Romanulu, noiembrie 1881 (Anul 25)
1881-11-25
ANHL AL DOUBLE CI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deta , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S—M.G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardu. 20 BANI ESEMPLARTJL Ireducțiunea și Administrațiunea strada conmei 14, MERCURI, 25 NOEMBRE 1881 BÜCDRESGI, 1BA 1881 Acum câteva zile, Neue freie Presse condamnă redacțiunea articolului 55 al tratatului din Berlin,ficând că ea este neprecisă și că din acesta causă acest tratat pate servi de armă î npotriva Austriei. Eco uă mărturire din partea foiei vieneze, care nu țintesce decât să acopere pretensiunile Austriei și se întunece cestiunea, dând loc la interpretări. Art. 55, din potrivă, înlătură orice neînțelegere și este forte espres în acestă privință. După acest articol, regulamentele de navigațiune și de poliția fluvială, de la Porțile de-fermene la Galați, trebuie să fie elaborate de comisiunea europenă a Dunării, asistată de delegații statelor riverane, România, Serbia și Bulgaria, cari singure, după întinderea lor teritorială, au să aplice aceste regulamente. Nici nu pate să fiă oă disposițiune mai lămurită și mai bine otărîtă în tratatul de Berlin, cu acea privitóre la cestiunea Dunării. Discusiunile urmate în Congres și protocolele încheiate, ‘nu mai lasă cea mai mică umbră de bănuială, că Europa a voit să ’nlâture amestecul oricărei puteri la Dunărea dejos. Despre comisiunea mistă nici n’a fost vorba în congres, și nici că se pomenesce ceva în tratatul din Berlin. Când plenipotențiarul Austriei, baronul de Haymerle, a pus în discusiune cestiunea de supraveghiere, privitore la aplicarea regulamentelor de poliția fluvială și liberă navigațiune a Dunării, plenipotențiarii celorlalte puteri au trecut peste acest punt, fără sĕ ia nici oăotărîre, care s’asigure întru câtva acțiunea isolată a Austriei séa se dea loc în viitor la vr’uă interpretațiune. Dacă Europa ar fi ’nțeles altfel și decă cu adevărat, în cestiunea Dunării, disposițiunile tratatului din Berlin au on redacțiune neprecisă — după cum zice foia vieneză — de ce atunci propunerea plenipotențiarului Austriei nu fu luată în considerare, nici se discută în congres, ci rămase numai ca un simplu desideratum ? Se pretinde astă țl că tratatul din Berlin „serveșce de armă împotriva Austriei“ tocmai pentru că s’a păstrat neatins principiul ce a domnit atât la facerea tratatului din 1815, cât și a celui din 1856. Drepturile Austriei la Dunăre, n’au fost nici uă dată mai mari decât acelea ale celor-lalte state europene. Este adevărat că ea s’a creat, prin vasele sale de comerciu, mai multe avantagie pe acest fluviu; aceste avantagiense, n’au slăbit întru nimic drepturile celorlalte State, nici nu’i au creat vr’uă preponderință care să potă fi invocată ca un drept neprescriptibile, față cu interesele celor riverani, cu comerciul tuturor și cu vederile Europei și disposițiunile tratatului. Faptul fiind atât de bine stabilit, este de mirare cum pate să mai existe în cestiunea Dunării uă neînțelegere între noi și Austria! Ce se mai <ficem deotărîrea Europei, de la care noi nu ne-am abătut în părțile cari ne erau contrarii, când se susține acum sĕ s’anuleze partea care este în favorea intereselor nóstre ! Nedreptele pretensiuni rădicate împotriva acestor interese, au deșteptat în noi uă adeverată îngrijire; și ceé de ce tera, tronul și guvernul sunt una în acestă privință. Drepturile nóstre fiind pe deplin recunoscute, cerem respectarea lor; și pentru acest sfîrșit, ne adresăm puterilor cari au semnat tratatul din Berlin, singurile competinte să esecuteotărîrea lor. Da-se vor înapoi puterile de la acestă otărîre ? Esitavor ele d’a judeca, în înțelepciunea și echitatea lor, între drepturile nóstre și pretensiunile Austriei ? Punem aceste ’n treburi cu convingerea, că énsetii Austria va ’nțelege pene în cele din urmă, că prin atitudinea nóstra nu lovim în drepturile nimenui, dar voim să se respecte drepturile nóstre. Opiniunea publică europenă s’a pronunțat în acestă privință, și constatăm cu mare mulțămire că sinele din foile străine cele mai acreditate, au luat apărarea nostră ș’a tratatului din Berlin, făcându-se ecoul simțimintelor române ș’al intereselor Europii Oricât de fundate énse sunt argumentele ce se ’nvoca d’aceste foi, presa austro-ungară urmează a privi opunerea nostră ca un act de vrășmășie, și ’n mânia sea aruncă tot felul de amenințări la adresa României. Suspendarea momentană a relațiunilor politice ale comitelui Hodos cu guvernul român, va servi de sigur ca să nutrescă și mai mult nemulțumirea foilor din Viena și Pesta. Orice însemnătate și orice înțeles ar avea în limbagiul diplomatic un asemene suspendare de relațiuni, nu este mai puțin adevărat, că cestiunea Dunării nu este numai un diferend între două state, uă simplă cestiune un litigiu între România și Austria. Libertatea navigațiunii Dunărei este uă cestiune europenă , ea cară să privescă și să intereseze d’uăpotrivă pe tate puterile semnatare tratatului din Berlin. E ce de ce România sperând în dreptatea lor, pe lângă apărarea intereselor sale ca stat riveran , crede că are și datoria se cera esecutarea acestui tratat în litera lui; căci altmintrelea, ce ar mai însemna otărîrea Europii, la ce ar mai servi tratatele încheiate și ce s’ar mai înțelege prin principiile dreptului ginților când ele ar servi numai pentru ca se dea celor tari ceea ce nu li se cuvine și se ia celor mai slabi tot ce al lor este ? Apel la d. ministru de resbel și la toți adevărații oșteni. In numele demnității naționale cu recunoștință către d. C. I. Sorescu, publicăm următorea telegramă: l’loescu, 23 Noembre 1881 Astăii dimineții ducendu-me la cazarma artileriei ca se constat ca agent din partea societății „Unirea“ dauna causată de incendiul întâmplat în noptea de 19 spre 20 cuvinte, însoțit de arhitectul orașului, Toma Socolescu și ajutorul său, am ve<zut plini de indignațiune bătăile ce suferea nenorociții ,soldați cari făceau exerciul în curtea cazărmii, din partea d-lui supt-locotenente Sterian, ofițer de artilerie, neîntrerupt îl bâtea cu biciul peste ochi palme și, pumni tot în fața obrazului; după cum vedeam acesta era ca semn de mândria posițiunei în care este. Rog respectuos în puterea ordinelor M. S. Regelui, faceți dreptate, ordonați desființarea acestei măsuri barbare din armată. G. J. Sorescu Advocat. P.S. V. rog adăogați la denunțarea mea c’am reclamat d-lui I. C. Brătianu, ministru de resbel. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Bruxelles, 5 Decembre. — Ifiazul de Nord speră că, cu totă vioiciunea limbagiului (fiarelor române și austriace, nișce esplicațiuni france nu vor întârzia a ’mprăștia neînțelegerile ivite între cabinetele din Bucuresci și Viena. Roma, 5 Decembre. — L’Opinione publică asupra cestiunii dunărene un lung artico a cărui conclusiune este acesta: »In ultimul moment linia nostră de purtare este trasă, votul nostru trebuie dat Austriei.* St. Petersburg, 5 Decembre.— Sunt desmințite tóte scomptele privitore la schimbări ministeriale sau la neînțelegeri între miniștri. Berlin, 5 Decembre.— Cu ocasiunea primirii membrilor buroului Reichstagului, împăratul Wilhelm și-a esprimat părerea sea de reü că n’a putut să deschidă Reichtagul în persană. M. Lea a accentuat că discursul tronului exprimă cu totul intima sea convingere și doresce ca lucrările Reichstagului să aibă de scop în acesta privință salvarea patriei și bunăstarea națiunii.După Kreuzzeitung împăratul ar fi fii: »A urmări scopurile anunțate ’n mesagiu este datoria tutor acelor cari sunt dispuși a susține principiul monarhic.* Viena, 5 Decembre. — Camera deputaților. — Ministerul a depus un proiect pentru exercițiul provisoriu bugetar al primului trimestru 1882 și un proiect pentru modificarea legii militare, care a fost adoptat în desbatere generale c’uă forte mare majoritate, după un discurs al ministrului apărării naționale. Pesta, 5 Decembre. — Camera deputaților a adoptat tratatul de comerciu cu Serbia. Roma. 5 Decembre. — Damiani, raportare al bugetului ministerului afacerilor străine, îșî încheie raportul cum urmeda. »Două mari evenimente s’au îndeplinit de curând, evenimente care se lagă și se completază mutual: tratatul de comerciu cu Francia și ’ntrevederea de la Viena. Marea majoritate a națiunii s’a bucurat într’un mod sincer de aceste două fapte politice care pun capăt atâtor bănuieli și ’mprăștie orice temeri. Pentru noi visita regelui Umbert la ’mperatul Austro-Ungariei și supt semnarea tratatului de la 3 Noembre nu ’nsemne de altceva decât pacea Europei și siguranța Italiei.* Constantinopole, 5 Decembre. — Primii dragomani ai ambasadelor au respins în unanimitate noul ceremonial consular ca fiind contrariu capitulațiunilor și tratatelor. Ambasadorii trebuie să adreseze Porții un notă colectivă în acesta privință. Ministrul de Justiție a ordonat guvernatorilor de provincii de a deferi tribunalelor otomane crimele și delictele comise ’ntre străini. Acestă decisiune, absolut contrarie capitulațiunilor, va provoca oă protestare colectivă a ambasadorilor. „ «MM»». ......................................... INFORMAȚIUNI Proiectul de lege pentru percepere s’a terminat. Densul va fi supus în curând desbaterilor Corpurilor Legiuitore. Rasele pe cari s’a lucrat acest proiect sunt: perceperea se se facă direct prin agenții numiți de stat cu garanții. Fiecare agent va avea uă circumscripție de cel puțin 500 contribuabili. Prin urmare adausele și scăderile în cursul periodului de 5 ani al recensimentului se vor face nu ca astă dfî pe sema comunelor ci pe socotela statului. Din causa abondinții de materiă, vom publica mâne urmarea articolului d-lui Urseni Valerian asupra »Reformei magistratureî.* Lumineaza-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiuneaparului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL Cestiunea Dunărei Discursul d-lui Crawsday Ece după The Newcastle Daily resumatul discursului d-lui Crawshay despre care am vorbit ieri . D. Crawshay vorbi ’n Camera de comerciu despre starea ’n care se află acuma cestiunea navigațiune a Dunărei; Dunărea,fise el, deveni pentru prima oră obiectul unei regulări din partea Europei în 1856 și este necesar de a reveni la acestă dată pentru a ’nțelege starea actuală a cestiunei. înaintea resboiului Crimeei, Rusia poseda de la 1829 gurile Dunărei și partea nisipasă a lor era ’ntr’uă condițiune care semăna cu acea a rîului Tyne din trecut, fără a avea casc avantagiul fluxului, așa ’ncât comerciul marei Negre cu Dunărea era ’mpiedicat. Era un punt forte ’nsemnat în tratatul de Paris, acela prin care se punea un capăt acestei stări de lucruri. Nu pentru scopul de a ’napoia teritorii Turciei sau Moldovei, dar pentru scopul de a avea uă bună navigațiune a Dunărei, Rusia fu constrînsă a cedată parte din Basarabia, și acesta nu era totul. In tratatul de la 1856 fură ’nscrise nisce articole forte importante care asigurau libera navigațiune a Dunărei. Totă lumea a auit vorbindu-se de comisiunea europeană de la Galați, care a esecutat minunatele lucrări de la Sulina, ingeniarul a fost un engles, sir Charles Hartley, căruia i s’a spus de omeni ce aveau un drept de a vorbi de asemene lucruri, că nu s’a făcut nimica mai minunat încă în generația nostră decât enormele lucrări ce s’au îndeplinit pe Dunăre supt direcția sea. Comisiunea europeană, când a fost creată nu trebuia să dureze decât doui ani. Partea nisipasă a Dunărei era ’ntr’uă stare așa de rea, incât tóte puterile cele mari ale Europei și mai cu sema Austria, simțită că nu mai era timp de pierdut și comisiunea europeană fu instituită în 1856 pentru a lua măsurile necesare. Puterile ruse care semnaseră tratatul de Paris aveau în vedere proiecte mult mai mari. Se prevede că se va institui o comisiune permanentă, numită comisiunea riverană, alcătuită din puterile care aveau teritorii pe băncile Dunărei, că după doui ani comisiunea europeană trebuia să-și cedeze funcțiunile iei comisiunei riverane și că acesta comisiune trebuia să ia ’n mână regularea Dunărei, din puntul de unde ea este navigabilă și până la mare și să o desbare de tóte obstacolele ’n tot percursul iei, bună-oră de Porțile de fer. Se prevede că acesta comisiune trebuia, doui ani după înființarea iei, se trimită un raport către marile puteri în care să enumereze regulările propuse pentru navigarea Dunărei. In 1858, când raportul fu trimis, se vădu că puterile riverane nu erau de acord. Două parte erau Austria, Wittenbergul, Bulgaria și Turcia și de alta erau Moldova, Valahia și Serbia. Aceste din urmă susiineau că adevăratul înțeles al tratatului de Paris era că Dunărea trebuia să fie deschisă în întrega sea întindere comerciului tuturor națiunilor, fără nici uă favore vreuneia din ele, adecă, vasele oricărei țări, englese, francese sau italiane, puteau să navigheze ’n susul și ’n josul Dunărei cu aceeași libertate ca și pe mare. In partea cealaltă, Austria susținea că cu tote că cuvintele tratatului erau explicite, totușî el se refera la tratatul de la Viena și că prin tratatul de la Viena, Rinul era supus unor regulamente care excludeau de la libera navigațiune pe puterile neriverane. Austria susținea că președintele Rinului trebuia să se aplice în cestia Dunărei. Anglia și Francia luară partea principatelor și neînțelegerea nu se mai făcu de atunci. Consecința fu că comisiunea riverană, care fusese instituită prin tratatul de Paris și care trebuia să înlătureze obstacolele de la Porțile de Fer și tóte celelalte piedici și se facă în acelașî timp regulamente pentru comerciul tuturor națiunilor pe acesta mare arteră de comunicație, nu se mai întruni nici uă dată de la 1858 încace, fiind-că nu era de acord și fiind-că și însă șî marile puteri nu isbutiră se vie la uă înțelegere. D-nul Crawshay doresce ca secretarul se procure nisce acte, care fuseseră înfățișate parlamentului în 1878, relativ la acesta cestiune. Nu rămâne nici uă ’ndoielá că uă scisiune se făcu între Anglia și Francia pe d’uă parte și Austria pe d’alta. Austria declarase că comerciul pe fluviu nu trebuia se fiă permis decât Statelor riverane, Anglia și Francia susțineau din contra că el trebuia să fie deschis tuturor națiunilor d’uăpotrivă In 1871, tratatul de Paris fu revedut întru cât privesce flota rusesca în marea Negră și cestiunea Dunărei fu astfel din nou atinsă. Nu se mai făcu nici oă ’ncercare d’a reînvia comisiunea riverană, dar se decise că Austria, cu ajutorul țărilor învecinate, va lua asupră și dărîmarea Porților de Fer și că pentru acest scop va pune uădare pe vasele ce trec în acele ape. Cu tote acestea, nu se făcu nimic. Acum trei ani, fu din nou atinsă cestiunea Dunării în tratatul de Berlin, se î nțelege că nu se perdu din vedere schimbările teritoriale ce se ’ndeplinise în anii din urmă. In 1856 Rusia fusese înlăturată de la Dunăre, nu pentru scopul de a da teritorii Moldovenilor sau Turcilor, c pentru a o respinge din apele acelui fluviu. (Sfîrșitul pe mane). POLITICA ESTEENA. Mesagrul și presa italiană Piaral il Corriere italiano, din Florența, vorbind în numărul 1 de la 1 Decembre despre mesagrul român, scrie următorele : «Presa austro-ungară, cam surprinsă și supărată, critică cu vioiciune discursul pus în gura Regelui Carol, cu ocasiunea deschiderii Palamentului României, în privința cestiunii navigațiunii pe Dunăre. Și, în adevăr, daca prin amânarea întrunirii comisiunii internaționale europeană, se spera a câștiga timp spre a face pe guvernul român s’arate nisce simțiminte mai docile, a învinge ferma șiotărîta sea oposițiune contra pretensiunilor guvernului austro-ungar, acum se vede cât de zadarnice au fost acele speranțe. In urma discursului coronei române, a devenit peste putință orice transacțiune din partea guvernului din Bucuresci, orice încercare de împăciuire din partea diplomației ar fi zadarnică. »Astfel se aruncă între tânărul regat și vechiul imperiu germenii unei lupte ne-egale, a căreiotărîre va fi examinată din puntul de vedere al grupurilor de interese și de împregiurările de ordine internațională. Dar atunci chiar când ar prevala în mod definitivotărîrea de a sacrifica drepturile și interesele României planului unui nou arangament european, concertat deja în mare parte între cabinetele cele mari sauesigintelor situațiunii, apoi președintele și caracterul forte bine cunoscut ale poporului român ne garantază viitorea lui aii-