Romanulu, iunie 1878 (Anul 22)
1878-06-10
ANULU poüEPECI ȘI DOTH Refracțiunea și Administratiunea, strada Pamnei, 14 VOIE8CE ȘI UN PUTEA. ANUNCIUE 1. 1linia de 30 litere petit, paginea IV,— 40 bani De to » » » paginea III, S lei ' — 1 ne adresa: IK ROMÂNIA, la administrațiunea banului LA PARIS, la Havas, Laffire et Unie, 8, Place da la Bourse, l A SOMBON, la Englena Mirond,No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Hannenstein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tota Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU Bucuresci, 2? Cireșaru. Ce ’și va fi Jisu are oposițiunea în întunerecul și conștiinței sale, atunci cândă s’a decisü a paralisa cu ori-ce prețit, fia și prin cea mai negră calomnia, acțiunea represintanților și ,Tomaniei d’inaintea Congresului ■? fil / Ce s’a petrecută ore în daina organelor« partitului așa numită conservatoră, atunci când ele s’a hotărîtă, cu pericolul de a compromite viitorul țărei, a zugrăvi Europei pe miniștrii români ca tovarăși ai ucigașilor, punendă pe d. Ion Brătianu pe aceiași linie ca Nobiling, și lăsândă a se crede că totă mă feră de Nobiling, numai până liniă secundară, este și d. Cogălnicenu ? Oposițiunea și-ad jisă : Supt guvernul actuală, prin eroismul armatei pe două parte, prin bărbăția civică a Parlamentului pe de alta, prin îndreptarea stării financiare, prin mersur neîmpedecată ală instituțiunilor liberale, națiunea română s’a rădicată susă în opiniunea publică a Europei. Decă guvernul actuală va mai reuși a convinge Congresulă în privința Basarabiei, partitură de la Pressa și de la Timpulü se va vede înlăturată pentru multă vreme încă de la cârma statului. Deci—și aici s’aă uită frățesce ambele pretinse nuanțe ale oposițiunii —Basarabia trebuie perdută, trebuie sacrificată, pentru ca sé putemă veni noi mai curendă la putere! E monstruosă, déjü așa este. Așa este, fiindă că desfidemă pe oricine de a esplica într’ună altă modă ceia ce face astăzi oposițiunea. Acusândă pe toți liberalii din Europa de a fi complici cu ucigașul Nobiling, oposițiunea speră că tocmai cu ajutorul acestui Nobiling, tocmai pe linierii lui, ea va putea să ajungă din nou la putere. Ea strigă tare și neîncetată, așa ca se se auită până la Berlin, că oricine a fost eșilată, oricine a fostă persecutată vremă dată pentru idei liberale, trebuie gonită din facia Congresului ca ună aliată ală lui Nobiling. Dară cum are de nujj vede oposițiunea, c’atunci ară trebui să se începă gona nu de la d. Ion Brătianu, ci de la ilustrulu comite Andrassy, care și elă, în tinerețele sale, fusese eșilată și chiară esecutată în efigiă ca ună tulburătorii ală ordinii publice? Că oposițiune trebuie să aibă uă logică. Care este are logica oposițiunii de astăi ? La începutul resbelului, Rușii cere să să nu ne batemă. Aceiași cerere o făcea și oposițiunea. Rușii cere să se punemu, décá voim, 10 000 de oșteni supt drapelulă loră. Se punemă 10,000 de omeni în armata rusă, o ficea și oposițiunea, ca sĕ ne învețe sĕ ne batemă. După tratatul de la San-Stefano, Rușii au cerută ca se desarmămă. Pressa ceru ieri se desarmămă. Acum, a doua zi după atentatul lui Nobiling, ministerul română actuală trebuia dată josă, căci în fruntea-i se află d. Ion Brătianu, și Camera română actuală trebuia disolvată, din causa d-lui C. A. Rosetti. Acesta este logica oposițiunii. Căderea ministerului și disolvarea Camerei ară ficilă Europei. România avusese ună guvernă și uă represintațiune națională compusă de omeni care au lucrată în contra voinței națiunii. Tóte faptele gloriase, națiunea le-a făcută fără voia iei. Acestă guvernă este causa necedării Basarabiei și este încă din complicii lui Nobiling. Noi întrebămă: are ce felă de primire ară fi avută dinaintea Congresului uă țară,care este atâtă de îndobitocită și în care ucigașii pot forma guverne și Parlamente ? E ce la ce se reduce logica oposițiunii ! Că națiune nu se teme de nimică pe câtă timpă dușmanii săi suntă numai în afară. Este tristă casé, este teribilă cândă trebuie să se lupte cu vrăjmași din afară- și cu vrăjmași din întru totă-două-dată. Este și mai teribila, când inamicii esterni și inamicii interni ai națiunii sunt așa de bine înțeleși unii cu alții, în câtă toți pașii lor sunt combinați cu dibăciă în aceiași direcțiune. In momentul de facă, adversarul nostru celă mare din afară este diplomația rusă, care se sbuciumă a răpi uă fășiă din corpul României. Pentru a reuși în acesta privință, diplomația rusă trebuie sé facă cu orice preță ca vocea d-loră Brătianu și Cogălnicenu să nu fiă ascultată la Congresă. Ce face oposițiunea de la noi ? Ea susține tactica diplomației ruse! Intre acesta oposițiune și diplomația rusă există înse uă deosebire, care — pentru rușinea națiunii române — este în desavantagiulă celei d’ântâiă. Diplomația rusă nu se pogora până la infamia d’a face ucigași pe represintanții României. Afară de acesta, cândă ne combate Rusia, efectulă nu pate fi atâtă de veninosă, căci lumea scie că vorbesce ună străină și că motivul acestui străină este înghițirea Basarabiei. Cândă ne combate onse ună partită ce se pretinde a fi românescă, lumea nu bănuieșce că un faptă atâtă de negru își pate avea izvorul în meschina sete d’a apuca ună portofoliă ministerială ! Încă câteva cuvinte în privința celoră jise de Pressa de Jour. Ea nu se mărginesce în a acusa numai pe membrii actuali ai guvernului, ci tata națiunea. Ea zice : „Ore vechiulu consulii germană din Bucuresci, d. Radovici, care ocupă actualminte mă locă așa de distinsă în Berlin și este însărcinată cu redactarea protocoleloră Congresului, aducăndu-și aminte de insulta cea primită în sala Slătinenului, în timpul guvernului radicalilor, va da clă ore despre guvernul nostru și trimișii săi la Berlin informațiunile cele mai avantagiose ?“ Care bărbați erau atunci la guvernă ? D-nii Ion Grhica, Dumitru Sturdza, colonelă Pencovici, Berendei, Nicolae Racoviță, Cariachi, Calimachi Catargi. Toți aceștia sunt acuzați astăzi de către Pressa, ca comuniști și tovarăși ai lui Nobiling. Cine dâră mai rămâne pentru a represinta națiunea română la Congresă ? Numai d-nii Catargi, Florescu și Nicolae Cretzulescu cu broșura pentru retrocedarea Basarabiei. Cândă s’a dusă d. Ion Brătianu la Viena ș’apoi la Berlin, Pressa striga către Ruși : D. primă-ministru s’a dusă la Viena pentru a face u convențiune cu Austro-Ungaria în contra Rusiei. In No. de Jour, vorbindă de mergerea d-lui Dumitru Brătianu la Stambulă, Pressa <zice : „Ară fi astă-felă vorba d’nă convențiune cu inamicii noștri de ieri în contra aliaților noștri pe care i-amă ajutată.“ Ne oprimă aci, căci este cu prisasă d’ajunsă pentru publiculă română, și, adresându-ne către cele două nuanțe ale partitului d-lui Catargi și Cretzulescu, întrunite astăzi pe uă cale atâtă de națională, noi le semămă în facia țărei întregi a ne răspunde: 1. Ceia ce face astăzi oposițiunea pate óre a nu fi vătămătoră pentru România în faa Congresului ? 2. Ceia ce face astăzi oposițiunea este pre plăcută diplomației ruse? Să ne răspundă limpede la aceste două ponturi. Deca atitudinea cea voluntară a oposițiunii este în dauna țărei; deci acesta atitudine este totă ce pote fi mai pe placidă cabinetului de la St. Petersburg, apoi cum are s’o califice Românii? SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Berlin, 20*Iuniu.—Principele moștenitorii a primită ieri pe d-nii Brătianu și Cogăluieanu. Admiterea Greciei la Congresă e sigură. Președintele va apărî la ce ședințe ae Congresului vor asista delegații Greciei. Tratările se urmeză între delegații Austriei, Englitezeî și al Rusiei. Congresul hotărîtă ieri că Grecia va fi admisă, cu titlu consultativă, cândă se voră trata cestiunî ce o privescü. S’aotărîtă ca Bulgaria să fiă despărțită în două provincii: una, la marju-nópte de Balcanî, care va fi numită Bulgaria, și alta la modă Ji, care va fi probabile numită Rumelia. Intre delegații ruși, englesî și austriacă se urmeză negocierî speciale în privința regimului politicii, administrațiunii și delimitării acestora două noui provincii. Negocierile se urmeză în bune condițiuni. Décá mâne nu se va stabili în acestă privință oă ’nțelegere deplină între negoțiatori. Congresul se va ’ntrmi tocmai Sâmbătă. Paris, 20 Iuniie.—Revista anuală a armatei de la Paris s’a ținută astăze la Longchamps. Au luată parte aprópe 35,000 omeni. Mai mulți oficiali străini însociau pe mareșalul de Mac-Mahon și pe Șahulă Persiei, care asistau la revistă. Citimă în Gazeta Coloniei de la 18 iunie : „Statele cele mici au cerută înscrisă admiterea loră la Congresă, care n’a luată încă nici oăotărîre în acestă privință. Aceleași state elaborezu câte una memorandă, pe care énsé nu l’am supusă pen’acum Congresului. Mai cu sema România, numai după ce va fi pe deplină convinsă despre atitudinea puteriloră faciă cu pretensiunile sale, va supune Congresului ună memorandum. Că Romănia ară fi deja refuzată să că ară avea puțini sorți, conformă isoarelor a celoră mai bine informate, se desminte formală.* In Neue Prese Presse de la 19, citimă urmatorele : ..............Soluțiunea cestiunii bulgare implică în sine otărîrea asupra sortei Basarabiei și încetarea ocupării ruse atâtă în Bulgaria, Tracia și Rumelia, câtă și ’n România . . . . “ „ . . . . Cornițele Andrassy s’ară fi exprimată că cestiunea Basarabiei e uă cestiune europeană, eră ocupațiunea rusă în Bulgaria și Rumelia uă cestiune mai cu sumă austriacă . . . “ Citimă în 11 Diritte de la 16 Iuniă . Ni se scrie din Bucuresci . Notița dată de Daily Telegraph, asupra schimbării primului-ministru din România, este inexactă. Totă d-nulă Brătianu este primul-ministru. C. C. A. Rosetti, numită ministru de interne, n’are nimică comună cu socialiștii străini; în România nu există socialistă. Toți sătenii sunt proprietari a patru seă cinciectare de pamentu. Țara are puțini lucrători, fiindăcă mică este industria sea. In timpul șederii sale în străinătate, d. C. A. Rosetti avu ca intimi amici pe Michelet și Edgard Quinet. Acești iluștri francesi n’au fostă nici uădată priviți ca socialiști. După cererea d-lui Rosetti, parlamentură română conferi dreptur de cetățenă română lui Michelet și lui Edgard Quinet. In cartea sea — Les Légendes du Nord—Michelet vorbesce de ale séle intime legături de amicie cu familia Rosetti. Belgia. — Liberalii din Belgia au repurtată că mare victorie: învingerea clericaliloră în acesta țară coincide cu triumfală liberaliloră în Francia, și în celelalte țări europene. „Europa întregă, dire Edioulu Parlamentului, care se publică la Bruxelles, se scuturase pe rândă de jugulă clericală. După Italia, Germania, Austria, Francia, nu mai rămânea partitei intoleranței de câtă ună singură astă, Belgia. . . . acestă rușine a fostă spălată astări.“ „Ce e dreptü,dice Republica francesă, Belgia a scăpată de ună mare pericolă. Era amenințată de domuirea clericală, [și scapă printr’uă silință pe care vom aplauda-o liberalii din lumea întregă; căci, dacă Belgia ară fi rămasă focarulă, centrulă politicei ultramontane, ea era amenințată d’a perde simpatia națiunii soră ce-o înconjoră. „Belgia este un mică țeră forte mândră, forte nobilă, cu dreptă gelosă de independința sea, forte iubitore de neutralitatea ce ’î s’a dată și care póte contribui a mănține pacea pe continiare. Acestă Belgiă, creațiune a diplomației liberale a doua di după revoluțiunea din 1830, nu pote găsi seriose garanții de esistență de câtă ținându-se în perfectă armonie cu opiniunile admise de Europa întregă. Alegătorii belgiani au înțelesă acestă adevără politică. „Cabinetulă catolică se retrage după opt ani de esistență ministerială. Clericalii s’aă perdută prin orbirea lor”. Se crede că stăpâni pe vieță, tocmai atunci cândă alergaă la ruină. Acesta este natura partitei clericale. Nici uă altă partită nu cade mai iute în exagerare, nu abusără mai multă de putere, nu batjocoresce într’ună modă mai cinică drepturile tuturor, în folosulă intereseloru particulare. „Clericalii belgianî se laudă,în organele loră, că au respectată libertățile naționale. S’ară pută întreba în ce au favorizată desvoltarea intelectuală, morală, financiară și industrială a țărei loră. N’am făcută nimică pentru sculele publice. Speculaă, ca și amicii și aliații loru din cele-lalte națiuni, asupra ignoranței, asupra incapacității electorale a concetățeniloră loră. 8AMBATA. 10 IÜNIÜ. 1878. LUMINÉZA-TE (SI VEI FL~ ABONAMENTE. In capitală și districte, unii ană 48 lei; ^ese luni 24 lei, trei luni 12 lei;ur. lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimistru 15 le A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea Jiarulu LA PARIS, la d-un Darras-Hologramn, 5 rue de Pansiene comedie și Havas: Laffisce et Cune, 8 Place de la Bourse, LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă [UNK] 20 BANI ESEMPLARULL „Acestă partită trebuia să cadă; ne felicitămă însă că căderea mea vine tocmai cândă facțiunile retrograde suntă date înapoi în totă Europa.“ Spania.—Generalii Martinez Campos și Jovellar și-au făcută, la 14 Iunie, intrarea lora triumfale în Havana. Au fost primiți și aclamați d’ună mare numerü de cetățeni. Uă proclamare adresată armatei mulțumesce soldați oră pentru concursulă ce aă dată generăriloră loră în restabilirea ordinei publice. Generarele Jovellar se va ’ntorce în Spania, unde se zice că va fi numită ministru de resbelă. Generalele Martínez Campos îl va înlocui ca guvernatore generale ală insulei Cuba. După ce a restabilită ordinea atâtă prin vitejia trupelor sale câtă și prin dibacele sale negocieri, îi mai rămâne a sfîrși pacificarea insulei prin nisce generase reforme administrative și politice. Programarea a fostă aprobată la Madrid și nu merită de câtă laude. Dându-se Cubei uă represintare la Cortesi, autonomia iei va fi rădicată și insula nu va mai fi esploatată de țarămamă cum fusese pân’acuma. Patriotismulű celora de la „Pressa“ și „Timpul“. Nu le place celoră de la Pressa și Timpulu că d.d. I. Brătianu și Cogălniceanu s’aă dusă la Berlin ca să susțină dreptățile României dinaintea areopagului europeană. Și cine are s’ară fi așteptată la aprobarea acestoră (fiare , cândă știută este de toți că, ori de câte ori a fostă vorba de uă cestiune însemnată națională, de ună interesă vitală ală țărei, Pressa și Timpulu n’am fostă pe partea nóstra. Cine ară fi putută crede că Pressa și Timpulu se voră bucura vedenda că România e atâtă de bine represintată la Berlin, cândă totă d’auna avurămă ocasiune a constata că aceia ce bucură pe națiune întristeza pe Pressa și pe limpulu și aceia ce întristeză pe națiune bucură pe Pressa și pe limpulü Dérànu. Nu e nici deprinderea cea rea d’a năbuși orice încercare a națiunii spre a se ’nălța ș’a triumfa, nu e nici interesulă meschină care îndemna de astă-dată pe Pressa și pe Timpulü se stinge în gura mare că Românii sunt socialiști, că națiunea română nu merită să fiă ascultată de Europa, nu, e numai ună înaltă simță de patriotismă, celă mai sacru doră de binele țărei, care îndemna pe patrioticele organe ale patrioticilor, conservatori d’a comite aceste acte de..............patriotismă. Cine nu crede că e așa, citescă Pressa și Timpul de ieri și de astăzi. Noi dorimă binele țărei,jică aceste organe, noi voimă din sufletă ca România sc éiá triumfatare din grelele împrejurări în care se află— cnse, pentru a ajunge la acestă resultată, nu Brătianu și Cogâlnicénu trebuiau să merga la Berlin, căci aceștia sunt socialiști, ci noi, ce stia conservatorii, noi care ne bucurămă de încrederea Europei. Ca se scrie cine-va astăfelă în nisce organe, care oricum trebuie să fiă mai multă sau mai puțină citire de contimporani, adică de omeni care cunoscă și țera și omenii iei și faptele acestora, nu e numai lipsă de modestiă — acesta ar fi puțină — dérü lipsă de respectă către sineșî și către publică. !|\Cum, domniloră! Unde lăsați națiunea, unde lăsați pe poporală română ? Socotiți că acestă poporă e atâtă de tâmpită, încâtă să nu seie că