® nici una străină căruia se i se potă contesta naționalitatea. Nu se póte recurge aci la autoritatea tribunaleloră. Senatură e tribunală în acestă cestiune, elă pate și e datoră să se pronuncie decă cei trimiși în sînulă seă îndeplinescă condițiunile cerute de legi. Senatulă trebuie să se ferescă d’a face aceaa ce s’a făcută în altă parte din pasiuni politice, validânduse titlurile unui domnă pe care apoi tribunalele