Romanulu, iunie 1879 (Anul 23)

1879-06-11

ANULU DOUE țECI ȘI TREI VUIESUE SI YEI PUTEA. ANtfolDEl, timi de 80 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleet Street, London E. C. LA VDSNA, la d-nil Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Stein, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULD Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 nenorocite și nemângâiate, precum și întregei familie imperiale a Bonaparțiloră. LUNI, MARȚI 11, 12 IaNItI 1879. LUMINEZATE ȘI VEI FI; ABONAMENTE. In Capitală și districte: unü anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; vă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (parului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch markt. IN ITALIA la dp .ocojrü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusä. 20 BANI ESEMPLARULU BucurescI, Ciresarü. Tráiéscu dreptatea! Trǎiescu libertatea! Tráiescu Constituțiunea! Striga, cu unu glasa de mii de glasuri, poporulu bucuresceanü în ziua de 11 Iuniu 1848. Și strigătule bucurescenilorü se repercuta penă în cele mai depărtate colțulețe ale țărei, ducându pretutindeni bucuria despre resturnarea arhondologiei , despre întemeiarea unui regim, de egalitate înaintea legii și de libertate. La suflarea poporului setosit de dreptate și de libertate, regimuli vechi a dispăru ca nă nălucă și, în bucuria generală, cela noă îl luă loculü într’una modă naturală, liniștită și fără desordine. Poporű și armată fraternitară, fiind animați de aceiași dorință, de aceleași aspirațiuni. Astăzi, se îndeplinescă treizeci de ani de atunci,uă clipă în vieța unui popor, derű uă clipă în timpul căreia s’au făcută progrese imense în tote privințele. Programa revoluțiunii de la 1848, credulă politică arătată ce era pe atunci în adevere patriotă și doritoră de progresă, astăzi este nu numai realizată prin munca neobosită a partidei liberale, ci ea o dată și dă rude de care se bucură toți Românii, deveniți egali în drepturi. Salută mă derii cu respectă și cu iubire acea măreță <ii, care fu începutul unei ere de regenerare pentru țară. Aruncându’și ochii asupra trecutului dinainte de 1848, poporula română își putea zice cu mândriă : »departe ama ajunsă“, mai cu osebire cândă va privi în apropierea lui alte popore, care în acestă timpă n’am făcută nici mă pasă înainte. Comparațiunea acesta va întări și mai multă credința națiunii române în regimulu suveranității naționale, în instituțiunile liberale și democratice ale căroră base s’aă pusă la 1848, și care de atunci în coce aă intrată în moravurile poporului, mulțămită neobositei propagande a partidei liberale, mulțămită iubirii, stăruinței și convingerii cu care ea le-a apărată totădeauna în contra celoră ce eraă séü voină să devie din nou privilegiați. Progresele ce s’aă făcută până astăzi le datorămă semințelor aruncate la 1848 ; ele suntă consecința programei acelei revoluțiuni. Ună faptă demnă de semnalată este că cei cari aă rădicată stindardulă libertății la 1848 și să pusă temeliele instituțiunilor liberale; cei cari le-au apărată mai bine de ună pătrară de veacă, atâtă în țară, câtă și în străinătate, aă avută și imensa fericire nu numai de-a vede că națiunea se obicinuieșce din ce în ce cu ele, că le practică cu cea mai adâncă înțelepciune, ci de-a corona cu ale lo rămâni edificiulă rădicată la 1848, prin proclamarea independinței țării, prin dovedirea vitalității iei. Astăzi mai multă de câtă oricândă, amintindă națiunii râpedele progrese făcute numai în câțiva ani, suntemă datori să-i amintimă în acelașă timpă, ca artă mare și folositoră învățământă pentru viitoră, faptulă că acele progrese nu s’aă putută realisa de câtă prin gruparea iei în giurală drapelului liberală, de câtă prin constanța întru apărarea principielor înscrise în programa de la 1848 și prin practicarea cu înțelepciune a instituțiunilor democratice. Acele principie, acele instituțiuni au fostă puse chiară la cea mai grea probă și, mulțămită spiritului națiunii, care nu a voită nici ună moment, să de ascultare sfaturiloră celoră ce voiau să o compromită și pe ea și libertățile, ele să eșită triumfatare și se impună chiară acelora cari până acum tăgăduiau țărei aptitudinea pentru aceste instituțiuni. Astăzi, cândă , culegemă rudele revoluțiunii de la 1848, suntemă datori toți Românii fără deosebire, pentru că toți — chiară foștii privilegiați — suntemă mai bine decâtă în timpulă privilegie soră, să depunemă omagiile nóstre la mormentul acelora din luptătorii de la 1848 cari au căzută în luptă, pentru apărarea și întărirea regimului suveranității naționale, isvorul tuturoră celorălalte instituțiuni liberale și democratice. Acei bărbați — caractere demne de timpurile antice — voră remâne totă-deauna ună modelă de desinteresare, modelă demnă de imitată în luptele naționale. Familia imperială a Bonaparților a încercată să perdere durerosa. Fosta Impérátésa a Franciei a fost iubită de cea mai cumplită durere ce este dată unei mame să încerce. Principele imperială Ludovic Napoleon a căzută ca ună ostașă demnă de rasa căreia aparține, străpunsă de șapte-sprezece lovituri de lănci, în micjloculă inamicilor, ce o să înconjuraseră. In facia căderii acestui tânără și valorosă fie ală marelui Impărată, căruia România ’I datoresce că eternă recunoscință, este ună simțimentă spontaneă și uă datorie a oricărui Română de a participa la durerea familiei Bonaparțisoră și de a arăta, și cu acestă ocasiune, omagiele sale memoriei ilustre de care e legată reconstituirea statului română. Românii nu vor uita nici uă dată că numai supt împărăția lui Napoleon al III-lea Francia a întinsă mâna’I tutelarie surorei sale mai mici de la Dunăre. Oricare ar fi în sînulă națiunii francese opiniunile despre regimul napoleoniană, Românii nu vor înceta nici uă dată de a aveaă recunoscință nestrămutată către acelă puternică arbitru ală Europei, care a rădicată stindardul principiului dreptă și generosă ală constituirii naționalităților, către acela care în Crimea și în Lombardia a făcută, împreună cu națiunea asupra căreia domnia, cele mai mărinimose sacrificie pentru reconstituirea și întărirea a două puternice naționalități de ginte latină. Românii trimită deră astă-țji a dâncele loră regrete mamei îndouită SERVIȚIULIT TELEGRAFICE ALU AGENȚIEI HAVAS. Constantinopole, 21 Iunie. — Pe aici se crede în generală ca Kedivulü va abdica și că ’și va fixa noua sea reședință la Constantinopole. Viena, 21 Iunie.—Politische Correspondenz află din Alesandria că represintanții Puteriloru occidentale pe lângă vice-regele Egiptului reclamă, nu numai abdicarea sea, deri și depărtarea sea de pe teritoriul egipteană, precum și a celor două fii ai sei, Hussein și Hassan. După ună raportă, cu data de 20 iunie, adresată de consulul Austriei la Burgas către ministerul afacerilor străine, numai 2800 Ruși s’au îmbarcată până la începutul acestei săptămâni în portulă de la Burgas spre a fi repatriați. Cairo, 21 Iunie. — In urma unui nou demersă făcută de consulii Franciei și Englitezei, Redivulă a declarată că nu pute încă respunde astăzi, deorece așteptă instrucțiuni de la Portă. Paris, 21 Iunie. — Bonapartiștii afirmă prin diarele devotate causei soră că partida bonapartistă nu încetără de-a exista prin martea pretendentului și că va continua ca și până acum a ’și urmări scopulă; însă se pare că nu s’aotărîtă âncă nimică în privința cestiunii de a se sei asupra cui se vor transmite drepturile principelui Louis Napoleon. Berlin, 31 Iunie. — Reichstagulă a adoptată proiectul de lege prin care se creeză o nouă Constituțiune pentru Alsacia-Lorena; el a respinsă tate modificările propuse de partida oposițiunii, care se formase printre deputații țărilor anexate. Cairo, 23 Iunie. — Redivulă redusă de a-șî supt semna abdicarea, făcândă cunoscutăotărîrea sea consuliloră Franciei și Englitezeî; densulă i-a invitat să se adreseze Sultanului reclamațiunile loră. Constantinopole, 23 Iunie. — Consiliul de miniștri s’a întrunită pentru a examina a doua oră cestiunea abdicării Kedivului. Sultanul a declarată că nu e dispusă a da satisfacere cererii puterilor, întrucâtă privesce abdicarea tributaruului seu; cabinetul,, din contra, e favorabile primirii cererii. Corespondinfa Havas. Primită din isvoră oficială comunicarea următore, ca rectificare a unei telegrame, cu data de 15 Iunie, care anunța că Fotiadis-bey s-a întorsă la Canea, fără să fi dobândită sancțiunea Sultanului pentru stărîrile Adunării cretane . Constantinopole, 19 Iunie. — Fotiadesbey trebuie să plece mâne scu poimâne înapoi la Creta, după ce va dobândi sancțiunea Sultanului pentru tote cererile Adunării Cretei, întrucâtă ele sunt legitime și echitabile. Guvernatorulă generală ală acestei insule a fostă autorizată de Sublima Portă de a lua din veniturile generale ale vămilor, sumele trebuinciuse pentru echilibrarea bugetului insulei și pentru a întreprinde “lucrările de utilitate publică, recunoscute ca neapărate pentru desvoltarea prosperității locale. Aceste resultate ale călătoriei lui Fotiades-bey la Constantinopole vor contribui puternică a consolida din ordine interioră, care pare a fi cu totul întărită, și a asigura în viitoră funcționarea regulată a nouei ordine de lucruri. Rătăciți din causa unor sfaturi perniciose, Cretesiî, după tóte nenorocirile ce și-au atrasă prin modulă cum s’aă purtată către guvernală împărătescă, nu ceră de câtă se trăiască liniștiți, supt egida ocrotitore a unui suverană ale căruia bune intențiuni aă făcută răă de lenă necunoscută și care nici vă dată n’a avută în vedere de câtă fericirea loră. »In anii 1872 și 1873—scrie elă—unul din amicii noștri se afla în aceiași fortăreță în care se mai aflau vreoă sută de Arabi de la rescula din 1871, cari fuseseră condamnați a fi deportați la o fortăreță întărită. Acești nefericiți, dintre cari cei mai mulți erau bărbați forte însemnați, ca Kadiulă de la Sukarras, Ahmet ben Dahmani, Kadiulă Tacar ben Resguy, șeicii Ahmet ben Brahim și Brahim ben Șerif, cu cari amiculă nostru sta mai alesă în relațiunî, îlă rugară într’uă di, în inocența loră, să le explice căușele condamnării loră, pe care eî nu le puteau înțelege. Abia, <11- ceaă eî, apăruse în Jiarulü Oficială decretură semnată de d. Crémieux, prin care se numia guvernulă civilă, și oficialii din biurourile arabe începură a alerga pe la triburile nostre; ei ne provocară cu stăruință ca să ascundemă bine averile nóstre, pe care ară fi pusă ochii Evreii. Deorece Israeliții nu uă reputațiune atâtă de rea la indigeni, încâtă ună asemenea lucru părea forte cu putință, și fiindăcă ensușî d. Crémieux era Israelită, Arabii se crezură în adevără amenințați în averea loră și se resculară. »Atunci se audi din tote părțile strigătură : »Guvernul civilă este cu neputință*, și se numi ca guvernatoră ală Algeriei generalulă Chanzy, care mai înainte șț fusese însuși președinte ală unui biurcă arabă, îndată ce Chanzy ajunse la guvernă, rescula înceta ca printr’un minune. Cine era mai surprinsă de câtă toți ? Kadiî ceî naivi, cari acum se văzură de uă dată traduși d’inaintea consilielor de resbelă, printre care ei recunoscură pe cei mai mulți dintre oficialii cari i ațâțaseră și ’î îndemnaseră să se rădice cu armele în contra decretelor Evreului Crémieux. Bunulă Tabar ben Resguy, credende și acum că el nu făcuse decâtă a asculta de ordinele autorității francese, când se pusese în fruntea credincioșilor săi, repeta necontenită amicului meu : »Pentru ce m’aă osândită? Eă iubescă Francia din totă inima. Amă fosă adjutantă ală ducelui d’Aumale.* »Este în adevără forte curiosă, dice Rochefort, încheiândă acestă articolă, cum și de astă dată la reintroducerea regimului civilă se repetă același fenomenă ca în anul 1871. Trebuie să observămă guvernului că, de vreme ce a rechemată pe generalul Chanzy, trebuia să recheme și pe colaboratorii săi de căpetenie, și că, înainte de a schimba regimul, trebuia neapărată să schimbe lai anteiă regimentele.“ Se precede la alegerea unei comisiun care să asiste la facerea împrumutului de 42 milione pentru linia ferată Ploiesca-Predelă și se alegă d-ni. Deleni, cu 30 voturi N. Bibescu cu 32, Dim. Ghica cu 29, Gr., Cantacuzino cu 32, Bădescu cu 29 și Giuvara cu 30. Ne mai fiindă nimică la ordinea ședința se rădică la orele 3 și jumătate d. a., anunciându-se cea viitare pentru Luni, 11 Iunie. Rescula în Algeria. Intr’ună articolă publicată în la Marseillaise, Henri Rochefort face uă curiosă descoperire a causeloră reseólei din Algeria. T%*£ s țiv ■'<* «41 Zy ADUNĂRILE DE REVIZUIRE SENATULU Ședința de Sâmbătă, 9 Iunie, 1879. Președința d-lui vice-președinte G. Leca. Ședința se deschide la orele 23/4. Presintî 47 d-nî senatori. Sumarul ședinței precedente se citesce și se aprobă. La ordinea dilec discuțiunea pe articole a proiectului de răspunsă la mesagiul Tronului. D. I. Ghica, raportorul comisiunii, dă citire proiectului și, punându-se la votă aliniată cu aliniată, se primească tóte paragrafele fără discuțiune. Se precede la votarea proiectului în totală și se primesce cu 33 bile albe contra 14 negre din 47 votanți. Se procede la tragerea la sorți a comisiunii care să ducă M. Sele Domnitorului responsură la discursul Tronului și iesă d-nnî : N. Crețulescu, Dim. Pruncu, Varlam Constantin, N. Bibescu, Gr. Cantacuzino, Manolaki Costaki Iepurenu, Severin Emanoil, P. S. S. Mitropolitul Moldovei, George Orlean și Ion Ghica. D. președinte al consiliului face cunoscută Senatului și în deosebi comisiunii că M. S. Domnitorul va primi comisiunea cu responsură la mesagiul Tronului mâne, la 11V2 ore a. m., la palatul de la Cotroceni. Invită doja pe d-niî membri ai comisiunii a se întruni la 10 ore și jumătate în sala Senatului. D-sea declară apoi că, fiind alesă senatorii în două colegii, la Romanațî și la Suceva, optăză pentru cele de la Romanațî D. președinte declară vacantă colegială de senatori de la Sucéva. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Sâmbătă, 9 iuniu 1879. Ședința se deschide la ora 2 d. a. supt președința d-lui C. A. Rosetti, fiind presințî 114 domni deputați. Sumarul ședinței precedente se aprobă. Se comunică Adunării constituirea comisiunii pentru cercetarea socotelilor Statului, alegăndu-șî președinte pe d. Al. Sihleni și secretară pe d. R. Pătărlăgănu. Se comunică Adunării că petițiune a mai multor locuitori din comuna rurală Tămășeni, plasa Moldova, districtură Romană, prin care ceră a cumpăra de la Stată moșia Tămășescu în condițiunile legii din 10 August. Asemenea se mai comunică și petițiunea din partea mai multor locuitori din diferite comune rurale din județul Muscelă, prin care reclamă în contra disposițiunilor luate prin legea ce s’a făcută pentru neînstrăinarea pământurilor rurale, arătândă că sunt nedreptățiți prin acestă lege. Pentru ambele aceste petițiuni se admite urgența. D. Em. Costinescu, raportază, dă citire proiectului de respunsă la discursul Tronului. După citirea proiectului — pe care l’amă publicată în numărul nostru de Jouî — d. președinte anunță că desbaterea generală e deschisă. I. Al. Lahovari ie cuvéntulü ca să combată acestă proiectă de adresă. D-sea dice că primulă actă, ce este chiemată a îndeplini cea d’ânteiă represintațiune a României independente, este ună actă de dependință. Primulă pasă în viața nostră de Stată neatârnată este ună actă de deferință, de umilință a țărei, pentru că trebuie să primăscă ceia ce i se impune de 7 puteri care s’aă instituită ca judecători supremi în cestiunea Orientului. Respinge proiectul de respinsă din două motive : mai ântei pentru că se zace că a domnită legalitatea în alegeri și al douilea pentru că nu se cfice Domnitorului că România vine să facă ună actă de dependință și să se supună în modă servilă decisiunii Europei. D-sea mărturiseșce c’a vorbită numai pentru ca să nu se zică că oposițiunea tace. D. D. I. Ghika declară că va vota adresa, pentru că este în tote privințele constituțională și nu prejudecă întru nimică cestiunea israelită. Respundăndă d-lui Lahovari, d-sea cjice că nu înțelege drepturi fără datorii și, prin urmare, nu vede în primulă actă ală Camerei României independinte ună actă de dependință sau de umilire, ci uă datoriă pe care ’șî-o impune fadă cu noulă dreptă pe care ’să dobândesce, adică dreptulă la independință. D. P. Carp combate proiectul de adresă. D-sea nu’să pate vota mai ântâi pentru că se recunosce c’a domnită legalitatea în ultimele alegeri. Liniștea a domnită, acesta o recunosce, însă nu și legalitatea, deorece partida opusă guvernului a fostă prigonită, și este încă chiară și acum, după alegeri. Al douilea motivă pentru care nu póte vota adresa este pentru că ministerul nu aduce uă soluțiune în cestiunea israelită. Decă ministerulă tace, dăcă cei mai luminați, dăcă guvernul, care este delegațiunea majorității, nu dice nimică, apoi atunci cine să dică ceva în cestiunea israelită? Dăcă fruntașii nu spună nimică, apoi să ne așteptămă de la codași să c^ică ceva ? Minoritatea nu se póte pronuncia în acestă cestiune, deorece ea se află în starea din raiă, în neșciința binelui și a răului într’un asemenea maternă. Prin adresă se pună în gura mandatarilor, țărei trase largi și vage, din care nu se înțelege nimică. Apoi se înșiră oă mulțime de legi despre care se zice că, dăcă se voră vota, voră face fericirea poporului. Însă fericirea unei țări nu atârnă numai de la legi votate cu grămăda, ea atârnă înainte de tóte dea.