Romanulu, septembrie 1879 (Anul 23)

1879-09-15

856 e ROMANULU, 16 SEPTEMBRE, 1879 ( »JUnMI»j.lll. jl Se face mai multa, se mărturisesce că Enghiteza ne-a fost a celu puțind totd atâta într’ajutoru ca și Rusia, ceia ce pene acuma se trecuse supt tăcere. Acesta va sofică, ce e dreptu, a ne pune într'uă posițiune încurcată; căci, după cum e situațiunea Europei, nu e ușora de a împărți egală recunoscința sea între Engliteza și Rusia. Ensé, daci trecutul ne lasă în perplesitate, se speră că viitorul a ne va scote afară din ea. Suntă câteva dile, una piarista care se preumbla prin Elveția, negreșită spre a se repausa de studiile sale de politică retrospectivă, a întâlnită acolo pe principele Gorciakoff și a avuta cu cancelarula rusa uă conversațiune din cele mai interesante, despre care s’a ocupata Europa Intrega : »Politica mea, ’în disd »principele, o cunosce totă lumea; ea nu »s’a schimbată de doue decî și patru de ani. »in ceia ce privesce Francia, cred a că amu »declarată totă d’a una sosa și tare tutu»loră acelora can au voită se înțeagă că »uă slăbire îndelungată a fetei d-vóstre ar »fi uă lacună deplorabilă în concertura europeana. Nu încape îndouială că numai acestora simțiminte, pe care nu le amu ascunsă nici măcară mă momentă, dato»rezü ostilitatea cu care me onoreză cancelarul Germaniei.* Aceste cuvinte au produsa în Francia oă impresiune forte naturală : suntem a atâta de puțint obicinuiți la dovezile de amidă încâta, ori de câte ori primima asemeni dovedi, prima nostră mișcare este de-a dice : Mulțămimfi! Din nefericire, le Journal de St. Petersbourg a stricatu în câta-va declarațiunile principelui Gorciakoff, însocindu-le de una comentară care ne-a împinsă la reflesiunî neplăcute. »Décá e a»devoratü, a ^isit acesta fiiara , că cancelarura imperiului rusa a putută vorbi de »simpatiile pe care Rusia le-a avuta totu»d’auna pentru Francia, și de necesitatea »rădicării acestei țări în interesul echilibrului și ala pacii Europei, apoi trebuie »se recunoscema că omenii politici ai Franciei, oricărei partide ard aparține, au făcuta tota ce le-a stata prin putință spre »a face aceste simpatii sterile, refusându-le »orice reciprocitate. Chiar și în timpul a »ultimului resbela, n’a fosta, cu rari escep»țiuni, presă mai ostilă Rusiei decât cea din Paris.* Le Journal de St. Petersbourg e forte nedrepta ; ela uită cu câta zela , cu câtă convingere diplomația franceză a făcuta la conferința din Constantinopole treburile Rusiei. E drepta că presa, în genere, nu s’a lăsat a se fiă tîrîtă pe calea pe care se compromitea diplomația ; éase făcuta a pre acésta dintr’una simțimenta de ostilitate în contra Rusiei? Nicide cum. Din contra, tocmai pentru că aveama pentru Rusia uă adevărată amidă amű încercata a o împedeca de-a se arunca într’una resbela care la urma urmelorü trebuia se ajungă la una sfîrșita forte neplăcuta. Cu tote astea am trebui ca cineva să fiă consecințe cu sine ânsușî. Acum câteva luni, le Nord acusa cu amărîciune »pe aceia »cari din capula locului nu se pre împotriviseră resbelului și pe aceia cari mer»seseră pene a’la încuragia* că eî nu au urmărită de câta una singura scopa: »slăbirea financiară și militară a Rusiei*. Conclusiunea logică este dorit că aceia cari nu au încuragiath resbeluia, ba s’a fi chiar împotrivită, voiau manținerea forței militare și financiare a Rusiei. Ense de multa Rușii nu maî sunamn bună înțelegere cu regulele ordinare ale judecății : eî impută cu aceiași ardere Germaniei că ’l-a lăsat a sé comită greșeli, și noué că ama încercat a se’l oprima de-a le comite. Ce trebuia dérfi să facă cineva ca să merite gratitudinea lora ? Ensé, se presupunema că Le journal de St. Petersbourg am ave dreptate, și că în ultimula resbela atitudinea nostră către Rusia ară fi fosta dictată de ore care supărare, ore atunci nu ama fi noi sculabili ? întruna resbela deuă gravitate cu totula alta pentru noi, de câta era resbeluia turca pentru Rusia, gasitü-aina ore sa adevara pe principele Gorciakoff atâta de adânca convinsa precum o spune astăziî despre necesitatea de-a conserva acțiunea Franciei în concertura europeana’ Ore declarat ü a era ,la orî cine voia să’la înțelegă*, la acea ocasiune când a cuvântulü séa ara fi avută să influință otărîtore, că uă slăbire a țereî nóstre ară fi uă nefericire generală ? Aretatus’a era credinciosa politicei pe care dice c'a adoptat a-o de douo-deci și patru de ani? Infruntata a era ostilitatea cancelarului Germaniei spre a esprima simțimintele pe care ’î le inspiramă ? Se ține minte acea scenă adânca mișcătore când a d-nului Thiers, în tomna anului 1870, se încerca să convingă pe d. de Bismarck că primise numerose semne de solicitudine »din partea amicului séan principele Gorciakoff, și că daci Germania nu se va opri în mersul ă iei năvălitorii în Francia, Rusia ar ajunge să se iriteze. La acesta cuventa d. de Bismarck se scula și sunet. »Aduceți'mî cartónele cu hârtiile rusesci.* După ce ’î se aduse acele cartene: »Citesce, îi dise ela éce treidecî de scrisori venite de la St. Petersburg.* D. Thiers citi și nu mai insista. Încă din luna lui Iulia 1870 guvernula rusa declarase forte lămurită Austriei că nu ’î va permite de a face causă comună cu Francia. După primele nóstre desastre, cânda cabinetuia din Viena, neîndrăsnind a se intervină maî de a dreptul ü, încercă cela puțina de a pune la cale oă înțelegere europeană »în vederea unei mijlociri* și când a însășî Englitera întreba cu timiditate »décâ n’am fi cu putință de »a ajunge la uă înțelegere asupra condiți»unilora cu care s’ar puté încheia pacea, „și de a face apoi apela la umanitatea regelui Prusiei*, principele Gorciakoff, »care »n’a ascunsa nici macara ună singură mo»menta* amida pe care ne-a consacrata-o de coné deci și patru de ani, respinse cu una tonü disprețuitoru »că Prusia indicase »condițiunile sale de pace (Alsacia și Lorena), că numai că victoria pute sé le »modifice, și că acea victoria nu e verosimilă». In urma acestui refussi stăruitorii de mijlocire cornitele Beust pronuncia cuventura celebru : Nu mai există Europa! Lăsați singuri în facia unei inamice de uă specia cu totulfi alta decâta Turcia, amu trebuit a se primima condițiunile unei păci desastrose , și, în calem chiara în care noi ne încovoiama asta feia supt legea învingătorului, imperatura Germaniei telegrafia de la Versailles împăratului Rusiei : »Cu »una simțimenta neesprimabila și multă»mincia lui Dumnedeu, Vé anuncia că pre»liminările păcii s’au semnala. Nici vă dată »Prusia nu va uita că VouS Vé datoreza că »resbelulă n’a luată proporțiuni mai mari.* Tocmai fiindacă suntem convinși de adevĕrul a acestora din urmă cuvinte, nu credeam în pericolele »resbelului de condeia* dintre Germania și Rusia , și, dacă facemb aceste amintiri destul de durerose pentru patriotismul nostru, nu este spre a esprima că dușmănia pe care n’o avemă deloca în inimile nóstre, ci numai spre a preveni nesce ilusiuni regretabile și nepotrivite . Când a stăruiama de Rusia să nu întreprindă una resbela neînțelepta în contra Turciei, rugaiim pe Ruși se credá că nu mai cugetama la depeșa adresată de imperatura Germaniei Imperatului Rusiei în ziua semnării preliminarielora la Versailles. Ense erama adânca convinși că vora juca una rola de păcăliți, de care ei cei d’ântâia se vor a căi. Era are atâta de greu de-a prevedea decepțiunile care provocă la dânșii în acesta momentană mâniă atâta de ardentă ? Încă de la 1875, una scriitorii forte cunoscuta, d. Julian Klaczko, publica în Rome des üeux Mondes uă serie de articole care, din nefericire, au fosta forte rea înțelese la St. Petersburg și care ara fi scutita de multe greșeli pe guvernul rus, déea ara fi fosta mai bine citite. Judece oricine din următorul a paragrafă ala unuia din ultimii articole care astă-dî pare a conține uă adevărată profeția : »Cine scie de altmintrelea déca acesta dramă prelungită a decadințeî turcesci nu e încă destinată a primi una desnodământa mai multa séa mai puțina întrevăzuta pene acum, cu tote astea destula de originala și nici de cum nelogica ? Nu de astăzil publiciștii și patrioții din Berlin vorbesca despre misiunea Austriei în țările de la Dunăre și de la Bosforă, dred că e chiemată de Provedință a întări în aceste părți interesele nemțesc, aduce acolo »cultura germană». Mai alesa de la diua cea mare a Sedanului, nu lipsesc a acestei puteri nici exortațiunile, nici somațiunile »de a căuta centrala sea de gravitațiune într’altă parte decâta la Viena, de-a justifica în fine numele sele seculara de Ostreich și de-a deveni una imperia resariteana în adevăratulű înțeles b ala cuvântului. Că monarhia, necontenita amenințată de perderea posesiunilor a sele germanice de pe Leila, va pute fi adusă cu timpula de a încerca acesta aventură, mai cu semn atunci cândă se va îngriji de a’i presinta acesta aventură ca uă necesitate și ca uă virtute; ună Stată, care n’a fostă nici uă dată bine centralisată și care a șovăită tată d’a una între dualismă și uă sistemă federală mai multă sau mai puțină definită, ara ave chiara sorți însemnați de a se înfățișa Europei ca cela mai potrivita cadru pentru acesta amestecătură de rase, de religiunî și de instituțiuni care se întinde de la Porțile-de-Ford pene la Cornul de Aura. Una imperiă resărijină cuTfraditiunile și cu influințele germanice pe Bosforă; ceva mai spre médá-cli una regală atu Greciei mărită cu Tesalia și cu Epirulă; în fine, la nordd, nu Germaniă completată în unitatea sea prin provinciele eislețiane,— écouă combinațiune cu care s’ar puté îndestula multă lume, fără a escepta pe Englitera. Oricine va mărturisi că acesta este oă soluțiune ca oricare alta a înfricoșatei cestiuni otomane, și orice ipoteză, orice fantesiă are drepta de a se produce, îndată ce cugetă cineva la acea lume fantastică a Orientului și la acea lume nu mai puțind misteriosa și teribilă pe care o portă în capula séd marele solitara de la Varzin(l)....* Tpotesa, fantasia de la 1875 au devenita aprópe realitatea de astăzi. De aci alarmele Rusiei, de aci avansurile sale către aceia, ale cărora sfaturi decălear fi ascultata recunosce acum că ard fi făcuta mai bine, de aci póte remușcările séle. Cerd nu e pre cum târdul se apre de timpuriu de a încerca sé ’mpedece cursula evenimentelor pe care singură le-a precipitata ? In totu casula in Francia póte se înfrunte—cu alianța unei puteri care recunosce ea însășî că resbeluia din care iese a sleita-o milităresce și financiarmenterită coalițiune a Germaniei, Austriei, Englitezei și Turciei. Décá Rușii întrevedd amenințări pentru viitorul lord în ceia ce se petrece în Orienta, nu puteam de cât a sé le înapoiămu, cu und simțimânta de profundă simpatie, sfatul pe care principele Gorciakoff pretinde că ’le-ar fi dat și tuturor bărbaților noștri de stata de la d. Thiers pené la d. Decazes : »Fiii târî a»eesta e neapărata pentru propria vostră »securitate și pentru echilibrul a necesară »Europei!* Noi facema totd ce putem pentru ca să urmam acesta părere, și dorimé cu sinceritate ca totd așa să se facă și la St. Petersburg. Ch. Gabriel. CREDITULU III 2). In lumea vecină, băncile s’au înființata după ce s’a desvoltatu industria și civilisațiunea, cnsé în lumea nouă ele s’ad formata mai ’nainte și în scopul a determinata de a desvolta imensele resurse ale agriculturei și comerciului. Este un mare deosebire între apucăturile lumii vechi și acele ale lumii nouă : aici, când a cineva lua în stăpânire und pămentu, cela d’ânteia lucru ce făcea era castelul feudala; acolo, cându se așeză cineva intr’und locü, celu d’ânteia lucru ce face este uă bancă. S’a găsit ă k Pueblo, und tergușora în Statuia Colorado, cinci bănci, după cinci ani numai de la înființarea lui; de aceia și băncile în Statele Unite se împartă în două bănci de târguri și bănci de sate sud provincii numite country banks. Sunta acum în Statele Unite, după L’Economiste frangais, ultimula număr de 5284 bănci private și bănci de ale Statului, cu una capitala de 9 miliarde 920 milione de franci. La aceste, adăugând cele 663 de case de cruțare cu una capitala de 925 milione de dolari, aflăma un o capitală de 13 miliarde 620 milióne de franci, consacrata industriei și comerciului. Aflăma causa principală a prodigiosei desvoltărî a culturei, a avuției și a prosperității ce le admirămă în lumea nouă. Revenindu la lumea vechiă, la noi Românii, și vedéndu-ne torturați în lanțurile robiei baniloru, ne Intrebáma : óre n'amă puté, n’am trebui sĕ facema și noi ceva pentru a îmbunătăți sortea muncitorului de pămentă, care în multe locuri a și încetată de a maî cresce și a se înmulți? Clasa cea mai producătóre și cea mai interesantă din țara nostră este în adeverat vrednică de jale, după cum arătă d. Ion Ghica în Convorbirile economice, unde dice curata, la paginele 360, 361 și 365 că suntemü poporala cela mai săraca din lume, unde dovedeșce cu cifre statistice că săteniild romând plăteșce cea mai urcată dare din lume, căci ele plătesce 30 la sută din venit alci sea pe cândă Austriacul o plăteșce numai 4, Englesuld numai 7 și Rusulă numai 9, unde arăta căușele pentru care poporațiunea rurală a încetată de a mai cresce !!! Pe două parte bietală Română se luptă cu dări esorbilante, pe de alta cu camera nepomenita de mare și noi nu facema nimica ; dormima somnulă morții; pare că, din sărăcia lui, n’are să iesă sărăcia nostră a tuturord. Președintele consiliului de miniștri, d. Ion Brătianu, termina alaltă-ieri discursul a sed din Camera deputaților a cjicéndu că : »Ara dori sé facemu ca temelia țereî românesc! să nu putredăscă, în câta edificiula întregu să nu se surpe.« »Și pentru acesta, dise, trebuie ca țezanula și tóte clasele muncitore sĕ se folosescă de instituțiuni de credita, de lumina scalelor, și altele, în câtă munca lord să nu se ducă să alimenteze numai fabricele cele de luxă și se umple pungile cămătarilord și ale intermediarilor ă lord.* Acesta fiindu și scopulu studiului ce amă făcută asupra creditului, îlu terminăm a aici dânda una esemplu de proiecta de lege pentru organisarea creditului. Acesta este resultatula studiului ce ama făcuta în cele două volume ale manualului practica, publicată de către d. Schulze Delitzsch, pentru organisarea și funcționarea societăților cooperative din Germania. Proiectil de lege pentru asociațiunea cooperativă a sătenilor, de cruțare și credita. ART. 1. Fondarea asociațiunîi. § 1.—Scopulu asociațiunii este de a desvolta creditura și cruțarea printre cultivatorii săteni. § 2.—Pentru înființarea asociațiunii se cere a se face una contractă de asociațiune, în care se se arate scopul societății și micjlacele de a ’la ajunge. ART. 2. Raporturile legale ale asociațiunii. § 3.—Asociațiunea are tóte drepturile și tote datoriele societăților comerciale și este supusă codicelui comercială. ART. 3. Administrationen asociațiunîi. § 4.—Asociațiunea are unu directoru și unu consiliu de administrațiune, compusa din trei membri aleși de adunarea generală a represintanților sateniloru. § 5. — Directorulu și consiliulu formeza consiliulu de administrațiune ala asociațiunii sateniloru. § 6.—Alegerea se notifică tribunalului de comerciu, spre a recunosce pe aleși ca represintanți ai asociațiunii. § 7.—Aleșii, adică directoruli și consiliul de administrațiune, depune jurâmânta înaintea tribunalului că voru păzi legea și vor lucra la ajungerea scopului. § 8.—Durata mandatului directorului și a consiliului de administrațiune este de patru ani. ț. 9.—Directorul păzesce regulele stabilite în codicele comerciala pentru ținerea socotelilor.. . § 10.—In tota anulă, la 31 Decembre, directorulü încheia socotelele și face trădare de semă la Adunarea delegațilord sǎtenilorü, care se întrunesce în Bucurescî, íorula locuinței asociațiunii, în ziua de 2 Februare a fiecărui ană. " Îl."—Adunarea delegațilorü din partea sǎtenilor, încheie socotelele, face bugetul și aprobă măsurile ce i se propune pentru desvoltarea asociațiunii și ajungerea scopului ei. ART. 4 Capitalul asociațiunii. . § 12.—Asociațiunea se constituie cu unü capitala de 30 de milióne. § 13.—Asociațiunea se cu împrumutare acesta capitala pe 6 la 100 pe ani, din care 5 la 100 procente și 1 la 100 amortisemento, cu care în 41 de ani are să înapoieze capitalulu împrumutata. § 14.—Asociațiunea are dreptu de a emite bilete plătitore la vedere și la purtători. § 15.— Asociațiunea avanseză satenilor capitalulu necesara producerii lor, cu procente de 10 la 100 pe ana. Din acestea, 6 se întrebuințăză pentru plata capitalului și a procentului lui, 1 la 100 pentru casa de cruțare satenesca, care este destinată a forma capitalulu propria alü asociațiunii în timpul a când a se înapoieza capitalulu împrumutata, și 3 la 100 pentru cheltuielile de amortisare. § 16. — Asociațiunea primesee în casa sei de cruțare economiele sătenilorü, oricându le vărsă, și potu să verse de la 5 lei noi până la 500 de lei. Pentru economiele vărsate de săteni asociațiunea plătesce 6 la 100 dobândă pe ană și din 6 în 6 luni procentele neluate se capitaliseza Asociațiunea are drepta a lua cruțările tutulor caselor comunale din țară și a plăti câte 6 la 100 pe ani procente. Acestea se capitaliseră vădată pe ani. § 17 — Asociațiunea are dreptul de a sta în compun curenta cu tesaurul publicd și are datoria de a’i da fondurile ce remâni neîntrebuințate cu procentü de 6 la 100 pe ani. § 18 — Asociațiunea este datore a înapoia în termenii de 15 căile economieie sǎtenilor, oricânda se vor cere de la casa soî de cruțare. ART. 5. Deschiderea de credite la săteni. § 19. — Asociațiunea este datore a deschide sǎtenilor creditele de care au trebuință pentru îndestularea nevoilor și a trebuințelor a lor de cultură. § 20. — Sătenii ceru credite prin acte legalisate la primărie. Fiecare sátenii trebuie să presinte douî garanți platnici. Ei pot f fi garanți unuia pentru toți și toți pentru unuia din acei însemnați în actulü cererii de credita. Perceptorula comunala presintă creditul a ceruta la visa casierului general dala județului și acesta ordonă plata lui, care se aduce de perceptorii la fiecare satena ce a ceruta credita. § 21. — La termenul de plată perceptorula comunala strînge banii de la săteni, îi versa la casieria, ie actulü de împrumutare și-’ia anapoieza sǎtenilorü. § 22. — Creditele se deschidă pe 3, 6, 9 luni și cela multa pe unu anü. § 23. — Se potü da sǎtenilorü credite și pe 2 și cela multa pe 3 ani la nevoia ce vora ave pentru cumpărare de vile. § 24. — Se potü da credite sǎtenilor și pe 20 de ani la nevoia ce vorü ave pentru cumpărarea de pamentu. § 25. — Creditele pe timpu mai îndelungata de câta unu anii se deschidă numai după aprobarea Adunării generale a delegatiloru satenilor. ART. 6. Drepturile și datoriile guvernului. § 26. — Guvernulaare dreptu se numesca în consiliul de administrare ale asociațiunii unü comisarii, care sé preveghieze operațiunile ieî și stricta aplicare a legii. § 27. — Guvernula preveghieza și controleza lucrările asociațiunii și este responsabila de moralitatea ieî. § 28. — Guvernula este obligata a datora concursului sau asociațiunii și a se întrepune între asociațiune și capitaliști pentru formarea capitalului asociațiunei și pentru utilisarea capitalelor ce vor a remâne neproductive. § 29. — Guvernul a este datorit a presinta, în totu anula, la 1 Marte, Corpurilor Legiuitóre dă dare de semă a anului strecurata de starea asociațiunii. § 30. — Corpurile Legiuitóre au dreptul de a numi câte unu membru în consiliul de administrațiune al asociațiunii. § 31. ■— Casierii generali ai județelor și perceptorii comunelorü sunt însărcinați a face operațiunile de luări și dări ale sätenilor și a lua pentru acesta oă răsplătire de 1 la 100 din cele 10 la 100 ce plutesc sătenii. ART. 7 și ULTIMULU. § 32. — Procedura punerii in lucrare a acestei asociațiuni cooperative de cruțare și credite la săteni este următorea: a) Sătenii din fiecare comună se adună în serbatorile Crăciunului, se sfătuiescfi și declară deea voiescu a face parte din asociațiunea pentru cruțare și credita. Cei ce au nevoie de credite supt seriO actulți de asociațiune și alega câte una delegata la 50 de săteni. Delegații sateniloru din comune se íntrunescu în reședința județului în ziua de 3 Ianuarie și alegü unde singura delegata pentru totü județulu și pe termenii de 4 ani. b) Delegații județelord se adună în Bucuresci la 2 Februariu ale fiecărui and. c) Ei incepu lucrarea lorü prin a face actulu de asociațiune a tutulor sătenilor din țară și prin a alege pe directorii și pe cei trei membri aî consiliului de administrațiune. d) Aleșii represintă asociațiunea și faci tate lucrările pentru recunoscerea iei, pentru procurarea capitalului, pentru întrebuințarea lui și pentru tóle câte se raportă la funcționarea instituțiunii acesteia. § 63.—Adunarea delegaților și sǎtenilor,ficséza casa, bugetulu de venituri și chieltuielî, încheia pe totd anula socotelile, și mai ani éiü încheiă socotelile anului trecută și apoi votéza bugetulu anului curgetorü; ié cunoscință de darea de somn a consiliului de administrațiune o aprobă sau o desabrobă și dispune de totula și de tele, în numele sǎtenilor, ce constituieesc asociațiunea cooperativă de cruțare și de credita. Și în fine § 34.—Darea de sumă prescurtată, resumatulcompturilor încheiate și sumarulu bugetului se tiparesc într’uă filadă de câteva pagine, ce se ia de către delegați și se împarte în tote satele pe la primari,perceptori, notari, preoți, dascăli și sătenii seiutorî de carte. Ion Ionescu. 1) . Cer dour cancelari, p 401. 2) A se vede »Românului dela 24, 25 Augusta, 10, 11 și 14 Septembre. Listei« Nominal«. Amu publicata deja expunerea de motive și proiectulü depusă de guverna pentru revizuirea art. 7 din Constituțiune. Dar nu astăzî, în substanță, conținutul listelor nominale de care se vorbesce în acela proiecta. Ele cuprindu șese tabele astfelu intitulate : TABELA ! Israeliții cari au servită și jenă în armată : Oficiali și medici de armată, 10 Osteni cari au luata parte în campania din 77—78, 202. Osteni aflați present saü în reservă, dérii cari n’au luatu parte în campanie, 622 Cei cari au fostu reformați de la 1870 și péné astă-dî, 29 Familiele oștenilorü israelițî cari au murită surfi drapelii, de la 1870 și péné asti ă eji, 20.