Romanulu, iunie 1880 (Anul 24)
1880-06-11
5B8 totulu a fostü In zadaru péné acumü. Sultanulü este totudeuna gata sĕ făgăduiască, dérü făgăduelele séle nu suntă ținute din causa relei influințe a celora ce’să împresura. Este de prisosit d’a mai amenința, déca n’avemü de gându sé ne esecutămă amenințârile. Déca Englitera voesce se scape în adeverü pe Turcia, dérutotă d’uăda să se libereze și poporațiunea seî deuă rea guvernare, apoi trebue sé simți gata a merge ceva mai departe de cât e t numai a amenința. S’arü putea întreba cineva, de unde vine că Sultanul și consiliarii săi arătauă asemene îndărătnicie în ne-esecutarea făgăduelilor séle. Credu că adevĕrul este în aceea că partida fanatică anti-europeană ’î a vizíta în capulă Sultanului de la terminarea ultimului resbelü, că încercările predecesorilorü sel d’a introduce reforme europene în Turcia, s’au terminată numai prin aceea d’a face pe Turcia faleză și d’a provoca ultimul resbela. De aceea, fie acea partită, sé se încerce și elü acum, fără Europa se reformeze imperiulu sau după chipulu turcescü și musulmană. Unii din bărbații cei mai însemnați ai partitei Palatului și al guvernului actuală represintă acastă ideă, din ceea ce se pote vedea că ei voesc, să mergă înainte nu numai fără Europa, ci și desprețuindă directă, pe facă tractatură de la Berlin. »Încă două cestiuni importante merită a fi discutate, întâiă situațiunea Rumeliei Orientale, daca este vorba a se esecuta tractatură de la Berlin, apoi trebuie mai nainte de tote să se pue ună capătă procedării lui Aleco-pașa și a consiliarilor săi bulgari. Alegerea lui Aleco-pașa a fostă în orice casă uă alegere nenorocită, déca trebuie să se esecute în adevera tractatură de la Berlin. Starea lucrurilor din Macedonia și Albania pretindă o deosebită considerațiune. Alipirea Sofiei la Bulgaria a fostă pericolosă pentru esecutarea tractatului de la Berlin, întrucâtă este vorba a se ține semă de Rumelia Orientală și de alte provincii ale imperiului turcesc din Europa și în presupunerea că a esecutată intențiunea pentru că adevărată esecutare a tractatului. Prin alipirea Sophiei la Bulgaria i s’a deschisă acesteia porțile spre Macedonia ajutând’o a impedica ținta tractatului. Pentru Armenia trebuie să se facă imediată ceva. Armenii așteptă uă Armenia autonomă, déca nu jumătate independinte. Dérü orîce încercare d’a ajunge la acesta, ară conduce acum la măréü, déca nu chiară la măcelărirea Armenilor, căci ei formeza minoritatea poporațiunii. Nu trebuie să perchemă din vedere pe Kurjî. Musulmanii din Asia Mică au aflată despre sorta coreligionariloră lară de prin provinciile creștine autonome din Turcia de Europa, și nu se vor supune de șigură fără resistință unui asemenea tratamentă. Nici Rusia n’ară consimți la uă autonomie a Armeniei, și orice încercare de independință a Armeniloră, s’ară sfirși printr’uă absorbire a Armeniei în imperială rusă. Armenii au dreptul ă la uă bună guvernare, la uă parte drepta în administrațiunea locală și la introducerea imediată a reformeloră făgăduite. Déru pen’ac nu s’a făcută mai nimică spre acesta. Numirea lui Rustem-pașa promitea multă bine, énse ela n’a putută să primescă acestă poștă din causa bulei sale. »D. Layard își termină depeșarea cu următorulă resumată : Bărbații de Stat, turci și funcționarii patrioți, precum și Turcii inteligenți înțelegă destulă de bine pericolele ce amenință imperială și suntă gata a primi mijloce radicale spre a înlătura acele pericole. Dejii cei mai însemnați dintre acești bărbați au fostă tocmai din astă cauză exilați. Mahmud Nedim , Safvet și Kaheddin sunt singurii bărbați cu importanța în Constantinopole. In genere domnesce convingerea că singurele măsuri pentru salvarea Turciei sunt: concediarea imediată a ministerului actuală , depărtarea din Paiață și întârzicerea de a intra la Sultană a acelor bărbați cari exercitauă rea influință asupra lui, apoi uă mărginire eficace a puterei arbitrare a Sultanului, introducerea răspunderii ministeriale , lărgirea puterii valilor și întrunirea Camerilor, precum este prevădută în Constituțiune, săă averi unei corporațiuni representative în Constantinopole și a adunărilor locale prin provincii. Turcii cei mai inteligenți sunt convinși, că pene nu se voră introduce aceste lucruri nu voră fi esecutate reformele cerute de puteri și făgăduite de Sultană. Layard împărtășeșce în mare parte acesta opiniune. După părerea sa, puterile au dreptul ă se cera convocarea Camerilor, de vreme ce Savfet pașa a comunicată puterilor că Constituțiunea otomană represintă încă legea fundamentală a Turciei, și convocarea Cameriloră n’a fostă amânată pentru ună ană decâtă din causa impregiurărilor estraordinare. * Cartea Albastră mai conține ancară depeșă a lordului Granville către sir Henry Layard, cu data de 30 Aprile, prin care lordul Granville comunică cuprinsul primei sale întrevorbiri cu Mușurus pașa. Acesta l-a esprimatu adesea ori mai înainte chiar convingerea, că, daca cabinetul Gladstone arü fi rămasa la putere, Turcia arü fi fosta scutită de reula care a bântuit-o. Lordul Granville declară că a făcută pe Mușurus pașa se înțelegă, că, daca arü fi fostu la putere una guvernă liberalii, arü fi esercitatu-o astafelu de influință amicală, încâtă arü fi impedicatü cele ce s’au întâmplată. Lordul Granville mai asigura pe Musurus pașa că politica actualului cabinet englesa este lămurită ; el a gasit tratatulü de la Berlin ca una fapta îndeplinită , dar o mare parte din stipulațiunile lui mai importante sunt neesecutate. Engliteza speră în cooperarea cordială a Turciei și a altora puteri pentru esecutarea tractatului. Lordul Granville rugă pe Musurus pașa să comunice acestea Porții. Englitera nu voeace să întrebuințeze amenințări contra Turciei, darii tate intimațiunile vor fi esecutate functualmente de Englitera. Totuși lordul Granville speră că nișce asemenea intimațiuni nu vor fi trebuinciose. Uă depeșă a lordului Granville către d. Goshen, cu data de 20 Maiü, anuncă următorele : Guvernul englesa a aflată de la sir Henry Layard, că Sultanulü cugetă sé adune din nou la Constantinopole Parlamentulu turcescü. Deși la prima întrunire a Parlamentului turcesc, mai multe lucruri au pretinsă uă schimbare în compunerea, constituirea și procedarea lui, totuși guvernul englesi consideră principiulü parlamentară, care represintă tóte clasele supușiloră imperiului turcescu, ca una ce buna, și guvernulu englesü rogă pe Esc. Vostră a’și întrebuința influință spre a încuragia pe Sultană, la casa cândü arti sta la înduoielă, se convuce Parlamentulu și să permită în Parlamentă libertatea desbaterilorü. In ultima depeșă a lordului Granville către d. Goshen, cu data de 1 Iunie, nu este importantă de câta pasagiului, că, în privința rectificării fruntariilor grecesc!, guvernulu englesü este de acordă cu celelalte puteri de a considera ca unü refușa întârzierea Porții de a respunde la propunerea lordului Salisbury, și că din astă causă se va întruni Conferința la Berlin. Pretutindeni depeșa d-lui Layard este considerată ca documentula celă mai importantă din Cartea Albastră, se zice că publicarea iei trebuie să serve ca acta justificativă ale guvernului pentru seriosa acțiune ce cugetă să întreprindă cabinetul Gladstone contra Turciei, caracterului cu care trebue să fie înzestrată acesta comisiune și ală principiului mandatului iei chiară. Déca Sublima Portă n’a dată pene acum nici ună respinsă definitivă, apoi causa este că ea a așteptată și a sperată că se va ține sema de aceste obiecțiuni. »După ce guvernul imperială a recunoscutu imposibilitatea unei înțelegeri directe între Turcia și Grecia din causa chipului de a lucra ale acestei puteri și din cauza pretențiunilor ei, recunoscândă negreșită și Europa acesta imposibilitate, elă nu putea sé aibă altă dorință, și nici n’a avută de faptă alta, decâtă aceia d’a vedea puindu-se în aplicare mijlocirea prevădută în articolul 24 din tratatul de la Berlin. Acesta mijlocire, pe care ’șî-aă reservată-o puterile, spre a o oferi ambelor părți pentru înlesnirea negocierilor ulteriore, o dorimă și acum în totă sinceritatea, căci singură ne pare în stare de a aduce uă răpede soluțiune a acestei cestiuni. Puterile sunt naturalmente singure competinte să decidă asupra chipului cum trebuie se proceda la mijlocirea pe care voiescă s’o ofere ambeloră State, și Sublima Portă n’ară avea nimică de obiectată contra proiectatei conferințe, déca informațiunile date relativă la acestă obiectă de nota Esc. Vóstre, n’ară avea aerulu d’a arăta că represintanții puteriloră suntă chiemațî sé se nisce otărîri care suntă incompatibile cu ideia și caracterul unei mijlociri. Sublima Portă a fostă în lotă d’a uina de părere că mijlocirea puterilor va trebui să constea mai ’nainte de tóte în aceea, d’a elamina, d’a discuta și d’a admite cutare sau cutare proiectă de rectificare a fruntariilor, adresându-se totă-două-dată la ambele puteri, și mai cu deosebire la aceea care este chiemată a face tote sacrificiele. Acesta convingere, bazată pe stricta respectare a spiritului și cuprinsului articolului 24 din tratatul de la Berlin trebuie se escludă greaparată orîce îngrijire despre mă atacă contra independinții guvernului imperială și contra libertății otărîrilor ei. Déca acesta a fostă ideia puteriloră, adică décaotărîrea ce trebuie să se ia, după nota Esc. Vóstre, de către represintanții lor, în Berlin nu are altă scapă decâtă a pregăti acțiunea împăciuitore care este destinată a procura oă înțelegere mărturisită de bună-voie de una din acele puteri care se află în posesiunea teritoriului, apoi guvernul imperială liniștită în privința independinței sale, nu va mai avea altă grijă decâtă a corespunde propunerilor, ce-i voră adresa în acesta privință puterile mijlocitore. »Intru ceea ce privesce comisiunea care, după Nota Esc.-Vestre, trebue să se ducă la faca locului spre a regula cestiunile de amănunte care suntă legate de traseulă generală, apoi credă de a mea datorie se declară Esc. Vestre că acesta comisiune, după regulele și usurile esistânde, nu póte avea altă mandată decâtă d’a aplica pe térámu linia asupra căreia puterile au căzută de acordă cu Statulă care este chemată a ceda ună teritoriă. Nu voiă încheia acestă răspunsă la prima parte a Notei Esc. Vestre, fără a ve ruga în numele guvernului imperială să luați adtă despre otărîrea sea d’a înlesni sarcina puterilor mijlocitore. »încredințată despre dreptatea și bunăvoință guvernulu Máj. Seile.............și ale celora-lalte puteri semnatare tractatului de la Berlin, Sublima Portă va profita de verîce ocasiune spre a da probe Europei despre bunăvoința și mlădierea sa.1 este prea multă interesată și angajată în peninsula balcanică, spre a rămâne afară din rocă în momentul decisivă. Cine nu ține socotelă de Austria, va face negreșită socotela fără birtașă și va fi pute nevoita să plătescă în urmă socotele neplăcute“. Răspunsulü Porții la Nota identicii. Eacă în întregul séu, după Fremden Blatt, respunsulü data de Porta la Nota identică a puterilor : »Amü primită Nota ce Esc. Vostră ’mî a făcuta onorea de a-mi adresa, la 11 Iunie, în privința unoră stipulațiunî din tractatură de la Berlin. »Esc. Vostră îmi va permite să’i vorbescă mai ântâiă și numai despre prima parte a acestei Note, care se raportă la rectificarea fruntarieloră grecescă. Acesta pretinde ună răspunsă imediată din causa intențiunii ce du puterile de a întruni la 10 Iunie pe ambasadorii loră într’uă conferință la Berlin, care va trebui să se ocupe de acesta rectificare. Nu voiă neglijense de a comunica Esc, Vestra răspunsulu Porții și la celelalte două întrebări, pe care Nota Esc. Vestre le adresejá de asemenea guvernului imperială. »Propunerea marchizului de Salisbury, relativă la trimiterea unei comisiuni internaționale la facia locului, spre a oțărî rectificarea fruntariilor, a dată de faptă naștere la seriose obiecțiuni din partea Sublimei Porți din punctul de vedere ală ROMANULU, 11 IUNIU 1880 Austria, Germania și presa rusă. Reserva ce Austria și Germania au observată în aceste din urmă timpuri fadă cu cea mai mare parte din cestiunile europene, dă ocasiune ziarului Golos se jiră că Austria și Germania au fostă de totă date la uă parte în Orientă, în câtă nimeni nu mai vorbesce de ele, nimeni nu mai întreba de ele și se probeza că este uă absurditate idea ce domnea că Austria, susținută de Germania, va juca primulă rolă în Orientă, și că diplomația rusă nu va lipsi să tragă din acesta schimbare consecințele trebuinciose. La acestea răspunde St. Petersburger Zeitung prin următorele cuvinte : «Indemnul ziarului Golos de a trece în cestiunea orientală peste Austria la ordidinea jilei, ni se pare — chiară și décá Austria a luată pucină în aceste din urmă săptămâni la politica activă orientală și a observată uă arecare reservă — pucină plausibilă, ba âncă forte ușoră. Austria DIN MACEDONIA La République "Frangaise de la 5 Liniă a publicată un corespondință din Salonică pe care ne grábimű a o reproduce, și cum fundă că va fi citită cu ună deosebită interesă de oricare Românii. E co acea scrisore : Salonic.d. 24 Maiü Făcăndu-mă, nu avocatură Greciloră — n’ași refuza să mă facă acesta decà așă putea face cu orecare succesă—ci ecoulă simțiminteloră și ală apreciărilor ă loră, v’ama represintată în rendulă trecută cestiunea cuțo-vlahă ca uă cestiune care n’ară ave mare însemnătate din puntură de vedere personală și națională. Fără a voi de astă data sé pledezü causa cuțo-vlahă, suntă datoră imparțialității de a espune argumentele, pe care le daă Românii în favorea revendicăriloră loră , și care, e cu neputință a o nega , suntă departe de a fi lipsite de valore. Ei au în partea loră autorități seriose și scrierile lui Pouqueville, Boué, Thunmann , colonelul Leak, d’Heuzeg, Bolintineanu , Picot , pe care cititorii Republicei Francese aă învățată a’l cunosce, precum și alții, trebuiescă fără nici că índouieli să fie luați în considerațiune și sĕ împedice de a trage conclusiuni ușurele. Este bine a cauta, nu ji că a se edifica într’un mod neresturnabil, căci ambițiunea ară fi prea mare, dorü a se lumina puțină asupra cestiunii macedonene și a o examina supt diferitele sale aspecte de órece ea este și va fi multă timpă încă unulă din isvorele greutăților, ce prezintă multipla cestiune a Orientului, cu atâtă mai multă fiindă că cele ce se petrecă în Albania trebuie fatalminte să aibă că contralovitură în părțile nóstre. Ce șică Grecii ? Că nimică nu este mai puțină dovedită decâtă originea română a Cuto-Vlahilor ; că limba vorbită de aceștia n’are decâtă uă înrudire forte depărtată cu limba română ; că ei nu se folosescă decâtă de bisericile și descotele grecesce, că tendințele și aspirațiunile loră suntă grecescî, cu ună cuvântă, că, décá Cuțo-Vlahii nu suntă greci, eî suntă celă puțină forte grecițî. Macedo-Românii — căci pentru Români numirea de Țînțari n’are nici uă noimă, și Cuțo-Vlahî, adecă Vlahi șchiopi, este ună termenă de dispreță pe care eî îlă respingă — ocupă totă teritorială care se întinde de la Achrida pené la Mora și de la Coyani pené la Marea Adriatica în apropiere de Durazzo. După Thunmann,eî formeza un o poporă mare și numerosă. Reprezintă jumătate din poporațiunea Franciei și trei pătrare din a Macedoniei și a Tesaliei.* Intru ceea ce priveșce Macedonia, totă partea apusană, despărțită prin diagonala ce s’ară trage de la Kopuili la Salonică, cuprinzândă Vodena, Ostrov, Florina, Monastir, Prelep, Ochrida, Reina, Fornovo, Gastoria, Cojani, Ianina, cu districtele de prin prejură , la răsărită Serces și satele d’imprejură, ar putea fi privite ca ună teritoriă exclusivă română. Câți suntă cî, acești Macedo-Românî transdunărenî, adecă cari trăiescă în Tracia, Macedonia, Tesalia, Epiră și Albania ? Aici statistica orientală intră în domeniul fantasiei sale. Căci nu trebuie să uitămă că statistica oficială, regulată și precisă, este ună obiectă de luxă în ținuturile nóstre. Trebuie dorit să ne raportămă la aprecierile naționale, mai multă sau mai puțină desinteresate, la ale cálătorilor, și ele variézá cu deosebire cele mai simțitore, deja ale căroră cause potă fi recunoscute și înțelese. Boné numără vre-uă 600,000 Macedo- Română ; dora elă nu cunoscea totă întinderea elementului română, răspândită pe la Secres, Vodena, Monastir, în Tesalia orientală și în Albania. Colonelul Leake găsia 500 sate macedo-române în Macedonia, Tesalia și Epiră, adecă vre uă 500,000 locuitori. Eco déru ună minimuma. Însă cifrele acestea datză două jumătate de secolă , poporațiunea s-a sporită de atunci și afară de acesta unulă sau celalalta dintre acestî călători, cu mijlocele de investigațiune forte incomplete ce esistaă p’atuncî, n’aupututu basa clasificațiunea loră de câtă pe limbă și cultă ; eî bine, comercianții și meseriașii macedo-români din orașă vorbescă mai bucurosă grecesce, pentru înlesnirea relațiunilor loră; câtă despre cultă, vomă vede că in acea epocă era cu neputință de-a urma altulă decâtă celă practicată de clerulă grecă. Și déca venimă la interesele contimporane, găsimu cu totul alte cifre. D. Bolintineanu, evalueza pe Macedo-Românî 1«. 1,200,000; d. Bălăcescu, care a cutreerată fiecare orașă și fiecare sală din Peninsulă, la 2,800,000. Câtă despre ultima Blue-Blook (Cartea Albastră a Englitezei) ea nu numără de câtă 50,000 numai la fruntariile turco-grecești. Se ne mulțămimă cu cifra adoptată de d. Bolintinenu, 1,200,000. Nu merită care să deștepte atențiunea, și congresulă din Berlin, care nici n’a voită sĕ examineze memorială ce i-s’a presintată în acésta privință, n’a manifestata elă are uă pré mare nepăsare față cu nișce interese care aveau totă așa de bine ca și altele cuvintele foră de a fi ? De la acesta cestiune a numărului se trece că la aceea a origine!; aici ără ne aflămăpucină în domeniul problemeloră, deorece ni se presintă patru sisteme. După una, Macedo-Românio ară descinde de la vechii Traci, cari primiseră de la colonii militari din Roma limba latină ; după cealaltă, eî ară ave aceiași origine ca și poporațiunile române din Dacia. A treia opiniune ară voi ca deșertarea Daciei să fi fostă deplină supt Aurelian, otărîlă a adăposti aceste poporațiunî în contra barbarilor, dincolo de Dunăre, de unde nu s-ară fi reîntorsă în patria lor, decâtă prin secolulă ală douăsprezecelea , case lăsândă pe noulă teritoriă ocupată uă fracțiunea emigrațiunii, origina grupelor romane actuale din Olimp și Pindă. A patra opiniune în sine voiesce se susțină că în epoca retragerii lui Aurelian Românii se desbinară în două grupuri, dintre care unulă se așezâ în Mesia , Bulgaria de astăzî, era cela-lalta căută mă refugiu în Carpații septentrionali. Oricum ară fi, de ne vomă întorce până la Daci, sau de nu vomă pleca de câtă de la coloniile militare romane, există în originea Românilor și a Macedo-Românilor o punte de contactă învederate; obiceiurile, serbările, superstițiunile sunt aceleași ; Rusaliile, sărbători numite cu același nume în amândouă limbile și care constă în a duce rose pe mormintele celor morți; Filipii, care se practică în primele săptămâni ale postului și în timpul cărora se facă colaci, care se împartă pe la amici și pe la trecători în ziua de anulă npă, copii macedo-români preumblându-se cu oă ramură de măslină, pe când în România, lipsindă asemenea ramure naturală, copii față de cele artificiale (sarcove). Moșii, sau sărbătorea străbuniloră, care e totă așa spre nordă ,ca și spre sudă de Dunăre, și obiceiur ă, care există atâtă în România ca și în părțile balcanice, ca poporațiunea să bată cânii într’uă ji din luna lui Februarie în amintirea luării Romei de către barbari. Două deci de alte exemple de același felă suntă ușoră de citată. Tóte acestea n’au óreuă însemnătate reală? Intrucâtă privesce limba, Grecii jică : »limbile cuțo-vlahă și română formeza două dialecte diferite: puneți faciă în faciă pe ună Macedo-Română și ună Români, eî nu se vor înțelege și unulă dintre cei d’ântâi, d. Rosa, voinda sĕ publice uă broșură asupra cestiunii naționale, uă scrise în limba grecă, éra nu în cea cuțo-vlahă.* »E adeveratu, că elă vă scrise grecesce, respundă Românii, énsé elă voia să fiă înțelesă în același timpă și de Greci și de compatrioții sei.‘ Macedo-Româniî dă acum un ziar Frățilia între Dreptate, care se publică în limba cuțovlahă și în cea greca. Ei bine, Românii o înțeleg perfect. Origina latină este, ce e dreptă, lesne de recunoscută in testul ă macedoromână și cuvinte ca acestea, pe care leamă luată ca întâmplare dintr’unii numerii ,adunare, discutată, noștri, politici% suntă destulă dovadă ; câtă despre vorbă, acésta petru de cunoscere a tutuloru limbilor, ele este identică același prin moduri, prin timpuri și prin conjugațiune. Remâne în fine cestiunea cultului și a scóleloru. Fără índoaiela Macedo-România se ducă la bisericile grecescî, unde oficială se face în limba grécă. Causa e énsé forte simplă: décà eî n’au biserici române, este pentru că toți clericii sunt autoritari, pentru că clerulă grecescă s’a ferită forte bine de a face escepțiuni și pentru că Fanarulă ține totă atâta câtă și Vaticanulă la acea ce își închipuiesce a fi drepturile sale. Ajutați de Greci, funcționari ai Portei și de Turci cari se temeau fără cuvântă de întinderea elementului română, elă a iu-