Romanulu, iulie 1876 (Anul 20)
1876-07-22
ANÜLÜ ALÜ DOÜE-ffECELEA vUiescFșî tei putea ANUNCTÜRI Linia de 30 litere petitß, pagina IV,— 40 bant. De to — — — — pagi ,a III, 2 lei. A so adresa: IN ROMANIA, la administrațiuni a ziarului. LA l’ARIS, la Havas, Laffite & Cune, 8 Place de la Bourse LA LONDON, la d. Eugene Mi'oud, No. 81-A Fleet Street, Luudou E. C. la d-nit Haasenstein și Vogler, LA VIENA, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate ee ardii. 20 BANI ESEMPLARUL + BICURESCI 12 Augustă. Raportulă făcută Camerei pentru darea, în judecată a ministriorii regimului trecută, mai înainte de a țice la enunciarea faptelor, privin considerațiunile sale generale : „Tóte garanțiele constituționale într’una Stată liberă aă ca singură lată responsabilitatea miniștruorii, era sancțiunea acestei responsabilități este darea loră în judecată. Ea trebuie prin urmare se fiă înconjurată de acele vederi de înaltă justiție cari însoțescă împlinirea unei mari datorii. Esera lulă ce ea va da societății, stigmatisândă ună trecută odiosă, va avea virtutea de a deschide ună viitoră de respectă ală legiloră, de credință îndreptate și în moralitate, și va esercita uă influență salutară asupra înseși moravurilor publice.“ Apoi, mai înainte de a trece la propunerea resoluțiunilor, raportulă, revenindă asupra aceleiași idei,Jice : „Națiunea română, după ce a rea Jsistată cinci ani acțiunii staruitore a unei sisteme condusă în contrast cu rafinare și cu mari puteri, se rădică astăzi din nou demnă, liniștită, déja hotărîtă, cerândă în fine dreptate. Ea ascepta cu încredere ca d vestra se cereți dreptatea în numele iei înaltului corpă căruia Constituțiunea i-a încredințată cea mai înaltă sancțiune a garanțielor constituționale.“ Acesta ideie asupra căreia revine cu atâta stăruință raportată, e sintesa cea mai fidelă a experienței făcute în tote Statele constituționale. Este ună faptă positivă că în nici oă țară regimulă represintativă nu s’a putută stabili definitivă, pară ce mai mulți miniștrii n’au fostă dați judecății și condamnați, pentru călcări de Constituțiune, de legi și p ©«^escrii fapte contrarie moralei publice. In adevără, ce prestigiu póte se dobândescá Constituțiunea, la ce gradă de autoritate potă se ajungă legile, cândă spre a le viola și nesocoti cu nepedepsire, nu trebuie cuiva decâtu calitatea de ministru ? Cândă din fapte resultă că cu câtă ună funcționară are uă posițiune mai naltă, cu atâtă se simte mai puțină datoră a respecta legile țarei, de ce efectă pate se fia pentru societate în genere și pentru sistema de guvernare în parte ună asemene exemplu? Cândă Constituțiunea ar éta precisă garanțiele ce ea dă Statului și cetățenilor, în privirea posițiunii și a drepturiloru statornicite de densa, era în aplicare acele garanții română fără nici ună efectă, din causa lipsei sancțiunii lor, cum s’ar putea wirestabili regimul constituțională,care nu se întemeieză decâtă pe aplicarea consciiațiasă a disposițiuniloră Constituțiunii ? Fiindăcă regimulă constituțională nu este altă nimică decâtă aplicarea sinceră a principielor Constituțiunii, și fiindă că Inmânele puterii esecutive stă de-a nu silnici sau falsifica aceste principii in aplicarea loră, de aceaa responsabilitatea miniștrilor este prima și principala garanție constituționale. Ceră ce ară însemna acesta responsabilitate, daca miniștrii ș’ară puté permite, ca pene astăzi la noi, orice violări de legi; déca ei nară asculta de câtă bunură sară placă în conducerea afaceriloră țârei, nesocotindă faciliă tóte prescrierile Constituțiunii, și nici-vă dată nimeni nu iară chiănna la cea mai mică răspundere, nici vădată el n’ară fi pedepsiți pentru faptele loră? Cu un asemene sistemă înlăturarea Constituțiunii ară deveni starea normală a lucruriloră , ord respectarea iei escepțiuni atârnătore de caracterul individualitățiloră ce ară pute veni la putere. Uă asemene stare de lucruri ară fi identică cu aceaa în care legile ară prevede, spre exemplu, că a’și apropria bunulă altuia este uă faptă culpabilă , déra nici-uădată nimeni n’ară fi urmărită și pedepsită pentru apropriarea bunului altuia. Consecința ară fi negreșită uă adevărată desorganizare socială, ună resbelă permanente între omeni, unde fiăcare oră căuta a-și apăra prin propria sea putere bunulă săă. E bine, totă astă-felă in ordinea politică, nepedepsirea celoră cari își permită a răpi dreptulă altuia, arătată adevărată desorganisare politică, și celoră lesați nu leară mai remânie decâtă a ușa de dreptură de legitimă apărare, căutăndă a mănține cu puterea exercițială drepturiloră loră. Este dejă absolută neapărată ca garanțiele constituționale, țin capuilă cărora se află responsabilitatea miniștriloră, se primiscă uă sancțiune; și acea sancțiune, după cum o fice raportul de dare in judecată, nu este decâtă punerea supraculare a miniștrilor și condamnarea lor. Acesta este atâtă de adevărată, încâtă nici în Anglia, cea mai vechia țără constituțională, nici în Francia, regimul constituțională nu s’a stabilită, și mersul ă afacerilor publice n’a intrată într’uă cale în adevără regulată, până ce mai întâiă n’au fostă condamnați mai mulți miniștrii pentru faptele administrațiunii loră. In Anglia, unde regimulă constituțională s’a stabilită multă mai încetă decâtă în oricare altă Stată, peste 50 de miniștrii au trebuită să fie condamnați, pentru ca Parlamentarismul englesă se ajungă a fi dată de modelă lumii întregi. * Și cu ce rigori n’a procedată națiunea englesă contra miniștrilorii săi necredincioși, ca ajungă a nimici tendința de a subordona bunului săă placă legile țării, tendință naturală celoră cari dispună de uă mare putere! Toți miniștrii englesi puși supt acuzare au fostă fără deosebire supuși și supt detențiuni preventive; mulți dintre dănșii a acceptată doui ani în turnul Londrei pănă ce Camera Lorziloră să ’i rostescă sentința. In Francia asemene, până ce nu s’aă condamnată optă miniștrii, în aceleași împrejurări de rigore, respectul și legiloră a fost bună cuvântă deșertă în ceaa ce privesce guvernul. Cum ară fi deră posibilă ca ceaa ce nu s’a putută realisa în nici ună stată, nici chiară în civilisata Angliă și în civilisata Francia, fără a se da uă sancțiune principiului responsabilității ministeriale, să se puta realisa la noi, stată multă mai înapoiată, și unde deprinderea abuzului de putere este inveterată? Putemă merge multă mai repede decâtă Anglia, și este positivă că mergemă putemă merge mai repede decâtă Francia, ânsă totuși nu ne vomă convinge că trebuie să respectămă rigurosă prescrierile legilor, până ce nu vomă fi șicum că ne așcepta uă pedepsa deca le vomă nesocoti. Acesta este atâtă de naturală, încâtă nare nevoia de mai multă demonstrare. De aceaam Jiemă că marele faptă săvârșită (zilele acestea de represintațiunea națională, este în România începutul unei ere de adevărată constituționalismă, de respectă reală ală legilor), prin urmare de rădicare a societății române. Turcii a luată ofensiva. Uă telegramă de la Podgoritza face cunoscută că Muntenegrenii au fost abătuți lângă Antivari. Londra, Augustă. In Camera lorzilor , lordală Derby declară că politica viitoră a guvernului aternă de la resultatele resbelului și de la posibilitatea de a obține conlucrarea și a altor puteri. Guvernul va căta evite orice modificare ce nu ar fi absolută necesară. Resoluțiunea propusă de lordul Stratbeden a fostă combătută de către lordul Derby. Propunerea cerea ca Camera să se însărcineze cu tóte măsurile necesare pentru menținerea absolută a tratatului din 1856. Acestă propunere a lordului Stratheden s-a respinsă. Reproduceam după edițiunea de dimineță a numărului precedinte următorele : Serviciul telegraficii ale Românului. Constantinopole, 1 Augustă. — Se scrie de la Nișa că Turcii au luatu ofensiva, au respinsă pe Serbi, au ocupată întăriturele loră și aă pătrunsă în interiorul Serbia înaintându spre Giurgudovatzi. Telegramele de la Vidin anundă asemenea că JOUI, 22 IULIU, 1876. LUMINEAZA TE’ ‘I VEI FI ' ABONAMENTE Iu capitalii, unu acu 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei; In districte: unu anu 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; un lună 5 lei; In eutru tote țerele Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. LA 1 ARIS, la d-nii Darras-Haltegrain 5, rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laf LA tIENA, la B. Gr. Popovici, 15 Fleichmaskt. Scrisorile nefrancate se refusă 20 BANI ESEMPLARUL ADUNAREA DEPUTAȚILORU Ședința de Marți, 20 Iulie, 1876. Ședința se deschide la 12 ore din <ji supt președința d-lui președinte C. A. Rosetti, cu îndeplinirea formalităților obicinuite. Sumarulă ședinței precedinte se citesce și se aprobă. Se respingă cererile de concediu ale d-lor Carabatescu și Tăcu. D. Președinte anundță că concediul d-lor Vasile Georgiană și George Morțună aspirată. Adunarea hotârasee ca se li-se mai acorde ună concediă de 3 zile. Se dă citire unei petițiuni a d-lui Dimitrie Mărgăritescu, prin care anuneță că, fiindă bolnavă, a acceptată până s’a luată în considerațiune raportulă pentru darea în judecată a ministerialui trecută și că cu începere de a fi va usa de concediulă seă. Se dă citire mai multor petițiuni, cari se trămitu la comisiunea de petițiuni. D. Cilibidaki depună nelimnnlil öíiixici ci un jiOjAiuere, supt semnatâ de 55 de deputați, pentru înființarea unui portă la Marea Negră. D. Codrescu anuncă d-lui ministru de lucrări publice uă interpelare în cuprinderea următore : 1. Deco ramurele casei ferate de la garele Galați și Brăila la portă sunt astăzi în exploatare décă au fost p pregătite la epoca însemnată în art. 4 din comențiunea promulgată la 24 Decembre 1871, și cum se urmeză calcularea garanției plătite de Stată pentru întrega linie în privința acestor ramuri; 2) decă digulă din sasă din stațiunea Prevală calea Galați-Tecuci prevăzută în caietură de însărcinări, art. 2, lit. b, a fostă construită corespunzătoră necesității; 3) deca inundațiunile caiei ferate ce necontenită se întâmplă în acea parte nu provină din cauză că digulă a fostă rea construită și decă chiăltuielele făcute cu repararea cusei de stricăciunile provenite din inundațiuni cadă în sarcina chiăltuielelor de esploatare sau asupra fondului de construcțiune ? D. An. Stolojanu, raportoră ală comitatului delegaților de secțiuni pentru darea în judecată a ministerialui trecută, comunică că s’a primită uă petițiune din partea d-lui Teodoră Rossetti, fostă ministru de lucrări publice. Să nasce o lungă disensiune de regulamentă, după închiderea căreia să citescă una câte una conclusiunile raportului. La conclusiunea relativă la punerea in acuzație a d-lui Lascară Catargi, d. raportorü ijice că de la caracterisarea faptelorü depinde succesulă înaintea justiției, pentru acesta d-sea însuși va propune orecari modificări la conclusiunile raportului. D. raportară arata modificările ce e de opiniune a se face, și rogă pe Adunare a le admite, fiindă că ele preciseza mai bine capetele de acusațiune contra d-lui Lascară Catargi. D. T. B. Lățescu cere să s’adauge aci și faptul de omucidere cu voință, căci omorurile de la Alesandria nu erau necesarie. Este patentă că nu era necesară de a se întrebuința în contra acelor porecliți răsvrătitori forța armată. Prin urmare omorurile făcute, nenecesarie, nesculate de legi, constituie faptul de omucidere cu voință, și d-sea cere a se trece și acestă capă de acusațiune între capetele de acusațiune privitore la d. Catargi. Să propune ună amendamentă în acestă sensă. D. D. Giani j repetă că raportul nu e adulö solemnă, adulă de acusațiune ală Camerei; el va fi făcută de comisiunea ce se va numi, care va aduce la Curtea de casațiă numai faptele, pe cari ea le va caracterisa , căci ea nu numai judecă, cândă e vorba de miniștrii, ci caracteriseză faptele. Raportulă e bine cugetată în esența lui, dera nu bine caracterisata, căci, deși faptele se-amă cunoscuta în cursă de cinci ani, ânsă n’ar fă avută destule Jile pentru a redacta acele fapte, pentru a le resuma. Anchetele nu și-au terminată tate lucrările, unele nu și-au făcută încă raportulă și acesta nu le pote desbraca de caracterul lor de oficialitate; ele vor pute arăta descoperirile lor. Curții de casațiă. Nu e exactă că vomă fi încătușați de raportul acesta; rămâne comisiunii nóstre deplina facultate d’a espune la Casațiă tóte capetele de acusațiune pentru faptele ce va mai descoperi. D-sea nu e de părere a se admite alte amendamente de câtă cele relative la persone, nu ânsă și adause la capete de acusațiune, căci acesta e de competința comisiunii ce se va numi. D-sea primesce amendamentulă d-lui Lățescu, ânsă nu ca amendamentă, ci ca să recomandare 1v* r rs /-v -V-. T -j . D. I. Sturdza <zice că să cere Camerei să aplice codicele penale, judecătorul aplică legea după matură judecată, în cabinetul său. Camera nu pate face astăzi acesta, căci ea n’are codicele penale înainte’. Ș’apoi décá s’ar fi pronuncia Camera astăzi asupra art., ce va face comisiunea ce se va numi? Tot ce se póte discuta a fte cari suntă personele presumate ca culpabile, cari sunt ă faptele cele mai mari cari cadü în sarcina lorü; era amendamentele în privința art. din codicele penale n’aă locă. Pentru aceste motive, c-sea e de părere a se fare amendamente numai asupra faptelor, nu și asupra art. ce le pedepsescă, căci acesta trebuie să se facă în liniștea cabinetului. D. G. Mârzescu declară că voteza darea în judecată a d-lui L. Catargi, însă trebuie să se preciseze motivele, să nu fie nimică vagă, totală să fie precisă , pentru ca judecata să nu desmintă afirmarea Camerei. Asia cum e redactată darea în judecată, pe d-sea ’lu nemulțămesce. Primesce fără modificare alin. 1 din raportă, asemenea pe II și III, ânsă observă că alin. IV vorbesce de întrebuințarea banilor publici în folosulă săă ; d-sea nu e convinse, după cele citite în raportă, că d. Catargi a pusă banii în postnatulă săă. Pentru a nu se face uă afirmare care nu s’ar pute susține la Casațiă, ară trebui ca acestă aliniată să nu se pare aci. Voci. A dată bani prefecțiloră. Alte voci. A dată și cumnaților săi. D. Mârzescu înțelege să se Jică c’a întrebuințată bani într’ună modă nepermisă de lege și la judecată se póte dovedi că ș’a însușită banii publici, déra Adunarea nu póte afirma acesta, fără uă probă materială. Curtea de casația póte caracterisa delictul, cum a făcută camera patmilară în Francia , pe baza unui art. toto ca celă din Constituția nostru relativă la Casațiă. D-sea propune a se redacta alin. IV în sensulă c’a întrebuințată banii publici într’ună modă ilegale, căci altă felă s’ară da uă blamu parlamentului cândă nu s’ară puté dovedi faptele enunciate de elă. I D. N. Voinov declară că n’ară fi luată cuvântul ă, décá d. Mârzescu n’ar fi emisă teorii greșite și conclusiuni insultatore. D. Mârzescu. Protestezi. D. Voinov. D. Mârzescu sluce că Camera nu póte caracterisa faptele, nu se póte raporta la pedepsa ce trage după ele, căci acestă dreptă e numai ală Casației. Răspunde cu practica de tóte filele: caracterisarea faptului e dreptulă judecătorului, dérü n’a auzită că procurorulă, advocatură, și ’n speciă Camera, n’ară pute califica faptele. Judecătorulă póte califica altă felă faptulă și s’aplice uuă altă art. de lege ș’acesta nu trebuie se îngrijiască pe Cameră. Decă s’ar primi opinia d-lui Giani, Adunarea nu s’ară înfunda în discusiuni nesfirșite, în amendamente fără numără. Raportul arăta faptele ce-a avută la îndemână din nenumăratele fapte ce există. Convingerea nóstrá o facă faptele din raportă, ânsă la acestea se voră adauge acelea pe cari le va descoperi comisiunea. Aci să nu ne preocupămă decâtă de datoria nóstra, nu d’a altora. Se nu se că trebuie se caracterisămă fapte asta ca Casația se nu putá achita. Acesta presupune că Casația ar pute achita chiară cândă va găsi culpabili pe foștii miniștrii ; d-sea nu primesce uă asemenea presupunere. Casațla își va face și ea datoria ca celă mai înaltă areopagă ală Statului. Chiară d’ară aebita, nu se va resfrânge să pată asupra Camerei, căci ea își va face uă datoriă imperiasa cu demnitate și durere, și nu e nimeni care se nu tr o L - j» * v# —wu VJV.U o wu găsită ómeni cari se comită asemeni fapte, se dó Europei ună spectacolă atâtă de durerosă. Terminându. d. Voinov roga a nu se mai pune amendamente și a se vota compusiunile raportului asupra capetelor și de acusațiune. Amendamente să se pare numai asupra personelor ce trebuie date în judecată. D. An. Stolojanu zice c’a studiată materia și crede că comisiunea pate aduna oricâtă de multe fapte noul, dérit pentru ce ? pentru a dovedi capetele de acusațiune din raportă, pe cari le pate fișa numai Camera, căci Camera dă în judecată, nu comisiunea. Ș’apoi se scie vorba românescá paza bună trece primejdia rea; se face cu déja ceva care se nu lase locă la interpretări. Câtă pentru caracterisarea faptelor de „delapidare“, d-sea ar primi părerea d’a se zice „adasă“ în locă de delapidare, pentru că ministrulu e una mandatară. Conclusiunile raportului au în vedere și alte fapte afară de cele cuprinse în raportă ; astăfelă se scie că la alegeri, mai cu semă în Bucuresci, au fostă bande; oficialii cari au comandată armata ce se trimisese supt cuvântă de menținerea ordinei mărturescă acesta și comisiunea a făcută din acestă faptă mă capă de acusațiune. Terminândă, d. raportare ruga pe d-nii deputați a completa concusiunile cu noul capete de acusațiune, pentru că comisiunea ce vară numi nu va pute crea de la sine capete de acusațiune. D. R Páterlagenu <zice că are ună amendamentă care împacă tóte opiniunile; el prevede că faptele noul ce se voră descoperi se facă parte din actul de acusațiune. Acestă amendamentă e la cap. IX, cusul să anundă mai dinainte pentru a se pune capâtă unoră lungi discusiuni.