Romanulu, septembrie 1879 (Anul 23)
1879-09-15
ANULU COVEPECI ȘI TREI VUJíSI;! Si 1 eieHpu Tüa. ANU,ANCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C ne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No.81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler , Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tötä Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPIjARPLU Redacțiunea și Administrații mea strada írdinnel 14 SAMBATA, DUMINECA 15, 16 SEPTEMBRE, 1879. LUMNEZA TE ȘI TEI FI.» ABONAMENTE.] In Capitalst și districte: una anii 48 lei; ștee luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarultil. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch markt. IN ITALIA la d. doctorö Gust»vo Croce. Vis San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refustt. 20 BANI E8EKPLARÜLC 1 Bucuresci, $ Răpciune. „Nu mai este că Europa“, ciise acum câțiva ani cornitele de Beust. Acesta tristă adevérit s’a recrutü de toți de la 1866 și pene ce se sfîrși Congresulu de la Berlin. In loculu Europei domni mai ântîia alianța celoră trei imperatori. La Congresulu de la Berlin, unde Europa întregă fu convocată, însăși alianța celor trei imperatori fu domnită de către Germania. Acestă domnire fu in bună parte, causa că însăși Rusia ies, din Congresă supărată, jicnită. In urmă lumea vetju cu surprindere iscându-se unii resbelü de condeia între foile ruse și germane. Acela resbelu a provocată póte visita ce o făcu imperatorele Germaniei nepotului său, imperatorele Rusiei. Visita imperială casă nu curmă resbeluri de condeiű. Elü se urmă și dobândi uă mai mare însemnătate, prin visita de unui caracteru curată politicescü ce o făcu principele de Bismarck comitelui Andrassy și imperatorului Austriei. Acesta situațiune atrage cea mai seriosa atențiune a tutorii puterilor. Românii au öasc datoria, mai multú decâtă oricare altă națiune, de a cugeta asupra acestei noui situațiuni și a se pregăti pentru tote eventualitățile. Agenția rusă zice că „politica actuală a d-lui de Bismarck este nefastă“. Organil principelui de Bismarck, Norddeutsche Zeitung, respunjândü la feluritele atacuri ale presei ruse,sice : „Totă ce se doresce, totă ce se caută a se consolida, este pacea generală pe maza tratatului de la Berlin.u Norddeutsche Zeitung adaugă că „Germania și Austria aă ună adversară comună de combătută și că acelă adversară este panslavismulă, pe care ambii cancelari vorü să’lü conțte și să’la oprescă“. Politische Correspondenz, organulă guvernului austriacă, ^zce din partea I : „Germania s’a silită a ține balanda egală între Rusia și Austria. Astăți Rusia, îndreptândă politica iei panslavistă contra intereselor Austriei, pune îndatorire Germaniei a alege între cești două vecini ai iei.“ In fine, ori ce certuri sau învoieli nează reserva viitorulă între puterile cele mari în genere și în parte între Austria și Rusia , trei fapte sunt asta<ji positive: Posițiunea critică a Turciei, mersură Austriei spre Oriunte, ceia ce provoca supărarea Rusiei și a panslavismului, și unirea, cu voie sau fără voie , a tutoră puteriloră pentru a face ca de uăcamdată tratatul de la Berlin să fiă pe deplină aplicată de către toți. D. Mârzescu ad jisă în Cameră că Rusia ne susține în ceia ce privesce cestiunea Israeliților. D. Vernescu s’a referită asemenea la acesta mare putere. Suntemă forte dispuși a crede că la St. Petersburg nu lipsesce dorința de-a nu ne sili sé deplinimă partea din tratatul de la Berlin care ne privesce. întrebarea este cnse : pate Rusia să se despartă de celelalte puteri în acestă cestiune ? Ori cine va voi să cugete nu se pote îndoai că tate puterile, amice sau inamice noue, sunt silite de propriele lor interese să facă a se respecta, de toți și pe deplini, tote clausele tratatului de la Berlin. Însăși Rusia—precum a demonstrată primulü ministru în discursul- seü din ședința de la 10 Septembre—este legată să susție îndeplinirea tutulor disposițiunilor a acestui tratatű. Este dorit peste putință ca eușii cei cari ificü că Rusia ne va susține în contra tratatului de la Berlin se credâ într’uă asemene susținere. Le-aui șoptită are acesta agenții Rusiei ? Amüsia aduce unü ataca din cele mai grave Rusiei, déca ama admite asemeni șapte. O spuna fiindu-ca gasescu uă analogiă între cestiunea Evreilor la noi și în Rusia? Derit apoi primulu ministru a citită în Cameră cele jiso în Congresü de către principele Gortschacov. Marele cancelarii a pretinsă să se înscrie în tratată următorea disposițiune, ca sancțiune : „Europa dându sancțiunea sea cea mai solemnă și cea mai obligatoria stipulațiuniloru tratatului de Berlin, înaltele părți contractante consideră totalitatea articolelorú presentului aetu ca formându una întregii de stipulațiuni, a cǎrora punere în lucrare ele se obligă a o controla și preveghia, insistându pentru uă esecutare complectă , conformă cu intențiunile lor”. „Ele își reservă a se înțelege, la trebuință, asupra mijlóceloru propune a asigura unii resultatu, pe care nici interesele generale ale Europei, nici demnitatea măritorii puteri nu le permite de a le lăsa să fie invalidată E cé declararea lămurită că Rusia va fi silită nu numai să susțină cele stipulate în tratatu, dorit încă să recurgă și la miijloce de esecutare, spre „a salva interesele generale ale Europei și demnitatea marilor puteri“. Pe ce temeiű derű, încă vă dată, unii din oposițiune înșelă națiunea și pună în îndouială buna credință a Rusiei, afirmându că ea va viola cele stipulate în Congresü prin propria iui adesiune? Fisionomia situațiunii este déja din cele mai posomolite. In resistența nostra la voința espresă de marile puteri nu am pute găsi nici una felu de sprijinit din nici oă parte. In acelașă timpu Europa ni se înfățișază într’un fașă din cele mai întunecate, în frământarea de remânuire pentru regăsirea echilibrului sau perduta. In acesta stare de lucruri, putere România să remână, fără a se espune celor mai mari pericole, într’uă situațiune nehotărîtă, ținută afară de familia statelor europene și lipsită de puternica garanție ce o procură relațiunile politice și diplomatice bine stabilite cu marile puteri europene? Bine este are ca națiunea română să fie considerată în afară, ca iapabilă de a înțelege marele interesă europeană, ce este legată de deplina aplicare a tratatului de la Berlin, și prin urmare neaptă de a îndeplini rolul atât de însemnată la care o destină Europa civilizată ? Cu cât bunele raporturi dintre marile puteri suntu mai puțină asigurate, cu câtu vedem ü rădicând lise nori ca aceia cavi planetă asupra relațiuniloru dintre Rusia deuă parte, Germania și Austria de alta, cu atâta trebuie să simți încredințați că se va pretinde de tóte puterile, și mai cu osebire de acelea ce dorescu menținerea păcii, că mai răpede aplicare a tratatului din Berlin. De aceia vedem că se pune cea mai mare stăruință pe lângă Turcia și Grecia de a ajunge la uă înțelegere asupra cestiunii fruntariilor , de aceia vedem puterile iritându-se în contra stării de agitațiune în care se află Rumelia Orientală. Spre a grăbi severșirea operei începute de Congresul de la Berlin se și vorbesce deja de întrunirea unor Conferințe europeane, cu misiunea de a face să se aducă la îndeplinire totu cea mai remasa neaplicata din tratatul de la Berlin. Aci este cela mai mare pericolu pentru România. Românii suntu datori să ’și deschidă bine ochii asupra situațiunii, déca nu voiescu să se resolve de uă Conferință europeană ceia ce nu s’a resolvatu la timpu în țară; déca nu voiescu ca, în loculu puținului cu care potü ei înșiși salva interesele lorü și împăca cererile Europei, să li se impună în sutită mai multă, punându-se în pericol interesele lor, cele mai viitale. Cea mai mare nenorocire pentru România ar fi întrunirea unor Conferințe europene, mai înainte de a se resolve de către țară totü ce o privesce în tratatulu de la Berlin. Atunci s’arü îndeplini ceia ce unii corifeii alü partidei conservatóre a declarată că doresce să se întâmple; atunci cestiunea Evreiloru s’arü resolve în afară, și în urmă și-ară găsi aplicația ne și în țeră principiulu stabilitű de d. Maiorescu, că puterile europeane au autoritatea decide despre noi, și noi avem datoria de a ne supune. Visula partidei conservatore, represintată în Senată de d. Manolaki Kostaki și în Cameră de d. Maiorescu, ari fi realisata. In ce situațiune se va afla case atunci națiunea română ? La acestă întrebare să respundă represintanții națiunii, cari dispună astăi de sortea patriei lor rece, se va presinta una proiectă de lege Adunărilor legislative, care proiectă preciseza competința Delegațiunilor și a Parlamentului austriacă și ungurescă asupra acestei cestiuni. S’a făcut o înțelegere între cele două ministere și asupra cestiunii tratatului de comerciă cu Francia, care trebuie să se reînoiască. Berlin, 26 Septembre.— D. Sturdza, ministrulă de financie al României, a sosită. Paris, 26 Septembre. — Le Journal des Débats anuncță că regina Engliter ei a adresată împăratului Austro-Ungariei să scrisere spre a ’lă felicita că a chiemată pe baronulă de Haymerle la direcțiunea afacerilor străine ale imperiului și spre a ’î esprima speranța pentru întărirea bunelor relațiuni dintre Austria și Marea Britaniă.. Londra, 26 Septembre.—Sorrile primite din Afganistan spună că holera a isbucnită printre trupele engleze de la Peshaver. Constantinopole, 26 Septembre. — Comisiunea de delimitare a fruntarielor bulgaroturcescă primeșce propunerea forței relativă la stabilirea de căi militare prin Rumelia Orientală până la Balcani. Viena, 26 Septembre. — S’a ținută mă consiliu de miniștri ai Austriei și ai Ungariei, la care asistau și miniștrii comuni ai monarhiei. S’a deliberată cestiunea legei armatei; se crede că miniștrii vor cădea de acordă asupra tuturor chestiunilor importante ce suntă a se regula între Austria și Ungaria ; negociările voră urma adî. Paris. 26 Septembre. — Guvernul din Petersburg a propusă puteriloru ca comisiunea, însărcinată cu regularea definitivă a punctelor de plecare, de pe malur stângă ale Dunării, ale fruntarielor bulgaro-române, să se întrunăscă la Silistra în ziua de 15 Octobre. Se crede că propunerea a fost primită. Viena, 26 Septembre. — Impăratul Francisc Iosif a primită afi, înainte de amiedi, în audiență solemnă, pe toți miniștrii ungari: cu acesta ocasiune, baronulă Arczy a depusă jurământală în calitate de nou ministru al Curții în cabinetulă ungară, înlocuindă pe baronulă de Wenckheim, care a murită; numirea sa în acestă poștă se va publica oficială în curenda. Conferințele între membrii cabineteloră austriacă și ungară se voră termina astă dî printr’ună mare consiliu, ținută suptă președința împeratului și la care voră asista toți miniștrii monarchieî. Miniștrii Ungariei voră pleca îndată la Pestaită. Ense ca să ne läsuma a fi păcăliți, acesta erit n'o voimă. Pentru politicii de ocasiune curentulu pe care ni’să împinge Rusia în bracte ară deveni tota mai puternică ; ea ară veni ense într’uă mare încurcătură, déci ară trebui sĕ spună ce ne ofere Rusia, deorece este posibilă ca noi înșine să devenimă victima dimpreună cu densa și încă mai multă decâtă Rusia. Principiul nostru este să avemă în vedere ce am pute perde, ori nu să ne gândimă la câștiguri aventurose. Noi suntemă acum dintre acele popore cărora nu le mai este permisă să comită greșeli. Este să dovadit îmbucurătore despre uă schimbare estraordinară în caracterul nostru națională că în facia celora mai seducătóre propuneri remâne mă atâtă de liniștiți, ba avemă chiară uă precauțiune exagerată. Décá principele Gorciakoff voiesce să ’și încoroneze cariera printr’uă aventură nesocotită, noi nu’i putemă promite de-a lua asupră nouă jumătate dintr’ensa.* SERVIȚI STLUTE LEG l A FI CU ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 26 Septembre. — țfiatul Wiener Abendpost desminte spirea respândită de curendii despre oă pretinsă schimbare a ambasadorului actualiz ală Austro-Ungariei la Paris, și adauge că cornițele de Beust se va întorce la Paris în primele zile ale lui Octobre, pentru a relua direcțiunea afacerilor ambasadei. Aceiași lojă, reproducândű articolulă publicații de Gazeta Germaniei de Nord și a căruia analiză a fostă telegrafiată ieri (telegrama de la 25 Septembre 4 ore seracfice că observațiunile gazetei oficiase de la Berlin interpretă într’una modă daru și fidelii vederile manifestate în generală și în Austro-Ungaria. Atitudinea presei din Viena și a celei din Pesta în cele din urmă dile este vă dovedá că deducțiunile finale ale articolului citată mai susă voră găsi una simpatică resunetă în Austrie și în Ungaria. Viena, 26 Septembre. — In marele consiliă alăturară miniștriloră monarchiei, ținută supt președința împăratului, tóte decisiunile luate în conferințele prealabile au dobândită sancțiunea M. S. Intrucâtă privesce administrarea teritoriilor turcesc ocupate de oștirile austriîn momentele prin care trece politica europena, credemü ca nu va fi fără interesă, pentru cititorii noștri, de a le pune supt ochi una însemnată articolu, pe care le-a publicată d. Ch. Gabriel în Journal des Débats de la 20 a. c. și pe care Tu reproduceam mai la vale sunt titlulü „Francia și Rusia“. Francia și Rusia. Le National, care trece de organ ü alți ministrului afacerilor străine, d. de Waddington, respuniându la cochetările Rusiei pentru uă alianță cu Francia, țrice între altele : „Francia nu vre se sară de romane. Din tóte sfaturile principelui Gorciakoff păstrămă numai mulți, pe care voimă să lă considerămă ca desinteresată: „Fiți tari!* Vomă fi, plecândă de la convingerea că garanția securității nóstre stă în puterea nostră materială și că tocmai atunci vomă fi lăsați în pace, cândă vomă fi în stare să purtămă resbelă. Enso a intra pe calea schimbătore și periculosă a politicei active, de acesta ideă suntemă încă forte departe. „Ară fi nepoliticosă de a respunde cu trufiă la semnele de curteniă din străine, täte, căci în fine ele dovedescă că și noi figurămă ceva, că isolarea nostra nu e și Ece și articolul din Journal des Débats despre care vorbim mai susü . Nu a Franciei este greșala décâ s’a găsită amestecată, într’ună modă incidentală, în „resbelulü de condeiă” dintre Germania și Rusia. In lipsa de alte merite, ea are celă puțină pe acela de a înțelege că nui se cuvine să intervină între puterile europene care simtă trebuința de-a schimba cuvinte neplăcute, și că are destulă de făcută la ea acasă fără a mai lua parte la certurile intestine ale vecinilor ăi ei. Ca și acela personagiu din Moliére, ea se gândeșce cu înțelepciune că nu trebuie să ’și pună degetulă între ciocană și nicovală. De aceia, îndată ce vede pe nesce vechie prietene intrândă în luptă, fiă chiară numai într’ună modă platonică, ea se trage frumuselă deuă parte, lăsându pe combatanți să iesă care cum va pute. Vorbimü se ’nțelege de Francia oficială, represintată de guvernă și de majoritatea terei; căci și printre noi, ca pretutindeni, se află persone pe care inactivitatea oposițiunii le obosesce (acestea la adresa ducelui Decazes, Nota Red.), care sunt forte întristate de-a fi de atâta timpü și pentru totă-deauna eșilate de la putere, care se ostenescă de uă inacțiune personală, ale cărei neplăceri numai ele simtă, deși care, spre a atrage atențiunea asupra lorü, lucruza necontenită se dovedescá publicului că, décâ li s’arü încredința din noă direcțiunea diplomației nóstre, ele ne-arăta în fine alianțele care ne-aă lipsită penă acum. Aceste persone scriă după placă istoria trecutului sau profeții pentru viitoră • astăeji ele istorisescă că în cutare sau cutare împrejurare nă scăpată patria și mâne arta că, décà ară reveni la putere, facia lumii întregi s’arü schimba; ele dă amici credincioși, cari supt diferite nume aci strecoră în foile ușurele espunerea unei politice așa cjisă seriosă, și aci se dacă se converseze cu personagie mari în vilegiatură. La urma urmelor, ele repetă totu același lucru : Se ne suimă pe Gapitoliă și se dămă laudă Domnului .Se ne suimă pe Gapitoliă, căci noué ne datoréza Francia că a evitată noul aventuri resboinice, și se mulțămimă lui Dumnedeă, căci noi suntemă totă d’auna la îndemână, gata a reînoii acestă servițiu, séu, daca trebuie, chiară și serviție mai însemnate. Ne amă ocupa forte puțină de aceste inocente manifestări decà nu li s’ar atribui în străinătate uă însemnătate pe care nu o am delocă. Acum câteva săptămâni, le Figaro publica în suplementulü seu hebdomedarănesce articole destinate a reaminti că Rusia ne ferise în 1875 deuă nouă invasiune germană, și că numai mulțămită amiciei cancelarului seî pentru ministrul nostru de esterne de atunci ea ne făcuse acele bune serviție. Cunoscemü de multă acesta legendă pe care amu solută s’o apreciămă în diferite rânduri. S'o spunemă ? Ni se pare că ea mai curentă a perduta prin reîmprospătarea încercată de Figaro. Astăfi se recunosce că pericolul nu era așa mare și că draculă nu era așa negru după cum se diceamădinioră; se pute să fi fostă în Germania orecare mișcări de mâniă în contra nostră, case de aci și pene la că declarațiune de resbelă distanța era mare!