Romanulu, noiembrie 1881 (Anul 25)

1881-11-25

1054­ tudine. El va fi pare constrîns să cedeze ’n fața unei forțe sdrobitore, să menajeze­ză oposițiune armată, dar va amâna partita pentru nisce timpuri mai proprie. Tânărul rigat țintesce astă­ c­l, după cum spun no­bilele cuvinte ale suveranului său, a deveni un element de pace și de progres în Eu­ropa orientală; dar tocmai spre a ’ndeplini acesta naltă misiune, el nu se pate resemna a fi supus într’un chip nerevocabile unei stări de lucruri, care nu este conformă cu legitimele interese ale diferitelor popore și în conformitate cu simțămintele nestrămu­tate ale justiției.* Cestiunea dunărenă Se scrie următorele din Galați, cu data de 28 Noembre, către Corresponding po­litică : „Nu din causa unor motive d’uă natură escepționale s’a amânat deschiderea sesi­unii de tomnă a comisiunii europene du­­nărenă. Delegații cari nu șed în Galați au fost de părere că, în urma schimbării de minister din Francia și Austro-Ungaria și în vederea modificărilor ce ar putea se se ivesc­ în opiniunile acestor cabinete în pri­vința cestiunii dunărene, este neapărată trebuință ca sesiunea se fia amânată. Alți delegați, din contra, fară de părere că ar fi mai nemerit d’a resolva afacerile curente în sesiunea ordinară și a amâna discusiu­­nea asupra acelei cessiuni pentru uă sesi­une estra-ordinară. Cu desbaterea asupra acestei eventualități trecu vremea și d’abia acum vin unul după altul delegații cari nu șed aici. Este aprope sigur că în actuala sesiune ordinară nu va mai veni în discn­­siune cestiunea regulamentelor. In privința stării acestei cessiuni nu se scie nimic­­ po­sitiv. Propunerile delegatului francez țin samă de puntul de vedere al Englitezei. A­­titudinea României față cu cestiunea du­­nărenă se pate caracterisa din Discursul regelui, că România primeșce un control în privința aplicării regulamentelor, în care nici uă putere se nu exercite uă acțiune preponderatore asupra navigațiunii, și că stăruiesce ca acesta aplicare a regulamen­telor se se facă de organe române. Acest punt de vedere este pre­cum în acord cu propunerile d-lui Barrère. Prin participarea unui delegat al comisiunii europeane du­nărene în comisiunea mista s’ar crea uă contra-greutate pentru participarea Austro- Ungariei și s’ar deschide porțile controlului Europei. In privința esecutarii regulamen­telor, deja testul formulat pene acum al a­­cestui regulament pentru apele române a prevăd­ut numai organe române. Atitudinea Rusiei și a Rusiei nu va provoca nici un greutate, ori­care ar fi înțelegerea la care s’ar ajunge. Germania urmeză ’n acesta cestiune impulsiunii Austro-Ungariei. Micele state țărmurene vor trebui se merga pe urmele Rusiei și ale Austro-Ungariei. Ast­fel dar, după părerile ce domnesc prin cercurile delegaților, — de­și póte vor maî fi pre­care greutăți de învins — se va a­­junge la oă ’nțelegere generală, în cas când noul guvern francez și Austro-Ungaria vor primi ca basă pentru acesta ’nțelegere, pro­punerile d-lui Barrère, despre ceea­ ce nu se soie­­nse­mene acum nimic positiv.* De altă parte Pester Lloyd publică ur­­mătorea telegramă din Viena, cu data de 3 Decembre: „ Comisiunea internaționale dunărenă, care s’a întrunit la 29 Noembre ’n Galați, ’și-a terminat desbaterile asupra afacerilor ad­ministrative și se va închide póte chiar acjs. Gestiunea regulamentării Dunării n’a fost tratată ’n acesta sesiune, totu­și două pu­teri au­ propus să se țină o­ sesiune ex­­traor­dinară pentru desbaterea acestei ces­­tiuni.* Rusia și Austria j1.In edițiunea de sâră, de la 1 Decembre, a ziarului Neue freie Presse, citim urmă­torele : „Se confirmă în mod oficial e că cornițele Kalnoky privesce ca cea d’anteiü détoria a sea d'a realisa uă ’ntrevedere a împă­ratului Francisc Iosef cu Țarul. In sfor­țările sale în acesta privință el se va bucura de sprijinul cel mai zelos al principelui de Bismarck. Tot­ d’uă­dată se mai adaogă că aceste sforțări sunt în cea mai mare armonie cu relațiunile dintre Austro-Ungaria și Italia, care au fost de­clarate ca forte intime ’n urma visitei re­gelui Humbert. Un aruncătură de ochiu a­­supra cestiunii legii militare ’n Bosnia, pare a ne explica la ce țintesce acesta coope­rare diplomatică. Se cjice că Portu ar fi însciințat pe ambasadorele iei din Viena să cera lămuriri de la guvernul austriac asu­pra legii militare bosniace; daca aceste lă­muriri nu vor satisface pe cei din Constan­tinopole, atunci Porta cugetă a protesta printr’uă circulară adresată puterilor. Se pare că ’n Viena domnesce dorința d’a do­bândi de la puteri consimțimăntul să tran­sforme ocupațiunea ’n anesare și a pre­întâmpina printr’acest consimțiment ris­­care­va greutăți diplomatice din partea Porții. Nu se scie daca este speranță de reușită chiar daca Rusia ar adera cu înțe­legerea austro - germană-italiană. Depinde mult act și de atitudinea Englitezeî. Ș’apoi chiar consimțimântul Rusiei nu va putea fi dobândit de­geaba.* Principele de Bismarck și progresiștii In cursul desbaterilor urmate în ziua de 30 Noembre în Reichstagul german asupra bugetului afacerilor străine, d. Virchow ceru lămuriri asupra negocierilor cu Papa. Principele de Bismarck îi răspunse că crede folositor a nu trata acesta cestiune de­cât în nișce limite forte mărginite. Aci nu este vorba d’uă cestiune care e de com­­petința imperiului, ci d’uă cestiune prusi­­ană. D-sea elice că va da lămuriri în land­­tagul prusian. ,El cugetă a trece în buge­tul prusian un fond spre a acredita un re­­presintante diplomatic pe lângă Vatican. Motivele de înăsprire, care au provocat ru­perea relațiunilor cu fostul Papă, sunt în­lăturate cu actualul Papă, de aceea trebuie să se reînființeze uă represintațiune diplo­matică pe lângă el. In respunsul său de acum, d-sea nu este condus de îngrijiri de principiu, ci numai de interesul aface­rilor. Și cele­l­alte State din confederați­­une, precum Bavaria, au un represintațiune specială pe lângă Vatican. Acesta este uă procedere folositare, dice principele, și daca interesele vor pretinde, d-sea va propune să se num­ască și uă represintațiune ger­mană. Acesta represintațiune a Statelor fe­derale nu se asemana cu acelea care sunt pe lângă puterile străine. Cât despre nego­­cierile cu Vaticanul, d-sea nu crede ne­merit a da explicațiune în Reichstag. D. Windhorst, din centru, pledeza pen­tru pace atât cu Biserica catolică cât și cu cea evangelică. D. Virchow, progresist, nu crede că oă represintațiune particulară a Prusiei pe lângă Vatican va aduce uă întărire imperiului. Ideia ca Papa să vină ’n Germania cu totă Curia, se pare nesănătosă oratorelui. D-sea împreună cu partizanii săi, a susținut lupta religiosă a Cancelariului imperiului, în spe­ranța că principele va fi mai consecințe. Principele de Bismarck.—Nu găsesc jus­tificată imputarea ce mi se face că n’am fost consecințe. Daca ași fi voit să urmez lupta, apoi ași fi fost împedicat prin fap­tul că partizanii mei de mai nainte m’au părăsit în mi­jlocul luptei și m’au aruncat în brațele centrului. Vedeți că la cârma Statului și spre apărarea intereselor impe­riului, sunt adese­ori nevoit a lucra alt­fel de­cât cum ași fi putut lucra acum cinci­spre­zece ani. De altmintreii, pus în alternativa de a alege între un minister pro­gresist și unul din centru, vom­ preferi pe acest din urmă. Centrul este necomod, pro­gresul periculos. După nisce mici discnsiuni, bugetul afa­cerilor străine au votat. Aplicarea legei militare în Bosnia Se scrie următorele din Constantinopole, cu data de 26 Noembre, către Times : „Déca trebuie să credem scirile ce ne sosesc din ispare musulmane, apoi déca se va încerca să se aplice legea militară aus­triacă ’n Bosnia, ea va întâmpina cea mai mare resistență din partea poporațiunii mu­sulmane. S’au format deja, pe cât se dice, bande de insurginți și, pretutindeni pe unde ele se arătă, sunt întâmpinate cu cea mai mare simpatie din partea poporului. Unii din notabilii cei mai influențî au trimis Sultanului un adresă de lealitate, prin ca­­re’î­mulțămesc că a luat apărarea lor. ț­i­­arele turcesce par a fi insuflate de dorința d’a mări nemulțămirea, căci ele publică din când în când scrie de sensațiune asupra pretinsei tiranii și crudirii ce musulmanii trebuie să sufere supt dominațiunea aus­triacă. După aceste serii, poporațiunea mu­sulmană regretă că au dispărut timpii cei buni ai dominațiunii otomane și doresce să se pună cât mai repede un capăt timpo­­ralei ocupațiuni străine. Aceste descrieri sunt credute de personele influențe de aici și servă a ’năspri relațiunile dintre Portă și Austria, care și fără de acesta nu sunt toc­mai cordiale.* ROMANULU 25 NOEMBRE 1881 SCIRI d ale dilei Citim în l'Echo de France de la 3 De­cembre 1881 : Luni fără, 5 Decembre, va avea loc, în sala Asociațiunei literare internaționale, 51, str. Vivienne, conferința eminuntelui nostru confrate, d. Louis Ulbach, întitulată de la Viena la București. Publicul este admis la acesta conferință, care va ’ncepe la 8 ore săra. D. Louis Ulbach va povesti impresiunile sale privitore la călătoria ce a făcut în Austria și ’n România, cu ocasiunea ulti­mului congres literar internaționale, ținut, după cum se scie, în anul acesta la Viena. * * * Corona României ne spune că 300 fami­lii românesci din­­ Banat au sosit dilele a­­cestea în Craiova, având 120 căruțe cu bagaje. Ei au părăsit locul natal din causa inundațiunilor perpetue ce bântuie pămân­turile lor și se duc în Dobrogea spre a o colonisa. Un mare inconveniea te lovesce în acești nenorociți, n’au mijloce de hrană și de transport. Grea le va fi espedițiunea. * * * In darea de sămă ce am dat despre ce­remonia desvăluirea statuiei lui Heliade, am omis se spunem că discursul din partea teatrului Național s’a rostit de d. C. Stăn­­cescu. Corona a fost depusă de către d. Millo și d-nele Al. Romanescu și T. Pă­­trașcu, amândouă în costum național. * * * M. S. Regele a bine-voit a conferi cru­cea de mare oficial al ordinului Corona României d-lui M. Pherekyde, trimis estra­­ordinar și ministru plenipotențiar al Româ­niei la Paris. * % * M. S. Regele a bine-voit a numi pe d. Nicolae Papazol, locotenente în regimentul 18 de dorobanți, în gradul de cavaler al ordinului Steua României, socotindu-se ve­chimea sus-numitului în acest grad de la 6 Decembre 1877, când Maiestatea Lea ’i-a conferit decorațiunea. *■ ** M. S. Regele a bine-voit a conferi cru­cea de cavaler a­ ordinului Corona Româ­niei d-lui M. Galino, artist și profesore, și d-lui I. N. Vieroșeanu, secretar al direcți­unei generale a teatrelor. * * * Monitorul oficiale de astă­zi publică de­cretul prin care se acordă ca scala primară de băieți din urbea Hârlău, care urmază a avea un local propriu al ei, să porte nu­mele gloriosului Domn al Românilor „Ște­­fan-cel-Mare.* * * * D. N. Malțian, profesore de comptabili­­tate și mărfuri la șcala comercială din Cra­iova, se numesce definitiv la catedra sea. * * * Comiliul agricole din județul Romanați, constituindu-se,­­și-a compus biuroul: D. Stănuțu-Dedianu, președinte; d. lon Rădulescu și N. Demetrian, vice-președinți; d. G. I. Nanu, casier; d. I. N. Guran și AL Constantinescu, secretari, și d-nii Amza Jianu, I. Murgășeanu, I. D. Amărăscu, Ște­­fan t Ștefan Jianu, lancu Zaman, Hristodor Giuvara, preotul I­. Bobicescu, I. Puricescu, membrii. * * * Citim în diarul Rom­anu : Pentru formarea comiliului agricole din județul nostru, în ședința de la 12 ale cu­­vintei, s’a numit de către consiliul generale d-nii Panait Donici, Ion Agarici, Ion Ionescu, Nicolae Solomon, Ion Manoliu, G. Morțun și Alesandru Deremarcu, cari vor fi ajutați de către d-niî consilieri A. V. Morțun, C. Vidrașcu și economul Vasile Damian. * * * D. Al. Gheran, licențiat în drept și actual procurore al tribunalului județului Ialomița, este numit director­ la prefectura acelui județ, în locul d-lui G. Baronzi, trecut în altă funcțiune. D. B. Lascar este revocat din funcțiunea de primar al comunei urbane Tîrgu-Jiu (Gorj), și se numeste în locul i d. Atanasie Stănciulescu. * * * D. Ion Stefanescu este numit primar al comunei urbane Potlogî (jud. Dâmbovița). * * * Monitorul de azci anunță că d. Mih­ail Petrescu, cavaler al ordinului Steua Româ­niei, condamnat de tribunalul de apel din Tulcea, se va șterge din registrul ordinului. * A­spra a fost eclipsă totală de lună care a durat de pe la 7 până pe la 9 ore. Monitorul de adî anunță că prețul sărei de esport pentru Rusia, de la salinele Dof­­tana și T.­Ocna, se ficșeza, cu ’ncepere de la 1 Decembre viitor, la suma de lei 55 tona.* In revista de ieri s’a strecurat uă erore , s’a dis Kitson în loc de Crawshay. * * * * * * *** * DIN STRAINETATE Se anunță din Viena, către Pester Lloyd, că este cu totul neîntemeiată scirea dată de diarele englese, cum că cornițele Kal­­noky se ocupă în Petersburg cu arangea­­rea unei întrevederi între Țar și împăra­tul Francisc Iosef. Se asigură în mod po­sitiv că ministrul austro-ungar, pe timpul șederii sale ’n Petersburg, n’a agitat nici cum acesta cestiune și că, prin urmare, nu este vorba d’un asemene ’ntrevedere. [x— Tot Pester Lloyd publică și următorea telegramă din Petersburg, cu data de 2 Decembre : „Prin cercurile cele mai bine informate se vorbesce că cornițele Kalnoky, cu ocasiunea unei visite la d. Giers, ’l-a asigurat că Austro-Ungaria nu ținteșce a-șî întinde posesiunile dincolo de Mitrovitza, și că contingentul militar din Bosnia are de scop numai consolidarea stării pacinice. —x— Se scrie următorele din Londra către Memorial diplomatique : „îndată după în­trevederea împăraților Austriei și Rusiei, principele de Walles va visita curțile eu­ropeane spre a influința pentru menținerea statului quo ’n Orivite și a da asigurări pentru atitudinea pacînică a Englitezeî în Egipt.* DISCURSUL d-lui B.­­P. Hasdeu la inaugurarea statuei lui I. Heliade N­ădulescu Domnii meî, Un accident nenorocit împedică pe prin­cipele Dimitrie Ghica d’a deschide în persona acesta solemnitate, dar aspirațiunile, dorin­țele, urările ilustrului bărbat sunt aci cu noi. Eu unul din parte-mî, regretând c’vă vină durere d’a nu ’1 vedea în fruntea a­­cesteî serbări naționale, mă grăbesc în a­­cela­șî timp a-î arăta uă caldă gratitudine pentru distincțiunea ce mi-a făcut de a mă însărcina în locu-i cu onorurile unei cine atât de frumose. Inițiativa acestui monument se datoreșce unui comitet, constituit la 1872 supt pre­­ședința principelui Dimitrie Ghica, având de secretar pe d. Sava Șoimescu, de casier pe d. Șt. Ioanid, de membrii pe d-nii C. Boe­­rescu, M. Cogălniceanu, T. Aman, G. Can­­tacuzino, P. Aurelian, D. Brătianu, Scarlat Crețulescu, A. Odobescu, C. Esarcu, N. Gri­­gorescu, T. Mehedințeanu și acela care vă vorbesc”. Mulțumită publicului, care a răspuns cu rîvnă prin supt­scripțiuni la apelul comite­tului, mulțămită în mare parte principelui Dimitrie Ghica, pururea gata a îmbrățișa și a împinge înainte ori­ce mare ideiă națio­nală , sco­ne în fața dorului îndeplinit, în fața acestui monument eșit din dalta artis­tului Ferrari de la Roma, în fața acestei statue în care se căsătoresc ast­fel, unite într’un bloc de piatre, geniul Italiei cu ge­niul neperitorei colonie romane de la Du­năre. Acesta dare de sumă terminată dinain­tea ușii sanctuarului, lăsați-me acum un moment să’mi reculeg impresiunile, cuge­tările, simțimintele; se le cern pentru a despărți grîul de neghină ; să le împac u­­nele cu altele; în sfîrșit, să scapăr din ele uă scânteiă, uă singură scânteiă, la lumina căria să vă introduc în templu. Solemnitatea e deschisă... Domnii mea, Acesta marmură reproduce pe el. Nu’l voi­ numi , el n’are nume. Poeticul graiu al sântei scripturi dice a Creatorului: lehova, adică „cel ce există,­ fiind­că în natura ’n­­trăgă Creatorul e pretutindeni și nu se află nică­iurî afară din natură. Ei bine, orî­ ce mare om al unei națiuni, creator într’u­ sferă mai restrînsă, este și el lehova, este „cel ce există,d­e sintesa unei epoce, e fără individualitate, fără nume. El a trăit, dar nu vom­ face biografia lui, căci o privesc scrisă dinaintea mea : fie­­care cap — un cuvânt, un accent — fie­­care inimă. Microcosm al unei generațiuni care se mai continuă în generațiunea d’as­­tă­dî, după cum generațiunea d’astă-­ji se va continua în generațiunile ulteriore, bio­grafia lui sunteți voi toți, câți ați venit aci aducendu-î cunune de lauri. Biografia lui sunt acești represintanțî ai presei, el părinte al presei române; biografia lui sunt acești dascăli și școlari, el ântâiul născut al învă­țământului românesc, voi tipografi, voî li­brari, voî bărbați de carte, sunteți biogra­fia lui, el tipograf, el librar, el renăscător al presei și poesiei române după un secu­lară amorțire. Dintr’u­ mică rădăcină a cres­cut un măreț arbore , acest arbore este biografia rădăcinei. Sunteți un măreț arbore, da. Însă acest arbore, ori­cât de măreț, nu se va vesteji el are, când se va usca râdăcina­ î­n cea mică, deslipindu-se de tulpină, sao rod­ân­­d-o viermele? Ea trebuie mereu adăpată, fe­rită de secure, apărată de dușmănie, nu­trită printr’un nou suc de viață; și acest suc de viéța, fără care piere rădăcina du­când cu sine ’n peste întregul arbore, este — recunoscința. Uă națiune ingrată către omenii cei mari ce au lucrat s’o ’nalte, este uă națiune fără rădăcină, uă națiune mortă, uă națiune care se sinucide. Nebună, ea n’a scrut să fie nici măcar egoistă ! ce? Pentru un popor, a iubi pe omenii săi mari este a se iubi pe sine-și. Un individ, fiă cât de genial, e om mare nu­mai atunci când ajunge a fi prisma tutu­rora; numai atunci când uă întregă socie­tate, cu tote ale sale, să simte oglindită ’ntr’ânsul, se recunosce ’ntr’ânsul, într’ânsul se iubesce pe sine­ șî. Intr’un cap—cu intes­­sența a mii de capete, tóte sufletele—într’un suflet. In bine șij chiar înrău, uă neputinciosa multiplicitate a poporului devine ast­fel uă formidabilă unitate prin omul cel mare, și — devenind uă formidabilă unitate — pate să merg­ ’nainte. Nu lui dar îi aducem noi prinósele nóstre, ci ni le aducem nouă ân­­și­ne. Noi am fost el și el a fost noi în­tr’un lung pericol din viața nostră națio­nale. Sunt acum nouă ani, tot eu am cuvân­tat la ’nmormentarea lui. Acum vorbesc la reînviare. Acolo, ’n fața cadavrului, în o­­mul cel mare priviam pe om cu tote ale omului. D’a atunci, depărtarea a sters me­­nțnțimile, a rotunjit conturul, a ascuns văile dintre deluri, a legat totalitatea ’ntr’uă gran­­diosă perspectivă. Caut pe om și nu ’l mai găsesc, dar văd­ ce­va mare.... Acesta marmură reproduce pe el. Nu ! Ea este muntele Tabor, pe care se operă transfigurațiunea. Trăsurele umane se sub­țiază, se netezesc, se purifică din ce ’n ce, străpunse cu valuri de lumină; și ’n locul omului pe care l’ațî cunoscut, voi apostoli ai profetului, priviți uă aparițiune supra­na­­turală, un gigant, un semi-(­eu, uă sublimă legendă din mitologia poporului român. Să ne ’nchinăm­ ! SENATUL Ședința de Luni, 23 Noembre Senatul, în ședința sea de ieri, a acor­dat un concediu pentru totă iarna d-lui Va­sile Alesandri, spre a-și căuta sănătatea în străinătate și apoi a decis să se amâne des­baterea proiectului de lege în privința cum­părării antichităților repausatului Cesar Bol­­liac, până ce d. ministru al instrucțiunii pu­blice va arăta Senatului înțelegerea la care a ajuns cu familia repausatului în privința prețului. Ne mai fiind nimic la ordinea dileî, Se­natul trece spre a lucra în secțiuni. Mâne ședință publică. ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința de la 23 Noembre, 1881. Supt președința d-lui președinte D. Bră­tianu. Presințî 94 d-nî deputați. Se trimite la comisiunea petițiunilor ce­rerile de pensiuni ale d-lor C. Apoloni și I. Vintilescu. Se trimite la comisiunea comunală mai multe cereri de alipiri și deslipiri de co­mune. D. P. Chica rogă pe ministrul de externe să bine-voescă a arăta Camerii legiuitare ce disposițiuni crede d-sea că trebuiesce se ia ca supușii români din Bulgaria să fie protegjați mai cu eficacitate și mai cu semn în ceea ce privesce biserica și sculele ro­mâne. D. I. C. Brătianu, președintele consiliului rugă pe d. Pantazi Ghica se nu mai facă acesta interpelare. Noî n’avem supuși ro­mâni, dice d-sea, ci consîngenî. Prin ur­mare, sunt intervențiunî d’acelea cari se fac într’un mod intim și oficios, ci nu prin par­lament, fiind­că n’avem dreptul. D. D. Vernescu întrebă ce gândesce d. ministru în privința celor 10,000,000 pri­vitore la Iași? esecută d-sea legea? modi­fică legea ? Are un plan pe care voieste să’l esecute singur sau cugetă să’l pună îna­intea Camerii legiuitore? Destulă așteptare a fost, crede c’a venit momentul ca acesta cestiune să fa­că soluțiune definitivă.

Next