Romanulu, ianuarie 1879 (Anul 23)
1879-01-14
ANULU DOUEPECI ȘI TREI Refracțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 VOIESCE SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban D«to . , , pagina III. 2 tei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea csiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler ■ • Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru toată Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20BANIE SEMPLAR PHJ DUMINECA, 14 IANUARIE, 1879 LUMINEZA TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. n Capitală și districte, undand 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, nn estru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Jarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l'anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. Popovicl, 15 Fleiscbmarkt. IN ITALIA la d. doctord Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARÜLÜ Bucurescí, H Calindarű. Confrații de la România liberă ne respundü astăzi cu iritațiune. Ne pare fórte reu. Nici uă dată n’amu cugetatu sé’i superamu. Marfűre suntu numerele Românului la care dumneloru respundu, ca nu le-amu adresatu nici una cuventa neplăcută; din contra, le-amu arătatu cea mai distinsă considerațiune; neamu făcută din dumnéloru și din organulü dumnéloru uă imagine atâta de pură, în câtu iama comparată cu uă „ oglindă luciă“ în care se reflectézá cu fidelitate totu ce se înfățișeză înainte’!. Dumnéloru se supără chiarü de acestă metaforă, atâta de măgulitore, și respundu destul de bruscă la delicata nostră atențiune, declarândă că „n’au înțelesă nici uă dată sĕ facă din presă uă oglindă luciă“. Afară numai déca legile fisicei s’au schimbatu de curênda, supt influința unei noue direcție a solinței, ne mirama forte de protestarea confraților noștri în contra „oglindei lucie“. Sciama, pîne astăzi, că oglinda bună, oglinda dreptă, este lucie, îndată ce suprafațța unei oglindi nu e lucie, ea devine strîmbă și aretă pocita totu ce stă ’nainte’i. Déca confrații noștri preferă ca organulu dumnelorü să fia uă oglindă în aceste din urmă condițiune, acésta ’i privesce, déru în acesta casa n’amu mai avea nici uă garanțiă că aceia ce citimu în România liberă arü fi uă reproducere fidelă a fapteloru, lucrurilor și persóneloru ce trecu pe d’inaintea câmpului séu de reflectare. Frumosulu arü deveni urítu,urítulü, la moralii și la fisica, arü deveni frumosu. Spre esemplu, d. X, celu cu relațiunea din Moldova, arü deveni unü barbatü seriosu, care din cele mai puru patriotismu arü pune faciă în faciă, ca pe nesce rivali, pe Moldoveni și pe Munteni, căutândă din tóte puterile sé ațîțe intriga între dânșii; asemenea, perderea Basarabiei resimțită cu aceiași durere de Românimea întréga, arü devenită cestiune strimtă moldovenéscâ; ânsăși cestiunea eminamente națională a Evreiloru, asupra căreia trebuie să stea ațintită luarea aminte a tutori Româniloru, ori din ce județă s’arü afla el, arü devenită cestiune locală moldovenéscä. Acesta arü fi ănsă numai efectulu miragiului într’uă oglindă nelucie, era nicide cum imaginea realității, căci este unu ultragiu adusü simțiminteloru și principieloru naționale de a ^ice că perderea Basarabiei e „un cestiune moldovenéscä“. Este una ultragiu și mai mare de a zice că cestiunea Evreilor, care atinge de uăpotrivă pe toți Românii, din puntulü de vedere națională, economică și socială, este „uă cestiune moldovenéscä“, cum susține d. X. Noi însé staruimü a crede că nu România liberă este că oglindă nefidelă, ci că ceia ce s’a reflectată în acestă oglindă a fostă în adevĕra schilodii și pocitu, și ca simțiminte, și ca tendințe. Vomü urma dora de a desbate cu d. X, care a scosu pocitura la ivelu. D. X, cu imaginațiunea’i ațîțată și fecundă, a atinsă atâte cestiuni importante, în cutii noi, spre a le lămuri, suntem nevoiți a le analiza una câte una. Vom cita astăzi doua: I schimbarea de cabinetü și formarea unui ministeru compusa din tóte partidele; II revizuirea Constituțiunii, pe care d. X o presupune a se face pe uă scară mulții mai întinsă, de câtu putemu admite noi, simplii muritori, fără idei vaste ca d. X, care nu țintimă de câtu la strictura necesară, adică la modificarea art. 7, impusă de tratatul de la Berlin. Se analisama prima cestiune: „Cându vomu avé, $ice d. X, acestü cabinetu, în care sĕ fiă representați și roșii, și centrală stângă, și centrula, și fracțiunea, și liberalii moderați din Moldova, și drepta, atunci putem fi șicum că alegerile se vor face în condițiunî seriose. “ Noi n’am respunsu pene astăzi la acesta ideiă, și tăcerea din parte-ne ne a atrasă imputarea că nu voimü înfrățirea partideloru. Se vedemü deca ideia precumü și imputarea suntü serióse. Mai ânteii d. X pare a nu avea deloc o consciință de regulele și condițiunile regimului constituționalii, condu cere compunerea unui asemenea cabinetü. Ințelegemă, dorima și amiu propagata cu ardere unirea tutora nuanțeloră partidei liberale. Principiile și regulele regimului parlamentară nu se împotrivescü unei asemenea fusiuni. Pe cândü a propune unirea stângei cu drepta în acelașă cabinet, într’uă stare de lucruri constituțională regulată și normală, este un adevărată monstruositate, este a voi ceia ce este și a fost a totu-d’a una peste putință în tóte statele parlamentare, este a voi însăși negațiunea regimului parlamentară. Dorința ar^étare a unei schimbări de cabinetu, face déja pe d. X se véi a totulü difusa și încurcată. Unu singură lucru face a remânea bine definită judecata d-séle: unu portofoliu pentru nuanța căreia aparține și póte chiarü pentru d-sea, ca represintanta alüiei. Déru care suntu aceste nuanțe ? D. X le enumera intr’unu moda ce merită luare aminte. „Rodi“,—fiă și roșii, deca d. X voiesce a’i numi astafelu.—Ei formeză unü grupa parlamentară bine definită, și nu din cele mai slabe. „Centrulu stângă“,—nu pré scimti ce se póte desemna prin centrulu stânga, dérü admitemü că esiste și la noi acestü grupa. „Fracțiunea“,—toți o cunoscemü; este unü grupa parlamentară liberală. „ Drepta “,—este on partidă parlamentară forte bine caracterisată. Tóte aceste nuanțe și partide au în adeverată esistență reală și regulată parlamentară. După cum vedemü. d. X nu arătă că ele aparțină Moldovei sau Munteniei; ele suntü ale țărei întregi; stângă séu dreptá, ele suntü și de dincoco și de dincolo de Milcova ; suntu românesc! și numai românesci. D.e scote énsé la ivelá încă uă nuanță sui-generis „liberalii-moderați din Moldova înțelegemă liberalii-moderați; deja din Moldova nu înțelegemă. Vă partidă moldovenescu nu putemu înțelege. Acésta nu póte fi uă partidă, ci uă facțiune funestă, coprindendu chiar în numele ce -și dă, uă ideie antinațională, sau mai exactu uă speculă asupra unora simțiminte, care din fericire nu mai există decâtu în stare de tristă amintire. Uă asemene speculă nu póte sé fiă éuse astăzii de câtü respinsă cu desgustu, de orice Română. Oricine are merite reale și simțiminte înalte, se póte rădica astăzi în numele României. Dérit a specula asupra unora uitate simțiminte ale trecutului, și a spera să se impune în numele Moldovei, spuala Munteniei, scu ala Olteniei, este a cădea fórte joșu, era nu a se rădica. Așa patű aceia care și arată urechiușa, inventându pe „liberalii moderați din Moldova“. Spațiulă ne silesce sĕ ne oprima aci. Vomu urma în numerulü viitoru. Puține națiuni au pututu se rivaliseze cu Românii în privința spiritului practică. Acesta spiritu practică mai cu deosebire, dibăcia de a prevede utilitatea fiecărui pasü, de a calcula oportunitățile, este acela care a concursa, mai multü ca ori-ce altă factora, la conservarea și desvoltarea naționalității nóstre. Se ne esplicàmü énsé, mai ântâiu de tóté, asupra cuvântului „spiritu practica“. Mulți abusezá de acesta vorbă, fără a o înțelege, și se întâmplă adesea ca tocmai omenii cei mai nepractici să facă cea mai mare paradă de practicismul lorü. Spiritul practicii nu este miopia, nu este una sferit de semi-orbire de a nu vede de câte lucrurile cele mai apropiate, de a pricepe numai câștiguli celü directe sau numai pe cele materiale, pipnitü cu degetul. Pentru națiuni, ca și pentru indivizi, câștigurile cele mai mari nu suntmai nici uădată imediate, ci trebuie pândite de departe, și nu suntü totu-d’a una curată materiale, ci mai adesea câștigul o morală provocă și aduce pe cele materiale. A sei dérü sé ’și prepare cineva una mare câștigă în perspectivă, a înțelege importanța chiar materială a unui câștigă morală, acesta este adevératulu spiritu practica prin care s’a distinsă în toți timpii națiunea română. Péne și rolulu nostru, atâta de strălucită, în cursulu ultimului resbelü a fostu resultatulu acestui tradițională ,spiritu practicu ale Românului. Negreșit înse că, pentru a câștiga multă moralmente, de unde va decurge mai târzia una însemnată câștigă materiale, trebuie să scima a face sacrificie, uneori sacrificie chiar forte simțite în comparațiune cu miijlocele nóstre actuale. Danemarca și Portugalia sunt unesce ț0rișore mici, fără mai nici uă importanță politică. Ei bine, aceste doué stătulețe nu s’au sfiitit de a risca, una în trecută, cealaltă în presinte, nesce chieltuieli enorme, numai și numai pentru a ave onorea de a întruni la dénsele acasa, la Kopenhaga și Lisbona, câte unü congresü de archeologia pre-istorică, de unde nu póte eși la momentu de câtü numai folosulü curata morala de a se rădica ambele în ochii Europei, de a atrage asupră-le atențiunea generală, de a câștiga simpatia [savanților] veniți de prin tóte colțurile lumii civilisate. România și-a fost repropusü de a face și ea una asemenea pasü, ba încă de uă natură mai oportună, mai legată cu interesele nóstre naționale, și-a fostu propusü, și se pare a fi uitata acesta inițiativă, pe care noi unii ne credem a datori de a i-o aduce aminte. In prima jumătate a anului trecut, triumfulu cântecului ginții latine de D. V. Alesandri în așa numitulu congreso alü limbeloru romanice de la Montpellier îndemnase pe mai mulți deputați și senatori de a declara, într’una moda solemnă, că în anulă curentă, pe la Septembre, se va ținâ unu mare congresu pan-latinü în capitala României. Uă telegramă a și însciințat atunci pe membrii congresului de la Montpellier despre acesta decisiune, la care ei s’au grăbită de a respunde cu multü entusiasmu; era pe de altă parte se formase în Bucuresci una comitetű specială pentru a activa realizarea frumosei hotărîri. Congresul din Bucuresci, așa după cum se concepuse, avea să aibă unu caracteru cu multa mai importantă decât a congresulu de la Montpellier, unde s’au fost întrunită aprópe esclusivamente numai culturii poesiei provensale, ceia ce făcuse ca ele să nu aibă mai nici unu resuneta în Europa, și nici chiarü în lumea latină. Congresul din Bucuresci trebuia să atragă la sine pe toți acei ce se ocupă cu istoria, cu limba sau cu literatura, cu viața morală sau materială a tuturor popórelor neolatine fără escepțiune, grupându în capitala română oă mulțime de ilustrațiuni europeane, cărora li s’ar fi data asta-felu ocasiunea de a cunosce de aprope țera nostră și poporulu nostru, supt tóte puncturile de vedere, așa după cum este, era nu după cum ne zugravescu turiștii, sau după cum exagereza chiar unii dintre noi înșine. Era una din ideiele cele mai fericite și — totu-d’uä-datä — cele mai practice. Deputații și senatorii, care luaseră acesta măruță inițiativă, uitat-au iei are angajamentulu ce au contractată față cu țara și față cu Europa? Unai congresa internațională nu se prepară în două-trei filuri. Ama intrată în anul 1879, și totuși nu s’a începută încă nici măcară uă pregătire a unei pregătiri. Congresul va costa mulți bani, și ni se pare că în bugetul statului nu s’a prevéijuiü nimicit în acesta cestiune, deși se scia mai de ’nainte fórte bine că prin mijloce particulare nu se organiseza congrese internaționale. Nu putem admite ca cererea unui credit, în astă privință să fie respinsă, de vreme ce însăși ideia a plecată din inițiativa parlamentară; și nu credemu, pe de altă parte, că guvernulu se va îngreuia de a cere creditulu, deorece însuși d. D. Sturdza, ministrulu actuale ale financielorü, este — décà nu ne încetáma—membru în comitetul alesă pentru realisarea congresului în cestiune. Lucrul se va face dérit; se va^w face pentru gloria și folosulu României; dérü trebuie mai multă grabă, décâ voima ca ele să se facă bine, așa ca să stă la înălțimea importanței sale. Eco unu puntü, asupra căruia atragemu totă atențiunea Represintațiunii Naționale, care s’a îndatorată ea însăși de a nu’la perde din vedere, fiindu legată cu ele printr’unu felu de paternitate. Ce s’artifice óre, décá congresulu pan-latina ln Bucurescĭ nu s’arü realisa, ba dacă nu s’arü realisa tocmai din causa uitării, după ce se făcuse în primele momente atâta scomotü ? Sfîrșimd astăzi publicarea proiectului de lege pentru organisarea consilieloru județene, depusă în Cameră de d. C. A. Rosetti și alți d-ni deputați, publicare începută în numerulú d’alaltă-ieri și urmată în cela de ieri; însemnătatea acestui proiect nu póte scăpa de vederea nimenui; atragem a derit din nou asupră-i seriosa atențiune a cititorilorű. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 24 Ianuarie. — Politische Corresponded anuncă că comisiunea în contra I ciumei s-a întrunită astăzi. Delegații Germaniei și ai Austro-Ungariei, printre care se află funcționari din diferite ministere, asistați la acesta ședință, precum și trei medici experți. Otărîrile luate de comisiune se rezumă în următorele punte: Trimiterea mai multor medici în ținuturile infectate; cererea de raporturi regulate de la ambasadorii națiunilor interesate din Rusia; menținerea prohibițiunii relativă la importațiune, decretată de Austro-Ungaria in 1878 faciă cu Rusia; aplicarea aceleiași prohibițiuni în Germania; obligațiunea impusă cälătorilor venindu din Rusia d’a proba cu acte autentice că nu s’au dusű în districtele infectate; măsuri spre a se supune la fumigațiuni efectele provenite din acele districte; mărginirea eventuală a comerciului cu Rusia la unele stațiuni ce se voru desemna pe fruntariă; desinfectarea vagoneloru și a stațiunilor, drumuriloru de fern; în sfirșită, în casulü cándü flagelulu s’arü apropia, stabilirea unui cordonü sanitarü. România arü avea dreptulü d’a lua parte la trimiterea de medici esperți. Viena, 24 Ianuarie. — Camera deputaților, a adoptată tratatulu de comerciu cu Francia. Ea a închisă astăzi desbaterea generală asupra tratatului de la Berlin. Votarea se va face probabile mâne. Constantinopole, 23 Ianuarie. — S’anunciă pe mâne reînceperea negocierilor între Austria și Turcia în privința districtului Novibazar și pentru învoiela definitivă cedată a se încheia în privința Bosniei. Comisiunea întrunită la Scutari a ordonată a se deșerta Spitz. Deșertarea Podgoriței se va face în urmă.