Romanulu, ianuarie 1879 (Anul 23)

1879-01-14

ANULU DOUE­PECI ȘI TREI Refr­acțiunea și Administrați­unea strada Dom­nei 14 VOIESCE SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban D«to . , , pagina III. 2 tei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea csiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler ■ • Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru toată Germania. Articolele nepublicate se ardă. 20BANIE SEMPLAR PHJ DUMINECA, 14 IANUARIE, 1879 LUMINEZA­ TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. n Capitală și districte, und­and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, nn estru 15 lei­­ se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Jarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l'anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. Popovicl, 15 Fleiscb­­markt. IN ITALIA la d. doctord Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARÜLÜ Bucurescí, H Calindarű. Confrații de la România liberă ne respundü astăzi cu iritațiune. Ne pare fórte reu. Nici uă dată n’amu cugetatu sé’i superamu. Marfűre suntu numerele Românului la care dumne­­loru respundu, ca nu le-amu adre­­satu nici una cuventa neplăcută; din contra, le-amu arătatu cea mai di­stinsă considerațiune; ne­am­u făcută din dumnéloru și din organulü dum­­néloru uă imagine atâta de pură, în câtu i­ama comparată cu uă „ o­­glindă luciă“ în care se reflectézá cu fidelitate totu ce se înfățișeză înainte’!. Dumnéloru se supără ch­iarü de ac­e­stă metaforă, atâta de măgu­­litore, și respundu destul­ de bruscă la delicata nostră atențiune, decla­­rândă că „n’au înțelesă nici uă­ dată sĕ facă din presă uă oglindă luciă“. Afară numai déca legile fisicei s’au schimbatu de curênda, supt in­­fluința unei noue direcție a solinței, ne mirama forte de protestarea con­­fraților­ noștri în contra „oglindei lucie“. Sciama, pîne astăzi, că oglinda bună, oglinda dreptă, este lucie, în­dată ce suprafațța unei oglindi nu e lucie, ea devine strîmbă și aretă pocita totu ce stă ’nainte’i. Déca confrații noștri preferă ca organulu dumnelorü să fia uă oglindă în ace­ste din urmă condițiune, acésta ’i privesce, déru în acesta casa n’amu mai avea nici uă garanțiă că aceia ce citimu în România liberă arü fi uă reproducere fidelă a fapteloru, lucrurilor­ și persóneloru ce trecu pe d’inaintea câmpului séu de re­flectare. Frumosulu arü deveni u­­rítu,­urítulü, la moralii și la fisica, arü deveni frumosu. Spre esemplu, d. X, celu cu relațiunea din Moldo­va, arü deveni unü barbatü seriosu, care din cele mai puru patriotismu arü pune faciă în faciă, ca pe ne­­sce rivali, pe Moldoveni și pe Mun­teni, căutândă din tóte puterile sé ațîțe intriga între dânșii; aseme­nea, perderea Basarabiei resimțită cu aceiași durere de Românimea în­­tréga, arü deveni­tă cestiune strim­tă moldovenéscâ; ânsăși cestiunea e­­minamente națională a Evreiloru, asupra căreia trebuie să stea ațin­tită luarea a­minte a tutori Româ­­niloru, ori din ce județă s’arü afla el, arü deveni­tă cestiune locală mol­dovenéscä. Acesta arü fi ănsă numai efectulu miragiului într’uă oglindă nelucie, era nici­de cum imaginea realității, căci este unu ultragiu adusü simți­­minteloru și principieloru naționale de a ^ice că perderea Basarabiei e „un cestiune moldovenéscä“. Este una ultragiu și mai mare de a zice că cestiunea Evreilor­, care atinge de uă­potrivă pe toți Românii, din puntulü de vedere națională, eco­nomică și socială, este „uă cestiune moldovenéscä“, cum susține d. X. Noi însé staruimü a crede că nu România liberă este că oglindă ne­­fidelă, ci că ceia ce s’a reflectată în acestă oglindă a fostă în adevĕra schilodii și pocitu, și ca simțiminte, și ca tendințe. Vomü urma dora de a desbate cu d. X, care a scosu po­citura la ivelu. D. X, cu imaginațiunea’i ațîțată și fecundă, a atinsă atâte cestiuni­­ importante, în cutii noi, spre a le lămuri, suntem­ nevoiți a le ana­­liza una câte una. Vom­ cita astăz­i doua: I schim­barea de cabinetü și formarea unui ministeru compusa din tóte parti­dele; II revizuirea Constituțiunii, pe care d. X o presupune a se face pe uă scară mulții mai întinsă, de câtu putemu admite noi, simplii muri­tori, fără idei vaste ca d. X, care nu țintimă de câtu la strictura ne­cesară, adică la modificarea art. 7, impusă de tratatul­ de la Berlin. Se analisama prima cestiune: „Cându vomu avé, $ice d. X, a­­cestü cabinetu, în care sĕ fiă re­­presentați și roșii, și centrală stângă, și centrula, și fracțiunea, și libera­lii moderați din Moldova, și drepta, atunci putem­ fi șicum­ că alege­rile se vor­ face în condițiunî se­­riose. “ Noi n’am­ respunsu pene astăzi la acesta ideiă, și tăcerea din par­­te-ne ne a atrasă imputarea că nu voimü înfrățirea partideloru. Se ve­­demü deca ideia precumü și impu­tarea suntü serióse. Mai ânteii d. X pare a nu avea de­loc o consciință de regulele și condițiunile regimului constituțio­nalii, condu cere compunerea unui asemenea cabinetü. Ințelegemă, do­­rima și amiu propagata cu ardere u­­nirea tutora nuanțeloră partidei li­berale. Principiile și regulele regi­mului parlamentară nu se împotri­­vescü unei asemenea fusiuni. Pe cândü a propune unirea stângei cu drepta în acelașă cabinet­, într’uă stare de lucruri constituțională re­gulată și normală, este un adevă­rată monstruositate, este a voi ceia ce este și a fost a totu-d’a­ una pes­te putință în tóte statele parlamen­tare, este a voi însăși negațiunea regimului parlamentară. Dorința ar^étare a unei schimbări de cabinetu, face déja pe d. X se véi a totulü difusa și încurcată. Unu singură lucru face a remânea bine definită judecata d-séle: unu porto­­foliu pentru nuanța căreia aparține și póte chiarü pentru d-sea, ca re­­presintanta alü­iei. Déru care suntu aceste nuanțe ? D. X le enumera intr’unu moda ce merită luare aminte. „Rodi“,—fiă și roșii, deca d. X voiesce a’i numi asta­felu.—Ei for­­meză unü grupa parlamentară bine definită, și nu din cele mai slabe. „Centrulu stângă“,—nu pré scimti ce se póte desemna prin centrulu stânga, dérü admitemü că esiste și la noi acestü grupa. „Fracțiunea“,—toți o cunoscemü; este unü grupa parla­mentară liberală. „ Drepta “,—este on partidă parlamentară forte bine ca­­racterisată. Tóte aceste nuanțe și partide au în adevera­tă esistență reală și regu­lată parlamentară. După cum ve­­demü. d. X nu arătă că ele apar­țină Moldovei sau Munteniei; ele suntü ale țărei întregi; stângă séu dreptá, ele suntü și de dincoco și de dincolo de Milcova ; suntu românesc! și numai românesci. D.­e scote énsé la ivelá încă uă nuanță sui-generis „liberalii-mode­­rați din Moldova înțelegemă libe­­ralii-moderați; deja din Moldova nu înțelegemă. Vă partidă moldovenescu nu putemu înțelege. Acésta nu póte fi uă partidă, ci uă facțiune funestă, coprind­endu chiar­ în numele ce -și dă, uă ideie antinațională, sau mai exactu uă speculă asupra unora simțiminte, care din fericire nu mai există de­câtu în stare de tristă a­­mintire. Uă asemene speculă nu póte sé fiă éuse astăzii de câtü respinsă cu desgustu, de­ ori­ce Română. Ori­cine are merite reale și simțiminte înalte, se póte rădica astăzi în numele Ro­mâniei. Dérit a specula asupra unora uitate simțiminte ale trecutului, și a spera să se impune în numele Mol­dovei, spu­ala Munteniei, scu ala Ol­teniei, este a cădea fórte joșu, era nu a se rădica. Așa patű aceia care și­ arată ure­­chiușa, inventându pe „liberalii­ mo­derați din Moldova“. Spațiulă ne silesce sĕ ne oprima aci. Vomu urma în numerulü viitoru. Puține națiuni au pututu se riva­­liseze cu Românii în privința spiri­tului practică. Acesta spiritu practică mai cu deo­sebire, dibăcia de a prevede utilita­tea fie­cărui pasü, de a calcula o­­portunitățile, este acela care a con­­cursa, mai multü ca ori-ce altă fac­­tora, la conservarea și desvoltarea naționalității nóstre. Se ne esplicàmü énsé, mai ântâiu de tóté, asupra cuvântului „spiritu practica“. Mulți abusezá de acesta vorbă, fără a o înțelege, și se întâmplă a­­desea ca tocmai omenii cei mai ne­practici să facă cea mai mare pa­radă de practicismul­ lorü. Spiritul­ practicii nu este miopia, nu este una sferit de semi-orbire de a nu vede de câte lucrurile cele mai apropiate, de a pricepe numai câști­­guli celü directe sau numai pe cele materiale, pipnitü cu degetul­. Pentru națiuni, ca și pentru in­divizi, câștigurile cele mai mari nu sunt­­mai nici uă­dată imediate, ci trebuie pândite de departe, și nu suntü totu-d’a­ una curată materiale, ci mai adesea câștigul o morală pro­vocă și aduce pe cele materiale. A sei dérü sé ’și prepare cine­va una mare câștigă în perspectivă, a înțelege importanța chiar­ materială a unui câștigă morală, acesta este adevératulu spiritu practica prin care s’a distinsă în toți timpii na­țiunea română. Péne și rolulu nostru, atâta de strălucită, în cursulu ultimului res­­belü a fostu resultatulu acestui tra­dițională ,spiritu practicu ale Româ­nului. Negreșit înse că, pentru a câști­ga multă moralmente, de unde va decurge mai târzia una însemnată câștigă materiale, trebuie să scima a face sacrificie, une­ori sacrificie chiar­ forte simțite în comparați­­une cu miijlocele nóstre actuale. Danemarca și Portugalia sunt u­nesce ț0rișore mici, fără mai nici uă importanță politică. Ei bine, aceste doué stătulețe nu s’au sfiitit de a risca, una în tre­cută, cea­l­altă în presinte, nesce chieltuieli enorme, numai și numai pentru a ave onorea de a întruni la dénsele a­casa, la Kopenhaga și Lisbona, câte unü congresü de ar­cheologia pre-istorică, de unde nu póte eși la momentu de câtü nu­mai folosulü curata morala de a se rădica ambele în ochii Europei, de a atrage asupră-le atențiunea gene­rală, de a câștiga simpatia [savan­­ților] veniți de prin­­ tóte colțurile lumii civilisate. România și-a fost r­epropusü de a face și ea una asemenea pasü, ba î­ncă de uă natură mai oportună, mai legată cu interesele nóstre na­ționale, și-a fostu propusü, și se pa­re a fi uitata acesta inițiativă, pe care noi unii ne credem a datori de a i-o aduce a­minte. In prima jumătate a anului tre­­cut­, triumfulu cântecului ginții la­tine de D. V. Alesandri în așa nu­­mitulu congreso alü limbeloru ro­manice de la Montpellier îndemnase pe mai mulți deputați și senatori de a declara, într’una moda solemnă, că în anulă curentă, pe la Septem­­bre, se va ținâ unu mare congresu pan-latinü în capitala României. Uă telegramă a și însciințat a­­tunci pe membrii congresului de la Montpellier despre acesta decisiune, la care ei s’au grăbită de a res­­punde cu multü entusiasmu; era pe de altă parte se formase în Bucu­­resci una comitetű specială pentru a activa realizarea frumosei hotă­­rîri. Congresul­ din Bucuresci, așa du­pă cum se concepuse, avea să aibă unu caracteru cu multa mai impor­tantă de­cât a congresulu de la Mont­pellier, unde s’au fost­ întrunită a­­própe esclusivamente numai cultu­­rii poesiei provensale, ceia ce fă­cuse ca ele să nu aibă mai nici unu resuneta în Europa, și nici chiarü în lumea latină. Congresul­ din Bucuresci trebuia să atragă la sine pe toți acei ce se o­­cupă cu istoria, cu limba sau cu li­teratura, cu viața morală sau ma­terială a tuturor­ popórelor­ neo­latine fără escepțiune, grupându în capitala română oă mulțime de i­­lustrațiuni europeane, cărora li s’ar­ fi data asta-felu ocasiunea de a cu­­nosce de aprope țera nostră și po­­porulu nostru, supt tóte puncturile de vedere, așa după cum este, era nu după cum ne zugravescu turiștii, sau după cum exagereza chiar­ unii dintre noi înșine. Era una din ideiele cele mai fe­ricite și — totu-d’uä-datä — cele mai practice. Deputații și senatorii, care lua­seră acesta măruță inițiativă, ui­­tat-au iei are anga­jamentulu ce au contractată față cu țara și față cu Europa? Unai congresa internațională nu se prepară în două-trei filuri. Ama intrată în anul­ 1879, și totuși nu s’a începută­­ încă nici măcară uă pregătire a unei pregătiri. Congresul­ va costa mulți bani, și ni se pare că în bugetul­ statu­lui nu s’a prevéijuiü nimicit în a­­cesta cestiune, de­și se scia mai de ’nainte fórte bine că prin mijloce particulare nu se organiseza con­grese internaționale. Nu putem­ admite ca cererea u­­nui credit, în astă privință să fie respinsă, de vreme ce însăși ideia a plecată din inițiativa parlamentară; și nu credemu, pe de altă parte, că guvernulu se va îngreuia de a cere creditulu, de­ore­ce însuși d. D. Sturdza, ministrulu actuale ale fi­­nancielorü, este — décà nu ne înce­­táma—membru în comitetul­ alesă pentru realisarea congresului în ce­stiune. Lucrul­ se va face dérit; se va^­w face pentru gloria și folosulu Româ­niei; dérü trebuie mai multă grabă, décâ voima ca ele să se facă bine, așa ca să stă la înălțimea importan­ței sale. Eco unu puntü, asupra căruia a­­tragemu totă atențiunea Represin­­tațiunii Naționale, care s’a îndato­rată ea însăși de a nu’la perde din vedere, fiindu legată cu ele printr’­­unu felu de paternitate. Ce s’art­ifice óre, décá congresulu pan-latina ln Bucurescĭ nu s’arü re­alisa, ba dacă nu s’arü realisa toc­mai din causa uitării, după ce se făcuse în primele momente atâta scomotü ? Sfîrșimd­ astăzi publicarea proiec­tului de lege pentru organisarea con­­silieloru județene, depusă în Cameră de d. C. A. Rosetti și alți d-ni de­putați, publicare începută în nume­­rulú d’alaltă-ieri și urmată în cela de ieri; însemnătatea acestui proiect­ nu póte scăpa de vederea nimenui; a­­tragem a derit din nou asupră-i se­­riosa atențiune a cititorilorű. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 24 Ianuarie. — Politische Corres­ponded anunc­ă că comisiunea în contra I ciumei s-a întrunită astăzi. Delegații Ger­maniei și ai Austro-Ungariei, printre care se află funcționari din diferite ministere, a­­sistați la acesta ședință, precum și trei me­dici experți. Otărîrile luate de comisiune se rezumă în următorele punte: Trimiterea mai multor­ medici în ținu­turile infectate; cererea de raporturi regu­late de la ambasadorii națiunilor­ intere­sate din Rusia; menținerea prohibițiunii relativă la importațiune, decretată de Au­­stro-Ungaria in 1878 faciă cu Rusia; apli­carea aceleiași prohibițiuni în Germania; obligațiunea impusă cälătorilor­ venindu din Rusia d’a proba cu acte autentice că nu s’au dusű în districtele infectate; măsuri spre a se supune la fumigațiuni efectele pro­venite din acele districte; mărginirea eventuală a comerciului cu Rusia la unele stațiuni ce se voru desemna pe fruntariă; desin­­fectarea vagoneloru și a stațiunilor, dru­­muriloru de fern; în sfirșită, în casulü cándü flagelulu s’arü apropia, stabilirea unui cor­­donü sanitarü. România arü avea dreptulü d’a lua par­te la trimiterea de medici esperți. Viena, 24 Ianuarie. — Camera deputa­­ților, a adoptată tratatulu de comerciu cu Francia. Ea a închisă astăzi desbaterea ge­nerală asupra tratatului de la Berlin. Vo­tarea se va face probabile mâne. Constantinopole, 23 Ianuarie. — S’anun­­ciă pe mâne reînceperea negocierilor­ între Austria și Turcia în privința districtului No­­vibazar și pentru învoiela definitivă ce­dată a se încheia în privința Bosniei. Comisiunea întrunită la Scutari a ordo­nată a se deșerta Spitz. Deșertarea Podgo­­riței se va face în urmă.

Next