Romanulu, aprilie 1876 (Anul 20)
1876-04-22
SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI» Viena, 2 Maici.— Corespondința politică anunță că ’ntr’unö consiliă comună ținută aici de miniștrii austriac ți unguri, supt președința împăratului, s’a stabilită u înțelegere deplină în ,tóte ponturile privitóre la re’nouirea transacțiuniî care reguleză raporturile dintre Austria și Ungaria, în care intră și cestiunea cotei, adecă a prestațiunilor pentru afacerile comune. Mai multe proiecte de legi relative la cestiune se vor presinta simultanei corpurilor leguitóre ale ambelor părți ale imperiului. Amendoue guvernele s’aă obligată solidaricesce să susție esecutarea acestoră proiecte. BUCUM, FLCHIARU• Triumfulü demna și impustură ale oposițiunii în Senată a aruncată serii desordinea și uluirea in tabăra deja destulă de demoralisată a partizaniloră regimului personală. Acestă uluire s’a tradusă în primulă lară organă prin silințe încurcate și ridicole de a susține că majoritatea oposițiunii din Senată este că majoritate factice, că daca ară fi luată parte la votă și senatorii a cărora alegere fusese contestată de secțiuni, nu oposițiunea, ci guvernul ar fi avută majoritate. Se restabilimă exactă și lămurită faptele, spre a se convinge oricine că majoritatea oposițiunii este în orice casă uă majoritate reală și puternică prin somitățile țarei ce ea cuprinde, și că numai ună spirită de legalitate și de imparțialitatea dictată contestațiunile admise de sec^o jjiunile Senatului. Mai ântâiă, déca oposițiunea n’ar fi avută în orice casă uă majoritate puternică in Senată, cum ar fi putută face și admite contestațiuni și suspendări ? Déca partizanii guvernului ară fi avută majoritate în Senată, negreșită acea majoritate ar fi respinsă contestațiunile ce nu i-ar fi convenită. Prin urmare, oricine susține că guvernul are majoritatea reală în Senată, recunoste prin acesta că contestațiunile făcute sunt atâtă de drepte și de întemeiate, încâtă însăși acesta majoritate a fostă nevoită se le admită. De ce derü guvernală și cu organele sale acasă cu atâta violență minoritatea oposițiunii de cea a ce numai majoritatea guvernamentală a avută puterea se admită ? ” Oricine susține că contestațiunile sunt făcute și admise nu de guvernamentali, ci de oposițiune, recunosce prin acesta în modulă celă mai positivă că în orice casă oposițiunea are majoritatea. După care logică guvernală cu organele sale armoniseza aceste două idei atâtă de opuse, Guvernul are majoritatea reale în Senată, dară oposițiunea a făcută și admisă contestațiunile? Vădată uluirea și desordinea de judecată constatate asupra acestui punt, se trecemă la altele și mai convingătóre. Ca să se vertă că spiritulă de echitate a predomnită la admiterea contestațiunilor de Senată, este destulü să semnalămă că între contestați figurau și membrii ai oposițiunii, ca d-nii Deșliu, Delenu, colonelă Peucescu, Isaia Lerescu. Acesta din urmă, contestată pentru lipsă de ceasă, a presintată proba legală că a fostă deputată în trei sesiuni, și a și luată parte la voturile de ieri. Dera primulă organă ală guvernului, în desordinea înfrângerii, uită chiară se numere. Astăfelă susține că daca ară fi luată parte la votă și senatorii a căroră alegere fusese contestată, nu oposițiunea ar fi avuta majoritatea, ci guvernul. Se numără că puțină, și oricine se va convinge că guvernul ca partizanii se numără și de astă dată, cum aă numărată în totă timpul ă domnirii loră, pene ce aă afundată Statnlă în cele mai sdrobitore imposite, datorii și deficituri. La votură pentru vice-președinți, oposițiunea a avută 34 și 33 de voturi, era guvernulă 25 pentru d. Bozianu și 21 pentru d. P. Cazimir. Se notămă că d. Bozianu a fost propusă de guvernă în desperare de causă, negăsindă pe cine se propune dintre numeroșii și însemnații săi partizani din Senată. D. Bozianu vădată propusă, mai mulți membrii din oposițiune votară pentru d-sea; astăferă numai d. P. Cazimir fu candidatură adevărată ală guvernului, și numai cele 21 de voturi întrunite de d-sea represintă grupulă guvernamentală. Acesta constatată, se vede că cine anume suntă senatorii contestați, și cari din acesta caută n’aă luată parte la votă. Ru rămasă contestați domnii Deșliu, Malaxa, Albu, Delenu, C. Lahovary, Mavrocordată (Botoșani), Antoniade, colonelă Peucescu, M. Isvoranu, generale Florescu (Romană) G. Vernescu (Buzău) și Dumitru Ghika. In totală 12. Din acestă numără, trebuie a se esclude: d. Vernescu, care fiindă alesă și la colegiul II de Uforă, a votată ; d. Florescu, care fiindă alesă și la Teleormană, a votată; d. Dumitru Ghika, care a declarată că nu voiesce să intre în Senată; d. Antoniade, care fiindă forte greă bolnavă, n’a venită de la Iași. Rămână dojüă contestați, cari ar fi putută lua parte la votă. Din aceștia, trei, domnii Deșliu , Peucescu și Delenu facă parte din oposițiune, și cinci, domnii Malaxa, Albu, C. Lahovary, Mavrocordată și M. Isvoranu dintre guvernamentali. Prin urmare daca toți ar fi luată parte la votă, cei trei contestați ai oposițiunii s’ară fi unită cu cele 33 și 34 voturi esprese și astăfelă oposițiunea ar fi avută 36 și 37 voturi; cei cinci contestați guvernamentali s’ară fi unită cu cele 21 și 25 voturi ale guvernului, urcând aceste cifre la 26 și la 30. Chiarü déca s’ară fi admisă tote alegerile de sfinte și n’ar fi existatfi uă singură contestare — ceea ce nu este de fadmisă— guvermdă nu putea se aibă de câtă 26 și 30 voturi, eră oposițiunea 36 și 37 voturi. Unde vă este majoritatea, domnilor Boerescu, Florescu și Catargi? In fația acestoră socoteli precise și nediscutabile, trebuie că mare dosă de nerușinare spre a susțină că oposițiunea n’are de câtă uă majoritate factice, și că décá nu s’ară fi făcută contestațiuni, guvernulă ar fi avută majoritate. Se pare că relevă de la putere și creatureloră loră, nu le lipsesce acesta dosă de nerușinare, oricâtă de mare ar trebui se fia ea. Amă mai putea întreba pe domnii Boerescu-Catargi-Florescu ce s’a alesă de afirmarea ce făceaă prin organisă dumneloru că oposițiunea n’are de câtă 26 membrii în Senată, pe cândă guvernul are 42? Amă mai putea întreba deca tăria și credința grupului guvernamentală din Senat, a făcută ca majoritatea oposițiunii să se urce de la 34 la 39 de voturi, de la alegerea vice-președinților, până la alegerea secretarilor? etc. Amă putea se facemă multe asemeni întrebări, cari se resolvă spre marele detrimentă ale „marelui partidă conservatoră- democratică-liberală,“ dérü nu voimă nu numai se adusămă, dérü nici chiară se asămă de tóte avantagiele posițiunii ce ne-o face astăzi afirmarea voinței naționale, după cinci ani de jară, de arbitrariă brutală, de ruină și de înstrăinare. Guvernul generaliloră, în jurul căruia s’aă grămădită toți aceia cari s’aă bucurată de folosele regimului Crawley, și cari nu consideră națiunea decâtă cară materia esploatabilă și imposabilă, și-a arsă cea mai de pe urmă artificie spre a’și forma uă majoritate în Senată. Intimidare, desfidere, amenințare neadevărată mânuită în tote modurile, fiă spre a face afirmări menite a descuragia pe cei presupuși șiorăitori, fiă spre a calomnia cu sfruntare pe aleșii și adevărații represintanți ai națiunii; ademenirea împinsă până la cea mai mare înjosire; promisiuni íncelátore; programe în contrazicere cu totă trecutulă și tote antecedentele celoră cari le supt semnaă; onoruri și posițiuni strălucite pune la disposițiunea oricăruia ar voi să se cobore până la defecțiune; punerea capului Statului directă în rocă și în cestiune, și luată ca auxiliară ală regimului Crawley; demonstrațiuni cu puterea armată; amenințarea cu dânsa în ori ce ocasiune; inventare de „pericole din afira,“ de „momente supreme“1 etc., cari n’au esistată decâtă pentru camarila care de cinci ani predă și ruineză moralicesce și materialicesce acesta țară; în fine până și silința de a crea ună conflictă între ambele corpuri ale puterii legiuitore , nimică n’a fostă lăsată neîntrebuințată de guvernul generalului de divizie și de partizanii săi, spre a se agăța de puterea cu ajutorul căreia de mai multă de cinci ani să impune României. Și în facia acestui abusă nemăsurată ală guvernului de puterea ce deține, în facia uneltirilor, celoră mai învierșiunate, în facia discursurilor provocătore rostite de miniștrii și de omenii sor, la adresa oposițiunii, care a fostă în Senată și afară din Senată atitudinea acesteia ? Cea mai mare moderațiune, conlucrarea în perfectă unire, și uă nestrămutată credință la programa otărîtă, aceaa de-a readuce sincera domnire a Constituțiunii și supunerea la voința națiunii liberă espresă. Câtevalomnii nedemne, ca defecțiunea d-lui Manolake Kostake și a d-lui C. Gradiștenu etc., n’au fostă colportare, spre a aduce desbinarea în sînulă oposițiunii; déré ea, tare în linia de purtare ce’și însemnase, și-a rîsă de aceste înjosite uneltiri, și și-a urmată calea. Câte articole de sen discursuri fulminante nu s’aă îndreptată în contra’i, în scopulü seu de a o intimida, sau de-a o face se ’și perdu răbdarea și se devie la rândul ăi ei violentă; dérü ea, ca orice adevărată putere, a rămas calmă; și-a rîsă de frământările slăbiciunii, și a mersă ’nainte. In fine acestă guvernă a mersă în neste împrejurări interiore atâtă de multă grele ca cele de astăzi, până a cuteza se producă ună conflictă între cele două corpuri ale puterii legiuitore. Oposițiunea s’a uitată cu mâhnire la acestă actă atâtă de antipatriotică în aceste momente, déra și-a urmată calea cu uă moderațiune stăruitore. Pe cândti tocmai guvernală, dețiitorii puterii cu partizanii loru, se svîrcoliau în totă felulă de violențe și de necumpătări de vorbă și de fapte, oposițiunea acuzată de răsvrătitare, oposițiunea calomniată în tóte modurile, dedea probă de cea mai înțeleptă moderațiune. Ună singură articolă s’a strecurată în Românulă, articolă care în fondă era inspirată de idei de ordine și de legalitate, déra forma lăsa ușia deschisă esploatărilor, de rea-credință, și ce scomptü nu s’a făcuții în juru’i ? Ce ser zicea în acela articolă? Sé se trămită „conformă legii la închisore“ cel cari o merită prin faptele lorii. Cum s’ami face óre altű felu în cea mai normală, legală și pacinică stare de lucruri? Dejű este adevărată că cinci ani de ună regimă de arbitrară și de jafă, nă grămădită, nă creată atâtă de mulți culpabili, încâtă va trebui a se trece în cea mai mare parte cu buretele asupra acestui negru trecută. Din acesta pantă de vedere articolulă din Romanulu de la 2 Aprile nu era menită să fie interpretată scopuriloră și intențiunilor oposițiunii, ci era numai ună strigătă ală suferințelor, de cinci ani îndurate. Apoi, cândă ofedă partidă ce are oă viață îndelungă, cum e partida națională-liberală din România, se judecă nu după fapte, ci după vorbe, cari potă fi uneori espresiunea unei dureri a momentului? Fapte, fapte nu vorbe!s’a strigată totudeuna, pentru ce acum s’arăta uitării faptele nóstre dintr’uă îndelungă viață politică, și am fi judecați numai după câteva cuvinte ? Partita ce represintămă a avută în mână de mai multe ori puterea de la 1848 încoce și a avută-o chiară în momente cândă putea se facă orice. Ei bine, pe cine a întemnițată, pe cine a persecutata, pe cine a proscrisă, pe cine a esilată, pe cine a ucisă, acestă partită în filele iei de putere? averea cui a confiscat’o, pe cine l’a lovită în averea mea? Da, aă fostă întemnițări, aă fostă esilări, aă fostă persecutări de totă felulă în țeră; au fostă chiară ucideri și asasinaturi ca la 8 August 1865; dérű tóte aceste le-aă făcută numai adversarii partitei naționaleliberale, și cei cari le-aă suferită au fostă numai membrii acestei partite. Câtă despre întemnițați, persecutați, ruinați, și chiară rude și amici ai ucișilor, ei ori de-câte-ori aă venită la putere, aă uitată cu generositate trecutulă, și aă întinsă mâna dușmaniloră lită. Judecați după fapte, după cum ați spusă totu-deuna, și nu vă legați de ună curentă. Și chiară acum, are oposițiunea națională-liberală a răspunsă cu violență la violență; sau celă mai puțină a voită se așeze de puterea mea fără spirită de conciliare? Din contra, alegerea biroului Senatului este proba cea mai năndouiasa că oposițiunea nu s’a preocupată decâtă de a deschide câtă mai largi porțile de reintrare într’ună regimă sinceramente constituțională și parlamentară, desprețuindă nedemnele și violentele uneltiri ale guvernului, n’a căutată de câtă a înlesni oricui reintrarea în sînulă națiunii și ală legalității, osândă întru acesta d’uă moderațiune și de ună spirită de conciliare, pe care numai cea mai vădită rea-credință l’ar putea contesta. Alegerea ca președinte a P. S. S. Mitropolitului-Primată, care s’a declarată afară de ori-ce partidă și animatu numai de spiritulu de împăcare ; alegerea apoi ca vicepreședinți a d-lui Manolake Kostake ș’a d-lui Vernescu, bărbații cei mai modești din oposițiunea națională-liberală, probeza îndestulă atâtă purtarea demnă și liniștită a oposițiunii,câtă și spiritulă de împăciuire de care a fostă animată. In fine guvernulă, și cu toți partizanii sei, aă arsă până la cea mai de pe urmă artificie spre a menține starea de lucruri periculosă, anormală, anti-națională și anti-constituțională de astăzi. Oposițiunea, din contra, a avută recursă până la cele mai de pe urmă mijlocă de împăcare și de reintrare într’ună regimă sinceramente națională și constituțională. Oposițiunea și-a făcută ca prisosă datoria până în capătă. Este de trebuință, póte, a se constata acesta pentru viitoru. Sâmbătă, la 17 ale cuvintei, cursul efectelor române, în Bucuresci, a fostă : Rurale 92, domeniale 88 fond*ciare rurale 80”, foncare urbane 67, împrumuturi municipale 86. Luni dimineța s’a răspândită scomptură că Senatulă se va disolve, și ’ndată acesta scrie fu salutată de creditură publică în modulă următoră : Rurale 91^, domeniale 87 fondare rurale 79, fondare urbane 66 , împrumuturi municipale 84. 2 $ pre ședința de azi, 21 Aprile, s’a deschisă la 1 oră, supt președința d-lui Vernescu, vice-președinte, fiind presiați 35 d-in senatori. După citirea și aprobarea sumarului, s’a procesă la alegerea unui membru, cerută de lege, care se asiste în Ziua de 23 Aprile la tragerea sorțiloră obligațiunilor rurale de plătită, și s’a alesă d. N. Bâțcovonu cu 29 voturi din 45 votanți. Candidatură guvernamentaliloră a ’ntrunită numai 14 voturi; 2 au fostă date d-lui Pâcieni, totă din oposițiune. In urmă Senatulă a trecută la verificarea titluriloră alegerilor contestate, începândă cu a d-lui Florescu din col. II de Romană, pentru care secțiunea propune suspendarea și anchetă parlamentară. Raportorele, d. N. Ionescu, a relatată tóte ingerințele administrative; d. Florescu a apărată administrațiunea; d. N. Ionescu a replicată; vorbesce d. Iepureni, susținândă conclusiunile raportului. Reproducemă după edițiunea de dimineța a numărului precedinte următorele : Servițiulu telegraficii ale «ROMANULUI.» Constantinople, 2 Maia (oficiale). — Muktar-pașa a intrată în casko, după ce a aprovisionatű Niksicî și după ce-a bătută cu desăvfiire in totă calea sea pe numeroșii insurgiațî, pe cari i-a întâlnită. Muktar-pașia semnaleză victorii strălucite. Daily Telegraph publică urmatorea telegramă primită din Berlin: „Se asigură întrună modă positivă că pacea europena nu va fi turburată. Principele Gorceacoff a făcută declarațiuni formalein acestă sensă. Direcțiunea acțiunii puterilor aliate a trecută din mânele Austriei în acelea ale Rusiei, ceea ce constituie uă nouă fașă pre favorabilă la menținerea păcii. Rusia a informată pe Portă că puterile nu i-ară permite d’a ataca Muntenegrul. „Engleteza și Francia aprobă pe deplină modulă de procedere ale celoră trei puteri.“ Gazetta de Colonia a primită următorele informațiuni din Viena: „In aceași zi in care principele Gorceacoff a primită pe represintanții puterilor străine acreditați la Sant-Petersburg pentru a adresa cu dânșii împreună represintațiuni Porții în privința intențiunilor ce manifestase Turcia de a ataca Muntenegrul. Austria declară marelui viziră, prin represintantele sex de la Constantinopole, că nu vede esistândă nici u rațiune îndestulătore pentru a ataca Muntenegrul. Déca Porta