Romanulu, octombrie 1880 (Anul 24)

1880-10-24

976 urmatorele despre o întrevorbire cea avută cu d. de Giers : >D. de Giers vede în termenulfi de trei septemâni ce este vorba s i se acorda Porții pentru esecutarea memoriului de la Berlin, după care va urma apoi demonstrațiunea navală, ună micjlocii care va da în cele din urmă resultatu. D-sea speră că acesta mijloca va produce în Constantinopole uă spaimă bine-facotare și probabilmente, ceea ce ară fi și mai de dorita, va scuti chiar pe puteri de trebuința d’a precede la demonstrațiunea navală. »Totuși, déca acesta demonstrațiune va deveni trebuinciosă, apoi d-sea doresce ca ea să n’aibă caracterul unei semi-măsurî, căci atunci s’arü pierde arășî efectul a iei. »De aceea d-sea păru cam contrariată de primele reserve făcute de Es. Vostră, »ca principele Muntenegrului se nu flă în»demnata a începe ostilitățile, ci acesta să »fie lăsată la aprecierea lui,» și observă că cu chipulă acesta se prejudiciază chiarö mai din nainte însemnătatea propunerii englese »de a l ajuta a lua in posesiune Dubigno chiarö cu forța. Totuși d-sea se supuse argumentelor despuse de Es. Vostră, că puterile nu potü se ia asupră-le față cu Muntenegru răspunderea pentru ună nesuccesă eventuală, și în cele din urmă dise, că totală va depânde de atitudinea cea înțeleptă a principelui Muntenegrului și de sfaturile ce va voi să accepte. »Intru ceea ce priveșce cela d’ală doilea punctă, d. de Giers este în totală de acordu cu Es. Vostră, ea uă desbarcare de trupe să fie cu totulă înlăturată. Uă asemenea măsură trece de sine și peste înțelesul unei demonstrațiuni — sau că este de ajunsă numai aparițiunea vaselor străine de resbelă pe costă, spre a esercita asupra poporațiunei uă siluire morală, sau că puterile trebue să se învească asupra unei procedări militare active — uă întreprindere a cărei însemnătate nu trebue perdută din vedere, care pate forte ușoră să tulbure acordală puterilor, și care ară putea să fie mai curăndă desavantagiosă decâtă avantagiosă scopului propriu. De altmintrelî, în propunerea englesă comunicată aici, nici nu este măcară vorba despre un desbarcare de trupe. Ș’apoi, nu tocmai noi vomă fi aceia cari vomă trimite trupe acolo.* Dintr’uă notificare pe care vă găsimü într’uă depeșă a însărcinatului cu afacerile austriace la Londra, pare a resulta că guvernul o englesă a propusă cabinetului austriacă se ie inițiativa în cestiunea demonstrațiunii navale, dorit că jbarouală de Haymerle a refulată. E că ce se zice între altele în acesta depeșă care portă data de 25 Iulie JSSO: »In privința amenuntelorü demonstrațiunii navale, lordulă Granville îmi dise că se va chibzui cu lordulă Northbrook, și apoi va comunica imediată puteriloră propunerile sale, afară numai decatsc. Vostră nu doresce cumva se ia inițiativa în acesta privință.* In negocierile cari s’au urmată asupra redactării Protocolului de neinteresare, baronul ă de Haymerle stărui în aceea ca sfera de acțiune să cuprindă cestiunea grecă și cea muntenegreai Despre motivele acestei propuneri el se exprimă în următorea depeșă : Baronulu de Haymerle către cornițele Goluchowsky în Paris. Telegramă. Viena, 30 iulie 1880. »Esc. Vostră a putută, din telegrama engleză asupra protocolului de neinteresare precum și din telegrama nostră de la 24 iulie, a putută să cunoscă espedițiunea politică de la 28 curentă. »Ambasadorulă franceză mă întrebă cari suntă motivele ce ne facă a propune intercalarea cuvinteloră »în privința cestiunii muntenegrene și eventuală a celei grecescî,* adăugândă că acesta ar putea produce în publică impresiunea, ca cum pentru alte cestiunea nu trebuie să se observe aceiași neinteresare. Ii răspunsese, că amă crezută trebuinciosă intercalarea de mai susă , de vreme ce cazuri precedente puse înainte de lordul Granville se raporta totu numai la cestiuni concrete și de vreme ce nu pute să fiă vorba, fntr’uă acțiune comună a puterilor, de câtă numai de cestiunile grecă și muntenegrenă. »Vérogu a comunica în modă confidențială aceste argumente d-lui Freycinet, și a’I arăta că noi privim ca forte vagă espresiunea de »any arrangement,* și că mai alesă nu dorimă a se ivi tocmai prea multe arangiamente micî, care ară putea să conducă la nouă greutăți. D. de Freycinet va putea găsi cea mai bună finiserie a sea despre neinteresarea noistră, chitră în faptulă că voimu a se esclude cuventulă de »ună aragjamentu precare. Baronulü de Passetti către baronulü de Hayrnerle. Telegramă. Berlin, 29 iulie 1880. »Guvernula francesă, după cum anunță că telegramă a ambasadorului germană din Londra, aderă la Nota identică în privința Muntenegrului cu condițiunea ca la demonstrațiunea navală să nu se ia trupe de desbarcare, și să nu se tragă nici mă facă măcară. »Guvernul engleză a primită prima condițiune, cheră asupra celei d’a doua se negociază încă.* Următorea telegramă ne dă uă ideă despre câtă de reservata a fostă Germania în toată acesta afacere : Cavalerulă de Hengelmuller către baronul de Haymnerle. Telegramă î Londra, 10 Augustă 1880. »Principele de Bismarck a respinsă netedă propunerea făcută de lordulă Granville d’a însărcina pe cornițele Hatzfeld să conducă în numele colegilor ă șei negocierile cu Porta, și a declarată aici ori că o asemene procedare n’ar fi nici de cum corespundétare cu atitudinea de pené acum a Germaniei. Acum, lordulă Granville este de părere că ar fi multă mai bine daca ambasadorii din Constantinopole ară aranja între dânșii stipulațiunile pentru chipul de cedare către Muntenegru , le-ară așeza într’ună memoriă și le-ară presinta apoi Porții prin cornițele de Hatzfeld, ca decană. »Mai nainte d’a se începe demonstrațiunea navală, se va face încă oă încercare d’a influența asupra Porții cu sfaturi seriose.* Baronulü de Haymerle către baronul de Calice în Constantinopole. Viena, 14 Septembre 1880. »D. Göschen a primită instrucțiuni ca, acum când este forte apropiată înmânarea Notei colective în privința cestiunii muntenegrene, să țină ună limba giă aspru și seriosă față cu Porta și să esprime că va îndeplini fără întârziere îndatoririle iei. Bine-voescă Es. Vostră a lucra în același sensă, a-î arăta răspunderea care apasă asupră-i și a-î pune în vedere pericolele la care se expune prin orice altă întârziere. Punei-ve și cu ceilalțî colegi ai d-v. în înțelegere în acesta privință. Se scie deja ce puține resultate au dată aceste sfaturi. Urmeza apoi Nota colectivă a puteriloră de la 15 Septembre, răspunsul Porții de la 22 Septembre cu cele trei condițiuni, apoi Nota colectivă a puterilor de la 26 Septembre, Nota Sultanului de la 8 Octombre, care a provocată atâta ferbere și întristare, și în fine declarațivul Porții de la 11 Octombre, prin care se anunță pacinica predare a Dulignel. Cu aceste documente, pe care le-amă reprodusă deja în întregul lorst, se încheiă acestă capitolă ală Cărții Roșii, citeți, cari se potă citi curentă pe cărțile vechi, și prin scóle nu se învață nici cum pe cărți imprimate cu litere străine. Apoi, mai este forte simțită astăzi necesitatea de a se face și pre cari mici corecțiuni acestora cărți, măcară în privința stilului. Despre cestiunea seminarieloru, voiă zice numai arâtă că fiecare din noi trebuie să se fi convinsă că, în secolul de lumini în care trăimă, biserica singură a rămasü îndăretă atâtă cu unele instituțiuni și forme cari, după natura loră, pot fi susceptibile de precari modificări fără a atinge întru nimică fondură, și mai alesă biserica a rămasa îndărătă cu clerul ă iei. Preoțimea are trebuință de mai multă lumină, ca să potă răspunde datorielor sale în mijloculă poporului ce merge repede către civilizare. Deră asemenea luminare este departe de a o putea căpăta în seminariile nóstre actuale, și mai alesă în cele numai cu 4 clase. Aicea candidații de preoție nu capătă de câtă numai nișee noțiuni din tote, și le lipsescă cu totulă, ceea ce este mai principală, ceea ce este sufletulă instituției divine a preoției, studiul Sfântei Scripturi. Veți recunosce, suntă sigură, prea sânțițilorü și iubiți frați întru Christos, că de nimica nu este mai străină astăzi preotulă ca de Sânta Scriptură, după care datoresce a învăța, mântui și fortifica pe alții. Mai adăugîndu-se lipsa totală de educația biserească, pe care candidații de preoție n’o potă căpăta de câtă în institute bisericescî, nu ca esterni, ci numai ca interni. Din sesiunea trecută, ațî alesă comisiuni cari să se ocupe cu elaborarea de proiecte în ambele aceste două privință. Asemenea proiecte urmeza a fi discutate în acesta sesiune ; se va face, crede, acesta. Datoria mea énsé, este de a vă ruga, și a vé ruga cu stăruință, ca să nu mai lăsămă neresolvate aceste cestiuni, de la care, amă curagiă a o declara, că atârnă totă viitorulă sântei nóstre biserici. Fie ca Domnulă nostru Isus Christos să ne ajute ca, atâtă aceste cestiuni, câtă și cele alte, ce se voră presenta, să le resolvămă în folosulă și prosperarea sântei Sale bisericei. Amină. 1 Archiepiscopă și Mitropolită Ungro- Vlahiev, Primară României, președintele Sf. Sinod, Calinich ă scrisore a institutului S-ta Maria. 1) In momentulă cândă mĕ pregălâmă se adaugă pe lângă precedentele mele trei articole âncă anulă, totă ca comentariă la raportul ă comisiunea de anchetă, și în care ’mî propuneamă se cercă a’mî da semn despre ceea ce aă putută înțelege membrii comisiunea supt cuvintele : »Aceste constatate, supt seminații se credă obligația vé atrage atențiunea asupra abaterei grave, ce resultă de la legile țăreî,* mi se aduseră scrisore, după ală căreia este moră, jură că n’amă fostă în stare să ghicescă distinsa iei proveniență și marea onore ce mî făcea institutulă prin maiestra sea penă. Surprinderea momentană învinsă, care , trecă-mise, aostă din cele mai plăcute, mă a’mî împlinită detoriă de conveniență, esprimândă sincerile mele mulțămirî domnișorei corespondente de atențiunea cea binevoită a da articolelor mele. Pentru ca cititorii ce au avută extrema bună-voință să’șî arunce ochii pe acele articole, care, fără nici uă pretențiune, n’aveau altă scop decâtă de a pune în evidență meritele raportului ce, în învălmășela de interese ce fiecare s' aduce cu sine adesea fără voia nóstra, puteau sĕ trecă neobservate, pentru ca publiculu, Zice, să potă judeca intre raportă și scrisóre , îmi permită de a reproduce și pe acesta act în intregulă iei. Presă pentru presă! Publiculă va alege. E că scrisorea : Bucuresci, 17 Octobre 1880. Domnule, »Este câtăva timpă de cândă puternica d-vóstra penă strigă contra nostră. Amă fi tăcută și acumă, ca mai ’nainte , dacă nu amă fi observată că relele informațiuni, v’aă depărtată pre multă de adevără. Supteți română, domnule, și amă înțelege fără îndouielă femerea, ce vă insuflă Institutulă nostru, décá ea ară fi basată pe adevără. 1 1) Scrisórea ama primit’o sunte acumu doua septemânî. ’I-ama facutu respunsulu la momenta, ín fuga condeiului. S’a întâmplat a casö ca uă parte dintr’ensulü se se repuie la Redacțiune, fără a se mai găsi. Ne-aflându despre acesta de câtu acum, mĕ simtu obligata a’mi cere scuze despre acésta întârziere involuntară, și a reconstrui după memoria partea cea dispărută, trasă din cercetări seriose. Vé rogă dérű, pentru linistea consciinței d-vostră, în numele societăței, ne care fără voie a’țî indus’o în erore, sĕ „luați informațiunî sigure, fiă la fața locului, fiă din isvere imparțiale, și apoi, ca judecătoră dreptă ală societăței, sĕ vă pronunțați. Căci care tribunală, fiă la țara condusă de legile cele mai barbare, dă sentințe fără a asculta nu numai pe reclamatoră, deră și pe acusată. Ca ziaristă, aveți totă dreptură, déru, scuzaține décàre aducemă aminte că aveți și datorii. Neamă adresată pe acesta cale d-v., căci amă observată mai cu semn în ultimulă articolă, că ați fi ună înfocată operatorială adevărului. Onórea nostră, după cum vedeți d-le, e gravă atacată ; vă rugămă încă vă dată în numele dreptății, să faceți ce va dicteza consciința dvostră ; la din contră, vomă fi silite, cu mare părere de reă, să căutămă satisfacere pe calea justiției.* »Institutul S-ta Maria.* Bomba a plesnită, institutulă a grăită ! hotărâtăderă că domnișorele călugărițe me voră traduce dinaintea curtei cu jurați. Recitii scrisórea, și da, îmi zisei, așa e, realitatea nu pate fi alta. Alăturat apoi scrisórea de raportă, acea scrisă de că societate anonimă de călugărițe străine, acestă redactată de trei bărbați distinși e stimați de țara întregă , și comparândă ambele acte între ele, mă deșteptată asupra adevăratului înțelesă ală scrisorei. Văzuî două parte trei bărbați care insistă cu totă dinadinsulă ca respectată să fie în țara acesta libertatea de consciință, venuiu de cealaltă pămână de călugărițe, ale cărora inimi nu suntă legate de pământură pe care calcă, chemândă în judecată »libertatea de învățământă și libertatea de consciință, înscrise legalmente în constituțiune*, după cum Z’ce raportulă. Așa déra, bucureșcenii voră avea uă petrecere nouă în felul ă ieî. Scena va fi destulă de comică și glumeții voră avea materie de rîsă îndeajunsu. Priviți ! Vă sală spațiosă împărțită în două printr’ună grilajă. Deuă parte legea, gravă, rece, de cealaltă cu care amă călcatu-o nesocotită și sora Ghizela cu metaniile în mână și paternlor cu breviatură la subțioră care, represintândă societatea anonimă a călugărițelor străine din strada Pitar-Moșu, aă venită s- o apere în fața publicului română, în fața unei societăți ortodocse, gelose de libertățile iei. Ambii voră spune urbi et orbi că, décâ uă călugăriță catolică dă secțiuni de religiune ortodocsă elevelor române ortodocse, acesta nu însemneză decâtă că institutulă are ună respectă profundă de credința aceloră copile, că decá ună preotă catolică confeseza elevele ortodocse române, acesta e vă probă că institutulă e celă mai aprigă și înfocată operatoriială libertății de consciință. Auditorulă va fi transportată, femeile își voră șterge lacrămile, totä lumea va fi pătrunsă de cordiditatea unoră asemenea principie, entusiasmul va fi la culme ! Pe mine nimenea nu mă va crede că Lutter avea dreptate asupra lui Tetel cândă susținea că perațele nu se pot rescumpăra, cum ne cumpărămă bună ore una permisă de venătore, pe mine nimeni nu mé va crede că a supune pe ună ortodoxă unui confesională catolică însemneză a aduce siluire consciinței sale, nimeni nu va înțelege de ce, când este vorba de libertatea de învățămăntă și de consciință, trebuie să domnesca spiritulă constituțiunei nóstre în România, iără nu acela ală encicliceloră, străine spiritului națiunei nóstre, religiune, nóstre ! Déru ce voiesce societatea anonimă de călugărițe ? Se retracteză ceva ? Ce ași avea eă de retractată ? Nu ’mi arată nici ună neadevără ce ași fi scrisă eă în privința d-loru, mărginindu-se simplimente a face apelă la conștiința mea. Déru nu înțelegă domnișorele călugărițe că, dăcă consciință mea ară fi fostă rebelă linielară ce amă scrisă, n’așă fi putută scrie astăfelă după cum amă făcut’o ? Nu mamă ascunsă în dosulă nici unei reservațiuni mintale, cândă mi-amă dată părerea și suntă așa departe de că atare stratagemă că nu potă presupune măcară pe cineva capabilă de a’șî face scârbasa plăcere de a induce pe cineva în erore cu intențiune. Orî ce neadevără a să fi emisă relativă la d-loră, îndată ce societatea anonimă de călugărițe mă va fi convinsă de elă, arâtându-mi’lă tată prin presă pentru ca opiniunea publică se potă judeca și ea, la momentă me va găsi gata să ’să mărturisescă și se »declară, iată prin presă, că m’amă aflată în erore. 8eü voiți—pre a zice domnișoreloră călugărițe, că temerea ce ’m’ inspiră institutulă d-vostră nu se baseză de câtă pe calitatea mea de română ! Suntă convinsă că acesta este părerea d-vostră. Déjü atunci este bine să chiemați la baza justiției țara întregă, căci nu se va găsi uă singură suflare în România totă care, vorbindă românesce și aparținăndă cultului ortodoxă, să nu fiă română, și trebuie să sciți că amorulă de patriă și amorulă de credință (religiune), care, la noi românii, aă străbătută secoli, mână în mână, suntă una, se confundă într’una singură simțimentă, fără de care viața nu ne ară fi cu putință ! Singurul lucru care mă mâhnesce în totă acésta împrejurare este că ’mi dați vă importanță pe care n’o ame, atribuindu’mi merite ce nu suntă fericită a avea. Nimicură ce amă făcută că nici nu merită atențiune din parte-vă; că nu amă făcută de câtă ună palidă și incoloră comentariă la raportulă comisiunea de anchetă. Comisiunea v’a asultată, raportul ă ie va condamnă. Décadérii voiți a merge la justiția, raportulă ’nainte de mine, a spusă mai bine și cu vă elocință, pe care nu amă putut’o atinge,cele ce ve irită, fără dreptă cuventă , în contra mea. Pentru ca să va convingeți de acesta, amănarea a va pune din nou în vedere părțile cele mai importante din acelă raportă care s’a publicată în Monitorulu oficială. »Atâtă d-na superioră,* Zice raportulă, »câtă și ambele călugărițe aă declarată, că nici unia din călugărițe nu cunosce data precisă cândă d-șora Gărdescu ’și-ară fi schimbată religiunea, că nici una din d-soră n’a îndemnat’o și n’a participat ă (?) la acestă actă, învățândă o catehismulă catolică sau alte obiecte ale religiunei, că catehismulă catolică l’ară fi învățată d-sora Gărdescu, cu autorisațiunea monseniorului Ignatz Paoli, de la preotulă Abt, confesorulu elevelor institulul și secretară ală episcopiei, care locuesce în aripa institutului* etc. »Atâtă d-na superioră câtă și călugărițele aă repetată în mai multe rândurî, că n’aă cunoscută schimbarea religiunei (!) și că nu s’a făcută în institută nici uă ceremonia în acésta privință , aă declarată éasé, că aă constatată că acestă actă era cu desăvârșire îndeplinită două luni de zile după matoritate, de vreme ce d-șora Gărdescu s’a cuminecată după risulă religiunei catolice, nu în publică, în biserica institutului, ci într’ună modă secretă în sacristia care comunică cu capela.* „întrebate asemenea decă în scala primară care există lângă stabilimentă, religiunea ortodoxă este predată de ună preotă română sau altă personă ortodoxă română, d-sorănă declarată, că învățătura religiunei ortodoxe române se predă de sora Ghizela (catolică). “ »Pe de altă parte după declarațiunea d-nei superiore și a călugărițelor, responsabilitatea credemă că incumbă preotului Abt, secretarul episcopului, careta învățată catehismulă pe acestă tânără și a grijit’o în religia catolică, fără martori (!) in sacristia institutului* etc. »In ceea ce privesce învățătura religiunea și a catechismului română în acestă institută, declarațiunea d-nei superiore este că acesta parte (?) a învățământului se face de sora Ghizea, călugăriță catolică, faptă estraordinară ca să prsană de uă alta regiune se învețe pe alta uă religiune contra proprielor sale credințe. * »Aceste constatate, subsemnații se crede obligația va atrage atențiunea asupra abaterei grave,ce resulta dela legile tezei. Déca avemă libertatea de invétémêntü și de consciință, libertăți de care s aă folosită și se folosescu cu totă îndemânarea institutele de natură institutului Sf. Maria, \n Constituțiune este înscrisă legalminte și uă obligațiune : aceea a învățământului primară, în care intră și celă ală religiunei naționale, etc. etc. Rogă dură și îndemnă din nou pe toți, mai alesă pe părinții de familia, se binevoiescá a citi și reciti acelă raportă. Desigură, zoö nu ne va face, și apoi elă nu este lungă; învățămintele înse ce vomă trage dintr’insula ne voră fi de mare folosă. Reservându’mi plăcerea de a respunde mai pe largă în viitorele mele articole, amănarea a trimite căldurosele mele mulțumiri surorei corespondente a institutului pentru frumósa c-nei ei scrisore, rugându-o să =și îndouiască silințele pentru a face pe institută se staruiască pe calea descrisă în raportă cu să tenaciteze din ce în ce crescândă ad majorem dei gloriam. Gr. T. B. Discursulă pronunciata de I. P. S. S. Mitropolitulu Primată, la deschiderea sesiune! de tomna, a Sf. Sinod. Prea sânțiți, Deschizându-se sesiunea de tomnă a Sf. Sinod, suntă prea fericită a se afla în mijlocuhi frâției vostre, și, ca președinte ală acestui sacru corpu, a ve atrage luarea aminte asupra laboriosului câmpă de activitate ce ne presta , în interesul sfântei nóstre biserici. Două cestiuni mari avemă de resolvată, și care ară fi de dorită să se resolve în acesta sesiune : aceea a retipărirel cărților de servirea de Dumnezeu, cu caractere străbune, și aceea a organisăreî seminarielor, după cerințele actuale ale timpului și după împregiurările de față ale bisericei. La cele mai multe biserici lipsescă , în cea mai mare parte , cărțile servirea de Dumnezeu , este de cea mai imperiosă trebuință se preîntâmpină că acesta lipsă deră a mai permite retipărirea unoră asemenea cărți erășî cu caractere străine, ară fi și în paguba nostră națională și chiar în detrimentul bisericei, căci astăzi suntemă lipsiți mai în totulu de preoți, cântăreți și ROMANULU 24 OCTOMBRE 1880 Albumulu Macedo-rUmâniții. Aici întâlnimă mă teslă francesă, iscălită de mnă ferbinte apératori ală divorțului, d. Emile Acollas. Albumulă nu ne dă traducerea : étá-o : Procissus de VHumaniti. ,Se privesc sefi nu ca sciințificesce demonstrază că o mulă derivă din modena primitivă, din acelă composită de albumină și de carbonică atâtă de apropiată de materia inorganică, sau ce te mulțămesc, urcându-te până la acele vecuri cândă specia