Romanulu, noiembrie 1881 (Anul 25)
1881-11-25
1054 tudine. El va fi pare constrîns să cedeze ’n fața unei forțe sdrobitore, să menajezeză oposițiune armată, dar va amâna partita pentru nisce timpuri mai proprie. Tânărul rigat țintesce astă cl, după cum spun nobilele cuvinte ale suveranului său, a deveni un element de pace și de progres în Europa orientală; dar tocmai spre a ’ndeplini acesta naltă misiune, el nu se pate resemna a fi supus într’un chip nerevocabile unei stări de lucruri, care nu este conformă cu legitimele interese ale diferitelor popore și în conformitate cu simțămintele nestrămutate ale justiției.* Cestiunea dunărenă Se scrie următorele din Galați, cu data de 28 Noembre, către Corresponding politică : „Nu din causa unor motive d’uă natură escepționale s’a amânat deschiderea sesiunii de tomnă a comisiunii europene dunărenă. Delegații cari nu șed în Galați au fost de părere că, în urma schimbării de minister din Francia și Austro-Ungaria și în vederea modificărilor ce ar putea se se ivesc în opiniunile acestor cabinete în privința cestiunii dunărene, este neapărată trebuință ca sesiunea se fia amânată. Alți delegați, din contra, fară de părere că ar fi mai nemerit d’a resolva afacerile curente în sesiunea ordinară și a amâna discusiunea asupra acelei cessiuni pentru uă sesiune estra-ordinară. Cu desbaterea asupra acestei eventualități trecu vremea și d’abia acum vin unul după altul delegații cari nu șed aici. Este aprope sigur că în actuala sesiune ordinară nu va mai veni în discnsiune cestiunea regulamentelor. In privința stării acestei cessiuni nu se scie nimic positiv. Propunerile delegatului francez țin samă de puntul de vedere al Englitezei. Atitudinea României față cu cestiunea dunărenă se pate caracterisa din Discursul regelui, că România primeșce un control în privința aplicării regulamentelor, în care nici uă putere se nu exercite uă acțiune preponderatore asupra navigațiunii, și că stăruiesce ca acesta aplicare a regulamentelor se se facă de organe române. Acest punt de vedere este precum în acord cu propunerile d-lui Barrère. Prin participarea unui delegat al comisiunii europeane dunărene în comisiunea mista s’ar crea uă contra-greutate pentru participarea Austro- Ungariei și s’ar deschide porțile controlului Europei. In privința esecutarii regulamentelor, deja testul formulat pene acum al acestui regulament pentru apele române a prevădut numai organe române. Atitudinea Rusiei și a Rusiei nu va provoca nici un greutate, oricare ar fi înțelegerea la care s’ar ajunge. Germania urmeză ’n acesta cestiune impulsiunii Austro-Ungariei. Micele state țărmurene vor trebui se merga pe urmele Rusiei și ale Austro-Ungariei. Astfel dar, după părerile ce domnesc prin cercurile delegaților, — deși póte vor maî fi precare greutăți de învins — se va ajunge la oă ’nțelegere generală, în cas când noul guvern francez și Austro-Ungaria vor primi ca basă pentru acesta ’nțelegere, propunerile d-lui Barrère, despre ceea ce nu se soiensemene acum nimic positiv.* De altă parte Pester Lloyd publică următorea telegramă din Viena, cu data de 3 Decembre: „ Comisiunea internaționale dunărenă, care s’a întrunit la 29 Noembre ’n Galați, ’și-a terminat desbaterile asupra afacerilor administrative și se va închide póte chiar acjs. Gestiunea regulamentării Dunării n’a fost tratată ’n acesta sesiune, totuși două puteri au propus să se țină o sesiune extraordinară pentru desbaterea acestei cestiuni.* Rusia și Austria j1.In edițiunea de sâră, de la 1 Decembre, a ziarului Neue freie Presse, citim următorele : „Se confirmă în mod oficial e că cornițele Kalnoky privesce ca cea d’anteiü détoria a sea d'a realisa uă ’ntrevedere a împăratului Francisc Iosef cu Țarul. In sforțările sale în acesta privință el se va bucura de sprijinul cel mai zelos al principelui de Bismarck. Tot d’uădată se mai adaogă că aceste sforțări sunt în cea mai mare armonie cu relațiunile dintre Austro-Ungaria și Italia, care au fost declarate ca forte intime ’n urma visitei regelui Humbert. Un aruncătură de ochiu asupra cestiunii legii militare ’n Bosnia, pare a ne explica la ce țintesce acesta cooperare diplomatică. Se cjice că Portu ar fi însciințat pe ambasadorele iei din Viena să cera lămuriri de la guvernul austriac asupra legii militare bosniace; daca aceste lămuriri nu vor satisface pe cei din Constantinopole, atunci Porta cugetă a protesta printr’uă circulară adresată puterilor. Se pare că ’n Viena domnesce dorința d’a dobândi de la puteri consimțimăntul să transforme ocupațiunea ’n anesare și a preîntâmpina printr’acest consimțiment riscareva greutăți diplomatice din partea Porții. Nu se scie daca este speranță de reușită chiar daca Rusia ar adera cu înțelegerea austro - germană-italiană. Depinde mult act și de atitudinea Englitezeî. Ș’apoi chiar consimțimântul Rusiei nu va putea fi dobândit degeaba.* Principele de Bismarck și progresiștii In cursul desbaterilor urmate în ziua de 30 Noembre în Reichstagul german asupra bugetului afacerilor străine, d. Virchow ceru lămuriri asupra negocierilor cu Papa. Principele de Bismarck îi răspunse că crede folositor a nu trata acesta cestiune decât în nișce limite forte mărginite. Aci nu este vorba d’uă cestiune care e de competința imperiului, ci d’uă cestiune prusiană. D-sea elice că va da lămuriri în landtagul prusian. ,El cugetă a trece în bugetul prusian un fond spre a acredita un represintante diplomatic pe lângă Vatican. Motivele de înăsprire, care au provocat ruperea relațiunilor cu fostul Papă, sunt înlăturate cu actualul Papă, de aceea trebuie să se reînființeze uă represintațiune diplomatică pe lângă el. In respunsul său de acum, d-sea nu este condus de îngrijiri de principiu, ci numai de interesul afacerilor. Și celelalte State din confederațiune, precum Bavaria, au un represintațiune specială pe lângă Vatican. Acesta este uă procedere folositare, dice principele, și daca interesele vor pretinde, d-sea va propune să se numască și uă represintațiune germană. Acesta represintațiune a Statelor federale nu se asemana cu acelea care sunt pe lângă puterile străine. Cât despre negocierile cu Vaticanul, d-sea nu crede nemerit a da explicațiune în Reichstag. D. Windhorst, din centru, pledeza pentru pace atât cu Biserica catolică cât și cu cea evangelică. D. Virchow, progresist, nu crede că oă represintațiune particulară a Prusiei pe lângă Vatican va aduce uă întărire imperiului. Ideia ca Papa să vină ’n Germania cu totă Curia, se pare nesănătosă oratorelui. D-sea împreună cu partizanii săi, a susținut lupta religiosă a Cancelariului imperiului, în speranța că principele va fi mai consecințe. Principele de Bismarck.—Nu găsesc justificată imputarea ce mi se face că n’am fost consecințe. Daca ași fi voit să urmez lupta, apoi ași fi fost împedicat prin faptul că partizanii mei de mai nainte m’au părăsit în mijlocul luptei și m’au aruncat în brațele centrului. Vedeți că la cârma Statului și spre apărarea intereselor imperiului, sunt adeseori nevoit a lucra altfel decât cum ași fi putut lucra acum cincisprezece ani. De altmintreii, pus în alternativa de a alege între un minister progresist și unul din centru, vom preferi pe acest din urmă. Centrul este necomod, progresul periculos. După nisce mici discnsiuni, bugetul afacerilor străine au votat. Aplicarea legei militare în Bosnia Se scrie următorele din Constantinopole, cu data de 26 Noembre, către Times : „Déca trebuie să credem scirile ce ne sosesc din ispare musulmane, apoi déca se va încerca să se aplice legea militară austriacă ’n Bosnia, ea va întâmpina cea mai mare resistență din partea poporațiunii musulmane. S’au format deja, pe cât se dice, bande de insurginți și, pretutindeni pe unde ele se arătă, sunt întâmpinate cu cea mai mare simpatie din partea poporului. Unii din notabilii cei mai influențî au trimis Sultanului un adresă de lealitate, prin care’îmulțămesc că a luat apărarea lor. țiarele turcesce par a fi insuflate de dorința d’a mări nemulțămirea, căci ele publică din când în când scrie de sensațiune asupra pretinsei tiranii și crudirii ce musulmanii trebuie să sufere supt dominațiunea austriacă. După aceste serii, poporațiunea musulmană regretă că au dispărut timpii cei buni ai dominațiunii otomane și doresce să se pună cât mai repede un capăt timporalei ocupațiuni străine. Aceste descrieri sunt credute de personele influențe de aici și servă a ’năspri relațiunile dintre Portă și Austria, care și fără de acesta nu sunt tocmai cordiale.* ROMANULU 25 NOEMBRE 1881 SCIRI d ale dilei Citim în l'Echo de France de la 3 Decembre 1881 : Luni fără, 5 Decembre, va avea loc, în sala Asociațiunei literare internaționale, 51, str. Vivienne, conferința eminuntelui nostru confrate, d. Louis Ulbach, întitulată de la Viena la București. Publicul este admis la acesta conferință, care va ’ncepe la 8 ore săra. D. Louis Ulbach va povesti impresiunile sale privitore la călătoria ce a făcut în Austria și ’n România, cu ocasiunea ultimului congres literar internaționale, ținut, după cum se scie, în anul acesta la Viena. * * * Corona României ne spune că 300 familii românesci din Banat au sosit dilele acestea în Craiova, având 120 căruțe cu bagaje. Ei au părăsit locul natal din causa inundațiunilor perpetue ce bântuie pământurile lor și se duc în Dobrogea spre a o colonisa. Un mare inconveniea te lovesce în acești nenorociți, n’au mijloce de hrană și de transport. Grea le va fi espedițiunea. * * * In darea de sămă ce am dat despre ceremonia desvăluirea statuiei lui Heliade, am omis se spunem că discursul din partea teatrului Național s’a rostit de d. C. Stăncescu. Corona a fost depusă de către d. Millo și d-nele Al. Romanescu și T. Pătrașcu, amândouă în costum național. * * * M. S. Regele a bine-voit a conferi crucea de mare oficial al ordinului Corona României d-lui M. Pherekyde, trimis estraordinar și ministru plenipotențiar al României la Paris. * % * M. S. Regele a bine-voit a numi pe d. Nicolae Papazol, locotenente în regimentul 18 de dorobanți, în gradul de cavaler al ordinului Steua României, socotindu-se vechimea sus-numitului în acest grad de la 6 Decembre 1877, când Maiestatea Lea ’i-a conferit decorațiunea. *■ ** M. S. Regele a bine-voit a conferi crucea de cavaler a ordinului Corona României d-lui M. Galino, artist și profesore, și d-lui I. N. Vieroșeanu, secretar al direcțiunei generale a teatrelor. * * * Monitorul oficiale de astăzi publică decretul prin care se acordă ca scala primară de băieți din urbea Hârlău, care urmază a avea un local propriu al ei, să porte numele gloriosului Domn al Românilor „Ștefan-cel-Mare.* * * * D. N. Malțian, profesore de comptabilitate și mărfuri la șcala comercială din Craiova, se numesce definitiv la catedra sea. * * * Comiliul agricole din județul Romanați, constituindu-se,și-a compus biuroul: D. Stănuțu-Dedianu, președinte; d. lon Rădulescu și N. Demetrian, vice-președinți; d. G. I. Nanu, casier; d. I. N. Guran și AL Constantinescu, secretari, și d-nii Amza Jianu, I. Murgășeanu, I. D. Amărăscu, Ștefan t Ștefan Jianu, lancu Zaman, Hristodor Giuvara, preotul I. Bobicescu, I. Puricescu, membrii. * * * Citim în diarul Romanu : Pentru formarea comiliului agricole din județul nostru, în ședința de la 12 ale cuvintei, s’a numit de către consiliul generale d-nii Panait Donici, Ion Agarici, Ion Ionescu, Nicolae Solomon, Ion Manoliu, G. Morțun și Alesandru Deremarcu, cari vor fi ajutați de către d-niî consilieri A. V. Morțun, C. Vidrașcu și economul Vasile Damian. * * * D. Al. Gheran, licențiat în drept și actual procurore al tribunalului județului Ialomița, este numit director la prefectura acelui județ, în locul d-lui G. Baronzi, trecut în altă funcțiune. D. B. Lascar este revocat din funcțiunea de primar al comunei urbane Tîrgu-Jiu (Gorj), și se numeste în locul i d. Atanasie Stănciulescu. * * * D. Ion Stefanescu este numit primar al comunei urbane Potlogî (jud. Dâmbovița). * * * Monitorul de azci anunță că d. Mihail Petrescu, cavaler al ordinului Steua României, condamnat de tribunalul de apel din Tulcea, se va șterge din registrul ordinului. * Aspra a fost eclipsă totală de lună care a durat de pe la 7 până pe la 9 ore. Monitorul de adî anunță că prețul sărei de esport pentru Rusia, de la salinele Doftana și T.Ocna, se ficșeza, cu ’ncepere de la 1 Decembre viitor, la suma de lei 55 tona.* In revista de ieri s’a strecurat uă erore , s’a dis Kitson în loc de Crawshay. * * * * * * *** * DIN STRAINETATE Se anunță din Viena, către Pester Lloyd, că este cu totul neîntemeiată scirea dată de diarele englese, cum că cornițele Kalnoky se ocupă în Petersburg cu arangearea unei întrevederi între Țar și împăratul Francisc Iosef. Se asigură în mod positiv că ministrul austro-ungar, pe timpul șederii sale ’n Petersburg, n’a agitat nici cum acesta cestiune și că, prin urmare, nu este vorba d’un asemene ’ntrevedere. [x— Tot Pester Lloyd publică și următorea telegramă din Petersburg, cu data de 2 Decembre : „Prin cercurile cele mai bine informate se vorbesce că cornițele Kalnoky, cu ocasiunea unei visite la d. Giers, ’l-a asigurat că Austro-Ungaria nu ținteșce a-șî întinde posesiunile dincolo de Mitrovitza, și că contingentul militar din Bosnia are de scop numai consolidarea stării pacinice. —x— Se scrie următorele din Londra către Memorial diplomatique : „îndată după întrevederea împăraților Austriei și Rusiei, principele de Walles va visita curțile europeane spre a influința pentru menținerea statului quo ’n Orivite și a da asigurări pentru atitudinea pacînică a Englitezeî în Egipt.* DISCURSUL d-lui B.P. Hasdeu la inaugurarea statuei lui I. Heliade Nădulescu Domnii meî, Un accident nenorocit împedică pe principele Dimitrie Ghica d’a deschide în persona acesta solemnitate, dar aspirațiunile, dorințele, urările ilustrului bărbat sunt aci cu noi. Eu unul din parte-mî, regretând c’vă vină durere d’a nu ’1 vedea în fruntea acesteî serbări naționale, mă grăbesc în acelașî timp a-î arăta uă caldă gratitudine pentru distincțiunea ce mi-a făcut de a mă însărcina în locu-i cu onorurile unei cine atât de frumose. Inițiativa acestui monument se datoreșce unui comitet, constituit la 1872 supt președința principelui Dimitrie Ghica, având de secretar pe d. Sava Șoimescu, de casier pe d. Șt. Ioanid, de membrii pe d-nii C. Boerescu, M. Cogălniceanu, T. Aman, G. Cantacuzino, P. Aurelian, D. Brătianu, Scarlat Crețulescu, A. Odobescu, C. Esarcu, N. Grigorescu, T. Mehedințeanu și acela care vă vorbesc”. Mulțumită publicului, care a răspuns cu rîvnă prin suptscripțiuni la apelul comitetului, mulțămită în mare parte principelui Dimitrie Ghica, pururea gata a îmbrățișa și a împinge înainte orice mare ideiă națională , scone în fața dorului îndeplinit, în fața acestui monument eșit din dalta artistului Ferrari de la Roma, în fața acestei statue în care se căsătoresc astfel, unite într’un bloc de piatre, geniul Italiei cu geniul neperitorei colonie romane de la Dunăre. Acesta dare de sumă terminată dinaintea ușii sanctuarului, lăsați-me acum un moment să’mi reculeg impresiunile, cugetările, simțimintele; se le cern pentru a despărți grîul de neghină ; să le împac unele cu altele; în sfîrșit, să scapăr din ele uă scânteiă, uă singură scânteiă, la lumina căria să vă introduc în templu. Solemnitatea e deschisă... Domnii mea, Acesta marmură reproduce pe el. Nu’l voi numi , el n’are nume. Poeticul graiu al sântei scripturi dice a Creatorului: lehova, adică „cel ce există, fiindcă în natura ’ntrăgă Creatorul e pretutindeni și nu se află nicăiurî afară din natură. Ei bine, orî ce mare om al unei națiuni, creator într’u sferă mai restrînsă, este și el lehova, este „cel ce există,de sintesa unei epoce, e fără individualitate, fără nume. El a trăit, dar nu vom face biografia lui, căci o privesc scrisă dinaintea mea : fiecare cap — un cuvânt, un accent — fiecare inimă. Microcosm al unei generațiuni care se mai continuă în generațiunea d’astădî, după cum generațiunea d’astă-ji se va continua în generațiunile ulteriore, biografia lui sunteți voi toți, câți ați venit aci aducendu-î cunune de lauri. Biografia lui sunt acești represintanțî ai presei, el părinte al presei române; biografia lui sunt acești dascăli și școlari, el ântâiul născut al învățământului românesc, voi tipografi, voî librari, voî bărbați de carte, sunteți biografia lui, el tipograf, el librar, el renăscător al presei și poesiei române după un seculară amorțire. Dintr’u mică rădăcină a crescut un măreț arbore , acest arbore este biografia rădăcinei. Sunteți un măreț arbore, da. Însă acest arbore, oricât de măreț, nu se va vesteji el are, când se va usca râdăcina în cea mică, deslipindu-se de tulpină, sao rodând-o viermele? Ea trebuie mereu adăpată, ferită de secure, apărată de dușmănie, nutrită printr’un nou suc de viață; și acest suc de viéța, fără care piere rădăcina ducând cu sine ’n peste întregul arbore, este — recunoscința. Uă națiune ingrată către omenii cei mari ce au lucrat s’o ’nalte, este uă națiune fără rădăcină, uă națiune mortă, uă națiune care se sinucide. Nebună, ea n’a scrut să fie nici măcar egoistă ! ce? Pentru un popor, a iubi pe omenii săi mari este a se iubi pe sine-și. Un individ, fiă cât de genial, e om mare numai atunci când ajunge a fi prisma tuturora; numai atunci când uă întregă societate, cu tote ale sale, să simte oglindită ’ntr’ânsul, se recunosce ’ntr’ânsul, într’ânsul se iubesce pe sine șî. Intr’un cap—cu intessența a mii de capete, tóte sufletele—într’un suflet. In bine șij chiar înrău, uă neputinciosa multiplicitate a poporului devine astfel uă formidabilă unitate prin omul cel mare, și — devenind uă formidabilă unitate — pate să merg ’nainte. Nu lui dar îi aducem noi prinósele nóstre, ci ni le aducem nouă ânșine. Noi am fost el și el a fost noi într’un lung pericol din viața nostră naționale. Sunt acum nouă ani, tot eu am cuvântat la ’nmormentarea lui. Acum vorbesc la reînviare. Acolo, ’n fața cadavrului, în omul cel mare priviam pe om cu tote ale omului. D’a atunci, depărtarea a sters mențnțimile, a rotunjit conturul, a ascuns văile dintre deluri, a legat totalitatea ’ntr’uă grandiosă perspectivă. Caut pe om și nu ’l mai găsesc, dar văd ceva mare.... Acesta marmură reproduce pe el. Nu ! Ea este muntele Tabor, pe care se operă transfigurațiunea. Trăsurele umane se subțiază, se netezesc, se purifică din ce ’n ce, străpunse cu valuri de lumină; și ’n locul omului pe care l’ațî cunoscut, voi apostoli ai profetului, priviți uă aparițiune supranaturală, un gigant, un semi-(eu, uă sublimă legendă din mitologia poporului român. Să ne ’nchinăm ! SENATUL Ședința de Luni, 23 Noembre Senatul, în ședința sea de ieri, a acordat un concediu pentru totă iarna d-lui Vasile Alesandri, spre a-și căuta sănătatea în străinătate și apoi a decis să se amâne desbaterea proiectului de lege în privința cumpărării antichităților repausatului Cesar Bolliac, până ce d. ministru al instrucțiunii publice va arăta Senatului înțelegerea la care a ajuns cu familia repausatului în privința prețului. Ne mai fiind nimic la ordinea dileî, Senatul trece spre a lucra în secțiuni. Mâne ședință publică. ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința de la 23 Noembre, 1881. Supt președința d-lui președinte D. Brătianu. Presințî 94 d-nî deputați. Se trimite la comisiunea petițiunilor cererile de pensiuni ale d-lor C. Apoloni și I. Vintilescu. Se trimite la comisiunea comunală mai multe cereri de alipiri și deslipiri de comune. D. P. Chica rogă pe ministrul de externe să bine-voescă a arăta Camerii legiuitare ce disposițiuni crede d-sea că trebuiesce se ia ca supușii români din Bulgaria să fie protegjați mai cu eficacitate și mai cu semn în ceea ce privesce biserica și sculele române. D. I. C. Brătianu, președintele consiliului rugă pe d. Pantazi Ghica se nu mai facă acesta interpelare. Noî n’avem supuși români, dice d-sea, ci consîngenî. Prin urmare, sunt intervențiunî d’acelea cari se fac într’un mod intim și oficios, ci nu prin parlament, fiindcă n’avem dreptul. D. D. Vernescu întrebă ce gândesce d. ministru în privința celor 10,000,000 privitore la Iași? esecută d-sea legea? modifică legea ? Are un plan pe care voieste să’l esecute singur sau cugetă să’l pună înaintea Camerii legiuitore? Destulă așteptare a fost, crede c’a venit momentul ca acesta cestiune să facă soluțiune definitivă.