Romanulu, iunie 1879 (Anul 23)

1879-06-10

Redacțiunea și Administrațiinea strada Joamnei 14 ANULU DOUE­Z­ECI ȘI TREI VOIESTE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Unir de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diacului. IIA PARIS, la Havas, Laffite et C­ne, 8 Place de la Bourse. ItA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleet Street, London K. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. ’ LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tötä Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BÁNI ESEMPLARULÜ Bucurescí, 2? Ciresarü. Pe cândă, în întru, statulu ro­­mânü se frământă ca să ajungă la oă soluțiune legalá a conflictului așa de mare, și cu tote,aceste așa de nou, ce­a creată în sînulă nostru cestiunea Israelițiloră, pe­ cândü Ca­merele constituante preludeză la re­­solverea unei cestiuni întru care am­ trebui ca toți representanții na­țiunii să se întârescă, prin înfrățire, dinaintea unui așa mare pericolă națională și economică, avemă celă puțină mângâierea de­ a constata că presa din străinătate susține drep­turile Românilor­, întru acesta ce­­stiune, totă cu atâta energiă și ne­greșită cu mai multă logică și ve­racitate de­câtă cei cari le atacă și le încurcă. De curendă au apărută două bro­­șure în limba francesă, din care una portă ca locă de tipărire orașulă Geneva . La Question Israelite en Rou­­manie par un ancien député ; era cea­­l­altă e tipărită și subscrisă la Paris de generalul­ G. Adrian „ Quelques mots sur la Question Israelite en R­ou­manie. Intr amândouă aceste scrieri, ces­tiunea se află desvoltată cu destulă sinceritate și claritate spre a lumina pe toți acei străini ce ne credă persecutori ai Israeliților”, și să-i facă să aprecieze câtă suntă de ne­drepte acusațiunile de intoleranță care ni se aruncă în fac­ă, și câtă este de umilitoră și de penibilă pen­tru noi, Românii, de-a vede că oa­menii politici ai Franciei au dată mai multă crez­ământă unoră intrige ale inamicilor, României, de câtă ânșiși Românilor­, celoră în totă­­d’a­una devotați ideilor­ liberale și în totă-d’a­una sprijinitori ai lati­nismului în Europa. In miijlocul­ confusiunii ce ca­­lomniele semănate în contra Româ­­niei au produsă în mințile multor­ omeni luminați din Occidente, ase­meni publicațiuni suntă de ună e­­fectă folositoră. Ele dă și acelă a­­vantagiă, de­ a pregăti publiculă eu­ropeană a primi cu uă consciințio­­s, nepartinire tote restricțiunile ce viitor­ea lege română va trebui nea­părată să pună împământenirii atâ­­toră specii de israeliți, cari locuiescă astăzi printre noi, diferiți unii de alții, prin originea, prin moravurile și prin tendințele lor”. Atâtă este de adevărată că e de mare importanță a accentua cu pu­tere asupra unoră asemeni distinc­­țiuni, în­câtă propaganda israelită, simțindă că argumentul e celă mai tare în favorea reclamațiunilor. E­­vreiloră din România ar­ fi de-a respândi în lume credința că ei sunt­ autoctoni în România și asimilați cu Românii, a amăgită până eruditului profesoră Bluntschki și a scosă la lu­mină uă altă broșură (tradusă a­­cum și românesce), care, supt scu­­tul­ unei erudițiuni, lipsită de ori­ce critică seriosă, merge până întru a închipui­tă poporațiune daco-is­­raelită, contimporană cu primele colo­­ni­ațiuni romane din Dacia. Curiose amețeli produce une­ori sciința nerumegată ! Aă fostă erudiți, cari citindă în vechii historic! clini­că pe malură dreptă ală Dunării ară fi locuită cândă­va în vechime uă poporațiune, numită Siginiî, ’și­ aă închipuită că aceia trebuie să fi fostă Țiganii ; și cer, din acestă întâmplătore ase­mănare de numiri, uă fantastică teoriă, care face din România oă străvech­iă țară a Țiganiloră și con­­stitue bandeloră de vagabonzi in­­diani, veniți aci abia de 4 sau 5 sute de ani, drepturi de autocroniă asupra țărei nóstre. Acum, uă restălmăcire de acelașă fdă a unor­ nume ebraice, aflata pe o­ placă de bronză din timpul­ Românilor", face pe erudiții cei u­­șuratici a imagina­tă întregă colo­­nisare de Israeliți adusă pe țărmură dreptă ală Dunării de însușî împă­­ratul­ Traian. De ară fi așa, cum are s’ară pu­te să refusămă noi drepturi egale cu ale nóstre frațiloră noștri de arme de acum una mie șepte sute de ani ! Dară unde suntă dovezile ? Déca într’adevără aă fostă unulü séu doul săa­­rece Israeliți printre colonii lui Traian, aceia de sigură de multă timpă s’aă contopită printre Roma­nii, tovarășii soră; aceia n’aă pă­strată nici portură israelită, nici limba lui Moisi, nici religiunea lui. Desfidemă pe profesorul­ Bluntschli și pe totă Alianța Israelită d’a mai distinge pe aceia dintre curații Ro­mâni creștini de astăzi. Aceia suntă într’adevără așa de asimilați, în­câtă nu suntă ei aceia cari astăzi ceră dreptulă de împământenire. Déru­tată de nă­dată desfidemță pe toți erudiții, partizani ai împămân­tenirii Evreilor, în România, de a ne dovedi că Israeliții veniți de ieri­­alaltăieri din Galiția și din Rusia, cu portulă loră jidovescă, cu dia­­lectulă loră nemțescă—ba chiară și cu cei veniți mai de­nainte din D­­r­entă, cu limba spaniolă — sunt­ urmași ai colonilor­ aduși de Tra­ian în Dacia. Toți aceștia, adică iotă ce este astăzi Israelită în România, nu suntă de sigură autoctonî și nici asimilați cu Românii. Dură ceia ce este necontestabilă și ceia ce se pote proba cu dovedi multă mai temeinice de­câtă cele invocate de profesorul­ Bluntschli în favorea autoctoniei și asimilați­­unii Evreilor­ din România, aceia este spiritulă de toleranță care a domnită în totă timpulă în Ro­mânia, fac­ă cu Evreii. Pe când­ ei, din cauză de reli­­giune, erau persecutați, împilați, torturați și goniți pretutindeni, Ro­mânia cea multă ospetasa se are­ta, în favorea Evreului străină de sî­­nul ă iei, nu mai puțină blândă în dreptatea sea , de­câtă pentru ori­care din fiii iei cei chreștini. Esemple din vechime s’ară puté da atâtea, în­câtă printr’casele să fiă confundată totă trufia de tole­ranță, cu care se laudă poporele culte ale timpului presentă. Care, într’adevĕrü, din țările Occi­dentului ară puté sc scotă la ivelă ună singură ad­ă ca h­risovulă în care, la anulă 1553, Petrașcu Vodă, tatăl­ lui Michaiu Vitezul­ă, ne spune că pe timpul­ unui predecesoră al­ lui, Mircea Vodă, „sa găsită m­ă ., Evreu ucisă în sătulă Vianulă de „peste Oltă, și aă venită maica și so­­„dia Evreului de aă apucată pe a­­„cestă satu Vianulă, și s’aă fostă și „pârită dinaintea lui Mircea Vodă. „ Ei . Domnia lui a căutata (pricina) vși a judecată și a dată (a osîndită) „satului Vianulă cum că să plătescă ,,sângele Evreului cu 40.000 aspri­­,(bani de argintă) și astă­felă numai „să fiă judici (liberi)“. Sătulă Vianulă ne avândă de unde plăti atâți bani, sătenii „nu s’au „suferită ca să-și spargă casele și cur­­­țile, ci să cad­ută înaintea lui Mir­­­cea Vodă și s’pă jăluită cum că n’are „altă locă să ședă, déca îl va scote „pre iei din sată. Eră întru aceia, „ Mircea Vodă s’a milostivită și a dată „de la sine acele 40,000 de aspri, din „mâna Domniei lui maicii și muierii „Evreului, de ’l-aă plătită sângele“. Ece ună faptă istorică care s’a petrecută în România, acum vr’uă patru sute de ani. Elă ne dovedesce câtă de mare a fostă, în ori­ce timpă, dreptatea Românilor­ către Israeliți. Elă ne arată cum autoritatea su­premă a țarei de pe atunci, Dom­nul­e, condamna cu asprime pe Ro­mâni a plăti sângele unui Evreu, u­­cisă pe nedreptate. Dora elă totă do uă­dată ne arata că aceiași autoritate supremă, așa de aspră în sentințele sale, soia sâ afle mângâieri și ușurări prin care, fără de a desmoșteni pe Români de bunurile lor­, da și Evreului ceia ce se socotia, după legile de atunci, ca dreptă ale lui. Totă astă­ felă se facemă și noi acum. Judecata lui Mircea Vodă, cea care afla îmblânziri pentru pămân­teni, chiară în rigorea cu care ea apera de asuprire pe Evrei, acea dreptate, d’uă potrivă ocrotitare pentru toți locuitorii țarei, se in­spire și a­ fi pe legiuitorii noștri. Este de a nostra onore ca sĕ a­­ratămă lumii întregi cum că drep­tatea românescă a lui Mircea Vodă covârșesce finsăși, prin înțelepciunea și toleranța iei, vestita judecată ji­­dovescă a lui Solomon! Ultimele desbateri publice din Se­­nată, în care s’a ilustrată oposițiu­­nea — afară de ceia ce se numesce centru — printr’uă violență îndoită regretabilă în împrejurările în care ne aflămă, precum și desbaterile particulare, ce se urmază de vre-o 5 seri între deputați și senatori, nă lămurită celă puțină ună lucru : guvernul­ nu este datoră să vină cu ună proiectă pentru modificarea art". 7 din Constituții­ ne­ chiară daca i-ară fi permisă se vină cu ună asemenea proiectă, dacă nu este bine în ca­­suță de fac să sâ se facă acestă pasă, ci trebuie se lase Adunăriloră totă inițiativa. Acestă modă de a vedea a înce­pută a deveni generală. Publiculă a citită, în numarul­ nostru de a­­laltă­ ieri ună articolă ală d-lui Em. Porumbaru Mihăescu, sune dis­tinsă și instruită, mai cu osebire în cestiunile politice și dreptură con­stituțională, în care este bine pro­bată că inițiativa proiectului de re­­vizuire nu trebuie se o aibă, în ca­­suță de faciă, de­câtă numai Adu­nările. D. Porumbaru­ Mihăescu nu este dintre aceia care -și alege de preferință pe Iromânală pentru a da publicității cugetările d-sale, opiniu­­nea ce susține în acesta cestiune, este dojit cu atâtă mai multă lip­sită de ori­ce înrîurire de partidă, și dictată numai de cunoșcința de­plină a materiei, de bunură simță și de dorința de a nu se aduce noué complicări într’o c cestiune deja des­tulă de complicată. In fine, toți omenii de bună simță se alieza la acesta opiniune și astă­­feră celă puțină una din sforile din care se compună mijlocele de ac­țiune ale oposițiunii s’a luptă. Déra acestă sferă, chiară daca n’ară fi fostă înlăturată din capul­ locului, încă este menită să se sfă­râme la prima încercare. In adeverü, că dată ce din inițiativa Camerei s’ară propune ună proiectă de revi­­zuire, la care s’ară alta și guvernulă, în totală sau în parte, nu mai re­­mâne îndouiala că oposițiunea ară fi nevoită să se ocupe de densulă, astă­felă ară renunța ea însăși la ceia ce crezuse­m­ă momenta că este să tactică forte dibăcie. Daca oposițiunea nu va fi mai pricepută și mai fericită în alegerea celorü­l­alte sforicele, ce este decisă a întinde în calea lucrărilor­ par­lamentare în cestiunea Evreilor­, pe care o esploateza fără nici m­ă scrupula, atunci în curendă multe dificultăți voră fi înlăturate și țara va putea se respire de cestiunile ar­ Zetare ce o absorbă de atâta timpă. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 20 iunie.—Corpul­ principelui Napoleon a fostă pătrunsă de 17 sagete 1­. 1.Marele apărute în acesta după amiedă la Londra sunt­ unanime a esprima re­grete pentru mortea acestui june principe francesă, omorîtă de inamică în rândurile trupelor­ englese. Times consideră acestă evenimentă ca forte însemnată pentru politica franceză. Vie­na, 20 iunie.—După raporturile so­site la ministerul­ agriculturei, recolta pro­mite multă în tote districtele Ungariei. Londra, 20 iunie.—Impărătesa Eugenia, aflândă despre mortea fiului seu­­n leșinată, ea se află încă într’uă stare de amețelii, din care cei cari suntă împrejuru’i, n’o potă scote. Se asigură că principele Louis Napoleon a desemnată prin testamentă ca succesoră ală­stă pe principele Victor, fiu ală prin­cipelui Jérôme Napoleon, născută la Paris în 18 iulie 1862. Cairo, 20 luniă.—Consulii generali ai Franciei și Englitereî aă făcură ieri îm­preună m­ă­ demersă pe lângă Redivă, spre a’i cere abdicarea. Ensé, pe cândă Francia și Englitera ceru pură și simplu abdicarea, Germania și Au­stria lasă Redivului alternativa între plata integrală a datoriei flotante seă abdicarea. Redivulă a cerută 48 ore pentru a face cunoscută responsulă seă, dorindă a cere sfatulă Sultanului. St. Petersburg, 20 iunie.—Țarulă a pri­mită ieri în audiență particulară pe d-nii Grieshoff și Iankoloff, delegații Humeliei O­­rientale, cari fuseseră preveniți de mai nainte că nici uă adresă.seu petițiune con­­trariă tratatului de la Berlin nu va fi pri­mită. Delegații dorină numai să mulțămăseă guvernului rusă și împăratului pentru totă ce aă făcută în favorea Rumeliei. Limba­­giulă țară n’a lăsată să se întrevada nici uă nemulțumire pentru starea de lucruri creată în Rumelia. Paris, 21 iunie. — Guvernul­ franceză a invitată pe Austria a participa la măsu­rile care s’au luată actualmente în contra vice-regelui Egiptului. Cabinetul­ din Viena a respinsă că va menține protestul­ pe care l’a făcută deja în contra decretelor­ din 22 Aprile; el­ va cere afară de ace­­sta ca jurisdicțiunea tribunalelor­ inaugu­rate la 28 Iunie 1875 și controlulă fi­­nancieloră să aibă de acum înainte ună caracteră internațională. ADUNĂRILE DE REVIZUIRE SENATULU Ședința de Vineri, 8 Iuniu, 1879. Ședința se deschide la 2 ore d. a., supt președința d-lui C. Bosianu președinte, fi­­ind­ presințî 37 d-nî senatori. Sumarulă ședinței precedente se citesce și se adoptă. D. președinte anundță că, la ordinea di­­leî, e urmarea desbateriî asupra proiectu­lui de respinsă la discursul­ tronului și acordă cuventulu d-lui Gradistenu D. P. Gradiștenu zice că, décâ n’a ce­rută cuventură imediată, e că voia se asculte pe d-nulă D. Ghika, spre a înceta de a fi supt impresiunea focului de artifi­­cie ală d-lorü Iepurenu și Strat, era si­gură că, în discursul­ d-lui Ghika, va ave idei de culesă, nu numai vorbe de spirită ca la d-nii iepureni și Strat, înțelege ca bogații să fie prodigi; dérii cei săraci, vai de ei, cândă se încerca a fi prodigi! Acésta e posiția d-sele. Discur­sulă d-sele nu se va asemăna nici cu fo­­culă de artificie ce se stinge, ca ală d-luî Iepureanu. D. Iepurenu a vorbită de Ro­­mâniulu, Telegrafulu, Neue Freie Presse", déra ce are a­ face Senatulă cu violența jurnaleloru, décá violență ară fi ? D. Iepu­­renu n’are dreptă să se plângă de violență, de vreme ce a urmată calea d-lui Manu și a mersă până a vorbi de ceia ce nu­­mia păpușerii. D. Grădistănu nu se va o­­cupa de păpușeriile d-lui Iepureni. S’a vorbită de republica de la Ploiescu 1). Ca armă particulară la Zulușiloru în formă de suliță. DUMINECA, 10 IUNIU 1879. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI: A­B­O­N­A­M­E­N­T­E.­ In Capitală și districte, unü anii 48 lei; ?éte luni 24 lei; trei luni 12 lei; că lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain,’ 5 rue de l'anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch markt. IN ITALIA la dp .ocojrü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANIBSEMPLARÜLÜ de medaliarea aceluia pe care d. Iepurenu l’a numită Nichipercea, etc. La acestea, respunde că ’șî aduce a­­minte că, nu departe de noi, d. generală Florescu era zugrăvită ca șefă ală partidei Cuziștilor, și trebuia, deci, ca ori­cine să se ferescă de d-sea luptă regim­ală celă noă; tronulă totuși n’a văzută în tentativele d­­lui Florescu de a se apropia de densulă de câtă dorința de a­ lă încongiura de tote partidele. Acelașă lucru se face și acum : se apropiă de tronă toți, chiară a­­ceia cari s­au combătută mai cu violență. Și apoi numai republica de la Ploiescî a remasă în memoria d-lui Iepurenu ? Și în acesta nu vedeți că e un faptă patriotică a șefului cabinetului, de a apropia de elă și pe cei ce l’aă combătută mai pe față ? In sfîrșită, în privința prefectului poliției, ori care ară fi fostă convingerele sale politice, elă primise botezul­ focului supt comanda generalului ilustru, supt comanda principelui Carol (aplause). Onor. d. Iepurenu a împărțită Senatulă în persecutați și favorisațî la alegeri. Pen­tru uă vervă nesecată ca a d-lu’ Iepureni, acesta ’să miră. Trebuia să véda d-sea că suntă în Senată și omeni cari n’aă fostă nici combătuți de partida liberală, nici susținuții" cari s’aă alesă cu puterile­­ loră. Astă­­felă, suntă cei mai mulți, cari s’aă alesă prin influința loră personală. Se mai desfetă d. Iepurenu împărțind­ă séra în boieri și neboieri. Cine suntă bo­ierii, cine neboieriî ? Acésta minoritate suntă boierii ? Acésta minoritate e compusă totă de boieri ? D. Iepurenu. Nu e așa; amă Z­s^ reac­­țiune. D. P. Gradiștenu. Se va vede în Moni­torii că ațî vorbită de boieri. D. Iepurenu. Vă înșelați. D. Gradiștenu. Tocmai omeniloră de spi­rită ca d-vostră se întâmplă lucruri de a­­cestea, cândă voiți să faceți pre multă spi­rită. Lasă acestea, fiindă că suntă glume și partea personală a d-luî Iepureni cu gu­vernulă nu’să privesce pe d-sea. Discursul­ d-lui Strat a fostă împărțită in trei părți: uă protestare că­réra a fostă umilită, că ’i s’a impusă soluțiunea de tra­tabilă de la Berlin. Cine nu’și apropriezá acésta protestare? Déca e vr’uă țară care a progresată re­­pede, e România; ea a progresată pe tote căile: materială, intelectuală, politică, cum nu a progresată alta, nici chiară Francia. Unirea, codicele civilă și în cele din urmă Constituțiunea cea mai liberală, uă magi­stratură care e egală cu a celorü­l­alte po­­pore civilisate, écé progresele făcute de la 1830 în cace. Și, pe terâmură politică, s’aă făcută óre­ care mai puține progrese ? Li­berarea Țiganil­oră s’a făcută fără vărsare de sânge, ca în alte state. Ece de ce se unesce la protestarea în contra ingeriței, căci trecutul a probeza că amă fi făcută de la noi ceia ce lipsesce Constituțiunii nóstre. Dora d. Strat a zisă că face protestare pentru a legitima frasa din responsul­ minorității. Nu e așa , căci protestarea nu se găseșce în proiectul­ mi­norității, se găseșce în ale majorității. A doua parte a discursului d-lui Strat era privitóre la uă cestiune de procedură. In acesta privință, nu se va repeta, căci și d. Strat trebuie să recunoscă că con­­stituțiunea tace în acesta privință. A zisă case d. Strat că guvernul­ nu voiesce se presinte ună proiectă, pentru ca, în ori­ce casă, se esti­ca uă basma albă. Sa se întorcemți ideia : nu voiți ca gu­vernulă sé esá cu nici ună ch­pă ca uă basma albă; voiți ca, ori care ară fi soluțiunea, d-vostră sĕ o combateți. Apoi basma albă pentru basma negru , e mai bine ca gu­vernulă sé esá basma albă, de câtă d-v. Ce ? Nu prevede d. Strat posibilitatea u­­neî soluțiuni, care se satisfacă nu cerin­țele străinătății, ci spiritul­ secolului, și să ia măsuri de apărare pentru naționalitate ? D-sea o vede și se miră cum nu o vede și d. Strat­ dérü nu o vede, fiindă că nu vine nepreocupată de guvernă, fiindă­că nici în momente așa de solemne nu pate uita pe guvernă.

Next