Romanulu, septembrie 1879 (Anul 23)

1879-09-15

ANULU COVE­PECI ȘI TREI VUJíSI;! Si 1 eieHpu Tüa. A­N­U,AN­C­I­U­R­I. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No.81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler , Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tötä Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPIjARPLU Redacțiunea și Administrații mea strada írdinnel 14 SAMBATA, DUMINECA 15, 16 SEPTEMBRE, 1879. LUMNEZA­ TE ȘI TEI FI.» A­B­O­N­AM­ENTE.] In Capitalst și districte: una anii 48 lei; ștee luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarultil. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch markt. IN ITALIA la d. doctorö Gust»vo Croce. Vis San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refustt. 20 BANI E8EKPLARÜLC 1 Bucuresci, $ Răpciune. „Nu mai este că Europa“, ciise a­­cum câți­va ani cornitele de Beust. Acesta tristă adevérit s’a recrutü de toți de la 1866 și pene ce se sfîrși Congresulu de la Berlin. In loculu Europei domni mai ân­­tîia alianța cel­oră trei imperatori. La Congresulu de la Berlin, unde Europa întregă fu convocată­, însăși alianța celor­ trei imperatori fu domnită de către Germania. Acestă domnire fu in bună parte, causa că însăși Rusia ies, din Congresă su­părată, jicnită. In urmă lumea vetju cu surprin­dere iscându-se unii resbelü de con­­deia între foile ruse și germane. Acela resbelu a provocată póte visita ce o făcu imperatorele Ger­maniei nepotului său, imper­atorele Rusiei. Visita imperială ca­să nu curmă resbeluri de condeiű. Elü se urmă și dobândi uă mai mare în­semnătate, prin visita de unui carac­­teru curată politicescü ce o făcu prin­cipele de Bismarck comitelui Andrassy și imperatorului Austriei. Acesta situațiune atrage cea mai seriosa atențiune a tutorii puteri­­lor­. Românii au öasc datoria, mai multú de­câtă ori­care altă națiune, de a cugeta asupra acestei noui si­­tuațiuni și a se pregăti pentru tote eventualitățile. Agenția rusă­­ zice că „politica ac­tuală a d-lui de Bismarck este ne­fastă“. Organil­ principelui de Bismarck, Norddeutsche Zeitung, respunjândü la feluritele atacuri ale presei ruse,­­sice : „Totă ce se doresce, totă ce se caută a se consolida, este pacea ge­nerală pe maza tratatului de la Ber­lin.u Norddeutsche Zeitung adaugă că „Germania și Austria aă ună adver­sară comună de combătută și că acelă adversară este panslavismulă, pe care ambii cancelari vorü să’lü conțte și să’la oprescă“. Politische Correspondenz, organulă guvernului austriacă, ^z­ce din par­­tea I : „Germania s’a silită a ține balan­­d­a egală între Rusia și Austria. Astăț­i Rusia, îndreptândă politica iei panslavistă contra intereselor­ Austriei, pune îndatorire Germaniei a alege între cești două vecini ai iei.“ In fine, ori ce certuri sau învo­ieli ne­ază reserva viitorulă între pu­terile cele mari în genere și în parte între Austria și Rusia , trei fapte sunt­ asta­<ji positive: Posițiunea critică a Turciei, mer­­sură Austriei spre Oriunte, ceia ce provoca supărarea Rusiei și a pan­slavismului, și unirea, cu voie sau fără voie , a tutoră puteriloră pen­tru a face ca de uă­cam­dată tra­­tatul­ de la Berlin să fiă pe deplină aplicată de către toți. D. Mârzescu a­d jisă în Cameră că Rusia ne susține în ceia ce privesce cestiunea Israeliților­. D. Vernescu s’a referită asemenea la acesta mare putere. Suntemă forte dispuși a crede că la St. Petersburg nu lipsesce dorința de-a nu ne sili sé deplinimă partea din tratatul­ de la Berlin care ne privesce. întrebarea este cnse : pate Rusia să se despartă de cele­l­alte puteri în acestă cestiune ? Ori cine va voi să cugete nu se pote îndoai că tate puterile, amice sau inamice noue, sunt­ silite de propriele lor­ interese să facă a se respecta, de toți și pe deplini, tote clausele tra­tatului de la Berlin. Însăși Rusia—precum a demon­strată primulü ministru în discur­­sul- seü din ședința de la 10 Sep­­tembre—este legată să susție înde­plinirea tutulor­ disposițiunilor a a­­cestui tratatű. Este dorit peste putință ca eușii cei cari ificü că Rusia ne va susține în contra tratatului de la Berlin se credâ într’uă asemene susținere. Le-aui șoptită are acesta agenții Rusiei ? Amü­si­a aduce unü ataca din cele mai grave Rusiei, déca ama admite asemeni șapte. O spuna fiindu-ca gasescu uă ana­­logiă între cestiunea Evreilor­ la noi și în Rusia? Derit apoi primulu ministru a ci­tită în Cameră cele­­ jiso în Congresü de către principele Gortschacov. Ma­rele cancelarii a pretinsă să se în­scrie în tratată următorea disposi­­țiune, ca sancțiune : „Europa dându sancțiunea sea cea mai solemnă și cea mai obligatoria stipulațiuniloru tratatului de Berlin, înaltele părți contractante consideră totalitatea articolelorú presentului aetu ca formându una întregii de stipulațiuni, a cǎrora punere în lu­crare ele se obligă a o controla și preveghia, insistându pentru uă ese­­cutare complectă , conformă cu in­­tențiunile lor”. „Ele își reservă a se înțelege, la trebuință, asupra mijlóceloru propune a asigura unii resultatu, pe care nici interesele generale ale Europei, nici demnitatea măritorii puteri nu le per­mite de a­­ le lăsa să fie invalidată E cé declararea lămurită că Rusia va fi silită nu numai să susțină cele stipulate în tratatu, dorit încă să recurgă și la miijloce de esecutare, spre „a salva interesele generale ale Europei și demnitatea marilor­ pu­teri“. Pe ce temeiű derű, încă vă dată, unii din oposițiune înșelă națiunea și pună în îndouială buna credință a Rusiei, afirmându că ea va viola cele stipulate în Congresü prin pro­pria iui adesiune? Fisionomia situațiunii este déja din cele mai posomolite. In resistența nostra la voința es­­presă de marile puteri nu am­ pu­­te găsi nici una felu de sprijinit din nici oă parte. In acelașă timpu Europa ni se în­­fățișază într’un fașă din cele mai întunecate, în frământarea de remâ­­nuire pentru regăsirea echilibrului sau perduta. In acesta stare de lucruri, pute­­re România să remână, fără a se espune celor­ mai mari pericole, în­­tr’uă situațiune nehotărîtă, ținută a­­fară de familia statelor­ europene și lipsită de puternica garanție ce o procură relațiunile politice și di­plomatice bine stabilite cu marile puteri europene? Bine este are ca națiunea româ­nă să fie considerată în afară, ca ia­­pabilă de a înțelege marele interesă europeană, ce este legată de depli­na aplicare a tratatului de la Berlin, și prin urmare neaptă de a îndepli­ni rolul­ atât­ de însemnată la care o destină Europa civilizată ? Cu cât­ bunele raporturi dintre marile puteri suntu mai puțină asi­­gurate, cu câtu vedem ü rădicând li­se nori ca aceia cavi planetă asu­pra relațiuniloru dintre Rusia de­uă parte, Germania și Austria de alta, cu atâta trebuie să simți încredin­țați că se va pretinde de tóte pu­terile, și mai cu osebire de acelea ce dorescu menținerea păcii, că mai răpede aplicare a tratatului din Berlin. De aceia vedem­­ că se pune cea mai mare stăruință pe lângă Turcia și Grecia de a ajunge la uă înțele­gere asupra cestiunii fruntariilor­ , de aceia vedem­ puterile iritându-se în contra stării de agitațiune în care se află Rumelia Orientală. Spre a grăbi severșirea operei în­cepute de Congresul­ de la Berlin se și vorbesce deja de întrunirea u­­nor­ Conferințe europeane, cu misiu­nea de a face să se aducă la înde­plinire totu ce­a mai remasa nea­­plicata din tratatul­ de la Berlin. Aci este cela mai mare pericolu pentru România. Românii suntu datori să ’și des­chidă bine ochii asupra situațiunii, déca nu voiescu să se resolve de uă Conferință europeană ceia ce nu s’a resolvatu la timpu în țară; déca nu voiescu ca, în loculu puținului cu care potü ei înșiși salva intere­sele lorü și împăca cererile Euro­pei, să li se impună în sutită mai multă, punându-se în pericol­ inte­resele lor, cele mai viitale. Cea mai mare nenorocire pentru România ar­ fi întrunirea unor­ Conferințe europene, mai înainte de a se resolve de către țară totü ce o privesce în tratatulu de la Berlin. Atunci s’arü îndeplini ceia ce unii corifeii alü partidei conservatóre a declarată că doresce să se întâm­ple; atunci cestiunea Evreiloru s’arü resolve în afară, și în urmă și-ară găsi aplicația ne și în țeră princi­­piulu sta­bilitű de d. Maiorescu, că puterile europeane au autoritate­a de­cide despre noi, și noi avem­ dato­ria de a ne supune. Visula partidei conservatore, re­­presintată în Senată de d. Mano­­laki Kostaki și în Cameră de d. Maiorescu, ari fi realisata. In ce situațiune se va afla case atunci națiunea română ? La acestă întrebare să respundă represintanții națiunii, cari dispună astă­­­i de sortea patriei lor r­­ece, se va presinta una proiectă de lege Adunărilor­ legislative, care proiectă pre­­ciseza competința Delegațiunilor­ și a Par­lamentului austriacă și ungurescă asupra acestei cestiuni. S’a făcut o înțelegere între cele două mi­nistere și asupra cestiunii tratatului de co­­merciă cu Francia, care trebuie să se re­­înoiască. Berlin, 26 Septembre.— D. Sturdza, mi­­nistrulă de financie al­ României, a so­sită. Paris, 26 Septembre. — Le Journal des Débats anuncță că regina Engliter ei a a­­dresată împăratului Austro-Ungariei să scri­­sere spre a ’lă felicita că a chiemată pe baronulă de Haymerle la direcțiunea aface­­rilor­ străine ale imperiului și spre a ’î esprima speranța pentru întărirea bunelor­ relațiuni dintre Austria și Marea Britaniă.. Londra, 26 Septembre.—Sorrile primite din Afganistan spună că h­olera a isbuc­­nită printre trupele engleze de la Peshaver. Constantinopole, 26 Septembre. —­ Comi­­siunea de delimitare a fruntarielor­ bulgaro­­turcescă primeșce propunerea forței rela­tivă la stabilirea de căi militare prin Ru­melia Orientală până la Balcani. Viena, 26 Septembre. — S’a ținută m­ă consiliu de miniștri ai Austriei și ai Un­gariei, la care asistau și miniștrii comuni ai m­onarh­iei. S’a deliberată cestiunea le­gei armatei; se crede că miniștrii vor­ că­dea de acordă asupra tuturor c­hestiunilor­ importante ce suntă a se regula între Aus­tria și Ungaria ; negociările voră urma adî. Paris. 26 Septembre. — Guvernul­ din Petersburg a propusă puteriloru ca comi­­siunea, însărcinată cu regularea definitivă a punctelor­ de plecare, de pe malur­ stângă ale Dunării, ale fruntarielor­ bul­­garo-române, să se întrunăscă la Silistra în ziua de 15 Octobre. Se crede că pro­punerea a fost­ primită. Viena, 26 Septembre. — Impăratul­ Francisc­ Iosif a primită a­fi, înainte de a­­miedi, în audiență solemnă, pe toți miniș­trii ungari: cu acesta ocasiune, baronulă Arczy a depusă jurământală în calitate de nou ministru al­ Curții în cabinetulă un­gară, înlocuindă pe baronulă de Wenck­­heim, care a murită; numirea s­a în a­­cestă poștă se va publica oficială în cu­­renda. Conferințele între membrii cabineteloră austriacă și ungară se voră termina astă­ dî printr’ună mare consiliu, ținută suptă pre­ședința împeratului și la care voră asista toți miniștrii m­onarchieî. Miniștrii Ungariei voră pleca îndată la Pesta­­ită. Ense ca să ne läsuma a fi păcăliți, a­­cesta erit n'o voimă. Pentru politicii de o­­casiune curentulu pe care ni’să împinge Rusia în bracte ară deveni tota mai pu­ternică ; ea ară veni ense într’uă mare în­curcătură, déci ară trebui sĕ spună ce ne ofere Rusia, de­ore­ce este posibilă ca noi­­ înșine să devenimă victima dimpreună cu densa și încă mai multă de­câtă Rusia. Principiul­ nostru este să avemă în vedere ce am­ pute perde, ori nu să ne gândimă la câștiguri aventurose. Noi suntemă acum dintre acele popore cărora nu le mai este permisă să comită greșeli. Este să dovadit îmbucurătore despre uă schimbare estra­­ordinară în caracterul­ nostru națională că în facia celora mai seducătóre propuneri remâne mă atâtă de liniștiți, ba avemă chiară uă precauțiune exagerată. Décá prin­cipele Gorciakoff voiesce să ’și încoroneze cariera printr’uă aventură nesocotită, noi nu’i putemă promite de-a lua asupră­ no­uă jumătate dintr’ensa.* SERVIȚI STLU­TE LEG l­ A FI CU ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 26 Septembre. — țfiatul­ Wiener Abendpost desminte spirea respândită de curendii despre oă pretinsă schimbare a ambasadorului actualiz ală Austro-Ungariei la Paris, și adauge că cornițele de Beust se va întorce la Paris în primele zile ale lui Octobre, pentru a relua direcțiunea a­­facerilor­ ambasadei. Aceiași lojă, reproducândű articolulă pu­blicații de Gazeta Germaniei de Nord și a căruia analiză a fostă telegrafiată ieri (te­legrama de la 25 Septembre 4 ore sera­­cfice că observațiunile gazetei oficiase de la Berlin interpretă într’una modă daru și fidelii vederile manifestate în generală și în Austro-Ungaria. Atitudinea presei din Viena și a celei din Pesta în cele din urmă dile este vă dovedá că deducțiunile finale ale articolului citată mai susă voră găsi una simpatică resunetă în Austrie și în Un­garia. Viena, 26 Septembre. — In marele con­­siliă ală­turară miniștriloră m­onarchiei, ți­nută supt președința împăratului, tóte de­­cisiunile luate în conferințele prealabile au dobândită sancțiunea M. S. Intru­câtă privesce administrarea terito­­riilor­ turcesc­ ocupate de oștirile austri­în momentele prin care trece po­litica europena, credemü ca nu va fi fără interesă, pentru cititorii noș­tri, de a le pune supt ochi una în­semnată articolu, pe care­ le-a publi­cată d. Ch. Gabriel în Journal des Débats de la 20 a. c. și pe care Tu reproduceam mai la vale sunt ti­­tlulü „Francia și Rusia“. Francia și Rusia. Le National, care trece de organ ü alți ministrului afacerilor­ străine, d. de Waddington, respuni­ându la cochetările Rusiei pentru uă alianță cu Francia, țrice între altele : „Francia nu vre se sară de romane. Din tóte sfaturile principelui Gorciakoff păstrămă numai m­ulți, pe care voimă să­­ lă considerămă ca desinteresată: „Fiți tari!* Vomă fi, plecândă de la convingerea că garanția securității nóstre stă în puterea nostră materială și că tocmai atunci vomă fi lăsați în pace, cândă vomă fi în stare să purtămă resbelă. Enso a intra pe calea schim­bătore și periculosă a politicei active, de acesta ideă suntemă încă forte de­parte. „Ară fi nepoliticosă de­ a respunde cu trufiă la semnele de curteniă din străine, täte, căci în fine ele dovedescă că și noi figurămă ceva, că isolarea nostra nu e și­ Ece și articolul­ din Journal des Débats despre care vorbim­ mai susü . Nu a Franciei este greșala décâ s’a gă­sită amestecată, într’ună modă incidentală, în „resbelulü de condeiă” dintre Germania și Rusia. In lipsa de alte merite, ea are celă puțină pe acela de a înțelege că nu­­i­ se cuvine să intervină între puterile eu­ropene care simtă trebuința de-a schimba cuvinte neplăcute, și că are destulă de fă­cută la ea a­casă fără a mai lua parte la certurile intestine ale vecinilor ă­i ei. Ca și acela personagiu din Moliére, ea se gân­­deșce cu înțelepciune că nu trebuie să ’și pună degetulă între ciocană și nicovală. De aceia, îndată ce vede pe nesce vechie prie­tene intrândă în luptă, fiă chiară numai într’ună modă platonică, ea se trage fru­­muselă de­uă parte, lăsându pe comba­tanți să iesă care cum va pute. Vorbimü se ’nțelege de Francia oficială, represintată de guvernă și de majoritatea terei; căci și printre noi, ca pretutindeni, se află persone pe care inactivitatea opo­­sițiunii le obosesce (acestea la adresa du­celui Decazes, Nota Red.), care sunt­ forte întristate de-a fi de atâta timpü și pentru totă-dea­una eșilate de la putere, care se ostenescă de uă inacțiune personală, ale cărei neplăceri numai ele simtă, deși care, spre a atrage atențiunea asupra lorü, lu­­cruza necontenită se dovedescá publicului că, décâ li s’arü încredința din noă direc­țiunea diplomației nóstre, ele ne-ară­ta în fine alianțele care ne-aă lipsită penă a­­cum. Aceste persone scriă după placă is­toria trecutului sau profeții pentru viitoră • astă­eji ele istorisescă că în cutare sau cu­tare împrejurare nă scăpată patria și mâne ar­ta că, décà ară reveni la putere, facia lumii întregi s’arü schimba; ele dă amici credincioși, cari supt diferite nume aci stre­­coră în foile ușurele espunerea unei poli­tice așa cjisă seriosă, și aci se dacă se converseze cu personagie mari în vilegia­tură. La urma urmelor, ele repetă totu a­­celași lucru : Se ne suimă pe Gapitoliă și se dămă laudă Domnului .Se ne suimă pe Gapitoliă, căci noué ne datoréza Francia că a evitată noul aventuri resboinice, și se mulțămim­ă lui Dumnedeă, căci noi sun­temă totă­ d’a­una la îndemână, gata a reînoii acestă servițiu, séu, daca trebuie, chiară și serviție mai însemnate. Ne­ amă ocupa forte puțină de aceste inocente manifestări decà nu li s’ar­ atri­bui în străinătate uă însemnătate pe care nu o am de­locă. Acum câte­va săptămâni, le Figaro publica în suplementulü seu heb­­domedară­nesce articole destinate a rea­minti că Rusia ne ferise în 1875 de­uă nouă invasiune germană, și că numai mul­­țămită amiciei cancelarului seî pentru mi­­nistrul­ nostru de esterne de atunci ea ne făcuse acele bune serviție. Cunoscemü de multă acesta legendă pe care amu solută s’o apreciămă în diferite rânduri. S'o spu­­nemă ? Ni se pare că ea mai curentă a perduta prin reîmprospătarea încercată de Figaro. Astăf­i se recunosce că pericolul­ nu era așa mare și că draculă nu era așa negru după cum se dicea­mă­dinioră; se pute să fi fostă în Germania ore­care miș­cări de mâniă în contra nostră, case de aci și pene la că declarațiune de resbelă distanța era mare!

Next