Romanulu, august 1877 (Anul 21)

1877-08-05

Refracțiunnea și Administrațiunim strada O am no. 14 A­ NULU DOUE-pEOI-ȘI-UNO de la Bourse, LA LONDON, la Eugiene Micoud,No. 81-A Fleet Street, London E. C. IN VIENA, la d-nil Haaaenstein și Vogler, Walfisobgasse 10. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULU.ROMANULU VOIESCE ȘI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani » » paginea III, 2 lei — A se adresa: Doto LA ROMANIA, la adminiatratiunea diarul LA PARIS, la Havas, Laffite­tit C­ me, 8, ] ----, aliii Place Bucuresci,­Augustă. Turcii din Europa nu s’aă Însem­nații vr’uă­dată, de la cea d­ântâiă a loră năvălire pen’ astăzi, nici ~Hi­ prin iubirea agriculturii, nici prin arte, industria și comercia. Poporu cuceritorii, ei s’aă mărginită la uă singură meseriă: d’a storce și da a­­supri pe cei biruiți, d a se ținu pu­rurea ’n apărare ’n contra sorii, ca și ’n contra vecinilorü cu care ’i putea uni sfinta dorință de liber­tate. D’aci deosebita­ se aplo­are pen­tru arme și, in cât-va, și pentru acea neomenesa și crudă adminis­­trațiune, a cărei calificare de „tur­­cescă“ a ajunsă proverbială. A. Pe d’ua parte, totă ce era Turcă , trebuia să fie ’narmată și gata ’n totă minutulă d’a versa sângele ce­lor­ă ce ’I ținea supt jugă, pe d’al­­ta găsia ’n resbelă Împlinirea pof­tei lor’­i născute pentru jăfuire. Ast­felă, credincioșii coranului întreținură, de nevoiă și din fire, a­­celă spirită resbelnică, pe care ’lă mai speria și fanatismulă religiosă, pusă față ’n față cu religiunea con­trariă a Greciloră, Româniloră, Sâr­­biloră, Bulgariloră și tutoră celor SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Filadelfia, 14 Augusta. — Vaporulu en­­glesa John Bramald a plecat­ la 11 Au­gustă din New­ Haven cu destinațiune pen­tru Constantinople. Ela este încărcată cu arme și munițiuni destinate Turciei pen­tru că valore de 1,200,000 dolari. Corveta rusă Creyser care se află in gol­­ful. Delaware va pleca la urmărirea ace­lui vaporă. Tunis, 14 Augustă.—Reiulă Tunisului a trimisă 1­0,000 căzâri la Constantinopole. Londra, 15 Augustă.—Uă telegramă din Berlin anuncță că guvernul­ germană a făcută represintațiuni seriose în privința barbarielor­ comise de Turci. Eră a fă­cută cunoscută Porțe, necesitatea absolută 4P*, a unei discipline mai stricte. 1 Constantinopole, 15 Augustă. — Osm­an­­pașa a sosită la uă depărtare de patru ore de Tirnova, Suleiman-pașa a părăsită Ka­zan­sk ,îndreptându-se spre Nord. El o înain­­tază spre Elena unde este deja stabilită ante-garda lui Mehemed-Ali. Uă telegramă sosită din Vidină mențio­­neză scolptulă că s’a închiriată uă alianță româno-sârbă. Se așteptă ca Românii să intre în curendă prin Serbia, unde Serbii se voră uni cu dânșii. Serbii construiesc­ lucrări forte tari pe Timok la Alexandratz și la lavor. Londra, 19 Augustă.—Se scrie din Viena­­ z­iar­ului Daily­ Telegraph că se așteptă uă declarațiune de resbelă a Serbiei contra Turciei. Dacă Serbii vor­ merge spre Vi­­din ori spre Nisch, Austria va păstra oă a­­titudine pasivă. Dérü­decă după instigațiunea Rușiloră, Serbii vor­ trece în Bosnia, acestă singură d­c faptă va da Austriei unu motivă forte pla­­usibilă de a ocupa Bosnia. Se constată că neutralitatea condiționale declarată de lordul­ Beaconsfield este for­mală adoptată și în discursul­­ tronului și că prin urmare este bine stabilită că a­­cestă neutralitate devine parte integrantă din politica engleză. Times crede că mesagial­ este forte fa­vorabilă intereselor­ păcii. Daily­ News regretă că guvernul ă na a­­doptate măsuri mai rigurose, că politică mai energică, pentru garantarea menține­­rii păcii, la alte poporațiuni creștine din­ninsula balcanică. La aceste insușiri personale, se mai adauseră de timpuriu , dâră mai alesă în anii din urmă, șalte împrejurări favoritare pentru acestă pornire către focă și sabie. Luptele purtate mai ’nainte cu Rusia și cu națiunea elenă, mai de curândü cu Brzegovinii, Bosniacii, Sârbii și Mun­tenegrenii nu numai că le redescep­tară simțimentulu resbelnică, dérii îi și deprinseră cu ostenelile și cu vicleniele trebuitóre pentru nesce ciocniri date ’n locuri muntőse de la spatele ziduriloră. Tóte acestea, unite cu instinctură de conservare și cu ideia religiósa că, a ucide câtă mai mulți ghiauri, e a dobândi cu atâtă mai lesne feri­cirea raiului făgăduită de Mahomet, făcută din Turci­nesce soldați ne­­pregetători și ’ncercați la luptă, fo­coși și cutezători în prima isbire. Dară armata rusă începuse să se micșioreze forte acestă vechiă re­nume. Intrarea trupelor­ imperiale î n România se făcuse câtă se pute de răpede și fără niciuă perdere, mul­­țămită și cooperării nóstre în mar­ginile convenți­unii din 4 (16) Aprile. Dunărea iarăși fusese trecută cu ’nlesnire, fără ca Turcii sĕ se’mpo­triveSCá CU dinarHr.0.,1A , 7—­ „ crezuse și s’așceptase pen atunci. 51Ș­tovulă și Nicopoli fură luate ’n câte­va­­ zile, era după densele Tîrnova, cu tote orașele bulgăreșci până la Balcani. Chiară munții fuseseră tre­cuți fără veste, prin strimtórea Șipka, ast­felă în­câtă, de la Kazanlik și Eski-Sagra, trupele ruse amenințau d’a dreptul­ Adrianopole, prima ca­pitală a ’mpărăției Osmaniziloră, cu­­prinsă acum 415 ani de vestitură A murată liă. Unde erau dâră urmașii aceloră fioroși Musulmani, cari uu­diniara, supt Kara-Mustafa, merseseră să’ncon­­jure Viena, aruncândă spaimă ’ntâtă continentală? Unde trupele lui Ab­­dul-Kerim ș’atâtor­ pași, cari se­­ zi­­ceaă pricepuți într’ale bătăliei? Unde Hobart și Klapka, împreună cu ofi­țerii englesi și austro-ungari ? Și lumea ’ncepea se crede că Tur­cii periseră d’uă-dată, ca vedeniele de noptea, și că numai Cercheșii și Ba­­și­buzucii mănținuseră pân’acum Tur­ciei, cu rușine și prin usurpare, ti­­tlul­ de mare putere europená. Ast­fel, opiniunea publică căzuse dintr’u o estremitate ’ntr’alta, și mai fără transițiune. Idolulă ce ’și for­mase’nchipuirea generală fusese sdro­­bită dintr’u­ singură lovitură, și, în loc­ de metală prețiosă, toți vedeau într’ânsulă huma de renda a celui mai de rendű olară. Cu tóte astea, opiniunea comitea uă greșială de căpeteniă, cândă se o­tara se crede că Rusia va pute ’nainta mereu, pân’ la cetățile lui Adriană și lui Constantină, fără nici uă pedică și fără nici uă perdere, intr’uă țară străină, ocupată d’ună poporă agerită prin dese resbele, întărită de natură și ajutată, pe față sau pe supt mână, de puteri maritime și continentale. Bătăliele de la Plevna nu ’ntâr­­ijiară éase d’a desamăgi din nou pe cei lesne schimbători de părere. De­și aceste ’ncăierări nu fură câtuși de puțină atoritate, deși per­­derile Rușilor, fură causate de pripă și neprevedere, eră­ri de slăbiciune și nesclință, trebuie totuși să recu­­noscemü că ele deferă resbelului un nouă fașă. Turcii, cari fugiseră spăimântați din ’naintea corpurilor, ce pătrun­seseră prin Balcani, se m­imeză, se strîngă și ncepu s’atace ’n numéra insemnătoră. Fanatismul­ și cruiji­­mea’i coprindă din noă; porecla de „biruitură “ , dată prin anticipare Sultanului, e scosa la m­­élá ; perde­rile inamicului se trombițăză cu zgo­­motă și exagerare; telegramele sberft pretutindeni, și iate c’aceiași ’mlă­­diosá și mișcătore opiniune pără­­sesc o idealulă de ieri, sdrobită cu ciocanulă criticei disprețuitore, ca sĕ esalteze pe celă de azi, pe Turcii învingători... la Plevna. Iarăși și iarăși greșielă din parte’­, greșială care tată asupra celoră gre­șiți își va restrînge urmările. Intr’adevĕru, cândă e vorba des­pre scirile privitóre la resbelă, cre­dulitatea e soră cu adărătnica ne­credință, căci amêndouă suntă es­­treme. Una se chimă pripire, cea­­l­altă ’ntâmipiare, cea d’ântâiă e ne­statornicia, cea d’a doua nemișcare. Déca, mâne-poiijiâne, audi-vama biruinței in condițiuni mai strălu­cite, schimba-ne-vomă are credința că totă mai suntă Turci în Turcia și că nu ’n contra nimănui s’a ră­dicată marea ’mpărăția de la micija­­napte? Déc’apoi aceleași arme se voră retrage sau voră fi supuse icr­­iolea de ’nchinătorii semi­lunei—căci cine nu scie câtă de capriciosá e sartea bătălieloră și câtă de ușioră o póte schimba cea mai mică ’m­­prejurare!— perde-ne-vomat are con­vingerea de mai nainte formată ’n privința puternicei Rusii ? Ei bine, d’acésta deprindere d’a judeca lucrurile numai după apa­­riție, numai după cutare séb cu­tare ciocnire, trebuie sĕ ne desfa­­cemă câtă mai curênda, căci e vă­­tămatare din tóte puntele de ve­dere. Mai ântâiă, ea ne slăbesce moralul­, apoi ne sdruncină ’ncre­­derea, în sfîrșită, prin necontenite amăgiri și desamăgiri, ne mpuți­­nezá acea firesca solidaritate, care ne ’mboldesce sĕ urmarimă cu nea­­stâmpêri mișcarea armieloră, să ne interesămă d’aceia pentru care sim­patia ne vorbesce mai cu tăriă și să’I dorimă isbândă ’n contra celei- i­alte. Ca să ne păstrâmă déjü senină­tatea cugetării și neclintirea opini­­unii, n’avemă nevoiă să ne luămă după sgomote intr’adinsă născocite sau după resultatul­ unoră lupte fără mare ’nsemnătate, ci sé ne dămă mai bine séma despre pute­rea și numărul­ luptătorilor și din cele două tabere prozivnice, de ideia ce’i însuflețesce și’l conduce, de mul­țimea asuprițiloră ce aspiră la vi­­ață și neatârnare, ca și de puțină­tatea și sărăcia asupritorilor, ce’i impileza. Apoi, uu­ datâ ce ne­amă formată convingerea, se nu­stămă gata a ne-o schimba după vorbe fără fapte. Mai pre­sus de tóte onsé, se nu uitămă că ’n ajutor­ulă unora luptă marele și bine-cuvântatulu principia ală naționalitâțiloră ș’ală liberării, pe cândă cel-l-alțî, fără ideală și fără viitoru, mergu sĕ apere bar­baria și amarnica­­ chinuire. In sfîrșită, se rămânemu neclin­tiți în credința că adevĕrulu și drep­tatea, lumina și binele, libertatea și desceptăciunea nu vor­ pute fi nlocuite, în secolul­ al­ XlX-lea, cu minciunea și nedreptatea, cu reala și întunecimea, cu robia și cu tem­pi­rea. D. ministru președinte plecă astă­­sera spre Giurgiu. Aflrmă că, îm­preună cu d-sea, pleca și colonelulă Gaillard și capelă statului majoră­­generală, d. colonelă Slanicenu. Și VINERI, 5 AUGUSTtJ, j877. LUMINEZA­TE ȘI TEI FI. ABONAMENTE. In capitalA, unu and 48 lei; s ese luni 24 lei . a. t * trei lun( 12 ,eil lun& 4 lei in districte, unu and 54 lei; sase luni 27 lei .,, trei luni 14 lei; uă lună, 5 lei Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa, la­ ad­ministrațiunea farului. EA PARVI, la d-nil Darras-Hațegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Havas: Laffite I i i , en C'n­e' 8 Place de la Bourse. EA VIENA, la de B. Q. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU De pe câmpuril de resbelă. (Scirî particulare ale Românului). Gabrova, 4 Augustă, (31 Iuliu). Forțele generalului Gurko, aflate printre Balkani, s’au găsită în con­tactă cu o­ mare parte din armata lui Suleiman-pașa. In dimineța­­ zilei de 29 iuliă generarulă Gurko îna­­inteza cu două sotnii de Cazaci și două tunuri pe calea Ieni-Sagra, a­­vându pe urma loră tiraliorii ruși, pe plastuni și zece tunuri de munte.­ Infanteria sosi la Kisla pe la ora 7, și după ce s’a odihnită, a ple­cată spre Bălăbănți, unde ajunse după meciul­ nopții. 17 ore, cu forte mici întreruperi de câte­va minute, au mersă acești omeni cu genera­­lul­ Gurko. Codaci au fostă forte puțini. Am­­ouiU A CAI f LHO CK­UUgU în marginea delurilor, cari se înalță d’asupra Senii-Sagrei. Brigada genera­lului Boreishas luase deja posițiunile la Cortack și prin focurile artileriei sa le sili pe Turci să cedeze locală. Forțele lui Boreishas consistau în două regimente de infanteria, șase tunuri și 350 Cazaci. Când­ Gurko intra în orașă, sta­țiunea drumului de seră era distrusă, cartierul­ bulgară și celă turcescă erau în flăcări și Bulgarii începu­seră a jăfui. Rușii începură a pune mâna pe dânșii și a le da câte­va bice, ca să nu mai esercite astă me­serie. Forțele lui Gurko întrunite cu ale lui Boreiska, înaintară spre Eski- Sagra, petrecândü naptea la Kara­­bunar. Duci din principii de Leu­chtenberg erau la Eski-Sagra cu două regimente de dragoni, unulă de hu­sari și 4 batalione de bulgari, o o bateriă de tunuri călări și 4 de munte, și oă sotniă de Cazaci. Dejit între Gurko și Leuchtenberg erau numerase forțe turcești (infanteria, cavaleriă și artileriă). Generalul­ Gurko abia trecuse Barbora, cândă colóna se a se pomeni de la drepta cu focuri din partea Turcilor­. Tu­nurile acestora erau ascunse într’uă pădure. De uă­dată infanteria eși din trei punte diferite în formă de triunghiă. Două tunuri călăcesei fură aduse pe o î­­nălțime pentu a răs­punde la foculu Tureilorü și mai multe detașamente de infanteria și tiraliori au fost­ trimiși spre pă­dure pentru a intorce aripa drepta a Tureiloru. Acesta operațiune sili pe Turci să se retragă din posițiu­­nile loră amenințătăre, dérii se în­­torsera și érü se retraseră, nepu­­tândă resista celoră două tunuri ale cazacilor­. Deja ln interiorul­ pă­durii Turcii ținură mai bine, fundă superiori în numără. Gldnțele plouaă desă în tote părțile unde erau Ruși adunați. Bateriele turceșci acoperină uă șosea și uă pădurice de la drepta Rușilor­. Rușii au dată probă de multă bravură în atacur­ contra acestei păduri. Coloneculă unuia din regimente ve^ându ómenii neotărîți, în plaia de glonțe, să răpeai ca ună fulgeră strigândă: „Cine va îndrăsni se ră­mână îndératü?“ U­ singură voce pare c­a respinsă și toți soldații regi­mentului se răperfiră cu leii în cota­désá de Osmank­i. La simția mare nevoiă de tiraliori. De­ nă­dată ei apărură pe la sud, mergându așa de regulată ca și cândă ară fi fostă scoși din casarmă, supt conducerea generarului Swizinski. Se răpea jiră la drepta pădurii și respinseră pe Turci pe la spate, cum adesea aă­mai făcută, împușcăturile cam în­cetaseră, cândă țnă periculă neaș­teptată și teribilă se prezintă. Vie 3,000 de Cerchesi călăreți străba­­tea șoșaua din doraturu pădurii și avea a se indoui spre drepta ca să cadă asupra gardei din­apoi a for­­țelor­ lui Gurko și se-i taiă retra­gerea. Pericolul­ era imininte, când o două-dată se iviră principii de Leu­chtenberg cu dragonii de Astrahan și husarii de Kiev. Ei înaintaseră răpede de la Eski-Sagra supunân­­du-se unui ordină grabnică, care le fusese dată cu uă cai mai înainte de generalul­ Rauch. Dorü Cerche­­zii se aflaă totă între dânșii, și in­fanteria generalului Gurko slăbită și tunurile fără apărare. Iute ca gândură, cavaleria rusă năvăli asu­pra Cerchezilor­. Îi împinse de la drepta spre stânga, era dragonii și însarii străbătură centrală soră, ur­­mărindă pe inamică. Pe la două ore foculă bateriei turcesc l a înce­­vre^—8 mile. Soldații rușii purea turbați. Fu­ria loră n’ară fi putută-o stăpâni nimeni, căci văzuseră cum prisonia­­rii ruși fuseseră mutilați. S’au găsită ómeni, femei și copii arși de vii prin pătule, hambare, ect. pe unde se ascunseserâ și de unde nu li­ s’a mai permisă se era. Corpulă fragedă ală unui copi­­așă fu găsită bătută iu cuie într’un ușă de lemnă. După Încetarea acțiunii, genera­­ulă Gurko voi să înainteze spre Eski-Sagra, deri forțele inamice a­­late înaintea sea erau forte nume­róse (vre 25.000). Principele Eugen de Leuchtenberg făcuse forte multă în acea­­ zi. Fusese înconjurată de Turci aprope de Eski-Sagra. Derii râsbi printre rândurile lor­, cu uă perdere de aprope 800 de om­eni. Telegramele trebuie se va fi în­­cunosciințată deja despr­e sartea la care au fost d espuși nenorociții lo­cuitori de prin aceste localități, cari nu s-au putută retrage la apropia­­rea Turcilor­. Bombardarea începută ieri dimi­­nața de către Turci asupra Giurgiu­lui a durată până la 11 ore. Stri­căciunile causate sunt­ însem­nate : mai multe case au fost­ dărâmate. Pe lângă femeia ucisă de spărtura unui obusă, că altă femeiă a fostă rănită. Trei cai au fost­ uciși. Esplosiunea unui obusă în maga­­sia garei aă produsă un mare spai­mă printre funcționari cari s’aă re­trasă îndată de la gară. In corespondința nóstru de alaltă­ieri, datată de lîngă Plevna, amă spusă că generalul Krüdener este în­locuită cu generalul­ Zatoff. După informațiunile primite mai în urmă, elă nu este înlocuită, ci corpul ă său (al­ 9-lea)se întrunesce cu al­ IV-lea, comandată de gene­ralul­ Zatoff. Austro-Ungaria. — Pe cândă In Unga­ria dăinuiescu necontenită meetingurile in favorea Turcilor­, In același timp, guver­nul­ din Viena a oprită ori­ce felă de în­truniri, fiă în favorea Rusiei fiă în a Tur-

Next