Romanulu, iunie 1876 (Anul 20)
1876-06-10
506 GESTIUNEA ORIINTELUI Supt acestă titlu, le Corsaire de la 14 Iunie publică urmatorea epistolă: D-lui X...., diplomată francesa Unul din amicii nostrii intimi, care vine de la Kiev și de la Petersburg, îmi povestia, acum câteva zile că, în totu timpul» călătoriei sale, la fiecare stațiune fusese înconjurat» de colectori de daruri voluntarie cu profitul» insurginților» din Herzegovina. Nici un« călător» nu cutesa se se opune cererilor» lor«. Astă« se mărginesc» apune câte uă cutia in fiecare gata. Astafel, pe cândă diplomația invită pe sultană a face concesiuni și pe insurgenți a depune armele, Rusia, supt ochii părintesci ai guvernului său, organiseză suptscripțiuni publice pentru a procura ajutore resbelului civil»! Anglia, la rândul» se», ne presintă comedia de a stărui pentru formarea unui regim» constituționale la Constantinopole. D-tea, scumpula meăamică, care cunoscŭ mai bine de câtă ori cine cestiunea Oriintelui, nu esti coprinsă de mânia și de ROMANULU, 10 IUNIU, 1876 Reproducemă după edițiunea de I dimineța a numărului precedinte ur Imatórele : Aleșii colegiului alü Ill-lea de I deputați. Argeșă. — Nicolae Dimanceanu animit tate Radu Michaiă 344 din 345 votanțî. Bacau. — Colonelă D. Lecca 265 și Alesandru Vilner 264 din 276 votanți. Bolgrad. — Teodoră Boldurii Lățescu eu I 124 contra Aristidii Pascala 100 din 226. I Botoșani. — Dim. Scări: Miclescu 214, C. Bobeica 210, Panaitu Georgiádé 190 diu I 269 votanți. Brăila. — R. S. Campiuță 347 și Mărigăritescu 299 din 445 votanți. Bmeü. — Ales. Constantinescu eu 524 I contra D. Filitis 65 din 596 votanți. Gahulü. — Leonida Sterea 92 din 169, I contra George Popovici 77. Covurluiu. — G. P. Mantu cu 424, G. I Dimitrescu Cămărașu și Petre Constantinu I câte 421 voturi. Dâmbovița.— Constantinu Fusta cu 378 din 404 votanți. Dolju. — Anastasie Stolojană cu 684 din 705, Alesandru Candiano Popescu cu 681 și C. G. Peșacov cu 540. Dorohoiu. — Colonelă Vasile Gherghel cu 126 voturi din 146. Fălciu. — Iona Mârza cu 203 în contra Al. Negruțî cu 3 voturi. Gorjü, I. I. Carabatescu 65 contra Gr. Săftoiu 61 și 2 anulate. Ialomița.— Tonă Poienaru Bordea 360, unanimitate. Iași. — G. Mârzescu 567, V. Gheorghian 566, Al. Gheorghiu 530, Dim. Anghelu 432 din 585. Ilfovű. — Dim. Brătianu 1941, C. A. Rosetti 1935, Em. Costinescu 1899, St. R. Bechianu 1749, Gr. Sorurie 1338, Eg. Stătescu 1159 din 1943 votanți. D. Eugeniu Stătescu, mâhnită de șipptele ce căutau a destina pe alegătorii partidei naționale, printr’uă epistolă publicată în Aleguitorulu liberă, rugase pe alegetorî a îndrepta asupra altoră persone sufragiele lor”. Acea epistolă a fostă răspândită de adversarii d-lui Stătescu în tote biurourile electorale, cerendă alegetoriloră se nu’la voteze, deorece nu primeșee. Cu tote acestea marea majoritate a votanților, neintorcîndu ochii de la stindardulă care face concordia și puterea partidei naționale, ad întrunită voturile lord asupra d-lui Stătescu, dovedindu că nimeni nu trebuie să se îndouiescă, de nestrămutarea otărîrilor și unirii lor. Ismailu. — Vasile Urechiă cu 134, contra D. A. Malcociu Petrescu cu 122. Mehedinți. —Mihalache Ghelmeganu 204 și Iordache Serendachi cu 221 din 263. Muscelu. — Sache Nicolau 236 voturi, pi'Ull.l'U 1 1 rttufinnl-/. /I« O~1 ~ 1 .V m *1 Oltü. — Grigorie Vulturescu 493 voturi contra Meitani 3 și 1 anulată din 497 voturi. Prahova. — T. C. Grigorescu cu 892, Teodoră Ianiț 879 și Radu Pătărlăgenu cu 846 din 900 votanți. Furna. _ Nicolae Voinovci, Ștefană Sihileau și Trifana Boiu cu aprópe unanimitate. Romană. — Nicolae Ionescu cu 172 voturi și Leonă Eraclide 169 din 178 votanți. Romanați. — Nicolae Gurană cu 434 din 436 votanți. Râmnicula-Sărată,. — Toma Bagdată cu 212 voturi din 365 votanți contra Constantină Fleva 153. Suceva. — Alesandru Agioglu cu 79 din 100. Tecuci.—George Misailă 155 voturi contra Olănescu 70 din 225 votanți. Teleormanți. — G. Vernescu 574 voturi din 579. Tutova. — Ionn Codrescu cu 311. Nicolae Nicolescu cu 296, Ionn A. Sturza cu 226. Vasluiu. — Andrei Vizanti cu 146 contra N. Giurea 10 și Temistocle Bastaki 1. Vâlcea. — Haralambie Zugrăvescu cu 533 din 534. Vlașca. — Rose Ștefănescu aprópe unanimitate. De la Neuiru, încă nu ne-au venită selnțe, ndignare înaintea acestoră minciuni neruinate ? Adevărulu e că acestă cestiune a Oriintenî nu se póte resolve prin menținerea statului quo. Nimeni nu se va opune că I acestu nod-sensu aici unui lagără asiatică n Europa, tocmai în secolulă ală nouă I spre ijecerea, să se supuie neînvinsei legi și eliminării și că a venită timpulă d’a tăia I rodulă ce nu se póte deslega. Personele cari nu suntă delocă în curintele sistemei ruse potă să ’șî facă ilu Iiuni și pate să fiă la Londra mij lóce d’ai trăi din <Ji în 4* acceptândă ceva mai bună. Insă noi nu putemu să ne incelămă. Noi suntemă de multă în cuvintele precederii lor Rusiei. Ea, supt Ludovică Filipă, a întrebuint față 18 ani pentru a pregăti tărâmulăi printre poporele de la Dunărea de jos. Ea, pentru a convinge pe Guizot de iiol cența sea, a întreținută la Paris, că femeia d’uă desteritate necomparabilă și, supt influința acestei femei, jGuizot nu voia se ved jă nimică, se audă nimică din cele ce agenții francesi ii spuneaă pe fîăcare 4>Elă îi depărta chiară decă puneaă in acesta pre multă stăruință, martură e regretabilulă nostru amică B.. Ea putu astăfe să se întindă în România ocupațiunea sea, se învețe pe boieri se ție camera generalilor ruși și se le ventjă vină de Champagne, pentru a perfecționa rasa ciocoiloră atâtă de aspru biciuiți de scumpulă nostru poetă Eliade. Regulamentulă organică ală d-lui de Kisseleff este încă presinte în memoria omenilor, cari cunoscă ceva din politica esterioră a Franciei și carită suferită atâtă de multă din causa modului cum acesta [politică era condusă pe tărâmulu Dunării inferiore. Revoluțiunea din Februarie a oprită uă momenta acestă mersă năvălitorii, deră a trebuită resbelulă Crimeei pentru a ’lu opri cu desăvârșire. Veiiheamă ieri că acestă resbelă n’a fostă de câtă uă minciună. Însă acestă minciună dete loce unui tratată prin care diplomații noștril perdură jumătate din fructele victoriei soldațiloră nostrii. Șeii ca și mine, scumpură meă amică, că Rusia în realitate nu se opresce nici Iă dată. Face harte mai multă sau mai puțină prelungite, dără își numără totă- I í'üe'"s peffilikijîij'ia Bedău’, ca rupse" simplu tratatulă de la Paris și se puse în stare d'a’șî reîncepe mersulu. Cunosci mijlocele politicei ruse : protectoratele, ocupările, conflictele religiose, afinitățile slave. De la Chișinău din Basarabia plecară primii apostoli ai eteriei în 1819. Până și la Veneția, după cum atestă numele quai des Esclavons, vei găsi afinități slave. Porturile Dalmației aprovisioneză pe insurgenții Herzegovineni. Joculu e același astăzi ca și altădată. Dacă nu era rivalitatea de la Berlin și lupta care se prepara într’ună modă surdă și încetă între Germani și Ruși, Rusia nu s’ară fi oprită. Ea ar fi intervenită încă vă dată, ară fi ocupată ca totu-de-una, și déca Anglia slăbia, ea ară fi mersă pene la Constantinopole. Ea deră se opresce .... Călătoria reginei Angliei în Prusia n’a fostă nefolositare decă Europa e neliniștită. Ea espieză, prin acestă neliniște, care se trădeză abta de bine prin crisa monetară, prin aceste enorme stochuri ale argintului neîntrebuințată, care împle băncile nóstre de stată și reține în acestă momentă 2 miliarde în pivnițele băncei Franciei. — Europa, 4ică, espiază lașa părăsire a Franciei în 1870. Tocmai acestă părăsire a produsă sfâșiarea tratatului de la Paris, care n’a rădicată nici oă protestare, și acestă sfășiare a tratatului a adus la Constantinopole preponderința rusă (supt imbeciluiă Abdul-Aziz), insurecțiunea herzegovinenă și agitațiunea sârbă și muntenegrenă. Reuși-vomă a mănține statu-quo? Europa retrage-se-va încă vă-dată înaintea soluțiunii cestiunii Oriintelui. Acesta e posibilă, cise nu însemneză a viețui. Acesta însemneză a dormi cu ună ochiă deschisă și cu mâna pe spadă. Natura lucrurilor rămâne aceași : 3 milione de Turci, în Europa, domnindă peste 15 milione de chreștini, pe cari suntă incapabili d’a’i guverna; și acestă ultimă vestigiă, acestă ultimă scandală ală cuceririi hordeloru asiatice, menținută de politica chreștină din Europa. Constantinopole, chiria boltei politicii continentale intre Africa, Asia și Europa, obiectă cupidității Rusiei și Angliei, gagră viitoră ală dominațiunii Indiei... ce țesătură de monstruosități 1 Scii, amiculă mee, ce obstacole se opună emanciparea provincielorchreștine ale Imperiului otomană. Se zice că suntu icapabile d’a se guverna. Adeverulă e că itr’uă casă din Bosnia, din Bulgaria seă nu vre altă provinciă vecină, decă suntă locuințe, ți se póte întâmpla s’auzi cinci limbi. Bnse acestă faptă se produce totă I șia de bine la Iași scă la Bucuresci. Aceste mari drumuri ale națiunilor, vecine Ia Marea Negră, afi conservată urme de tate invasiunile. Refluxurile estremului Oiunte au depusă chiară sedimentele hrăonite de tempesta sociale pene pe aceste depărtate țărmuri. Descending sărmanieră parias din India trăiescă încă pe țărmurile nóstre europene. Ei suntă in numeră de 300 mii in România. Suntă câțiva ani înainte de desfințarea gospodaratului și ’nainte ca Moldo- Valachia se fi devenită România, boiarii trebaă încă, în vastele curți ale locuințelor- soră, grupe de nenorociți, pe jumătate vîrâțî, ca șorecii, supt pamentă. Bo Iiarii ziceaă amă atâtea salașuri de țigani. Fiecare -și caută membrii sei printre aceste sfăremături de națiuni. Chiară România, care a ajunsă, grația simpatielor francese și silințelor sale, a forma unu grupă însemnată în acestă țară a Babelului, ară pute încă se se reclame fășii din carnea și din sufletul ă seu în transilvania, Bucovina și Banatulă Temișorei. Acestă răspunsă: «poporele acestea sunt incapabile d’a se guverna singure» nu o decâtă masca cu care cupiditatea englesă, rusă și austriacă găsescă prudinte d’a se acoperi. Pentru ce uă confederațiune de popare de la Dunărea de josă și din Balcani n’ară pute se trăiescă supt protectoratul marelor puteri europene, cum trăiesce, de 50 ani, micuțu regată ală Greciei ? Pentru ce Turcii nură fi readuși la Scutari și ’mpinși pe teritoriulă asiatică ? Pentru ce Constantinopole, merittă de discordia, obiectulă de pofte, supt neputinciosulu guvernă otomană, n’ară fi liberată de supt jugulă ridicolă și odiosă ală Osmanlîiloră și transformată intr’uă mare șausă comerciale, in orașiă liberă, în locă d’a servi de focatură intrigelor diplomatice ale bătrânei Europe ! Se dispară dominațiunea otomană din Europa și partea religiosa a cestiuuii Prieni.nliniBwa are si ea, afara numai de pe orecan punte din Asia. Iotă sistema rusă se va distruge! Antagonismul britanică nu va mai ave obiectă pe teritoriil europenă. Rivalitatea a done politice va fi prigonită in Persia și la fruntariele Indiei. Vulcanulă care produce incendiulă în mijlocul nostru va fi stinsă. Ece, amiculă meă, singurulă mijtocă ce -mi inspiră nesce lungi studie și lungi cugetări asupra acestui seriosă subiecții. El consistă în a pune capetă scandalului ce produce șederea Turcilor în Europa, a emancipa poporele considerate de la Dunărea de jos, și a le uni supt protectoratul marelor puteri; a face din Constantinopole Hamburgulu Europei orientale ; a scăpa în fine Occidentele și Europa centrale de presiunea panslavismului rusă.... Greco-slaviî emancipați vorăti, ca și a Româniî, pre geloși de independința loră, pentru a întinde mâna Slavilor de la nord. Conflictul religiosu ară lipsi diplomației ruse. Mersul Rusiei va trebui se-șî schimbe direcțiunea și se se îndrepte în partea estremei Asie, unde va fi fecundă. Acestea suntă ideile ce ași cerca se facă se predomine, scumpulă meăamică, decia ași are votă la capitolul afaceriloră țerii mele. Speră că, oricum suntă, le vei crede inspirate de amorulă de libertate și de patriă. Aceste estime trebuie se ne puie serios în mișcare și se căutăm si a ’I da câta nai răpede uă soluțiune, oricari ar fi sacrificiele ce ne va impune. Resursele nóstre de bogăție arau iene albă și agricultura și crescerea vitelor, și în adevera că ele singure ie-au salvată în totă timpulă și înóte împrejurările, ele ne-aă dată nic lócele d’a resiste la atâtea calamități cari ne-aă bântuită. Astăzi crescerea viteloru este părăsită cu desăvârșire; nu mai vedemă ocupându-se cu acestă ramură de câtă câțiva ómeni ș’aceia p’uă scară fórte mărginită. Ne rămâne deră singură, agricultura, cine ensă nu vede, cine nu simte, că și acestă isvoră de avuțiă care vădinioră producea atâtă de multă, astăți a secată într’atâtă în câtă și cea a ce dă nu mai compensază nici munca, nici chiăltuielele ce facemă ca se nu sece de totă. Omenii, cari altă dată țineaă primavera și tomnna de carnele plugului fără pregetă, și cari în timpul recoltelor, găsiaă uă recompensă mulțămitcire pentru muncă și capitalul ă loră, suntă astăzi reduși în miseriă și se vădă pe la ușele cutăruiască cutăruia puternică ală pentru a’i cere uă mică ocupațiune, plătită din bugetul statului spre a ’și câștiga pânea de tóte filele pentru densulă și ai sei; decă mai vedemă câmpurile nóstre acoperite cu semănături, acestea nu suntă decâtă pentru hrana nóstra, căci esporte aprópe nu se mai face, din cauză că productele nóstre nu mai suntă căutate pe pieciele Europei, și sunt reduse, numai a umple golurile ce lasă din cândă în cândă producțiunea Rusiei, a Americei și chiară a Californiei.... I ș’atunci chiară, cu nesce prețuri cari nu răsplătescă nici capitalul, nici munca nulă, pentru producțiunea loră. Dară decă aceste isvare de bogăție, le vedemă scăpândă în fiecare zi, vedemă are și necesitățile țărei în genere și ale nostre în particulară micșiorându-se asemenea ! Nu, acesta din urmă nu numai nu se micșioreză, ci crescă în fiecare ană, în fiecare zi, și crescă într’uă ‘ proporțiune înspaimentatóre, crescă astă-felă încâtă amă ajunsă a nu le mai pute face ladă cu tóte chiăltuielele ce ne dămă. Déca cunoscema cu toții răulă, déca ’să vedemă și’să pipăimă, trebuie ore să’să lăsămă să se agraveze mai multă ? Trebuie să ne lăsămă a ne perde? Căci de sicură de vomă rămână în letargia în care suntemă căzuți, nimică bună nu ne asceptă, de câtă uă ruină, vă perdere neînlăturabilă. Avemă uă țâră frumósa, plină de totă felulă de bogății, și posițiunea nóstru geografică, ne póte ajuta ca se devenimă Belgia priuntelui, daca numai vomă voi, căci putința nu ne lipsesce, capitalul inteliginței, capitalurile materiale le avemă asemenea, dibăcia nu ne-a lipsită nici vă dată. Ce ne lipsesce însă suntă lucrătorii, acea clasă de ómeni, acei soldați ai regenerării poporelor, cari în câteva trecimi de ani aă schimbată rasa atâtoră națiuni din lume, și cari nu se potă forma de câtă în scule de meseni organisate pe base solide și, de se pate, în totá țara. Să aruncă mă uă privire de ochi în occidente, dincolo de fruntariile nóstre, și vomă vede pe Francia, pe Anglia, pe Belgia, pe Germania și alte state, să citimă istoria trecutului acestoră națiuni, și vomă vede ce importanță să dată sculelorü de meserii, ce sacrificie aă făcută pentru a’și forma lucrători abili cari, dreptă recompensă, le daă astăzi atâtea industrii, ce facă nu numai admirațiunea nóstra dară le aducă pe totelele prosperitatea loră, și cu tóte acestea sculele de meserii nu se împuținază, ci se îmulțescu în fiecare ană. In țările industriale ca Belgia , Anglia, Francia , Germania , munca nu rămâne în voia întâmplărilor capriciase ale naturei, ca la noi, decât agricultura sufere, ele mergă înainte cu industria. La noi, cândă agricultura sufere, suntemă aprópe perdudi; cândă e bună chiară, ne rugămă ca să nu se facă bucate aiurea, pentru ca să putemă vinde p’ale nóstre, și să ne putemă lua răsplata muncei ș’a capitalului întrebuințată. Vén itus’aă vr’vă dată, productele brute ale aceloră țări trecăndă fruntariele cu prețuri meschine, și înapoindu-se cu prețuri înzecite după ce s’aă confecționată , cum facemă noi cu lânurile, cu pieile, cu productele agricole chiară ! Minele nóstre de cărbuni, de aramă, de feril, sorgintele de ape minerale chiară, staă în amorțire, și pe unele le cumpărămă de la dănșii, ori pentru altele cum suntă apele minerale mergemă să ne chiăltuimă și multă puțină ce mai putemă agonisi. La noi, din nenorocire, vedemă ci& se simte rușine d’a mânui ciocanul, pila și alte unelte ale industriei, ură nicidecum nu se simte rușinea și degradarea de a deveni proletarii, sau instrumentă servilă la felurimi de meschinării și intrigi. Români din tote unghiurile, represintanți ai națiunii, gândiți-vă matură și cu multă durere de animă pentru acestă nenorocită țară și scăpați-o din abisală nenorociriloră ș’ală miseriei în care are se ca^ă de va mai rămâne multă timpă în starea în care să află. Nu cruțați nici uă ostenelă, nici ună sacrificiă, spre a’i deachide cărările frumóse ale industriei oră, dați’I scale industrially, prin cari veți deschide ochii poporului, învățândă și pe Români să scie că meseriele suntă uă onore, ară nouă degradare; ajutați prin formarea de lucrători abili desvoltarea capitalurilor amorțite, cari astă- sé învărtescă într’ună cercă restrînsă, vițiosă și forte puțină productivă. învățați pe fiecare a sei că nu funcționarismul, face ómeni integri, independinți, buni cetățiani, cu durere de inimă pentru țară, ci meșteșugurile de totă felulă, industriile, ariile; acestea înalță pe ómeni, îi înavuțescă și-i facă independinți. Arétați-le exemplulă celă mai palpabilă, mica Belgie, pe care nu cele 40,000 de baionete o apără și o protejă de colosele ce o încungiera, ci minci^ iei, industriele, arțile, meseriele, miele de fabrice de totă felulă de producțiuni, nenumăratele mine, porturile comerciale, canalisările tuturoră pârâiașeloră, drumurile de seră de care este plină, fabricele de arme etc., etc. Cei cari ’și voră înțelege datoria și, arendă puterea în mână, și-o vor îndeplini, voră câștiga recunoscința țării și numele lor, va trece din generațiune în generațiune, ca acela ală colonelului Rochefoucauld de Lioncour în Francia. Suntă aprope 150 ani de cândă colonelulă Rochefoucauld de Lioncour voindă să facă ceva pentru copii militarilor, instala la una din proprietățile sale dă mi fer scala unde elevii, pe lângă instrucțiunea teoretică ce li-se dă, Invérsă și câte-va meșteșuguri, acesta scóla abia într’ună secolă de renascere acelui isvoră nesecată de avuțiă din care Francia sdrobită supt loviturile unui resbelă desastro să plăti în mai puțină de trei ani, cinci miliarde, pe cari le găsi în câteva ore cândă se adresa sumei întregi, și le rtilitatea înființării scălilora de meserii . Déca este uă cestiune vitaliastă. In țară la care Românii trebuie să se gândescá cu cea mai mare maturitate, apoi este fără contracere, resolvarea câtă mai neîntârziată, a cestiunii respândirii instrucțiunii profesionale printre Români, este formarea lucratorilorü în diferite meserii, căci numai dacă depinde scăparea nóstra din miseria și bancruta care ne bate la portă, și precum în Francia către jumătatea secolului al 18-lea, acesta cestiune a ocupată în celă mai înaltă grabă tóate spiritele prevegatóre, astă-felă la noi, acésta