Romanulu, iunie 1881 (Anul 25)

1881-06-25

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , » , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA YIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M. G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Sedacțiimea și Administrațiunea, strada öóinnoí 14. «sBJsnssfÄsai JOUI, VINERI, 25, 26 IUNIU 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE:­­n Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd, 20 BANI ESEMPLARUL Școlarii care es din scalel­e nóstre sunt slabi, instrucțiunea lor este su­perficială. Etă conclusiunea la care ați ajuns toți care aui asistat la examenele ge­nerale de est timp. Uă întrebare se impune dér tu­­turor : Cum se pute remedia la a­­cest rol ? Deca deschidem legea instrucțiu­nei publice de la 1864,—acesta lege atât de calomniată, dar nici uă da­tă aplicată, nici în spiritul, nici în litera ei, — vedem că materiile ce urmea­u a se preda în liceu, spre e­­xemplu, sunt : Religiunea. Limbele română, latină, elenă, francesă, italiană și germană, (cele două din urmă facultative). Aritmetica rațională, sistema legale a mă­surilor și greutăților, elemente de ținere a registrelor; Geometria, Algebra, Trigonometria; Istoria naturală; Elemente de Fizică și de Chimie; Istoria Generală și Istoria Românilor ; Cosmografia și Geografia statistică; Elemente de Filosofie și Retorică; Elemente de Economie și Dreptul admi­nistrativ; Musica vocale ; Gimnastica. Oare un om care ar poseda tóte aceste științe și elemente de știin­­ță, nu ar avea de­cât oă instruc­țiune superficială ? Nu s’ar deschide înaintea lui vaste orizonturi? Posedând bine limbele franceză și germană, nu ar fi în stare să nu­rgă în cu­cerirea sclinței atât de departe cât ar dori ? Negreșit că da. Decă ânsă, școlarii care ei din li­ceele nóstre dovedesc că nu posedă sclințele ce le au învățat de cât în­­tr’un mod superficial, nu art. 116 din legea de la 1864 este vinovat, ci regulamentațiunea ce s’a dat a­­cestui articol. In loc ca aceia care conduc învă­țământul public să se fi gândit un moment că capul unui școlar nu este un vas în care se póte turna mereu fără a ’i umple nici oă dată , în loc d’a fi cântărit, ca cetățeni, ca învă­țați, ca omeni competinți, ca părinți de familie, deosebitele elemente de care trebue să se compună un pro­gramă alcătuită pe baza art. 116, dând un mai mare desvoltare mate­­riilor absolut necesare și uă desvol­tare mai mică materiilor care nu prezintă de­cât un interes secundar; —ei au desvoltat tote materiile două­potrivă, adăugând chiar materii ne­prevăzute în lege și făcând obliga­torie limbi pe care art. 116 le de­clară facultative. A rezultat de aici că programele de studiu s’au umflat peste măsură și că n’au mai încăput în cele cinci ore de clasă zilnică ce le fixeza legea. Siliți fiind să lucreze, în clasă, 5 ore pe zi și să mai perd minimum uă oră ca să facă de patru ori dru­mul d’a­casă până la liceu și de la liceu până acasă, mai având și o oră de recreațiune, școlarii n’au mai găsit nici un moment ca să lucreză afară din liceu. Prin urmare, tot ce scra , îl seia din gura profesorului, dacn ’l au as­cultat. Dar cu greu îl pot asculta. In adevăr, sosiți la liceu la 8 ore diminața, nu au avut timpul nece­sar nici în ajun, sera, nici diminață, de a învăța cele trei lecțiuni ce tre­bue să scie pentru cei trei profe­sori ce se succed între 8 și 11 și jumătate; atunci în clasa de lati­­nesce, ei învăță lecția de Chimie, în clasa de chimiă lecția d’algebră. Și sunt profesori cari tolereza acesta sistemă!... Sciind că școlarii n’au timpul d’a lucra a­casă, profesorii nu numai au redus lecțiile la un minimum ridicol, dar s’au suprimat temele scrise. Am putea cita circulare ministeriale în care se semnalază unor profesori că în­carcă pe copii cu teme, rugându-i se renuncie la nișce eserciție „neapărat folositare, dar care îngreuieză prea mult“ !... Și ne mirăm că, după șapte ani de studie așa făcute, școlarii noștri nu posed cunoscințe seriose și so­lide însé acesta nu este destul; dis­ciplina nu există în liceele nóstre. Școlarii intră când vor, vin când le place, nu vin dacă poftesc; profeso­rii nu pot să pedepsască de­cât fă­când apel la conferința școlară după raport făcut către profesorul diri­ginte al clasei. Până când raportul ajunge la profesorul diriginte, până când se intruneșce conferința scol­ară — când se întrunesce — trece uă săptămână, câte­vă dată două; în sâ­nul conferinței se ivesc discuțiuni personale care fac că adesea școla­rul vinovat nu este pedepsit, sau, decă este pedepsit, pedepsa vine așa de târziu în­cât nimeni nici profe­sorul, nici școlarul, nici clasa, nu’și mai aduc aminte de culpă. Ce­va mai mult. Părinții au drep­tul d’a apela în contra pedepsii date la consiliul șcalei și la consiliul per­­manente, și adesea s’a văzut pedepse casate de minister, în marea pagubă a prestigiului profesorilor. Las la­să parte că directorii sca­­lelor, fiind și ei profesori în eserci­­sță nu vin la șcală de­cât atunci când au lecțiuni și nu exercită mai nici un control, mai ales la liceu unde nu șed, ca la gimnasiu, în lo­calul scalei. Las la­să parte nepăsarea secre­tarilor și a ajutorilor lor, și altele și vin la recrutarea personalului di­dactic. Sciü că aici o să mă lovesc de părerea de multe ori exprimată că bugetul instrucțiunii publice este destul de încărcat și că nu se pote încărca mai mult. Vom­ răspunde la acesta că Sta­tul, ca și particularii, nu pate pre­tinde să aibă servitori buni, dacă nu îi plătesce bine. Noua plată a profesorilor a avut de resultat că toți tinerii fug de a­­cestă meserie, că uă sumă enormă de catedre rămân văduve de profe­sorii titulari, ne­presintându-se ni­meni la concursuri; și că cei care adoptă acesta carieră ingrată sunt siliți să neglije datoria lor ca să facă alt­ceva spre a putea trăi. Și lucrul pare așa de firesc în­cât s’au văzut deputați în Cameră, cu pensiunea discuțiunei bugetului 1877, susținând că profesorii de limbe străine, având secțiuni particulare. Statul n’are nevoie d’a le plăti d’uă potrivă cu cei­l­alți. Camera a vo­tat acestă stransă conclusiune. Sarcina de profesor, cea mai grea, cea mai ingrată, cea mai obositore, pentru care astă­zi se cere titluri înalte, este singura cam­eră care este închisă. Uă dată intrat într’uă ca­tedră, profesorul vede închizându-se înaintea lui ori­ce speranță de ’nain­­tare. Pentru ce dor ar munci, s’ar sili, s’ar devota ? Avend abia cu ce trăi, amenințat de miseriă dacă se ínsura și’i vin copii, numai consciința îl povățuesce. Ore consciința e mai tare la profesori de­cât la cei­l­alți cetățeni ? Ei văd școlarii lor înain­tând repede și ocupând funcțiuni de zece ori mai bine retribuite de­cât a lor. De ce n’ar asculta vocea care le spune , lasă și tu acesta carieră care nu duce de­cât la sărăcie, ai și tu diplome, ești și tu deștept și muncitor, ai și tu amici influenți ; administrațiunea, magistratura, ar­mata, corpul de ingineri, industria, comerciul, îți sunt deschise. Situa­­țiunea a devenit" ast­fel astă­zi în­cât dacă s’ar pune profesorii în po­­sițiune d’a alege între catedra lor și meseria de care s’au apucat, forte mic ar fi numărul acelora care ar evita un singur moment și n’ar pă­răsi școla. Și afirm că aceia sunt cei mai buni, cei mai învățați și mai zeloși. Un mare reformă este dor de fă­cut în acesta privință. Se observă că bugetul este deja prea mult în­cărcat. Cei cari fac acestă observa­­țiune cunosc are situațiunea instruc­țiunii și a profesorilor în cele­l­alte țări ? Cred că nu. Căci atunci ar sei că, nicăieri profesorii din orașele se­cundare nu sunt plătiți ca cei din orașele principale; nicăeri profesorii de gimnasiu nu primesc să lefa e­­gală cu aceia a profesorilor de liceu; pretutindeni se văd profesorii pre­dând în aceiași scală două sau trei materii. In asemenea condițiuni, fără a a­­dauga un ban la buget, s’ar putea îmbunătăți într’un mod simțitor sorta profesorilor. Să presupunem, spre exemplu, că în cursul inferior, profesorul de limba latină va fi însărcinat să predea in acelaș timp și limba grecă și limba română. I se va da 6000 lei pe an. Astă­zi Statul plătesce 8,800 lei. Deci, pe do­uă parte un folos în­semnat pentru profesor, care acum nu primesce de­cât 4,400 lei și, pe d’altă parte uă economic pentru Stat. Gestiunea merită d’a fi serios stu­diată , căci uă dată când profesorii vor fi bine plătiți, Statul va avea dreptul d’a cere mult de la dânșii și nu se va teme d’a fi părăsit, căci cariera profesorală va deveni atunci mult căutată. Mult ar mai fi de­cis, dar cred c’acestea sunt d’ajuns d’uă cam dată spre a dovedi că tot răul stă în re­­gulamentarea ce s’a dat sculelor nó­stre ș’a oțărî pe guvern a studia cât se­­ póte mai curând acesta cestiune de căpeteniă. Resum der ce cred neapărat a se face : uă mai dreptă divisiune a muncei școlarilor; uă reformare a disciplinei; îmbunătățirea sorței profesorilor; și înființarea unui control serios, eficace și echitabil pentru toți. Tóte aceste cestiuni se pot examina do­uă comisiune care ar pregăti pro­iectele de reformă, ce s’ar supune apoi desbaterilor consiliului perma­­nente spre a fi trimis la consiliul superior de învățământ. Dacă ministrul instrucțiunii pu­blice ar convoca extra­ordinar con­siliul general al învățământului la 15 August, în loc d’a ’1 convoca la 15 Septembre, reformele ce toți le au recunoscut necesarii, s’ar pu­tea pune în aplicare chiar de la începutul anului școlar 1881-1882. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 5 Iulie. — Camera respinge mo­țiunea care tinde a suprima ambasada fran­ceză de pe lângă sântul Scaun. Washington, 5 Iulie. — Starea preșiden­­telui Garffeld s’a îmbunătățit puțin. Londra, 5 Iulie. — Camera Lordilor. Lordul Granville, ministru afacerilor străine respundând la diferite întrebări adresate guvernului, recunoște că cele două coșuri a Tunisiei și Tripolitanei sunt absolut di­ferite; el declară că nu a audit vorbindu-se de declarația d-lui Tissol către portă asu­pra intrării eventuale a francezilor în Tri­poli. Ministrul nu scie nici despre e­­xistența unui pretins tractat franco-spaniol care ar avea de scop împărțirea Maro­cului. Camera Comunelor. Șirele Ch. Dilke de­clară că nu a priimit nici oă confirmare a limbajului ținut de prințul Bulgariei în con­versația sea cu corespondentul diarului Stan­dard .Părerea guvernului englez, adaugă el, asupra interpretării ce trebue să se dea termenului, Bulgaria, e aceea ce pate fi trasă din citirea tractatului de la Ber­lin, care dă Balcanii ca garanțiă sudică a Bul­gariei. — Sirele Ch. Dilke declară între al­tele că guvernul englez n’a auzit dicéndu­­se că ocupația Bulgariei ar fi fost propusă de uă putere pre­care sau că ea ar fi chiar posibilă. El termină dicând că de când se fac alegerile în principat, nici uă plângere nu s’a produs asupra modului în care ele sunt conduse. Varna, 5 Iulie. — Penă acum se cu­­nosce resultatul a mai mult de 300 ale­geri; toți deputații numiți sunt favorabili condițiunilor princiare. Remâne numai să se mai cunoscă resultatele a vr’aă 30 de alegeri. Pretutindeni alegătorii s’au dus în mare număr la scrutin. Coblentz, 5 Iuliu. — Imperatesa Augus­ta merge din di în di mai bine. Viena, 5 Iuliu. — Se telegrafiază din A­­tena către Politische Corespondenz că azi­­dimineță 4­000 de soldați greci, supt co­manda generalului Suțu, au intrat în ora­șul turcesc Dimario și că ei vor intra póte mâine în Arta. — Se asigură că regele George va visita acest din urmă­ oraș în săptămâna viitare. Dresda, 5 iulie. — Prințesa Georgina, cumnata regelui Saxoniei făcând­uă plim­bare călare cu bărbatul său, a căzut de pe cal și s’a frănt cubitul brațului stâng; sta­rea sănătății sale în genere e satisfăcătore. Atena, 5 Iuliu. AZi diminuță a sosit în portul Pireu a doua divisiune a escadrei italiane din Mediterana, compusă din fre­gatele Roma și Castelfidardo. Caliari, 5 Iuliu. — Aviso Anthion a pri­mit ordinul de a pleca spre Tunisia. Roma, 5 Iulia. — Noutatea relativă la plecarea d-lui Magliano, ministrul finanțe­lor, e desmințită. Viena, 6 Iulia. — Neue freie Presse pu­blică on telegramă din Constantinopole, cu data de la 4, în care se zice că cercurile europene din capitala Turciei se tem ca Midhat pașa se nu fie esecutat pe furiș, și acesta în intervalul de la 4 la 5 cuvinte, spre a preveni, prin faptul îndeplinit, ori­ce intervențre străină. Londra, 6 iulie. — „Camera Comune­lor”.—Deputatul Stavelishill anunc­ă că va întreba mâne pe guvern dacă lordul Duffe­rin, ambasadorele la Constantinopole, a primit instrucțiuni spre a chema atențiu­nea Sultanului asupra gravelor neregulari­­tățî ce s’au produs la procesul lui Midhat pașa și d’a-i face să observe că esecutarea sentinței ar fi un omor judiciar de natură d’a-i înstrăina p’amicii Turciei. Sir Ch. Dilke respunde că negocierile urmeze în a­­cestă privință cu Constantinopole, și că prin urmare, îi este cu neputință de a res­punde mâne. Interpelarea este amânată pe Luni. Petersburg, 6 Iulie. — Un mare incen­­diu a distrus 500 case la Minsk (circon­­scripțiune de Vilna). Washington, 6 Iulie. — Starea preșe­dintelui Garfield urmeza a se îmbună­­tăți. Viena, 6 Iulia. — Citim în «Gazeta Vie­­nei» : „In urma ultimelor și regretabililor eveniminte de la Praga, și din causa relei sănătăți a guvernatorului actuale, d. We­ber, guvernul a însărcinat pe feld­mareșa­­lul locoteninte Krauss, președintele Curții militare superiore din Boemia, cu guverna­rea ad-interim a orașului Praga. Genera­­lele Krauss este cunoscut în Boemia, ca un om nepărtinitor și străin de ori­ce agi­tațiune de partită. Constantinopole, 6 iulie. — Duminecă, cornitele de Montholon, însărcinat de afa­ceri al Franciei, a făcut represintațiuni lui Assym-pașa, în privința evenimentelor de la Sfax (Tunis), care au fost suscitate de­­ emisari otomani. Assym-pașa a respuns că nu scia faptul. Șahul Hamza Zaffer a plecat era la Tri­poli pe fregata Medjidie care duce tunuri și munițiuni de resbel, mai ales iarbă de pușcă, precum și numerose daruri pentru marabuții și capii triburilor. Se zice că surorile Sultanului, soțiele lui Mahmud-Damad-pașa și Nuri-Damad­­pașa, au scris Sultanului că vor muri cu copiii lor în aceiași zi când bărbații lor vor fi esecutați. POLITICA ESTEMA. Atentat în contra d-lu­ Garfield, (Ziarele străine publică următorele scrii asupra atentatului de care a fost victimă președintele Republicei Americane : D. Garfield se afla la gară și se pregătia a pleca la Long­ Branch (stațiune balnear­ă în apropiere de Washington, pe oceanul A­­tlantic) unde era soția s­a. Președintele era însoțit de secretarul de Stat d. Blaine. Era 9 ore și 20 m. dim. Do­uă dată se audiră două detunături și d. Garfield cădu scăldat în sângele său; era rănit la șoldul drept și la brațul drept. Președintele nu ’șî perdu simțirea și tri­­mise­ră telegramă sociei sale ca să vină îndată. Medicii chemați constatară că rănile nu sunt neapărat mortale. Omorîtorul a refuzat d’a spune numele séu. Că altă depeșă adaugă : Sâmbătă, 2 ore d. am. Simptomele devin din ce în ce mai grave. Este temere de uă­emoragiă internă. Me­dicii nu cuteză să scotă glonțele. Puterile bolnavului slăbesc răpede. Sâmbătă sera. Atentatorul se numește Charles Puitsan (iar nu Guitteau), el a fost membru al so-

Next