Romanulu, august 1877 (Anul 21)
1877-08-05
ciei. Astfel, meetingurile ce erau a se ține Ulese acestea la Fraga, Laibach, Brün și în alte părți au fost oprite. La Lemberg, procurorele a intentată procesă criminală personelară cari au întocmită meetingulă Poloneziloru din Galiția în contra Rusiei. Ca semnă ală relațiunilor intime ce domnescă între Germania și Austria, se consideră recenta numire, din partea imperatului Wilhelm a moștenitorului tronului austriacă, principele Rudolf, caefă ală unui regimentu prusiană de Ulani. Uă deputațiune compusă din oficialii acelui regiment va sosi peste puțină la Viena pentru a felicita pe tenerulă principesa superioră ală regimentului soră. Anglia. — Times, Standard și Daily News, aprobă declarațiunile lordului Beaconsfield făcute în Camera lordiloră în privința atitudinii Angliei în resbelul din Orivnte. Daily Telegraphense se esprimă din contra, dicendă că neintervenirea militară a Angliei e uă greșală care numai atunci s’ară mai putea repara, decă guvernulă ară lua d’acum măsurile cuvenite pentru ca poporul ă se nu’î aplice într una liniile verdictulă sdrobitoră. „Prea târziu.“ (Grecia.— Augsburger Allgemeine Zeitung află următorele din Atena: „Agitațiunea e la culme. Mobilisarea e în armă și se speră că pene la finele lui Septembre se voră afla supt drapele 25,000 soldați. Oficialii greci aă cumpărată din Austria peste 10,000 pusei. Amiralul Hasan-pașa a plecată de la Creta cu o escadră compusă din 15 nave de resbelu și va ancora peste puține dile în costele de sud ale Greciei. La Creta se află 14 batalione turcesc! împreună cu 3000 zapci. Corespondintele din Atena ale diacului le Temps, telegrafieza următorele : „piajele ministeriale afirmă că Turcia își sporesce înarmările spre a combate tâlhăriele în provincia Ianina.“ Parlamentul englesii și afacerile din Oriinte. E ce câteva amănunte asupra ședințelor parlamentului englesă în In ședința de la 1 U^1 Augusth'derdale Colchester întrebă pe secretarul de stătu la afacerile străine deca guvernul și-a îndreptată atențiunea aspra scompteloră, puse în circulațiune de presa austriacă și după cari politica guvernului britanică ară fi să aștepte împărțila imperiului turcescă și să ia parte la dânsa și deca ară fi dispusă să spună daca aceste informațiuni aă vre ună temeiă. Cornițele Derby răspunde luândă în ridiculă ciudatele și escentricele scompte privitóre la politica Angliei pe cari le pună fiarele în circulațiune. Elă nu le crede demne a opri atențiunea nici unui minută, déja fiindă câ e întrebată în acesta privire, declară că nu e nici celă mai mică temeiă în spusele (ziarelor) austriace, după cari politica Englitezei ară consiste să aștepte uă ocasiune favorabile pentru a lua parte la împărțila Turciei. In Camera comuneloră d. Monk întreba dé ca guvernulă ară considera că ocupare timpurară a Constantinoplei de către trupele ruse ca atâtă de contrariă intereseloră Engliterei, încâtă să potă ocaziona ruperea relațiunilor amicale cari unescă a-i pe Englitera cu Rusia. Sir Stafford Northbotte regretă că are să declare că, pentru binele guvernului îi este cu neputință să răspundă. D. Monk anuncță că va pune sora cestiunea din nou, supt uă altă formă. In ședința de sora d-sea declară că nefiindă satisfăcută de răspunsulă ce i s’arată, va repeta Gestiunea. Doui din membrii protestă contra acestei procederi. D. Forster zice că șefii oposițiunii au examinată cu îngrijire tóte faptele cașului în cestiune și că, pătrunși de mărimea răspunderii guvernului, în starea critică actuale a afacerilor, decisese a se abține și a nu mai rădica uă discnsiune asupra cestiunii prientelui. Déra ei n’ară fi luată acéstaotărîre, déca nu s’ară fi gândită că guvernulă se va abține de la veri ce actă care ară pute să încurce țara în resbelă și déca n’ară fi avută în vedere depeșile de curendă și declarațiunea făcută că nu se va depărta de lară strictă neutralitate. Nu se putea aștepta de la guvernă să răspundă la întrebarea d-lui Monk, căci unui răspunsă ară fi uă violare flagrantă a neutralității. Faptul de a voi se opresc pe Rusia, printrună avertismentă, de a luată măsură care ară fi resultatul necesară ală silințelor sele de a sdrobi pe inamiculă săă, ară fi considerată ca ună actă de ostilitate, și guvernulă nu pute sc ’să săvârșăscă, chiară desaprobândă măsura. Sir Stafford Northeate declară că guvernul ă blameza discnsiunea acestei cestiuni, pentru că ară putea să compromită interesele țărei. Este cu neputință a răspunde la uă cestiune care nu cuprinde de câtă suposițiuni. Guvernul n’are nici ună motivă de a se depărta de la spiritulă declarațiuniloră cea făcută, nici de la uă liniă de conduită inspirată de dorința mea de a lucra într’ună modă sinceră și dreptă. Cu tote astea sunt ă coșuri cândă, ca și astăzi, orecari reticințe sunt indispensabile. Eco acum uă traducere testuală a părților principale din declarațiunea făcută în Camera forțjilor, în ședința de la 9 Augustă, de către șeful cabinetului, cornitele de Beauconsfield, în privința afacerilor din Oriinte: „In ceea ce priveșce politica guvernului, voiă zice numai că ea a fostă lămurită esprimată și cu stăruință mănținută și, fără a intra într’uă discusiune de nici ună folosă, potă aminti senioriiloră vóstre că la începutul acestui crudă resbelă de distrugere, guvernul Maiestății sale s’a grăbită a aduce la cunoscință că va adopta oă politică de strictă neutralitate (voci: Ascultați). Condițiunea era ca interesele țărei să nu fie primejduite. M •--‘lîc<YTTAl’ft fî ilflcla rațiuni amă adresată uă comunicațiune guvernului rusă, care a dată ună răspunsă de ună caracteră forte împăciuitoră. Guvernul Maiestății sale n’are nici ună curentă să se îndruiescă că Rusia nu va observa într’ună modă onorabile condițiunile cari făceau obiectulă acestei corespondințe; dorü în orice casă menținerea acestor condițiuni constitue politica guvernului reginei. Uă corespondință din Viena a Independinței belgice, vorbindă de resultatele întrevederii de la Ischl, <zice că ceea ce n’ară pute fi revocată, este că contrariă multora din aserțiunile turco-file sau rusofobe, consecințele înțelegerii de la Reichstadt totă subsistă încă, și că astăzil, ca și mai nainte Austro-Ungaria are convingerea că o soluțiune nemerită și grabnică a conflictului din Oriunte depinde numai de la înțelegerea între cele trei puteri de la Nord. Așa derft, continuă corespondintele Independinței, la menținerea acestei înțelegeri, în interesul chiară ală localisării luptei și ală restabilirii păcii în condițiuni satisfacătóre, la acesta țintesce mai nainte de tote politica austroungară și din acesta causă, orice ipoteză despre uă acțiune precare, care să ară depărta de premisele mai susă enunciate e falsă, forte falsă. -------------------- Apreciări asupra operațiunilor militare din Bulgaria Golos se esprime astăfelă : „Prin intrarea Serbiei în acțiune și prin întinsele cooperațiuni ale oștirilor române, evenemintele din Oriunte intră într’uă nouă fașă. Acțiunea Româniloră și Sărbiloră va atrage în răsboiă și pe Grecia, și astăfelă, situațiunea militară din Bulgaria va lua peste puțină uă altă facă. La spatele lui Osman-pașa se voră ivi, cu modulă acesta, nouă puteri militare de care Turcii trebuie să țină mare semă. Suleiman-pașa nu va putea să ’și concentreze oștirile la Balkani pentru că ivirea oștirilor grecesc în Tesalia l’arăpune între două focuri. Peste totă resbelulă va lua caracterul ă săă adevărată pentru emanciparea chreștinilor din Turcia. Aceste conjecturi ară fi fostă imposibile décá Austro-Ungaria nu s'ară fi otărîtă în fine ca să merge mână în mână cu Rusia. „Acesta otărîre se vede a se fi luată în urma presiunii exercitată de cabinetul din Berlin asupra guvernelor Austro-Ungare din Viena și Pesta.“ Politik din Praga, vorbindă totă în acelă sensă, între altele,zice urna átarele : „De la întâlnirea celor doui împărați la Ischl, situațiunea în privința cestiunii priintelui s’a schimbată. La Viena acum nu voră să mai scie nimică despre uă mobilisare a armatei Austro-Ungare.“ ----------*-------- Aprebări asupra meetingurilor din Ungaria. Uă corespondință din Viena a Independinței belgice face următórele aprebări atâtă asupra meetingurilor, maghiarilor, câtă și asupra meetinguriloră slaviloră din Austria: „Delenda Carthago, écé răspuns nici dată de Croați turco-fililoru din Ungaria. Avé trebuie să Tundă, frică Ungurilor, manifestanții din Agrara, cu atâtă mai răă. Pentru noi, nu numai că n’avemă nevoiă d’uă Tundă, dérii suntem convinși că imperială turcescă nu este nici necesariă, nici posibilă în Europa, ci mai multă trebuie să poră, daca are să se asigure națiunilorăehrestine din Oriinte uă esistență umană. „Manifestanții slavi ară fi putută să se oprescá în acesta Delenda Carthago, dorft la Pesta și în alte părți ale Ungariei se luaseră măsuri a se protesta contra oricărei politice antsioniste, trebuia dorit ca și marii sp.cini.nt.îi orpad să protesteze „Resoluțiunea slaviloră este antitesa manifestațiunilor turcolatre de cari ni se dă neîncetată spectaculă în Ungaria. Și turcolatria acesta e uă adevărată bóla, căci nu și-ară pute explica cine va alminteri cum s’aă întrunită mai alaltă-ieri încă câteva meetinguri pe teritoriul regatului Sântului Ștefană pentru a vota resoluțiuni în felul aceleia a marelui meeting din Pesta. Unde voră să ajungă d. Klapka și toți aceia cari se vădă amestecați în acesta agitațiune rusofobă? Ave-vorü ei naivitatea să credá că departamentul afacerilor străine va pute să fiă supusă influinței unoră asemenea glume, căci glume, era nu altăceva suntă tóte acestea. RESBELULU Deutsche Zeitung publică urmutarele amănunte în privința mișcărilor mai de curendă ale Muntenegrenilor. In momentul de factă armata muntenegrena se împarte în următorele corpuri : Brigada lui Mașo Dimovici se compune din 1,400 omen și se află la Crimnitza. Pe valea Deta e brigada lui Kusovatz, 1,500 omen!. La Danilograd e brigada lui Boso Petrovici, 2,900 ómeni. La Ivuci e brigada lui Miljanov, cu 2,500 ómeni. La Martinici e brigada lui Petovici cu 1,450. La Banjani brigada lui Pavlovici cu 1,500. La Zubici brigada lui Musici cu 1,500. Principele se află cu grosul armatei la Nicsici. Peste totă armata muntenegrená numără astăzi 21,500 ómeni. La 22 iulie s’a începută bombardarea cetății Nicsici. Ună batalionă a luată cu asaltă mai ântâiă înălțimile de la Trebeș. Acele înălțimi suntă la uă depărtare de 700 stânjeni de Nicsici și i-au costată multă pe Muntenegreni pânără isbutită să ’și construiască bateriele. La 23 iuliă ună altă batalionă a atacată reduta Viroștak, care e situată în nordul cetății în depărtare de două ore și a cărei garnisonă neputăndă rezista s’a predată. Totă în aceiași a zi a capitualtă și garnisona din fortulețul Rostovatz. La 24 iulie s’a începută uă canonadă care s’a terminată prin dărâmarea mai multor case din orașă și prin ocuparea fortulețelor Klacina și Most. La 27 iulie s’a continuată canonada. Efectul ăiei a fostă dărâmarea mai multoră moschee și incendiarea unui bazară. In acea zi Muntenegrenii au avută 5 morți, 17 grei răniți și 20 răniți ușori. De la 31 iulie începe bombardarea armeta neîntreruptă. De ambele părți focurile se tragă cu mare înverșunare. Turcii, afară de 86 prisonieri au mai avută aprope 300 morți și răniți. Din Tiflis se scrie Corespondinței politice urmatorele: „Armistițiul de pe câmpul de resbelă din Asia răspunde la dorința ambeloră părți beligerante. Aici fiindă uă căldură înăbușitore e cu neputință a se face vre-uă operațiune militară importantă. „Operațiunile dintre Kars și Alesandropolă se mărginescă în recunosceri mai multă soft mai puțină sângerase. „Cea mai însemnată dintre acele operațiuni e lupta ce a avută locă la 18 iuliă, esecutată d’ună regimentă de casaci în contra unui inamică de două ori mai numerosă. In acea zi, generală-maiorulă, principele Ceavceavodje și locotenentelecolonelă Panin a plecată cu al douilea regiment de casaci de la de la Vladikaukas ca să ocupe sătulă Sabotau de pe muntele Iagnis. Locotenentele-colonelă Panin a luată tóte măsurile necesare pentru a-și putea împlini oă sarcină atâtă de dificilă. După un luptă forte crâncenă, care a durat mai multe ore, ei aă și isbutită de a ocupa sătulă de care vorbimă respingăndă ante-gardele turcesce pănă la grosulă armatei lară sițiunile de la Parget și" Ivmsürt- Dara. Armata lui Muktar-pașa s’a întărită cu șanțuri între Wisnikew și Kersan. Aripa stângă a acestei armate se reajfima pe cetatea Kars. Ambele armate au posițiuni forte tari și de aceia lupte decisive nu voră urma pănă cândă una dintre ensele nu va reuși a’și concentra la acestă locă tate puterile pentru ca să potă lua cu succesă ofensiva.* La finele secolului din urmă, la începutul acestuia, la 1821, 1828 și 1848, în 1853, același certuri, aceleși invasion, același destrucțiuni de ce munca putuse aduna ca avere. Același teatru, aceiași actori, același roluri, cu puține schimbări. Numai punerea în scenă a primit perfecționări , mulțămită progresului industriei Europei occidentale. Mai are cineva caragială să facă construcțiuni mari, dockuri, magasii, usine ? Autoritățile comunale și districtuale potă pregăsi capitalurile ce le trebuie pentru construcțiuni în porturi, cândă se scie că peste puțini ani monitoele și fortărețele de pe țărmură turcescă vor vărsa obuse asupra pacinicelor orașe deschise și asupra inofensivelor sate ? Să se zidescă colegii la Giurgiu pentru a vede cum mai în urmă obusele prefacă în bucăți aparatele cabinetului de fisică. Marile puteri europene au manifestată însă dorința d’a da navigațiunii pacinice cursură maiestuosă ală acestui fluviu, d’a face întru câtăva ca Dunărea să fiă artera centralizată a comerciului european. Lăudabile intențiuni! Din nenorocire, tratatele nu se întemeiau pe base solide, și măsurile luate n’au fostă raționale. Țărmulă bulgară, mai înălțată, formată din deluri și munți, domină mai pretutindeni țărmulă română. Cu acesta inegalitate de constițițiuni strategice, stăpânulă țărmului bulgară, numai puțină se fiă aplicată către țară în loc d’a fi către muncă, și este ispitită să abuseze de avantagiele situațiunii sale geografice și d’a trăi astăferă în paguba locuitorilor de pe țărmură stângă. Tratatele cari au fostă închiăiate până astăzil cu prescrisă dărâmarea tuturor fortărețelor de pe țărmulă română (Giurgiu, Brăila etc.), dérft s’a lăsată Turciloră dreptul ă d’a ave cetăți întărite, își aduce oricine aminte câtă de multă a avută a suferi Giurgiu și alte localități (din bombardarea efectuată din cetățile turcesc). De zece ani poporațiunile române grămădiseră d’a lungul Dunării resultatulă muncii loră. Și să nu uitămă că la Brăila și Galați ună mare numără de case și magasii nu aparțină Românilor, ci supușilor puterilor europene occidentale. Este dreptă a adauge că trupele otomane n’au comisă de astă-dată atâtea pagube câte ară fi putută face, mulțămită disposițiunii naturale a țărmilor și presiuței forțelor turcescă. Deja acestă fericită resultată este datorată măsurilor de protecțiune luate de Ruși pe d’uă parte și de chiară Românii pe d’alta. Artileria română a respinsă cu vigore ataculă Turcilor, și adesea chiară a oprită pe aceștia de a ’și crea noul mijloce de atacă soft de apărare. Rămâne cu tote astea destulă de bine demonstrată că fortărețele de la Dunărea de jos sunt forte vetumatare liberii circulării a marinei comerciale europene. Și—trebuie óre s’o mai spunemă? — esperiența aprobată că cetățile întărite n’au putută servi Turciloră ca se opréscu pe Ruși de a trece Balkanii. Strategiștii de valore aă consiliată pe Turci se paraséscu Vidinulă, Silistra și Rusciukulă și se apere trecétorile Balkanilor. Dér fi cui sö ’i spui? Nu de astăzii s’a recunoscută că e în instinctură otomanilor, de a aștepta pe vrăjmașă într’un ascumfătare séu după mă zidă. Nu importă a sei cine va avea dreptul de a transmite ordine viitorii oră satrapi ai Bulgariei; dérft este de mare necesitate a nu se lăsa sé subsiste acesta inegalitate artificială (seu artificiosa, cum veți voi) între cei după țărmi ai Dunării. Suntă destule inegalitățile cari vină de la natură. Doru României va trebui să i se permită, décá din întâmplare ară voi, se zidescu fortărețe? O, nu! Mi se pare că audă recitarea cu vi- Fortărețele de la Dunărea de jos.t Supt acestă titlu V Italic publică articolul de mai josă pe care o lă primesce din Bucuresci, și în care pledeza pentru dărâmarea cetăților de pe țărmură turcescă. Acesta cestiune a mai fostă atinsă de noi. Ne mărginimă a estrage din l’Italie părțile cele mai însemnate ale acestui articolf1. „Pe cândă resbelulă preocupă tote spiritele, permiteți-mi ca eu să vă vorbescă despre interesele comerciului în viitoră, despre interesele comerciului europenă în aceste părți. „Ceea ce ne iubesce cândă sosimă la Dunărea de jos”, este de a vede amândoi țărmii mai pustii, afară de câte-va punte ocupate de orașele cele rari și de târguri. „Cum să nu se gândăscă cine-va la țării încântători ai Rinului, cândă vede câmpiile românesci și parte din Bulgaria, acoperite de lacuri infecte, de buturugi sau de pomi strâmbi roși de dinții caprelor) ? Vase de mare potă să intre în porturile Dunării. Pământul e do uă fertilitate de necrezută. Nici uădată nu se întrebuințază îngrășarea. Nu departe de fluviu se găsescă mine bogate de seră, calcară, petrolă, puciase, cărbuni. Cea mai mare parte din vasele caii locuiescă în aceste țări sunt: muncitore, rabdatore, inteliginte , oneste. Dunărea pate servi de cale de transportăeftină de la Ulm până la gura lui............. Armatele celor trei imperii vecine au adusă devastațiunea pe țărmul acestui rîu, la dese intervale.