Romanulu, mai 1877 (Anul 21)

1877-05-04

jh * ANULU ALU DOUE-pECI-ȘI-UNU VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani Deto „ . » paginea III, 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate te ardă. 20 BANI ESEMPLARÜLÜ. Redacțiunea și Administrațiunea strada Donmei 14 Bucuresci,Floraru. Bilele din urmă mari fapte au fost săvârșite în România. O pagină memorabilă voră avea în istorie resoluțiunile ce s’aă luată, și nu arâtă cele luate prin cuvinte cam fricose și îngăimate, ci mai cu osebire cele luate prin faptă vitejescă și românescă. In fatia acestoră fapte ne credem datori se arătema de pe acum modul în care le judecămă oricari ară fi evenimentele viitore. Românul, care de douézeci și unu de ani luptă cu ardere și fără să a fi de repausă pentru deplina emanã 20 MERCURI, 4 MAIU 1877. LUMINEZATE SI VEI FL ABONAMENTE. In capitali, unu ană 48 lei; șese luni 24 lei, trei luni 12 lei; un luna 4 lei. In districte: unu anu 54 lei; șase luni 27 lei, trei luni 14 lei; un luna 5 lei. Pentru totalerele Europei trimestru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea 4iariulr: LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, si Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. PopovicT, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusd. BANI ESEMPLAEULU. SERVICIULU TELEGRAFIC ALA AGENȚIEI HAVAS. Londra, 14 Main.— Ziar ele angle se anundă că Anglia a dat ordine a se cumpăra 100,000 capete de vite. Constantinopole, 14 Maiă.— Patriarhul armenescu a invitat pe coreligionarii sei se păstreze credință Porții. Paris, 14 Maiă.— Turcii sunt siliți a mărturi perderea monitorului sorii în faca Brăilei; ei pretindă numai că monitorul s’a cufundată în urma unei esplosiuni accidentale, déra n’a fostă lovită de ghiulele rusesci. Constantinopole, 14 Mină. — D. Layard, ambasadorele Angliei, va fi primită mâne în audiență particulară de către Sultanulă. Londra, 14 ială. Camera Comuneloru.— D. Bourke, supt secretară de stată la afacerile străine, respundendă d-lui Ch. Dilke,zice că guvernul scie că Austria, Francia, Germania și Italia n’au răspunsă la circulara principelui Gorciakoff. Sir Northcote, ministrul de financie, zice că Egiptul, făcândă parte din Turcia, se găseșce în resbelă cu Rusia, care are dreptul d’a bloca porturile egiptene, d’a face invasiune în Egiptă și d’a captura navele destinate pentru castele egiptene, decă voră conține contrabandă de resbelă. D. Bourke desminte scomptură că Austria și Anglia s’ară fi înțelesă pentru a protesta în contra declarării de independință absolute a României. D. Lowther, supt secretară de stată la colonie, confirmă anexarea republicei Transvaal la colonia anglosă de la Cap. Buda Pesta, 14 Masă. Camera deputațilorü.— D. Tisza, respundendă la uă interpelare a d-lui Irányi, declară că documentele privitore la cestiunea Oriintelui vor fi depuse pe biuioulă delegațiloră. D. Czatar interpeleză apoi pe guvernă asupra pretinselor crudirii comise în Polonia cu ocasiunea unor încercări de conversiune violente esercitate asupra catolicilor, pentru a-i converti la cultură grecă ortodoxă. D. Tisza răspunde că guvernul n’are să s’amestece în afacerile interiore ale statelor străine și că uă asemenea purtare ar fi uă absurdidate. Respun endă apoi la uă a treia interpelare privitóre la demonstrațiunile ce s’ară fi făcută la Agram, d. Tisza zice că arhiducele Albert a fost primită oficială în acelă orașiu, că uă orchestră civile cânta cu acea ocasiune în faca ospețului, unde se coborîse arhiducele diverse bucăți, între cari una care se credu a fi imnură rusescă. Capulă orchestrei, întrebată în acestă privință, declară că bucățile în cestiune erau propria sea composițiă. Adevărulă e că acelă cântecă are orecare asemănare cu imnulă rusescă. Studeații croați voiră apoi se presinte că adresă arhiducelui, care refusâ d’a o primi. Camera a luată actă de diversele răspunsuri ale primului ministru. Paris.—Scirî din Londra facă a se prevede că guvernul va avea majoritate de 60 până la 80 voturi și va continua a urma uă politică de observare vigil inte,cipare socială și politică a României. Romanulu car’e va fi, pentru cine va scrie istoria, o fântână în care s’aă strecurată picătură cu picătură tóte momentele nouei viețe naționale, începută după ultimulă resbelă ală Orientului. Românul nu pare astăzi, când, la începutul resbelului actuală ală Orientului, se deschide u nouă eră pentru România, se nu -și spună asupra oricărui faptă cugetarea precisă, desbrăcată de ori-ce formule banale, ca și de ori-ce reținere. S’o spunemă curată , amă deplânsă modulă în care s’a desbătută în Cameră marea cestiune a resbelului și a ruperii vechielor nóstre legături cu Turcia, adică independința absolută. După părerea nóstru, mai mulți din represintanții națiunii n’au fostă cu acestă ocasiune la înălțimea subiectului ce avea ă se trateze și moțiunea care s’a votată nu este în conclusiunile iei nici espresiunea situațiunii, nici ună actă demnă de uă națiune care are consciința drepturilor și valorei sale, din tóte punturile de vedere. In Senată desbaterea a fostă mai puțină penibilă, și acesta—s’o mărturisimă ierăși cu francheță — mulțămită d-lui V. Boerescu, care deși în oposițiune, a rădicată cestiunea la înălțimea, unde ară fi trebuită s’o mănțină toți oratorii oposițiunii. Cu tote acestea, moțiunea ce s’a votată și în Senată, ca uă consecință fatală a celei votate de Cameră, nu era asemenea nici espresiunea situațiunii, nici măcară traducerea exactă a cugetării celoră cari o propuneau. Aceste moțiuni cuprindă ceva încă și mai regretabilă: ele nu cuteza se esprime, ceea ce se ascunde în fondură soră, pare c’ară voi se încele pe cine-va, pare că cei ce le-au propusă aă voită să se încele pe ei înșii. Astăzi, Europa întregă uitând lise, cum trebuie sé se uite, la fapte eră nu la vorbe, constată că România s’a încăierată în resbelă cu Turcia, constată că ea a declarată independința sea absolută, ruperea oricăror legături cu Turcia. Importanta serie telegrafică din Londra, scrie pe care o publicămă mai susă, ne spune că d. Bourke, suptsecretară de stată ală afacerilor străine, asupra unei interpelări ce i s’a făcută în Camera comunelor, a declarată că „nu este exacta că Austria și Engliteza s’ar fi înțelesit spre a protesta în contra proclamării independinței absolute a României. “ Ce desilusiune pentru Europa, ce împuținare pentru corpurile legiuitore ale României, cândă puterile, cândă însăși Englitera va vede că ceea ce consideraă ca positivă, ca uă consecință neapărată a împrejurărilor, nu este totuși exprimată în resoluțiunile fricose și îngăimate ce s’aă votată! Ore atunci aceeași Engliteră, care desminte astăzi c’ară voi sĕ proteste în contra independinței absolute a României, nu va fi ispitită de îndouielele, de temerile ce s’aă manifestată chiară în sînulă represintațiunii nóstre naționale a ’și schimba atitudinea? nu va lua are notă de însăși cuvintele rostite în Camera și în Senatul nostru spre a se respândi și a face declarațiuni contrarie celoră ce le făcu ieri chiară d. Bourke? Se sperămă că nu, căci atunci pre cumplită ară fi pedepsa celoră, cari dintrimă necalificabilă spirită de oposițiune—chiară în situațiuni ca aceea în care ne aflămă—sau printr’uă micinimie demnă de milă ară fi dată străinilor argumente și le ară fi făcută îndemnuri în contra patriei lor. Se sperămă că nu, pentru că puterile, lucrândă seriosă și cu pătrundere, cum totă-d0-mamă lucrată, se uită la fapte eră nu la vorbe; și faptele spună prin vocea tunului că orice legături între Turcia și România sunt sfărîmate, că armata română se bate cu armata turcă și că independința absolută a României este consecința neînlăturată a acestei situațiuni. Antjiamă cu durere ,zicendu-se, în timpul desbaterilor din Cameră și din Senată : „faptele, bine reű, s’aă făcută; sé nu facemă acum și forma, căci forma póte să ne scape!“ Triste cuvinte, cari ne-am amintită pe acei retori ai Greciei în decadență, pe acele eóbe prevestitore ale peirii patriei, cari se preocupau atâtă de multă de formă, mulțămindu-se numai cu forma, oricâtă ară fi fostă ea în desarmoniă cu faptele, în câtă serbau libertatea patriei aservite, fiindă că Romanii cuceritori făcuseră forma de a declara poporulă grecă liberă. Vai de națiunea română, după cum a fostă vai de națiunea grecă, daca va ajunge ca educațiunea să fiă făcută de acești retori ai nenorocirii patriei, de acesti retori, cari la noi suntă demna moștenire a două secole de aservire socială și politică ! Din fericire națiunea nu cugetă și nu simte ca dânșii. Pe când ei deliberaă, o știanuță română, artând de nerăbdarea de a face se strălucescă din nou în lume antica vitezie românescă, alerga voiosă la fruntarie, și prin puterea lucrurilor, evenimentele nu acceptaă resoluțiunile îngânate cu frică, și se impuneaă înșiși retoriloră. Aberațiune neînțelesă pentru noi, făcuserămă de faptă mai multă decâtă a declara resbelulă: ne băteam la fruntarie; bombele tunurilor nóstre aprinseseră Vidinul; Turcii bombardaseră orașele și bateriele nóstre; cu tóte aceste mulți deputați și senatori, cufundați în fotelele loră comode, nu cutezaă se rostescă cuventură resbelu; li se părea că pierd ! ha decavoră rosti cuventulu, pe cândă faptul ă se sevârșia deja pe mai multe punte ale fruntariei! Aceiași deputați și senatori constataă că însăși Turcia a ruptă tóte legaturele iei cu România, și pe cândă faptulu ruperii și de către noi era deja săvârșită, prin începerea ostilităților, ei se temeaă a rosti cuvântulu ! Sermane imaginațiuni! Deră lumea are la cuvinte se uită, seă la fapte ? Ore puterile Europei mai aveau trebuință de uă resoluțiune a Camerilor nóstre, spre a sei că România este în resbelă cu Turcia, cândă aă aflată că bateriele române din Calafată aă răspunsă baterieloră turcescă din Vidin? Ore aveau ele trebuință de forme, spre a șei că s’aă ruptă relațiunile dintre Turcia și România, cândă aceste relațiuni erau de sine rupte, prin faptulă resbelului reciprocă declarată? Se ne uitămă în tótá presa seriosa europenă, se citimă chiară înaltură oficiosă austriacă, ziarulă Die Presse, și vomă vede că la singura serie telegrafică a bombardării dintre Vidin și Calafată, elău Jise : „Acestă depeșă cuprinde declarațiunea de resbelu a Portei și respunsulu României Să deschidemă deră vădată ochii cuotărîre și bărbăție la realitatea lucrurilor; să ne ijiemă cu liniște, cu credință în dreptulă nostru și în victoriă, să ne chemă că amă declarată la rendulă nostru resbelă Turciei; să ne mărturisimă că amă ruptă tóte legăturile nóstre cu Turcia. Așa ne judecă, așa ne vede astăzi întrega Europă, și nu trebuie s’o silimă sé ’i pară rea că ne-a luată în seriosă, și să ne arunce disprețuiți, în loculă stimei pe care amă începută a o cuceri. Se ascultăm cu nesimțire pledoariele sterpe; se nu ne mai înșelăm pe noi finșine, și se nu mai lăsămă se ne mergu la inimă decâtă cuvintele ce răspundă la fapte, cuvintele în adevără bărbătesc și patriotice. Cu aceste frumóse titluri, punem supt ochii cititorilor următorele cuvinte, cu cari d. I. Negură termină uă forte importantă broșură avea în limba francesă apărută de curândă supt titlulă: Cestiunea Orientului și atitudinea României, .Respingem, direct. Negură, din totă convingerea nostră și din principiu ideii de neutralitate, mai cu semn în cozurile de forță majoră. Neutralitatea este incompatibile cu interesul și datoria națiunilor, cari au drepturi de revendicată. Acesta e cea mai odiosă manifestare a egoismului. Ea nu e bună decâtă pentru a atrage asupra celora neutrii ura și disprețul, chiar alți acelora, cari se folosesc de denșii, și nu conduce de câtă la cele mai triste neajunsuri. Noi o respingemă ca contrariă moralei sănătose, moralei politice, contrarie principiului de solidaritate, care este legea de căpetenia a tuturoră națiuniloră oprimate, și ca ună pericolă pentru națiunea și armata nostră, cărora neutralitatea le face uă posițiune mai penibile decâtă acea pe care ’țară face-o ună resbelă chiară desastrofă. „Incongiurați de Germani, de Turci, de Unguri, de Slavi, nu putemă face causă comună de câtă cu grupele slave, aservite ca și frații noștrii supt jugulă străină. Acestăotărîre este fără îndouială pentru noi cea bună, pentru că acestă grupă s’a formată multă timpă la școla nenorocirii și pentru că acesta e uă garanția că elă a dobândită consciința justiției și a libertății, aceste lucruri prețiose de cari rasele asiatice, după atâția secoli de esistență în Europa, a probată că nu suntă susceptibili. „Asi aderă resbelulă pentru distrugerea tiraniei turcesci, care în fondă este și causa și justificarea agresiunilor Rusiei, acestă resbelă ne pare dreptă, legitimă, sântă chiară, pentru că servesce interesulă umanității, ală libertății și civilisațiunii, și acesta ne întăresce în credința, că nu se va schimba în consecințele sale, deorece stima universale este cea mai prețiosă conchistă ce pate pretinde uă națiune care luptă pentru isbânda ideieloru generose. „Pentru noi Românii, resbelulă este un condițiune de vieță. Puși în alternativa de a proba, prin propria nostră valore, necesitatea esistenței Statului română la Dunăre, scă de a fi ștersî de pe hartă, suntemă datori se înălțămă cu orice preță spiritulă și moralulă poporului cădută în urma atâtor secuii de umilire și opresiune; se recâștigăm prin noi înșine independința morale și politică, pentru a ne asigura viitorul și a ne scăpa de presiunile diplomatice cari au prăvălită națiunea și Statulă în miseriă, prin storceri economico-financiare. Suntemă datori să însănetașămă cu orice preță atmosfera coruptă de spiritură iudaico-bisantină, care a atinsă germenii vitalității nóstre naționale, făcândă sĕ dispară vechiele nóstre virtuți „Nu datorimă Turciloră de cât fertilă și foculu de care s’aă servită contra nostră de la venirea loră până la 1822. Se profitămă de ocasiune ca sé ne refuimă socotelele cu ei. Se dămă chrestiniloră din Turcia uă probă de frățiă, ajutându-le să-si rupă cafenele. Se aratămă Rușiloră recunoscința nostră pentru ajutorul ce ne dă dată în timpă de nenorocire. Se facem a se respecta libertatea de consciința naționale și religiósa desprețuită în Turcia. Se contribuimă la domesticirea fetelor sălbatice cari de secuii distrugă omenirea Se restemămă insultele aduse acestei omeniri și sexului slabă în Bulgaria. In fine se punemü capota crudimiloră cari de atata timpă deșteptă groza universale. „Suntemă dator, înaintea consciinței nóstre și ’naintea dreptății eterne, se aducemă ajutorare umbrelor venerate ale strămoșilor noștrii asasinați prin vesbele de suprindere și prin tată felulă de neomenii. . .i^0d mai multă de câtă Rușii, suntemă ținuți se săpămű gripa unei tiranii care în cursă de patru secole, a preumblată doliulu asupra țării nóstre. Se îmbrăcișămă resbelulă cu curagiă și devotamentă, împărtășindă sortea armelor, cu aceia, cărora providența le-a încredințată nalta misiune nu de cuceritori, ci de liberatori ai Oriintelui. Și déca, pentru rușinea acestui seculă, vomă fi învinși ne va remâne mângâierea, că u am lipsită de la misiunea ce avem la Dunăre, și că am represintată cu demnitate opiniunea amicilor, libertății lumii întregi.“ Turcii, de când o tunulă românescă le-a impusă respectă, își arătá vitejia numai prin stupide depredări și atacuri în locuri nepăzite unde suntă șiruri că n’aă se întâmpine resistență. Astăfelă, ieri unii monitoră g turcescă, trecândă pe lângă pichetul Cetățuia din județul Ialomița, atrasă asupra acestui pichetă 22 lovituri de tună, deși nu s’aflaă acolo de câtă patru ómeni în neputință d’a răspunde la ună asemenea atacă. Totuși cei patru omeni au rămasü la postură soră, unulü a murită chiar pe locü. Pichetul a fostă 'derâmata; câteva case șouă magaziă a companiei de navigare au fostă Jatinse, fără case a li-se causa mari vătămări. 3 ore p. m. Aflămă că artileria rusă de la Brăila a cercată tunurile de calibrulă mare și nă nemerită la Măcină. MARȘIALU 1877. Dedicatu armatei române. Calcă, Române, plină de mândria, Rădică-ți fruntea, susă nesfiită! Căci supt piciore órba trufia, A păgânimea, tu ai sdrobită! Fala străbună ierăși înviă, In fiecare peptă de Română, Căci dânsu ’n sufletă și-a scrisă sé fiă Liberă și ’n țera’i singură stăpână! își lasă plugulă, sapa și carulă Și ’n locă de casă ie pușca ’n mâni! Dă cu nădejde, nu vrea hotarulă Sei-li mai calce pasă de păgâni! Țăra e mică, casé e tare, Căci are brațe și peptă de seră, Sufletă cu vieță, Inimă mare, Credință scutulă, nădejdea ’n ceră! Calcă, Române plină de mândriă, Rădicați fruntea, susă, nesfiită! Căci supt piciore órba trufiă , păgânimea, tu ai sdrobită! Gr. Bengescu, capitană.