Romanulu, iunie 1876 (Anul 20)

1876-06-10

Candidatură partitei naționale-li­­berale pentru coleg. IV este: D. Nicolae Fie­ra BUCURESCI. , CIRESIARU Mâne se voră sfîrși alegerile pen­tru deputați, pentru a ’ncepe cele ce sunte a se face pentru Senatori. Se ne fiă iertatu s’atragemă astăzi atențiunea alegătoriloră proprietari asupra acestora din urmă alegeri, atâtă de însemnate din mai multe ponturi de privire. Se scie de toți că­­ noi am­ fostă dintre cei mai călduroși luptători contra Senatului. Se scie asemene că totă noi­am­ă susținută apoi s’amă votată, cu mai toți amicii noștri­ politici, acestă in­­stituțiune. Am combătută instituțiunea fiindă camă cred­uță-o necomptabile cu mo­ravurile, cu simțimintele și cu cele­­l­alte instituțiuni ale țărei. Acestă credință amă avută-o chiară cândă amă votată instituirea Sena­tului; o avemă și astăzi. Națiunea română a fostă și este, prin simțimintele și tradițiunile iei, democratică. Legile de privilegii ne-au fostă im­puse de străini, în timpii noștri­ de decadință. Europa totă a fostă învinsă de spiritulă vécului de mijlocă, numai la noi Românii elă n’a putută pă­trunde în moravuri; ș’acesta este și­­­ una din căușele de căpetenie care ne-a ajutată puternică da ne păstra tradițiunile străbune și trecăndă în timpă de secoli suptă feluritele și necurmatele valuri ale invasiunilor­, se eșimă atâtă de întregi în câtă tóte națiunile se recunosc, îndată că Români­a mă fostă și că Români suntemă. Când­ marele istorică ală Fran­ciei, adevératurú istorică ală ome­nirii, Michelet, afla ce amă fostă is­­butită se scăpămă de suptă tesculă evului de mijloc, fără se fi căzută suptă legea cea mai barbară și cea mai uci^ătare, „dreptulu primului näscutü“ ne $ise : — „Acum­ă în­­țelegă causa — ce părea uă mi­­­­nune — care va scăpată cu viață '^'din cele mai spăimântătore poto­puri.“ — Mama română a iubită d’uă po­trivă pe toți fii sei. Tata română a susținută cu munca sea, și d’uă po­trivă a ’mpărtășită cu averea sea pe toți fii săi. Michelet, cu geniulă săă, pătrunse taina care mențiau viața în coloniile romane din Dacia și scrise la 1853: „Iubirea a fostă adânca libertate a poporului acestuia. Iubirea, na­tura, eco totă. Nimică mai duiosă, învățata bătrână Europă [nare ni­mică prin care se putu să se apere contra farmecului neașteptată ală a­­­­cestei flori june care vine să ’n­jb­ă: ^ — O! câtă ai suferită! O! câtă ești de bătrănă!..... Bă, care amă su­ferită multă mai tare, mamă înco­voiată, amă cedată, dâră éco­me fără sbârcituri. “ — Intr’uă națiune care are în sân­gele iei egalitatea și democrația. Se­­natulă nu ’și pute ave cuvântă d’a fi, finindă­ că nu putemă găsi nici ună cuvântă pe care să ne atemeiămă pentru a alege pe cela deputată și pe celă­l­altă senatore. Vărsta, averea, sclința? Ceră tóte acestea suntă bune și la unulă și la altulă. Daci în America și în Elveția ve­deam ună Senată, causa este numai fiindă că acolo nu este uă singură na­țiune, uă singură familiă, ci uă fe­­derațiune, care prin Senată menține unitatea și cumpăna în cele ce pri­­vescă interesele generale ale Confe­­derațiunii. Acestă adevără triumfase și la noi în guvernul­ de la 1866, și însu’și d-nii Catargi, Mavrogheni, Dumitru Ghika recunoscuseră că nu este de trebuință se fiă­m­ă jenată, mai cu semă cândă legea electorală acordase proprietății mari și mici 66 de de­putați. Mai în urmă însă, cândă acești domni se văd­ură încuragiați de ru­tina européna, cerură se întroducemă și la noi instituțiunea Senatului. Ce­rerea se făcea cu mare presiune. In­­tr’ună momentă ne văi jurămă ame­nințați cu plecarea unui numără în­semnată de deputați. Plecarea lor ă descompleta Camera și remâneamă cu Statutulă. Prudiute era ore se rem­â­­nemă cu Statutulă, fiă și provisoriă, în urma unei revoluțiuni și ’n primele zile ale unei noui domnii? Noi ere­­«jurămă că nu și votarămă institu­țiunea Senatului. Faptulă vă­dată făcută a trebu­ită și trebuie neapărată să luptămă cu toții pentru ca să stărcemă din acesta inst­it t­otă binele de ea pate să de, pentru ca să facemă să domnescă în Senată aceași cuge­tare ce domnesce în Cameră, în ma­rea majoritate a națiunii. Națiunea română este democra­tică. Națiunea este ună singură corpă, ună singură sufletă , și de acea­a Se­­natulă era la noi­uă instituțiune de priso­ă. Senatulă însă vă­dată ce e­­xistă, elă nu trebuie să se osebescă în idei, în credințe și ’n simțiminte de Cameră, de națiune. Națiunea este și trebuie să fie una și nedespărțită în Senată, ca și ’n Cameră. Indouiala, permisă până la ore­­care puntă în privința acestui ade­văr­, este cu totulă peste putință a­­cumă. Indouiala provenia din temerea că póte proprietarii să voră despărți de națiune în ideiele loră economice, în credințele loră politice, tu simți ­mintele loră naționale. Ei dovediră, în ultimele alegeri pentru Senată, că mintea și anima loră suntă cu națiunea. Cee-a ce suferă ea suferă și el; cea-a ce simte ea simtă și ei; cea-a ce cugetă ea cugetă și ei, și cea-a ce nu putu să facă densa d’astă-dată o făcură ei. Proprietarii cei mari sfărâmară a­­cum lanțurile și prin ei și cu ei na­țiunea liberă reintră în a­cei suve­ranitate. In alegerile pentru Cameră, pro­prietarii deferă mai ântâiă peptă con­tra inamicului națiunii, și ei fură cei d’ântâi cari alungară pe toți cei cari sugrumară și sărăciră națiunea în timpă de cinci ani. Nici oă­osebire între alegerile ce făcură proprietarii cu cele ce fă­cură apoi orășianii și sătenii. Ace­leași idei, aceleași simțiminte între fiii aceleiași mame. Acesta este fap­­tulă celă mare ce cu luare a­minte trebuie să’să aservămă, cu fericire trebuie să’lă salutămă, cu iubire și cu credință trebuie să’lă mănține mă. Lacrimi de durere și de iubire aă cursă din ochii tuturora și curcu­­beulă frățietății române ca să cu­nună reapăru d’asupra nóstru, înfrățirea tutoră stăriloră socie­tății . Lucrarea în unire, cu stăruință și cu iubire pentru mărirea și propă­șirea Statului română, acesta fu, a­­cesta este, acesta trebuie se fiă, mai cu semn acumă programa tutoră Ro­­mâniloră. Făcurămă,— <jise, C. A. Rosetti mai de­mnă­­ fi într’uă întrunire pu­blică — făcurămă adese coalițiuni pentru ca se restucnămă răulă , a so­sită timpulă se ne legămă unii cu alții pentru ca se stabili­mă binele. Ne­am­ă coalisată de multe ori prin simți măntură urei contra răului ce ne bântuia, se ne legămă prin sim­­ți măntură iubirii pentru patriă, pen­tru stabilirea dreptății și libertății ce ne voră scăpa de tóte suferințele. Proprietarii colegiului I pentru Se­natori din optă judecie, mai la vale însemnate, sunt­ convocați pentru «Ziua de 12 Iuniă s’alege opta Sena­tori. Cei din colegiul C al­ douilea sunt­ asemene convocați pentru­­ ziua de 14 Iuniă pentru a alege patru Senatori. Peste totă doui­spre­zzece Senatori suntă a s’alege. Senatul­ are mai aceleași atri­ 1——* OQ ^ Camera. ^ Senatulă nu pote trăi fără Cameră, Camera nu póte viețui fără Senată. Ele sunt­ două corpuri cu un sin­gură animă. Anima este un pompă sorbitore și respingătóre care primesce sân­gele din tóte părțile corpului și­­ să împarte apoi în tota întinderea or­ganismului animală. Daci lucrarea se va ’mpedica în Senată scă în Cameră , este bela, este mórte. Atragemă déjá cu dinadinsură a­­tențiunea tutoră cetățianiforă asu­pra alegerilor­ de senatori ce suntă a se face la 12 și la 14 Iuniă. S’a luată la noi obiceiă d’a tri­­mite în Senată pe celă d’ântâiă care bine-voiesce se priméscu. Se lăsămă acesta periculosa rătă­cire și s’alegemă pe cei mai buni români, pe cei mai învățați, mai ca­pabili și mai cu iubire pentru drep­tate și libertate. Să nu uitămă ducă c’alegerile tre­cute pentru senatori s’aă făcută supt biciulă și falșiurile Nicolai­jiloră. In acelă timpă de sugrumare, alegerea a fostă uă adevărată revoluțiune și prin urmare nu mulți am putută trece printre gendarmii Catargiesci, și mică a fostă majoritatea aleșilor­ nați­unii. Se observă că asemene­ea mulți dintre aleșii națiunii ca senatori aă primită se fie aleși acum și depu­tați, fără să-și fi dată mai dinainte de misiunea de senatori, pentru ca astă­feră să nu lase pentru sesiunea viitore vacante locurile soră din Se­nată. Se luămă încă a­minte că sugru­mătorii națiunii se voră cerca se profite de greșita nostra nepăsare pentru Senată, spre a se strecura în acea Cameră, și a provoca astă-felă noul lupte, noul sbuciumări ș’a aduce votați. —-------------- - - * JL--------- * astă-felă, celă mai puțină și pentru câtă­va timpă, paralisia în lucrările Camerei. Conjurămă deră pe d-nii proprie­tari și pe toți cetățianii români, acum că suntă preveniți, să se ’ntrunescă îndată, să caute și să proclame de candidați pe bărbații cei mai inteli­­genți, cei mai capabili și cei mai de­votați binelui publică, și cu toții apoi în unire să’i susție în alegeri. Ii conjurămă asemene se bage de semă în alegerea ce aă a face, fiindă că grele suntă nevoiele din întru și mari periclele din afară. Din acestă din urmă puntă de privire rugămă să se citescă cu luare aminte arti­­clulă ce publicămă puțină mai la vale, supt titlulă Cestiunea Orientului, și fie­care română va nțelege că trebuie să se trimită în Senată din­tre bărbații cei mai capabili și pa­trioți încercați. Se nu ne-adorma promisiunile de pace ce se trâmbiță de lumea ofici­ală. Se luămă aminte: Români, as­cultați! Puneți, vă rugămă, puneți urechia pe pământă și spunețî-ne și nouă, nu cum­va auziți, la uă dis­tanță nu depărtată de țara nóstru, păsurile unei osciri în mersul ă ies spre fruntarie? In ori-ce casă, ve­­ghiare, unire, iubire și muncă multă, căci numai astă­feră cu noi va fi geniulă României. n T­AmfÄ /I nig wi­n ha aî înecăciunile au începută prin părțile de jos­ ale capitalei. Atragemü se­­riosa atențiune a celorü în dreptu a­­supra acestei [nenorociri, spre a lua măsurile cerute ]în asemenea împre­jurări de umanitate, și a îngriji d’a­­cei caid din causa iei suntu lipsiți sau amenințați d’a fi lipsiți de adăpostii și póte chiarü de hrană. Pe strada Radu-Vodă, No. 11, cu­­lorea Albastră, nu s­imți cum pri­măria a permisi­ să se repare radi­calii nesce case mari ale unui d­­is­­mailitit, fără să fie supusă retragerii în limitele planului de aliniare a a­­celei s­trade. Ceremu ca primăria să ia măsuri grabnice de îndreptare. Primescă deră, cetățiani bucures­­ceni, primescă cu mândriă, cu feri­cire și cu credință mandatură vostru, pentru că sclă că nimeni nu mă póte învinge pe câtă timpă mi’să veți mănține, și fiindă­ că vădă că cei mai mulți din fiii voștri­ suntă gata, din tóte ponturile de privire, se’lă ie, îndată ce voră slăbi puterile celoră bătrâni, și se­ dovedescu Europei că sună, morală ș­ Hie»Samsa este colonia latină de la Dunăre. ”• A. Rosetti. CETAȚIANI DIN BUCURESCI După uă luptă necurmată in timpă de trei-­zeci de ani, susținută prin voi și cu voi. In urma atâtoră loviri ce mi se deteră din tóte părțile, ș’a unui po­­topă de calomnii ce curse cu turbare pe capulă meă,—mai cu semn de la 1868 și până în acestă momentă, și despre care vamă vorbită în spove­dania mea—mi-ați redată mandatură de represintante ală vostru. Ilă reiau cu mândriă, pentru că mi l’a’ți redată voi, în cunoscință de causă. Ilă reiaă cu fericire, pentru că con­­șciința m’asigură că l’amă meritată. Ilă reiaă cu credința cu care își ia stindardulu o stânnlă celă bună, si­­cură fiindă­ că elă îi va da tăria da lupta ș’a ’nvinge. Luptele voră fi mari încă. Nu mă temă însă d’a lupta, căci tăria ce mi-n va refusa póte versta mi-o dă credința; ș’apoi de ce mă mai potu teme acumă cândă fiii noștril suntă aci, nobili, sinceri, iubitori și de­ Domnitorii alegétori al colegiu­lui III de Ilfova. Iubiți concetățeni, încrederea ce’mi-ați arătată în­­sărcinându-mă a vă represinta ală­turi cu cei mai iluștrii cetățeni în Adunarea legiuitore, este cea mai mare onore la care ună cetățeană pate se aspire. Nici uă altă espresiune de recu­­noscință nu pate se fiă la înălțimea acestei onori, de câtă legămăntură că mă voi sili se răspundă încre­derii vostre, luptândă cu puterea ce -mi dă uă credință care a devenită natură, pentru tată ce póte se ajute desvoltarea și rădicarea morală și materială a națiunii române, pe baza principielor­ naționale și democra­tice. Emili­a Costinescu. SOIRI MAI NOUL vaL&a­LtíiV în vedere politica austro-maghiară în cestiunea priintelui și nouele eveni­mente de la Constantinopole, a pro­pusă a se vota urmatorea decisiune : „Guvernul­ maghiară în înțelegere cu ministerială comună de esterne să intervie la Pórta otomană pentru răpedea aplicare a reformeloră orga­­nisândă în peninsula Balcanică uă administrațiune liberală și autonomă. Guvernul ă să staruiască ca Bosnia, Herzegovina, Bulgaria și Serbia ve­­chiă să fie unite într’ună singură stată autonomă după modelul­ sta­tului română și sârbă. Intemplân­­du-se ca Serbia și Muntenegrulă să alerge în ajutorul­ insurginților­, gu­vernul­ maghiară să nu întervie cu putere armată ci să păstreze uă de­plină neutralitate chiară cândă s’ară transporta arme pe teritoriul­ aus­tro-maghiară, stârnindă și pe lângă cele­l­alt­e puteri ca se procedeze totă astă­feră. Propunerea se va pune la ordinea ț­ilei tocmai la tomna. Bruxelles, 17 Iunie.—Ună­rginte, prin vederile sale clericale, a provo­cată ieri la bursa de la Antwerpen uă mare agitațiune , strigândă toți din tóte părțile, afară Nemții pen­tru că ei suntă cei cari provocă tur­­burări în țară. In urma acestui incidinte colonia germană d’aici s’a adresată către consuluil­ germană pentru a lua mă­suri necesarie în fac­a agitațiunii poporului. Triest, 17 Iunie. —Consuliil­ Gre­ciei d’aici anund­ă că Turcii din Candia ar­ fi serbată urcarea pe tronă a Sultanului Murad V prin per­­secuțiuni contra chreștinilor­. Con­sulii ceră de la guvernele loră se trimită vase de resbelă pentru apă­rarea chrestiniloră și străiniloră din Candia. Paris, 17 Iunie. — Nu există nici uă crisă ministerială. Organele repu­blicane consideră alegerea d-lui Buffet la senată ca uă declarare de res­belă, pe când­ fiarele conservatori­­lor, afirmă că acesta alegere nare nici ună caracteră provocatoră.

Next