Romanulu, noiembrie 1878 (Anul 22)

1878-11-25

anulu doue­zeci și doar VOIESOR SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 80 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . ,­­ pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS. la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81 -A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele republicate se arău. 20 BANI EXEMPLARULU Redacțiunea și Administrațiunea strada Donmei 14 RU­PIN­*OCPÎ ^ BR­UMARU DUOUI COOI, 6 UNDUE A Resbelulu anglo-afgană n’a eșită încă din rasa cea Indouiasa, în care nu se póte prevedea resultatul­ u­­nei lupte forte importante, căci în realitate duelul­ nu este între Af­­ganistanu și Anglia, ci între influ­­ința britanică și influința rusă asu­pra destinelor­ Asiei. Oposițiunea englesă condamnă a­­cesta resbelă, ca periculosü pentru dominațiunea Marei­ Britanie asupra Indielor­, unde cea mai mică victo­­rie a Afganilorü lesne va pute să redeștepte aspirațiunile de indepen­­dință, abia năbușite în poporațiunea indigenă. Temerea arü părea a fi cu atătă mai întemeiată, cu câtă Af­­ganistanulu, prin posițiunea sea to­pografică și prin cunoscuta belicosi­­tate a locuitorilor­ söi, póte să o­­pună Angliei un resistență fórte se­­riosá și să țină multa timpă în in­certitudine desnodamenntulu luptei. Mai este însé uă altă considera­­țiune, uă considerațiune etnografică, mai puțină observată de­câtă cea topografică, dera nu mai puținii în­semnată. Afganii formază u­ națiune inter­mediară între Perși și Indi, ce­va ca înșiși Englesii între Latini și Ger­mani. „Etnologiilă”<zice profesorulu „Frederic Müller de la Viena — nu „soie­ pene acuma, décá pe Afgani „trebuie să ’i numască națiune per­­­siană, sau décà nu este­­ mai bine „de a ’I privi ca uă națiune india­nă.“ Tocmai de aceia éasă Afga­nii au strînse legături, se bucură de simpatii intime de ambele părți, a­­tâtti în Persia precum și ’n India, ceia­ ce—negreșită— măresce pentru Englesi dificultățile luptei și, la ca­sulă forte puțină admisibilă de we­­isbonda a armelor­ englese, ară pu­tea să aibă cele mai grave conse­cințe pentru posesiunile indiane ale Marei­ Britanie. Este aprope sigură că Anglia va eși victoriosă, cu totă vitejia Afga­­niloră, cu tote avantagjele posibili­nii­lor­ topografice și etnografice, cu totă ajutorul­ pe faciă sca pe ascunsă din partea Rusiei. Pentru Europa întrega în momentul­ de fa­ciă, victoria Angliei va fi uă feri­cire, ba este chiară uă necesitate , de vreme ce Anglia represintă as­tăzi puterea și prestigiulu civilisa­­țiunii occidentale , péné ce Francia va putea sc­osă din silita’i pasivi­tate, sau péné ce va putea se se ră­dice Italia. Cu tote astea, lăsândă d’uă parte interesulă europenn curată momen­tană , care va putea înceta mâne prin reînputernicirea celor­ două țări latine de prima ordine, se presupu­­ne că că împrejurările s’arü íntorce în Afganistană în defavarea Angliei. Se admitemü chiară, pentru u­ă mo­menta, casulă fórte neprobabilă ală sguduirii dominațiunii britanice în India, și să ne întrebămă : ce ară perde prin acesta națiunea englesă? Răspunsul­ nu este greu de dată. Prin emanciparea Indielor­, Anglia ară perde în secolul­ XIX ceia ce perduse în secolul­ XVIII prin e­­manciparea Statelor­­ Unite din A­­merica. Va perde ună venită, pe care, grație abilității sale diploma­tice și activității industriale, ra­sei să’le recâștige într’uă altă direcți­une. Cu alte cuvinte, va fi să per­­dere mai multă fiscală de uă du­rată óre­care. Ca națiune énsé, ca ună mare organă ală civilisațiunii moderne, Anglia va rămâne totă în câștigă, precum rămăsese în câștigă după emanciparea posesiunilor­ sale americane. Spiritele superiore din Anglia, unde simtă atâtea spirite superiore, și-au făcută de multă bilanțură tuturoră eventualităților­ posibile; și, ori­care ară fi seü­ară pute să fia aceste e­­ventualități, națiunea englesă ro­­mâne totă d’asupra. Anglia nu perde nici uă­dată ună teritoriu înainte de-a sădi acolo pentru eternitate limba englesă și libertățile englese. Statele­ Unite din America, de­și de multă emancipare, nu suntă vre uă țară englesă ? Indiele, daca le vor­ veni rândulü de-a se emancipa, nu voră fi are și ele uă țară englesă, cu limba englesă predomnitóre și cu libertățile englese înfipte pentru totă-dea­una? Însăși Australia nu este óre chiară astăzi că mică An­glia, avőndu pene și ună Parlamentă în miniatură ? A reuși ca sute de milione să vor­­bescă englesesce, a face ca sute de milione se crescu în libertate, acesta este victoria cea mare, victoria cea eternă a Angliei, contra căria se voră isbi în deșertă tóte victoriile mici cu arma în mână. Autoritățile române, armata ro­mână, s-aă stabilită în Dobrogea. Nici uă­dată uă nouă administra­­țiune n’a fostă primită într’uă țară cu atâta intusiasmă, cu ună intu­­siasmă mai adevărată, mai sinceră, mai spontaneă, fără nici ună a­m­e­stecă de manifestațiime oficială. " Depeșa jlocuitorilor­ Tulcei către R. S. R. Domnitorulă, pe care amu publicat’o în numerala trecută, a­­răta că nu numai noi en sine­amă în­­țelesă bine misiunea cea civilisatore, încredințată națiunii române de că­tre Europa pe peninsula balcanică, dorit că acesta frumósa și roditare misiune aă ad­ută s’o aprecieze de asemenea diferitele elemente etno­grafice din Dobrogea. Nu numai Românii, dem­­âncă și Turcii, Bulgarii, Grecii, Armenii, Is­­raeliții, pene și Rușii din Tulcea, se felicită de a vede în „drapelulă oș­­tenului română“ ună „simbolă ală civilisațiunii“ și esclamă cu em­­­i­siune: „De astăzi înainte începe să viață * „nouă pentru noi. Vomă privi dérü I „cu încredere și iubire în viitoră, j „uitândă trecutulă. Rădică mă ruge i „caldurese către A-totă-putintele”, I „pentru ca se bine-cuvintese opera j I „românismului dincóle de Dunăre.“ Acuma vă întrebare guvernului j­­ română. Amü veijuta numirea diferițiloră 1 funcționari pentru Dobrogea, în pri­­­­vința cărora ne bucurămă că s’a fă­­­­cută u­ abstracțiune completă de co­­­­lare de partită, avându-se în vedere ’ numai meritulă, numai interesulă­­ serviciului; ama veijuta în același timpă regulamentele judiciare, ad­ministrative, vamale, fiscale etc. etc, elaborate pentru Dobrogea cu multă tactă, cu multă dibăcia. N’amu vé­­juta cnse nicăiri ună singură lucru, tocmai celă mai legată cu opera nostră de civilisațiune, cu măruța misiune a națiunii române peste Du­năre; ji n’amu vei juta nimică despre scală. Ce s’a făcută, ce se va face în privința instrucțiunii publice din Do­­brogea, cum și cândă se va face ? E ce gravajeestiune, pe care o adre­santă guvernului. Se asigură că mâne guvernală se va presinta corpurilor­ legiuitore cu locurile vacante din ministeră pe de­plină ,completate prin numiri noul. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS Londra, 5 Decembre. — Coliua care o­­perăză în valea de la Kurum­a luată pa­stilă Peiwar. Ea­­ a luată mai multe tunuri de la Afgani, care au avută periferi în­semnate. Londra, 5 Decembre. Discursul­ re­ginei Victoria, cu ocasiunea deschiderii parlamentului, dice că ea a convocată Ca­merele spre a le face comunicările cerute de lege. Espedițiunea în Afganistan a fostă ordonată în urma musului Emirului de a primi oă misiune engleză într’ună scapă amicală; acestă refusă cerea uă satisfacți­­une peremptoriă. Regina constată că re­­lațiunile Englizezii cu cele­l­alte puteri sunt­ amicale. Ea are cuvinte a crede că tratatul­ din Berlin va fi aplicată cu succesă. Londra, 5 Decembre. — Camera Comu­­nelorű.— Marchisulu­ie Wartington propune on adresă prin care cere ca oposițiunea să nu caute a împedeca acțiunea guvernului, tindlândă a se împotrivi la votarea credi­tului, întrega responsabilitate a faptelor­ actuale aparține guvernului. Constantinopole, 5 Decembre.— Un­ dat imperială anuncță schimbarea cabinetului. Elă esprimă dorința de a înlătura greută­țile, spre a face ca țera să se bucure în­­­ dată de bine­facerile păcii și ale reforme­­lor­. Ună altă dat va arăta mijlocele pentru grăbirea aplicării reformelor­. Fotiades-bey e numită guvernatore ge­nerală ală Cretei cu gradul­ de viziră. Berlin, 5 Decembre. — Impăratură a so­sită. A fostă primită cu entusiasmă. Moni­­­­torulu oficiale alu imperiului publică de­crete imperiale privitóre la reluarea direc­țiunii afacerilor­ de către împăratură. Ună­i decretă specială mulțămesce principelui mo­ștenitoru. Ocuparea Dobrogei ciu­mă în Monitorulu de a­ fi: „Ministerul­ afacerilor­ străine a pri­mită de la d. N. Catargi, primară dele­gată română la Tulcea, să telegramă, din care resultă că astă­­i s’a începută preda­rea definitivă a Dobrogei, în mânele auto­­rităților­ române, și că s’aă dată ordine ca și telegrafulă din totă provincia se se dea în mânele nóstre.“ * Același Monitoru publică urmato­­rea telegramă, pe care a primit’o d. ministru de interne de la d. prefectă de Tulcea: „Tulcea, 23 Noembre 1878. „Domnule ministru: „Astăzi, la 10 ore, autoritatea imperială rusă a remisă administrația Dobrogei în mânele autorităților­ române, după sever­­șirea servițiului divină în tote bisericele și templele. Ună Te­ Deum ”a fostă celebrată înaintea palatului administrativă de stare­­țulu monastirei Cocoșu, asistândă fostulă guvernatoră cu funcționarii sei, consulii pu­­terilor­ străine, comisiunea delegațiloru gu­vernului română, generalul­ Anghelescu, cu statură maiorii, comunitățile și corporați­­unile și totă poporațiunea din orașă. In mo­mentul­ înălțărei sântei Cruci, s’a citită ru­­­­găciuni pentru ca ceru să să dea mulți ani de fericire A. S. R. Carol I și A. S. R. Elisabeta Dómna. „Drapelulă națională s’a arborată pe pa­­latură administrativă, și în imijloculă sal­­veloră de artilerie a fostă salutată prin a­­clamațiunile intusiaste ale poporațiunii. In a­­celă momentă d. N. Catargi, președintele comisiunii, m’a invitată a da citire procla­­mațiunii Domnescu, care asemenea a fostă aclamată cu entusiasmă. După primirea fe­­licitărilor­ din partea corpului consulară și a diferitelor­ comunități, corporații și a notabililor u­ amă luată din mâna guverna­torului imperială rusă posesiunea admini­­strațiunei prefecturei Tulcea. Voiă pune totă stăruința mea a se termina în celă mai scurtă timpă dresarea inventariului și în­­cheiarea protocoleloră constatândă regulata predare și­­ primire a arh­iveloră diferite­lor­ servițiuri. „Prefectă de Tulcea, G. Ghica. “ * »Călărași, 28 Noembre 1878. „Domnule ministru: „Astăzi, la orele 2 după amădi, trei com­panii de vânători aă trecută în Dobrogea, în sătulă Ostrov­ală; trupele au fostă pri­mite de poporațiune cu celă mai mare iu­­tusiasmă; tineri și bătrâni ’Í aă îmbrăți­șată ca pe adevărați frați. „Mâne urmăză trecerea restului batalio­nului de vânători și regimentului de călă­rași. „Prefectă, Obedeni.“ SAMBATA, 25]NOEMBRE, 1878. LUMINEZA­TE ȘI TEI FI. ABONAMENTE. n Capitală, și districte, ună and 48 lei; șase luni 24 lei; trei lunt 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Țarului. LA PARIS, la d-nit Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. Popovict, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusä. 20 BANI ESEMPLARULU din Afganistan, că Iakub-Kan, fiiulă Emi­rului, care a fostă pusă de curendă în li­bertate, ară fi luată posițiune cu 25.000 omeni la sudul­ Kandaharului, spre aco­perirea acelei localități. Iakub­ Kan e acelă fiiă ală emirului, pe care acesta îl­ arun­case în închisore și de care — după cum spune în­că acrisore ducele d’Argyll — se temea mai multă de­câtă de Rusia. Resbeluli afgano-englesü. Biuroulă Reuter primește din Lahore un telegramă cu data de la 29 Noembre, în care se zice că generarele J Browne a fă­cută recunosceri pe calea care duce la Ge­­lalabad, pe oă distanță de lomituri, pene la localitatea Haparna, de lângă rîul­ Ca­­hul. Pasulă Kurd-Kiber ară oferi­tă bună posițiune, în casulă cândă trupele britanice voră si se ocupe acf­stă parte a țerei. 1.Harului Times se telegrafieză din for­­tăreța de la Kurum, unde s’a cucerită­ună lună, urmatórele: „Generarele Roberts făcu ieri, 27 Noem­bre, vă recunoscere cu cavaleria, și desco­peri la palele muntelui trei regimente de Afgani cu 12 tunuri, mergendă spre pasă. Așa numiții turi se oferiră a împedeca, pe câtă va fi cu putință, înaintarea loră. Tote satele de la polele muntelui sunt­ în flă­cări. Brigada lui Cobbe a sosită ieri, cu pionierii și cu oă parte din colona comisa­riatului, la formulă dreptă ală rîului. Oă colonă volantă a primită ordină d’a îna­inta mâne spre Peiwar. Tocmai acumă sosi scirea că tunurile se află încă totă din cóce de pasă. A sosită uă deputațiune de Dagi și Chucmoni.“ Daily­ News primeșce de la corespondin­­tele seă din Pelaver următorea telegramă cu data de la 29 Noembre: „Comunicațiunile colonei Browne sunt­ tăiate pentru­­ câtă­va timpă. Muntenii o­­stili dintre triburile Zukur-Kail și Kuko- Kail, ale căroră numeră se evalueză la 4,000, su aă adunată pe delurile din­preju­­rulă­alimasjidului și se portă cu cea mai mare îndrăsneță, isolândă de la corpurile lor­ pe soldații care vină în urmă și tră­­gândă focuri asupra despărțămintelor­ ar­matei. Partea pasului între Giumrud și A­­limusjid e în acestă momentă cu desăvâr­șire închisă. Astăzi a trebuită se se îna­poieze la Giumrud uă colonă de munițiuni, care, de­și ave­a o escortă destulă de tare, n’a fostă în stare se’și deschid­ă diurnă printre inamici. Situațiunea e seriosă și trebuie să se ia cele mai energice măsuri. Garnisona de la Alimasjid a fostă întă­rită prin regimentul­ 81, care s’a înapo­iată de la Dakka; trebuiescă ânsă trupe indigene, spre a pedepsi cu eficacitate pe locuitorii de la munte și spre a forma es­corte­teli, care suntă d’acum în colo ne­apărate. E probabil e că vor­ sosi trupe din divisiunea Mander, înființarea telegra­fului până la Dakka s’a amânată, până când i se va fi micșorată pericolul­ tăierii sîrmelor”. Regimentulă 9 a sosită în Pe­șaver.“ Ziarele ruse clică c’aă primită scirea, din partea sudică a câmpului de resbelă Corespondința diplomatică în privința Afganistanului. Guvernulu­i engleză a comunicată cjiare­­leră uă serie de documente privitore la Af­ganistan. Acestă colecțiune, cuprinzzând­ 167 documente cu două apendice, începe de la 20 Decembre 1873 și se sfîrșeșce la 30 Septembre 1778. Depeșa lordului Cranbrook de la 18 No­embre, și scrisorile ducelui d’Argyll și ale lui sir Henry Rawlinson, reamintescă pe scurtă negocierile diplomatice ale căror­ amănunte suntă­m cuprinse în depeșele ofi­ciale publicate astăzi. In colecțiune se află on depeșă a lordu­lui Lytton către lordul d­i Salisbury, de la 10 Mai­ 1877, care confirmă aserțiunea principală a scrisorei lordului d’Argyll des­pre scopul­ ce urmăria Sir-Ali: „Purtarea și sjlimbagiulă emirului în cele din urmă timpuri probază că densulă se îngrijesce puțină, ba chiară de­locă, de protecțiunea eventuală ce amă pută să -i dămă, con­formă cu trebuințele nóstre politice, și că ceia ce caută elu să obție de la noi este ună pre­care îngagiamantă, fără condițiune, că vomă apăra drepturile sale dinastice și ale familiei sale.“ Deci pare a rezulta că administrațiunea actuală a interpretată tendințele suveranu­lui Afganistanului tocmai în acelașă sensă ca și administrațiunea d-lui Gladstone. Depeșele publicate probază că cele d’ân­­tâiă neînțelegeri s’au produsă, precum o ilisă sir Henry Rawlinson, în urma esiză­­rei ce a arătată Englitera d’a recunosce pe emirulă Sir-Ali ca suverană legitimă ală Cabulului, după mortea lui Dost-Mo­­hamed­ Khan. Limbagială și purtarea lor­dului Lawrence la acestă epocă dovedescă dorința d’a nu intra ,în nici uă negoțiare cu Afganistanul­. Emirul­ actuală a anun­țată mor­tea tatălui său și suirea sea pe tronă într’uă scrisóre de la 12 Iunie 1863 și, nu­mai la 23 Decembre, guvernatorele gene­rale ală Indieloră dă actu emirului de a­­cestă scrisóre și recunosce pe Șir-Ali. Autoritatea emirului n’a întârziată d’a fi contestată de frații săi, care, în mai multa împrejurări, au fostă aprope să reu­șăscă; în totă timpulă câtă dă durată aceste lup­te, guvernul­ Indiei n’a dată nici^m­ă spri­jină suveranului. Mahomet-Afza-Khan a reușită chiară ună momentă a se face stă­până pe Cabul și pe Kandahar și lordul­ Lawrence, după ce l’a recunoscută ca e­­miră ală acestoră două orașe, îi propuse d’a trimite guvernului Indieloră aderarea s­a la îngagiamentele luate de tatălă său, Dost-Mohamed, către guvernul­ britanică. Afzu-Khan muri puțină timpu dupăjacăsta, și mortea sea permise lui Șir-Ali da’și re­dobândi posițiunea la Cabril și la Kanda­har; emirul­ se plânse guvernului Indiei de părăsirea în care fu lăsată în timpul­ acestei ultime crise. In 1868, emirulă dise agintelui britanică la Cabul că evitase cu mare băgare de sămăj totă ce putea ofensa pe guvernul­ en­gleză, adăugândă: „N’amă primită din par­tea acestui guvern, nici să dovadă de a­­micițiă săă de bună-voință în timpul­ a­­cestui tristă resbelă civile, înainte d’a-mi ajuta însuși a totă putințele D­ijeă ca să-mi reină tronulă ce amă moștenită de la tatălă meu.“ De­și guvernul­ engleză era convinsă că este de interesul ă săă d’a se afla în nișce condițiuni de alianță amicală cu suveranul­ Afganistanului, n’a luată, nici uă măsură pentru a favorisa prosperitatea acestei țări; el­ a refuzată d’a lua cea mai mică res­ponsabilitate, intervenindă în negocierile ce au precedată pacificarea, și­ n’a mani­festată, în perioda tulburăriloră, uă de­plină abținere. Mai în urmă, adică cândă Rusia a luată Khiva, lordulă Northbrook telegrafiază gu­vernului englesă că „emirulă s’alarmăză de succesele Rușiloră, că asigurările generale ce a primită îlă satisfacă puțin și că dores­­ce să afle definitivă până la ce pantă ară putea­­ să s’aștepte la sprijinul„ Englitezei în casă de nevoiă“. „Vă propună“, scrie în acestă ocasiune lordală Northbrook către guvernulă engleză, „să ’î dați asigurarea că, dăcă va primi fără reservă sfaturile nóstre și se va lăsa a fi condusă de noi în tóte relațiunile sale estem­ore, îlă vomă sprijini prin banii no­

Next