Romanulu, iunie 1879 (Anul 23)
1879-06-10
Redacțiunea și Administrațiinea strada Joamnei 14 ANULU DOUEZECI ȘI TREI VOIESTE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Unir de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diacului. IIA PARIS, la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse. ItA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleet Street, London K. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. ’ LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tötä Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BÁNI ESEMPLARULÜ Bucurescí, 2? Ciresarü. Pe cândă, în întru, statulu românü se frământă ca să ajungă la oă soluțiune legalá a conflictului așa de mare, și cu tote,aceste așa de nou, cea creată în sînulă nostru cestiunea Israelițiloră, pe cândü Camerele constituante preludeză la resolverea unei cestiuni întru care am trebui ca toți representanții națiunii să se întârescă, prin înfrățire, dinaintea unui așa mare pericolă națională și economică, avemă celă puțină mângâierea de a constata că presa din străinătate susține drepturile Românilor, întru acesta cestiune, totă cu atâta energiă și negreșită cu mai multă logică și veracitate decâtă cei cari le atacă și le încurcă. De curendă au apărută două broșure în limba francesă, din care una portă ca locă de tipărire orașulă Geneva . La Question Israelite en Roumanie par un ancien député ; era cealaltă e tipărită și subscrisă la Paris de generalul G. Adrian „ Quelques mots sur la Question Israelite en Roumanie. Intr amândouă aceste scrieri, cestiunea se află desvoltată cu destulă sinceritate și claritate spre a lumina pe toți acei străini ce ne credă persecutori ai Israeliților”, și să-i facă să aprecieze câtă suntă de nedrepte acusațiunile de intoleranță care ni se aruncă în facă, și câtă este de umilitoră și de penibilă pentru noi, Românii, de-a vede că oamenii politici ai Franciei au dată mai multă crezământă unoră intrige ale inamicilor, României, de câtă ânșiși Românilor, celoră în totăd’auna devotați ideilor liberale și în totă-d’auna sprijinitori ai latinismului în Europa. In miijlocul confusiunii ce calomniele semănate în contra României au produsă în mințile multor omeni luminați din Occidente, asemeni publicațiuni suntă de ună efectă folositoră. Ele dă și acelă avantagiă, de a pregăti publiculă europeană a primi cu uă consciințios, nepartinire tote restricțiunile ce viitorea lege română va trebui neapărată să pună împământenirii atâtoră specii de israeliți, cari locuiescă astăzi printre noi, diferiți unii de alții, prin originea, prin moravurile și prin tendințele lor”. Atâtă este de adevărată că e de mare importanță a accentua cu putere asupra unoră asemeni distincțiuni, încâtă propaganda israelită, simțindă că argumentul e celă mai tare în favorea reclamațiunilor. Evreiloră din România ar fi de-a respândi în lume credința că ei sunt autoctoni în România și asimilați cu Românii, a amăgită până eruditului profesoră Bluntschki și a scosă la lumină uă altă broșură (tradusă acum și românesce), care, supt scutul unei erudițiuni, lipsită de orice critică seriosă, merge până întru a închipuită poporațiune daco-israelită, contimporană cu primele coloniațiuni romane din Dacia. Curiose amețeli produce uneori sciința nerumegată ! Aă fostă erudiți, cari citindă în vechii historic! clinică pe malură dreptă ală Dunării ară fi locuită cândăva în vechime uă poporațiune, numită Siginiî, ’și aă închipuită că aceia trebuie să fi fostă Țiganii ; și cer, din acestă întâmplătore asemănare de numiri, uă fantastică teoriă, care face din România oă străvechiă țară a Țiganiloră și constitue bandeloră de vagabonzi indiani, veniți aci abia de 4 sau 5 sute de ani, drepturi de autocroniă asupra țărei nóstre. Acum, uă restălmăcire de acelașă fdă a unor nume ebraice, aflata pe o placă de bronză din timpul Românilor", face pe erudiții cei ușuratici a imaginată întregă colonisare de Israeliți adusă pe țărmură dreptă ală Dunării de însușî împăratul Traian. De ară fi așa, cum are s’ară pute să refusămă noi drepturi egale cu ale nóstre frațiloră noștri de arme de acum una mie șepte sute de ani ! Dară unde suntă dovezile ? Déca într’adevără aă fostă unulü séu doul săarece Israeliți printre colonii lui Traian, aceia de sigură de multă timpă s’aă contopită printre Romanii, tovarășii soră; aceia n’aă păstrată nici portură israelită, nici limba lui Moisi, nici religiunea lui. Desfidemă pe profesorul Bluntschli și pe totă Alianța Israelită d’a mai distinge pe aceia dintre curații Români creștini de astăzi. Aceia suntă într’adevără așa de asimilați, încâtă nu suntă ei aceia cari astăzi ceră dreptulă de împământenire. Dérutată de nădată desfidemță pe toți erudiții, partizani ai împământenirii Evreilor, în România, de a ne dovedi că Israeliții veniți de ierialaltăieri din Galiția și din Rusia, cu portulă loră jidovescă, cu dialectulă loră nemțescă—ba chiară și cu cei veniți mai denainte din Drentă, cu limba spaniolă — sunt urmași ai colonilor aduși de Traian în Dacia. Toți aceștia, adică iotă ce este astăzi Israelită în România, nu suntă de sigură autoctonî și nici asimilați cu Românii. Dură ceia ce este necontestabilă și ceia ce se pote proba cu dovedi multă mai temeinice decâtă cele invocate de profesorul Bluntschli în favorea autoctoniei și asimilațiunii Evreilor din România, aceia este spiritulă de toleranță care a domnită în totă timpulă în România, facă cu Evreii. Pe când ei, din cauză de religiune, erau persecutați, împilați, torturați și goniți pretutindeni, România cea multă ospetasa se areta, în favorea Evreului străină de sînul ă iei, nu mai puțină blândă în dreptatea sea , decâtă pentru oricare din fiii iei cei chreștini. Esemple din vechime s’ară puté da atâtea, încâtă printr’casele să fiă confundată totă trufia de toleranță, cu care se laudă poporele culte ale timpului presentă. Care, într’adevĕrü, din țările Occidentului ară puté sc scotă la ivelă ună singură adă ca hrisovulă în care, la anulă 1553, Petrașcu Vodă, tatăl lui Michaiu Vitezulă, ne spune că pe timpul unui predecesoră al lui, Mircea Vodă, „sa găsită mă ., Evreu ucisă în sătulă Vianulă de „peste Oltă, și aă venită maica și so„dia Evreului de aă apucată pe a„cestă satu Vianulă, și s’aă fostă și „pârită dinaintea lui Mircea Vodă. „ Ei . Domnia lui a căutata (pricina) vși a judecată și a dată (a osîndită) „satului Vianulă cum că să plătescă ,,sângele Evreului cu 40.000 aspri,(bani de argintă) și astăfelă numai „să fiă judici (liberi)“. Sătulă Vianulă ne avândă de unde plăti atâți bani, sătenii „nu s’au „suferită ca să-și spargă casele și curțile, ci să cadută înaintea lui Mircea Vodă și s’pă jăluită cum că n’are „altă locă să ședă, déca îl va scote „pre iei din sată. Eră întru aceia, „ Mircea Vodă s’a milostivită și a dată „de la sine acele 40,000 de aspri, din „mâna Domniei lui maicii și muierii „Evreului, de ’l-aă plătită sângele“. Ece ună faptă istorică care s’a petrecută în România, acum vr’uă patru sute de ani. Elă ne dovedesce câtă de mare a fostă, în orice timpă, dreptatea Românilor către Israeliți. Elă ne arată cum autoritatea supremă a țarei de pe atunci, Domnule, condamna cu asprime pe Români a plăti sângele unui Evreu, ucisă pe nedreptate. Dora elă totă do uădată ne arata că aceiași autoritate supremă, așa de aspră în sentințele sale, soia sâ afle mângâieri și ușurări prin care, fără de a desmoșteni pe Români de bunurile lor, da și Evreului ceia ce se socotia, după legile de atunci, ca dreptă ale lui. Totă astă felă se facemă și noi acum. Judecata lui Mircea Vodă, cea care afla îmblânziri pentru pământeni, chiară în rigorea cu care ea apera de asuprire pe Evrei, acea dreptate, d’uă potrivă ocrotitare pentru toți locuitorii țarei, se inspire și a fi pe legiuitorii noștri. Este de a nostra onore ca sĕ aratămă lumii întregi cum că dreptatea românescă a lui Mircea Vodă covârșesce finsăși, prin înțelepciunea și toleranța iei, vestita judecată jidovescă a lui Solomon! Ultimele desbateri publice din Senată, în care s’a ilustrată oposițiunea — afară de ceia ce se numesce centru — printr’uă violență îndoită regretabilă în împrejurările în care ne aflămă, precum și desbaterile particulare, ce se urmază de vre-o 5 seri între deputați și senatori, nă lămurită celă puțină ună lucru : guvernul nu este datoră să vină cu ună proiectă pentru modificarea art". 7 din Constituții ne chiară daca i-ară fi permisă se vină cu ună asemenea proiectă, dacă nu este bine în casuță de fac să sâ se facă acestă pasă, ci trebuie se lase Adunăriloră totă inițiativa. Acestă modă de a vedea a începută a deveni generală. Publiculă a citită, în numarul nostru de alaltă ieri ună articolă ală d-lui Em. Porumbaru Mihăescu, sune distinsă și instruită, mai cu osebire în cestiunile politice și dreptură constituțională, în care este bine probată că inițiativa proiectului de revizuire nu trebuie se o aibă, în casuță de faciă, decâtă numai Adunările. D. Porumbaru Mihăescu nu este dintre aceia care -și alege de preferință pe Iromânală pentru a da publicității cugetările d-sale, opiniunea ce susține în acesta cestiune, este dojit cu atâtă mai multă lipsită de orice înrîurire de partidă, și dictată numai de cunoșcința deplină a materiei, de bunură simță și de dorința de a nu se aduce noué complicări într’o c cestiune deja destulă de complicată. In fine, toți omenii de bună simță se alieza la acesta opiniune și astăferă celă puțină una din sforile din care se compună mijlocele de acțiune ale oposițiunii s’a luptă. Déra acestă sferă, chiară daca n’ară fi fostă înlăturată din capul locului, încă este menită să se sfărâme la prima încercare. In adeverü, că dată ce din inițiativa Camerei s’ară propune ună proiectă de revizuire, la care s’ară alta și guvernulă, în totală sau în parte, nu mai remâne îndouiala că oposițiunea ară fi nevoită să se ocupe de densulă, astăfelă ară renunța ea însăși la ceia ce crezusemă momenta că este să tactică forte dibăcie. Daca oposițiunea nu va fi mai pricepută și mai fericită în alegerea celorülalte sforicele, ce este decisă a întinde în calea lucrărilor parlamentare în cestiunea Evreilor, pe care o esploateza fără nici mă scrupula, atunci în curendă multe dificultăți voră fi înlăturate și țara va putea se respire de cestiunile ar Zetare ce o absorbă de atâta timpă. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Londra, 20 iunie.—Corpul principelui Napoleon a fostă pătrunsă de 17 sagete 1. 1.Marele apărute în acesta după amiedă la Londra sunt unanime a esprima regrete pentru mortea acestui june principe francesă, omorîtă de inamică în rândurile trupelor englese. Times consideră acestă evenimentă ca forte însemnată pentru politica franceză. Viena, 20 iunie.—După raporturile sosite la ministerul agriculturei, recolta promite multă în tote districtele Ungariei. Londra, 20 iunie.—Impărătesa Eugenia, aflândă despre mortea fiului seun leșinată, ea se află încă într’uă stare de amețelii, din care cei cari suntă împrejuru’i, n’o potă scote. Se asigură că principele Louis Napoleon a desemnată prin testamentă ca succesoră alăstă pe principele Victor, fiu ală principelui Jérôme Napoleon, născută la Paris în 18 iulie 1862. Cairo, 20 luniă.—Consulii generali ai Franciei și Englitereî aă făcură ieri împreună mă demersă pe lângă Redivă, spre a’i cere abdicarea. Ensé, pe cândă Francia și Englitera ceru pură și simplu abdicarea, Germania și Austria lasă Redivului alternativa între plata integrală a datoriei flotante seă abdicarea. Redivulă a cerută 48 ore pentru a face cunoscută responsulă seă, dorindă a cere sfatulă Sultanului. St. Petersburg, 20 iunie.—Țarulă a primită ieri în audiență particulară pe d-nii Grieshoff și Iankoloff, delegații Humeliei Orientale, cari fuseseră preveniți de mai nainte că nici uă adresă.seu petițiune contrariă tratatului de la Berlin nu va fi primită. Delegații dorină numai să mulțămăseă guvernului rusă și împăratului pentru totă ce aă făcută în favorea Rumeliei. Limbagiulă țară n’a lăsată să se întrevada nici uă nemulțumire pentru starea de lucruri creată în Rumelia. Paris, 21 iunie. — Guvernul franceză a invitată pe Austria a participa la măsurile care s’au luată actualmente în contra vice-regelui Egiptului. Cabinetul din Viena a respinsă că va menține protestul pe care l’a făcută deja în contra decretelor din 22 Aprile; el va cere afară de acesta ca jurisdicțiunea tribunalelor inaugurate la 28 Iunie 1875 și controlulă financieloră să aibă de acum înainte ună caracteră internațională. ADUNĂRILE DE REVIZUIRE SENATULU Ședința de Vineri, 8 Iuniu, 1879. Ședința se deschide la 2 ore d. a., supt președința d-lui C. Bosianu președinte, fiind presințî 37 d-nî senatori. Sumarulă ședinței precedente se citesce și se adoptă. D. președinte anundță că, la ordinea dileî, e urmarea desbateriî asupra proiectului de respinsă la discursul tronului și acordă cuventulu d-lui Gradistenu D. P. Gradiștenu zice că, décâ n’a cerută cuventură imediată, e că voia se asculte pe d-nulă D. Ghika, spre a înceta de a fi supt impresiunea focului de artificie ală d-lorü Iepurenu și Strat, era sigură că, în discursul d-lui Ghika, va ave idei de culesă, nu numai vorbe de spirită ca la d-nii iepureni și Strat, înțelege ca bogații să fie prodigi; dérii cei săraci, vai de ei, cândă se încerca a fi prodigi! Acésta e posiția d-sele. Discursulă d-sele nu se va asemăna nici cu foculă de artificie ce se stinge, ca ală d-luî Iepureanu. D. Iepurenu a vorbită de Româniulu, Telegrafulu, Neue Freie Presse", déra ce are a face Senatulă cu violența jurnaleloru, décá violență ară fi ? D. Iepurenu n’are dreptă să se plângă de violență, de vreme ce a urmată calea d-lui Manu și a mersă până a vorbi de ceia ce numia păpușerii. D. Grădistănu nu se va ocupa de păpușeriile d-lui Iepureni. S’a vorbită de republica de la Ploiescu 1). Ca armă particulară la Zulușiloru în formă de suliță. DUMINECA, 10 IUNIU 1879. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI: ABONAMENTE. In Capitală și districte, unü anii 48 lei; ?éte luni 24 lei; trei luni 12 lei; că lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain,’ 5 rue de l'anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch markt. IN ITALIA la dp .ocojrü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANIBSEMPLARÜLÜ de medaliarea aceluia pe care d. Iepurenu l’a numită Nichipercea, etc. La acestea, respunde că ’șî aduce aminte că, nu departe de noi, d. generală Florescu era zugrăvită ca șefă ală partidei Cuziștilor, și trebuia, deci, ca oricine să se ferescă de d-sea luptă regimală celă noă; tronulă totuși n’a văzută în tentativele dlui Florescu de a se apropia de densulă de câtă dorința de a lă încongiura de tote partidele. Acelașă lucru se face și acum : se apropiă de tronă toți, chiară aceia cari sau combătută mai cu violență. Și apoi numai republica de la Ploiescî a remasă în memoria d-lui Iepurenu ? Și în acesta nu vedeți că e un faptă patriotică a șefului cabinetului, de a apropia de elă și pe cei ce l’aă combătută mai pe față ? In sfîrșită, în privința prefectului poliției, ori care ară fi fostă convingerele sale politice, elă primise botezul focului supt comanda generalului ilustru, supt comanda principelui Carol (aplause). Onor. d. Iepurenu a împărțită Senatulă în persecutați și favorisațî la alegeri. Pentru uă vervă nesecată ca a d-lu’ Iepureni, acesta ’să miră. Trebuia să véda d-sea că suntă în Senată și omeni cari n’aă fostă nici combătuți de partida liberală, nici susținuții" cari s’aă alesă cu puterile loră. Astăfelă, suntă cei mai mulți, cari s’aă alesă prin influința loră personală. Se mai desfetă d. Iepurenu împărțindă séra în boieri și neboieri. Cine suntă boierii, cine neboieriî ? Acésta minoritate suntă boierii ? Acésta minoritate e compusă totă de boieri ? D. Iepurenu. Nu e așa; amă Zs^ reacțiune. D. P. Gradiștenu. Se va vede în Monitorii că ațî vorbită de boieri. D. Iepurenu. Vă înșelați. D. Gradiștenu. Tocmai omeniloră de spirită ca d-vostră se întâmplă lucruri de acestea, cândă voiți să faceți pre multă spirită. Lasă acestea, fiindă că suntă glume și partea personală a d-luî Iepureni cu guvernulă nu’să privesce pe d-sea. Discursul d-lui Strat a fostă împărțită in trei părți: uă protestare căréra a fostă umilită, că ’i s’a impusă soluțiunea de tratabilă de la Berlin. Cine nu’și apropriezá acésta protestare? Déca e vr’uă țară care a progresată repede, e România; ea a progresată pe tote căile: materială, intelectuală, politică, cum nu a progresată alta, nici chiară Francia. Unirea, codicele civilă și în cele din urmă Constituțiunea cea mai liberală, uă magistratură care e egală cu a celorülalte popore civilisate, écé progresele făcute de la 1830 în cace. Și, pe terâmură politică, s’aă făcută óre care mai puține progrese ? Liberarea Țiganiloră s’a făcută fără vărsare de sânge, ca în alte state. Ece de ce se unesce la protestarea în contra ingeriței, căci trecutul a probeza că amă fi făcută de la noi ceia ce lipsesce Constituțiunii nóstre. Dora d. Strat a zisă că face protestare pentru a legitima frasa din responsul minorității. Nu e așa , căci protestarea nu se găseșce în proiectul minorității, se găseșce în ale majorității. A doua parte a discursului d-lui Strat era privitóre la uă cestiune de procedură. In acesta privință, nu se va repeta, căci și d. Strat trebuie să recunoscă că constituțiunea tace în acesta privință. A zisă case d. Strat că guvernul nu voiesce se presinte ună proiectă, pentru ca, în orice casă, se estica uă basma albă. Sa se întorcemți ideia : nu voiți ca guvernulă sé esá cu nici ună chpă ca uă basma albă; voiți ca, ori care ară fi soluțiunea, d-vostră sĕ o combateți. Apoi basma albă pentru basma negru , e mai bine ca guvernulă sé esá basma albă, de câtă d-v. Ce ? Nu prevede d. Strat posibilitatea uneî soluțiuni, care se satisfacă nu cerințele străinătății, ci spiritul secolului, și să ia măsuri de apărare pentru naționalitate ? D-sea o vede și se miră cum nu o vede și d. Strat dérü nu o vede, fiindă că nu vine nepreocupată de guvernă, fiindăcă nici în momente așa de solemne nu pate uita pe guvernă.