Romanulu, iunie 1881 (Anul 25)

1881-06-25

560 cietății Oneida, apoi a fost advocat la Chi­cago fără succes. E privit în genere ca un aventuros, care împinge dorința celebrității până la nebunie. fiarele din New­ York spun că trăia în dezordine. Crima sea este un act de răsbunare personală : a tras a­­supra președintelui, nu cu uă pușcă cum s’a dus din erore, ci cu un revolver de mare calibru. Duminecă 8 Iulia Astă­­zi de dimineță, simptomele sunt mai bune. D. Garfield a dormit puțin. La 23/4 ore pulsul arată 124. Temperatura este normală, respirarea arătă 106. Cu tote a­­cestea, medicii au otărît d’a nu încerca es­­tragerea glonțelor. Acestă operațiune le a părut de prisos, căci gloațele nu sunt să­pedică la vindecarea rănilor. Duminecă sora D. Garfield a dormit până la 4 ore, d-na Garfield a sosit asără. Toți miniștrii au stat în permanență totă noptea la Casa­ albă. D. Thornton, ambasadorul Englitereî a în­mânat d-lui Blaine un depeșă de condo­­lanță din partea lordului Granville. SGIRI­I ALE DILEI Marți, la orele 9 dimineță, M. S. Re­gele a inspectat, pe platoul Cotrocenilor, regimentul al 2-lea de roșiori. * * # Excelența Lea d. White, trimis estra­­ordinar și ministru plenipotențiar al Maies­­tăței Săle Britanice, obținând un concediu de câte­va luni, a încredințat afacerile le­­gațiunei d-lui Percy Sanderson, care, până la întorcerea d-lui White, va exercita func­țiunile de însărcinat de afaceri (ad-interim) al Maiestăței Săle Britanice. * * * Mercury, la orele 4 și jumătate, Maies­tățile Lor Regele și Regina au visitat lu­crările de canalizare a Dâmboviței. * * * M. S. Regele a visitat, ieri, scala socie­­tăței pentru învățătura poporului român, unde a fost primit de d. A. Cretzescu, pri­­mul­ președinte al curtei de casațiune, de d. inspector general Davila, de d. primar Ca­­riagdi, de P. S. S. Episcopul de Argeș, mem­bru­ ai comitetului, de d. Herăscu, inspec­tor general al instrucțiunei publice și de d­­. Constantinescu, directorul școlei. După ce d. Cretzescu adresa Regelui câte­va cu­vinte de mulțumire pentru interesul ce tot­­dea­una a arătat pentru interesul ce tot­­dea­una a arătat pentru sculele poporului, Maiestatea mea trecu pe dinaintea frontului elevilor și ordonă executarea mânuirea ar­melor, cărei urma defilarea. A visitat a­­poi grădina de copii, înființată în anul a­­cesta, și, trecând asemenea prin tote cla­sele primare și normale, a asistat la exa­minarea mai multor școlari. înainte de a se retrage, Maiestatea Sea a bine-voit a exprima d-lor membrii ai comitetului sa­­tisfacțiunea Lea pentru progresul real ce a constatat, asigurându-l de continuarea și pe viitor a înaltei Săle protecțiuni. * * * Mercurî, M. S. Regina a mers la asilul Elena-Dómna, unde a bine-voit a asistat la examene. * * * Ministrul învățământului public, d. V. Al. Urechie, care a asistat Marți la ceremonia punerea petrei fundamentale a scolei din Călărași a plecat la Ostrov­erî Mercurî. Astă­­zi va trece la Galați. * * * Prin Monitorul oficiale de Mercurî se promulgă Codicele silvic. * * * Comitetul de administrațiune al societății Muntele de caritate din Craiova a oferit suma de lei 820 produsul unei serate tea­trale, pentru ajutorul inundaților. Felicitămi numita societate pentru nobi­­lele-i simțiminte. Exemplul iei ar trebui să găsescă pretutindeni imitatori. * * * Agenția generală a vaporelor pe Dunăre care, cu ocasiunea serbărilor de la 10 Mai, a oferit a transporta cu prețul jumătate pe delegații cari trebuiau să iă parte la ser­bările ’ncoronării, renunță pe deplin la plata ce i se cuvine pentru acel transport. * * * Concertul d-spreî E. Leonard, violonistă în vârstă de 6 ani, se va da astă­ fără Joți, în Sala Ateneului. Ni s’asigură că M. S. Regina va bine- voi a asista. Duminecă la amia­di a avut loc distri­buirea premiilor la seminarul Nifon Mitro­politul. Publicul ce asista, era numeros și ales. Premiile s’au distribuit de Prea S. Sca Episcopul Ghenadie de Argeș, încon­­giurat de toți episcopii Solemnitatea a fost deschisă printr’un imn intonat de corul vocal și s’a terminat prin intonarea frumó­­sei poesii a d-lui Scip. Bădescu, »Tricolo­rul Român*, pus pe musică pentru acestă ocasie de d. G. Brătianu. Publicul și-a ma­nifestat deplina satisfacție pentru ambii au­tori prin aplause bine meritate. * * * Aflăm că M. S. Regele a bine-voit a a­­corda d-lui farmacist Ciura brevetul de furnisor al Curții. * * * Ni se asigură că, la vadul de lângă băile Meitzer, sacagiii umplu sacalele nu din gârlă, ci din lacurile făcute de plour. A­­tragem atențiunea poliției, spre a se lua măsuri în contra acestei urmări care pote deveni forte vetematore sănătății publice. * La institutul de fete »Educațiunea Română,* esamenele de musica vocală și instrumen­tală se vor face la 25 curent. La 25 se va face distribuțiunea premi­ilor. * * * Serbarea punerii pietrei fundamentale a mărețului edificiu școlar din Călărași se făcu era Marți, favorită de un timp frumos și cu asistența unui forte numeros public. După rugăciunile bisericei domnu Ion Mi­­hăilenu în numele consiliului județen rosti un discurs arătând lucrările acestui con­siliu în folosul învățământului și impulsiu­­nea dată scolei de actualul prefect. D. ministru al învățământului, care era presiune la serbare, a respins arătând cum edificiile caracterisă poporele, meritul acelui ce se indică este că nu e opera individuală ci a colectivităței. Călărașii au bine meritat de la libertate garantând’o prin lumină. Ca meșterul Manole, prefectul și consiliul județen închid uă ființă în temeliile scolei. Se o închidem adânc să nu mai ăsă nici uă dată, că acea ființă urâtă este ignoranța neamică a libertăței și a naționalităței, ca corăbierii care pun la pupa vasului geniul tutelar, Călărășenii se înscrie pe frontispi­ciul edificiului lor numele genielor tutelare ale țării, numele Maiestăților Lor Carol și Elisabeta. Urări entusiaste și prelungite. Mai urmă discursul elevului G. Popescu din clasa 4, cărui orășî i-a respins de ministru și vă ai ne simțită cuvântare­a prefectului urmate de lectura actului de fundațiune care s’a zidit în temelie. * * * Comitetul societății România jună din Viena ne rogă se publicăm următorele : In luna acesta împlinesce poetul rege al Românilor V. Alexandri, 60 de ani ai vieții săle. Activitatea binefăcătore, întru rădica­­rea onorei naționale și împrejurarea atât de favorabilă pentru­­ România jună, fiind marele poet cel d’ântâiă, carele a primit titlu de membru onorar, înainte cu 10 ani, când s’a înființat acestă societate, au în­demnat pe membrii actuali să țină în onorea renumitului poet uă ședință literară, ce va avea loc Luni 4 Iulie a. c. (seara 7 ore Hotel Klemser­s Herrengasse 19) cu un programă "care consta în producțiuni din diferitele ramuri ale activității literare a iu­bitului poet național V. Alexandri. Sunt rugați toți sprijinitorii Societății a lua parte la acestă ședință.. Programa : 1. Curent de deschidere ros­tit de președintele societății B. Damian. 2. »Alexandri" studiu de A. Bârseanu. 3. »Mihu Copilu* cântec bătrânesc, declama­țiune de Simeon Pop. 4. »Steluța* solo, de D. Brătianu. 5. Tractat asupra poesie­­lor poporale colectate de V. Alexandri, de I. C. Pantu. 6. »Groza* declamațiune de C. S. Vulcan. 7. »Alexandri și teatrul ro­mân* studiu de I. P. Paul. 8. *Gondo­­leta* solo, de D. Brătianu. 9. „Ghioaga lui Briaz* legendă, declama­țiune de C. S. Ștefan, de tote instrumentele, și mai peste tot din elevii foști și actuali ai școlei. D. Pantazi Ghica, în numele comisiu­­nei examinătore, a rostit apoi următorul discurs : Domnule ministru, «Comisiunea ce ați bine-voit a numi pentru examene la conservatorul de musică și declamațiune, din Bucuresci, se simte fericită se vă salute în ziua când elevele și elevii dobândesc resplata bine-meritată a silințelor si a muncei lor din cursul anului 1­5 școlar. »Acestă comisiune a constatat că, în cur­sul anului acesta, mulțumită unor reforme salutare ce au­ introdus și unor disposi­­țiuni utile ce ați luat, acestă șcală, care vă datoresce fundațiunea iei, și, în tote posi­­țiunile ce ațî ocupat în consiliurile de in­strucțiune publică, uă solicitudine bine-voi­­tóre, a făcut progrese, și este pusă pe cale de a împlini scopul atât de dorit, acela de a produce artiști și, în cât­va timp, com­­positori de merit, care se facă onore țarei nóstre. »Silințele, supraveghiărea inteligentă, stă­ruința neobosită a d-lui director al con­servatorului de musică și declamațiune, au reușit să dea în parte studiilor musicale fructele ce se adaptă de la el; și cât pen­tru partea declamațiunea, de­și ea lasă încă mult de dorit, să se concăpă bune speranțe de progrese în viitor. »Domnele profesore și d-nii profesori au pus cu toții totă îngrijirea spre a și îm­plini datoriile în modul cel mai cu ose­bire în cursurile elementare de musică vo­cală și în acele de bel-canto, de piano, de violină și în acele superiore de armonie, domnele profesore Nina Alesandrescu și Csida, și profesorii Wachmann, Ștefănescu, Brătianu, Wiest și Raith, au bine-meritat pentru silințele, stăruința, metoda esce­­lentă și aptitudinile d-lor; afară din distinc­­țiunile ce am făcut pentru aceste clase de uă superioritate incontestabilă, comisiunea pate afirma că și în cele alte ramuri ale învățămintelor necesare musicei instrumen­tale, resultatele au dat încredințare de si­lințele și bunele cursuri făcute de d-nii profesori. »Elevele și elevii, din parte-le, au pus tote stăruințele și s’au silit, în modul cel mai meritos, ca să învețe și să profite de cursurile ce li se predaul, și comisiunea d vostră, care a pus cea mai severă im­parțialitate în esamene, s’a simțit fericită de a destina premiire, astă-dată, numai me­ritelor reale și necontestabile. »Silințele elevelor și elevilor sunt cu a­­tât mai meritorii, cu cât, înfruntând in­convenientul forte grav de a fi esterni, ceea ce­­ î­ispune la uă urmare neregulată a studiilor, dându-le ocasiune de a fi ine­­sanți, bravând intemperanțe ca ploile, ume­­dăla, răcăla, ninsarea, frigul, cari, fiind fu­neste pentru voce, sunt vătămătore cântu­lui și declamațiunea, fără examene semes­triale cari să le dea chiar lor (măsura pu­terilor și a aptitudinelor ce au, progresele dobândite sunt în adevăr admirabile și au constatat comisiunea inteligința și munca lor. »Conservatorul de musică­­ și de decla­­mațiune a luat uă bună cale în un deplin­­ progres ce se datoreste în mare parte. Ur­mând a-i acorda solicitudinea d­v., îndepli­­nindu-se lacunele și reformând­u-se unele părți ce nu sunt de ajuns satisfăcătore, precum și admițându-se un număr de in­terne pentru clasele de bel-canto și cele de declamațiune, comisiunea d­v. este convinsă că la anul viitor la esamene , pe do­uă parte ascultând, în ceea ce priveșce partea declamațiunea, subiecte în adevăr clasice, traduse din literatura dramatică grecă și latină, și dn literatură dramatică română, mai modernă și mai nemerită pentru ase­menea studii, și, pe de altă parte , întin­­d­ându-se și asupra cursurilor de istorie și literatură dramatică, de declamațiune lirică, de mimică, de danț și de scrimă, cursuri indispensabile, de cari au fost lipsă până acum, conservatorul de musică și de de­clamațiune din București va avea tóte în­vățămintele necesarii complectate , ve va datora un organisațiune seriosă și în ade­văr utilă, spre a da resultate bune și fru­­mose, și va putea să concureze cu succes cu asemenea școli din părțile civilizate ale Europei. „Comisiunea d-v., constatând cu fericire succesele anului acesta, pentru care d-v., d-le ministru, ați pus atâta bună-voință și la care a contribuit forte mult metoda es­­celentă și silințele domnelor profesore și d-lor profesori, împlinesc uă forte plăcută datorie de a vă arăta recunoscința ce are societatea pentru solicitudinea și silințele ce puneți ca să asigurați în tote ramurile in­strucțiunii publice progresul menit a rege­nera omenirea românescă, și ve felicită pentru că, spre a dobândi acest progres, care este în mare parte opera și bucuria d-v., faceți tot posibilul pentru că frumosă înaintare și desvoltare a tutor instituțiuni­­lor naționale de învățământ public.* D. ministru, V. A. Urechiă, a răspuns în modul următor: Domnilor membrii ai comisiunîi exami­­nătore, Domnule director și d-lor profesori ai conservatorului, Permiteți-mi, de­ore­ce ați amintit lu­crul, se-l red­uc și eu . Sunt 17 ani de când avuiți fericirea să lucrez la întemeiarea școlei acesteia de mu­sică din Bucuresci. Cu trei ani mai înainte realisasem pe cea din Iași. Amintesc acest fapt, nu ca un titlu de laudă pentru mine, ci ca să înțelegă fră­­cine dorul cu care din orî-ce posițiune am trecut d’atunci am fost tot­d’a­una pentru prosperitatea conservatorului român, și deci, fericirea mea de adi, d-lor comisari, când, ca membru al guvernului, aflu din vocea d­ v. autoritata că esamenile de est-timp, controlate cu totă seriositatea , v’au dat convingerea că »scala de musică și decla­mațiune a făcut progrese mari și că este pusă pe cale de a împlini scopul sĕu.* Să pate să fiă mult optimism în cuvân­tarea d­v., d-l­ membru, și este legitimată de natura întrunirei de astă­ dî. Ca în tóte lucrurile umane, negreșit, caută să existe multe imperfecțiuni și lacune, mai multe de cât ’mi ațî semnalat astă-dî prin viu graiu, în organisațiunea conservatorului ro­mân. Valorea reală a bărbaților ce compun comisiunea examinătore mă oblig a crede că raportul d­v. mă va pune în situațiunea dorită de a îndrepta ce nu este bine încă în organisațiunea scelei nóstre de musică și declamațiune, în vedere cu programul creațiunii sale. Negreșit nu în 17—20 ani de esistență, și de esistență adesea amenin­țată, se potă cere conservatorului realizarea plină a programului séu, dar nici putem ad­mite pesimismul acelora cari de la început ’l au acuzat și acasă că n’a produs artiști mari. Eî­ nu este vina scolei; artiștii ca poeții se nasc nu se fac, sunt conservatorii mai bătrâne ca ale nostre, cari într’un secol dacă numără 2—3 artiști de renume. Con­servatories vor fi bine-meritat de la țără dăcă vor fi contribuit la răspândirea gus­tului artei, la iubirea și cultul ei, la rădi­­carea nivelei generale de cultură a națiu­nei, căci civilisațiunea unui popor nu este opera unilaterală, ci multiplă ; istoria ne arată cum acele popore au fost mari, i­­lustre, civilisate, cari au rădicat altare sin­­cronistice tuturor artelor, ci nu numai u­­neia anume. Creațiunea școlii de musică și pictură la noi are aceiași explicațiune. Da, conservatorul­­ și-a făcut datoria. Care român nu ar fi fost fericit când a­­dunăori aplaudarăm uă întrăgă orchestră produs al conservatorului român ? Care din noi nu este fericit când află bisericile nóstre ndi împodobite mai tate cu coruri produse ale conservatorului ro­mân ? Ați lucrat până acum, d-le director și d-lor profesori, asupra maselor și ați isbu­­tit a legitima esistența școlei nóstre. Vină mâne individualitățile bine dotate de na­tură, și nu mă îndoesc că din mânele dv., acelea vor deveni artiștii de renume, gloria institutului d-v. Ceea­ ce depinde de mine, de guvern, pentru ajungerea deplin a scopului școlei acesteia, fiți și cum­ că se va face. Cu d-v. d-nî comisari, cărora ve mulțumesc de sa­­crificiele ce ați făcut pentru școlă, povă­țuit de sfatul d-v. luminat, vom­ studia din nou situațiunea conservatorului român și vom­ propune Corpurilor legiuitóre tóte îm­bunătățirile ce vom crede indispensabile pentru mersul mai sigur și mai cu putere al acestei școli. Că în noua campanie ce vom întreprinde vom isbuti, d-lor comisari și d-lor profe­sori, cine se póte îndoi, când cunosce dra­gostea cu care Corpurile nóstre legiuitore sunt tot­dea­una pentru școlă, în genere, și, în deosebi, pentru școlile de natură profesională, cum este conservatorul ? In­­doăla nu mai póte exista în inima nimă­­nui care a vădut atenția și iubirea cu care a vădut atenția și iubirea cu care M. S. Regina a urmărit și de astă dată esame­nele școlei (aplause prelungite). A ! este că arta aici nu mai este un ospețe trecător la palatul Suveranilor țăreî, ci un casnic sta­tornic, un amic mângâiat, nedespărțit și sărbătorit. Regi și Regine din ori-ce țări au dreptul, la ocasiuni ca cea de astă­ dî, la urări oficiale. Lui Carol I, protector ne­obosit al artei române, Reginei Elisabeta, poetă și artistă, ilustrând înseși națiunea, se cade, la ocasiunea serbătorea de actă a artei, se Le strigăm nu numai oficial, dar din adâncul inimei: Se trăiscă Maiestățile Lor! (Aplause și urări îndelungate). In urma discursului domnului ministru s’au esecutat piesele de concert vocal și instrumental și de declamațiune, conform programului stabilit. După acesta, d. mi­nistru, asistat de d-niî membrii ai comi­­siunei și de d. director al conservatorului, a împărțit premii la elevi și eleve, cari au fost salutați cu aplaude entusiaste de nu­merosul public asistent. CRONICA SCIINTIFICA ALIMENTAREA (Urmare 2) Corpul nostru îndeplinește în interiorul séu uă lucrare enormă, despre care nu tot­dea­una ne facem idee. Așa de exem­­plu inima nostră pentru ca se funcționeze cheltuesce în 24 ore 70,000 chilogrammetri. Un om care trăeșce 60 de ani lucrăză așa de mult cu inima sea, că acestă muncă ar fi de ajuns ca se ridice un tren a drumu­lui de fer mai sus de­cât cel mai înalt pisc al Ceahlăului. Se cere multă forță pentru a face ca mașina umană să func­.­ A se vedea »Românul* de la 23 și 24 Iuniü­­ționeze regulat. Respirațiunea, circulațiu­­nea, digestiunea, gândirea cer forță, și a­­cestă forță corpul o găsesce în nutrițiune. E destul de învederat că dacă mâncarea ca să tracă în sânge, în țesături, absorbe cea mai mare parte de forță ce cnseși o a­­duce, nu va mai remânea de­cât forte pu­țină ca să facă a funcționa organele. Forța introdusă și înmagazinată în corp va de­pinde der forte mult nu numai de la di­­gestibilitatea alimentelor, ci și de la­­ timpul necesar pentru mistuire: cu cât va fi tre­buință de mai mult timp, cu atât se va cheltui mai multă forță, ba în loc de a câștiga póte se părdă chiar. Legumile sunt greu de mistuit, epider­­mul lor are trebuință de uă muncă ener­gică a sucurilor digestive, și în greutate e­­gală ele conțin mai puține substanțe asimi­labile de­cât materiile animale. Omul care se nutreșce cu vegetale consumă cantități mai mari de­cât acel ce se nutreșce cu carne. Săracii din Japonia și din Europa consumă cantități enorme, unii de orez, alții de car­tofi din cauză că le lipsesce carnea. Ani­malele care se nutresc cu plante au orga­nele digestiunei forte lungi și complicate, pe când carnivorele au canalul intestinal forte scurt; cele d’ântâiă au trebuință de un mare laboratoriu și multă muncă, până ce ’șî asimilăză alimentele necesarii con­servării, ceste-l­alte asimilăză mai ușor, fiind că carnea este mai aprape de orga­nismul animal de­cât vegetalele. Legumile pe lângă aceea că se mistuesc aneroe mai conțin și apă multă, și acestă apă ca să ajungă temperatura corpului, absorbe ca­loric, adecă forță. Cu un cuvânt legumile n’au de­cât inconvenientul de a cere multă forță pentru a fi asimilate. Omul însă face un mare economiă de forță mâncând carnea de bou, de vițel, de pesce, cari ’șî asimilă­­de elementele proteice și grase ale vegeta­lelor; ast­fel noi găsim aceste elemente pre­parate și mai aprope de terminul lor de asimilare. Carnea este un aliment perfec­ționat care se digeră dă mai repede și mai ușor, mâncând legumile sub forma a­­cesta mai preparate nu avem trebuință nici de așa multe silințe, nici de așa mult timp de muncă pentru a le asimila, prin urma­re câștigăm forță. Animalul a condensat legumile în carnea sea și nouă consumând-o, culegem fructul oboselei lui. Am putea di­ce în general că cu un minimum de lu­cru fisiologic, carnea face carne, mușchiul face mușchiu, grăsimea animală produce grăsime umană Regnul vegetal ne oferă alimente cari prin proprietățile lor nutritive se apropie­­ de carne, de ouă și de lapte; pentru aceea unii le numiră carne vegetală. Aceste sunt cerealele, uă bine-curentată și prețiosă re­sursă pentru țăran. Bacla economiei do­mestice este pânea, care asociată cu car­nea formăd­ă regimul cel mai perfect. Pâ­nea se găsesce pe masa bogatului ca și pe a săracului, prin urmare este alimentul e­­sențial al omului, emblema vieței și a pu­­terei. Poporul nostru în general a înlocuit pânea prin mămăligă, carnea prin darda­­vaturi, pe când în alte țări poporațiunea rurală face din cartofi nutrimentul său prin­cipal. Porumbul este mai nutritiv de­cât cartofii și ea consider ca un progres so­cial concurența ce vă face la noi porum­bul cartofilor și oreolului. El are mai mult amidon de­cât grâul, 2/8 din albumina a­­cestuia, cam tot atâtea săruri și aprope de două ori atâtea substanțe grase. E greu de mistuit, dar cu lapte, blândă și puțină car­ne formăc­ă un aliment bun. Moleschott vorbind de miseriile Irlandei esclamă : o ne­fericită Irlandă, a cărei miseriă nasce mi­­serii, tu nu vei putea triumfa în lupta cu mândra ta vecină, pentru că nenumărate turme mențin forța în soldații ei. Tu nu vei putea triumfa: nutrimentul teu pute deștepta neputinciosa desperare, dar nu entusiasmul, și numai entusiasmul póte respinge uriașul, care simte circulând în vinele săle un sânge bogat și forța. Ah! se nu mulțu­mesc! Nouei Lumi pentru fatalul dar care face eternă nefericirea ta, și dăcă este a­­deverat că Hawkins ’ți aduse cartofii, noi putem­ aprecia generositatea scopului său, dar pentru tine nu a resultat de sicurit nici un beneficiu“. Plantele tate conțin azot sub formă de materii proteice, dar acestă cantitate este minimă cu pri­vire la masa totală, pe când preponde­rența substanțelor azotate caracterisăză tote alimentele animale. Dintre tote vegetalele grâul conține cel mai mult azot asimilabil, și servesce ca linie de unire între vege­tale și animale, pentru aceea glutinul fu numit carne vegetală. Omul asimilăză, adică produce nouă ma­­terie viuă pentru a’șî mări organele săle și a’șî repara perderile ce a încercat. De ------- ■----------­ împărțirea premiilor la Con­servator. Sâmbătă, 20 iunie, s’a făcut în sala Be­sei împărțirea premiilor la școlarii conser­vatorului român din Bucuresci. D. ministru instrucțiunei publice și al cul­telor a fost primit de comisiunea examina­­tore și de personalul conservatorului, după care serbarea s’a deschis prin uvertura­ din ospătăria portugesă, de Cherubini, ese­­cutată de un orchestră întrăgă, compusă ROMANULU, 26 IUNIU 1881

Next