Romanulu, iulie 1883 (Anul 27)

1883-07-22

654 ROMANULU 22 IULIU J««3 D. Gladstone recunoscu ca sir Northcote a fost forte moderat în comparațiune cu cele­­ zise de mard­usul de Salisbury. D-sea aminti ca âncă din 1872 d. de Lesseps a manifestat pretențiunea pentru uă „putere exclusivă“ și conservatorii ’i au recunoscut acesta pretențiune atunci. D. Gladstone încheia picând, cu totă afacerea sta acum ast­fel, în­cât n’o pate resolve Parlamentul englez, ci vre­un mare tribunal internațio­nal, și de aceea d-sea se declară contra voturii vre­unei propuneri, și recomandă Parlamentului a procede cu cea mai mare moderațiune. RUSIA z­iarul Bushy Kurier crede a s­i ca d. Wagner, renumit profesore ger­man, a asigurat în aceste din urmă timpuri pe un învățat rus, al cârui nume e polon, câ Polonia trebue re­înființată, de vreme ce acesta reîn­ființare o cer interesele Germaniei, care sunt cu totul oposite intereselor Rusiei. Afară de acestea d. Wagner mai adaose, ca Germania va trebui să-și anecseze provinciile baltice, care se află acum deja supt influința prin­cipelui de Bismarck, chiar daca ar trebui să facă acesta cu prețul dârii Alsaciei-Lorene î­napoi Franciei ; în același timp case d. Wagner măr­­turi ca germanismul merge râu în acele provincii baltice. La aceste tóte învățatul rus respunse ca Rusia ra­sei să se opună cu otărire la nisce asemene intențiuni. Ziarul Petersburgskija Vsedomosti ia lucrul la serios și, făcând alusiune la d. Katkow,­­lice ce sunt KuȘ* cari lucreza în favorea Germanilor, de vreme ce bănuiesc necontenit pe Po­loni, și acesta îi ațîță. Citatul chiar adaogă ca, îndată ce ar isbucni un foc în ținuturile de la Vest, Germa­nia își va ajunge la scopul pe care-l urmăresce:­piarul Kijenljanin, din Kiev, res­­pundând la nisce atacuri ale foii vie­­nese die Presse, contra panslavistilor, scrie urmatorele : Intru ceia ce privesce simțămintele res­­boinice ale partitei panslaviste, apoi die Presse a luat cunostințele sale în acesta privință din sfera fanteziilor, nu încape casă nici uă îndoială ca patrioții ruși nu vor permite Europei să dispună de intere­sele Rusiei, și se vor pricepe a le apăra. Un asemene patriotism nu-i are numai d. Katkov sau d. Ignatieff, și întregul popor rus. Politicii vienesi, și mai cu deosebire cei europeni, ar fi trebu­it să dobăfldascâ de mult convingerea, cu eî pot fi forte li­niștiți în privința Rusiei, dar numai întru cât nu se vor atinge de interesele iei cele mai vitale, îndată ce vre­aă putere, ori­care ar fi ea, s’ar atinge de onorea Rusiei sau de interesele sale mai însemnate, apoi va întâmpina uă oposițiune de neînvins. Ori­cine s’ar afla în acea vreme în fruntea diplomației rusescî, răspunsul va fi unul și același, de vreme ce diplomația rusescá nu pate, în cestiuni grave, să lucreze contra dorințelor poporului rus. Anii 1863 și 1877 ne dau dovez­i seriose despre acest adevăr. De aceea ni se pare ciudat d’a citi într’un organ serios ca die Presse, ci trebuie să se înlăture influința partitei panslaviste, care se întemeiază pe opiniunea publică a țarei. Cornițele Ignatieff, care inspiră că așa groză foii vienesc, nu este conducătorul afaceri­lor, pe când d. Katkow n’a fost nici uă dată așa ceva. Daca acești duoi bărbați au vre uă influința, apoi ea este de natură morală, și este forte ușor d’a găsi un mijloc spre a înlătura acesta influință. Este lesne de în­les ca diarului die Presse ’î-ar plăcea ca­­ artita patriotică se rămână fără nici uă putere, dar acesta­­, peste putință, simță se Europa încă pe atât de neliniștită și de mâhnită, ca patrioții din Rusia nu mor cu toții și cu acești patrioți găsesc simpatii în țară. TURCIA Se scrie din Canea Corespondinței politice : Scomotul cu Porta ar fi­otărît să satis­facă cererile Cretanilor privitóre la impo­­site, nu s’a confirmat. Porta, din contră, percepe într’un mod viguros dijma în sa­tele cari aparțin Evirasilor ș’ai câror locui­tori stăruiesc în a refuza plata acestui im­­posit. In districtul Rethymos, autoritățile au arestat pe contribuabili fară chiar să fi fost autoritate de justiție. Asemeni neregulari­­tați nu fac de­cât se hrănescă agitația și să facă ca resistența opusă cererilor auto­rităților să fiă mai energică. Se afirmă câ, în ațîțarea lor, mai mulți locuitori din a­­celași district au dat foc la tote recoltele lor, pentru ca ast­fel funcționarii însărcinați cu strângerea dijmei să nu potă să pue mâna pe nimic care să garanteze suma impositului Autoritățile sunt sforțate se facă ca perceptorii dijmei să fie escortați de gran­­darmerie, care este mai totă recrutată din țară și se compune în mare parte din creș­tini, cari au refuzat de a procede la ares­tări. Se anunță deja câ, daca autoritățile urmeza versurile lor, locuitorii se vor retrage în munți, ceea ce aici este în­tot­d­e­una semnul unei insurecții. Situațiunea devine din ce în ce mai critica. ELVEȚIA După cum am anunțat, Synteza a intrat în negocieri cu Statele­ Unite pentru înch­eiarea unui tratat, după care tote diferendele dintre ele să fie deslegate prin arbitragra. Proiectul acestui tratat cuprinde urmatorele punte : Tribunalul se compune din după judecă­tori arbitri, din cari fie­care Stat numesce unul în afară de teritoriul și supușii săi, și dintr’un judecător-arbitru superior, pe care, daca amenduoc părțile nu se pot îm­păca a-l alege, îl va numi un Stat neutru. Amenduoc părțile se îndatoresc pe catre a aduce la împlinire otărîrile tribunalului, cel mai tardiv într’oă lună de iuile după co­municarea lor Tratatul se încheie pe treizeci de ani, după care, daci nu va fi de­nunțat, va putea fi prelungit pe un nou termen de 30 de ani. Colonelul Frey­, ambasadorele svițerean la Wa­­shingt­»«, mai' nainte d’a pleca" în Europa a avut mai multe întrevor­­biri în acesta privință cu președin­tele Arthur; încheiarea acestui tratat pare sigură. Un asemene tratat există deja de mai mulți ani între republi­­cele americane Columbia și Hon­duras. NORVEGIA Citim urmatorele în Fremden-Blatt de la 30 iulie, edițiunea de sori . Procurorele tribunalului regal norvegian a trimis notarului public din Stockholm, d. Even Wessberg, actele de acusațiune contra membrilor din cabinetul norvegian cari se află acolo, cu rugăciunea d’a le în­mâna personal acuzaților și d’a napoia la Christiania protocolele încheiate în acesta privință. Dar notarul consideră chemarea unor supuși străini naintea unui tribunal străin ca ne­fiind de competința sea și na­­poia tóte actele cu observațiunea, ca nu voesce să se amestece întru nimic în acesta afacere complicată. Din astă causă foile norvegiane cer cu cea mai mare energie punerea d­lui Wessberg în stare de acu­sațiune. Totuși cea mai mare parte din diarele suedeze sunt de părere ca notarul­­ public a examinat cu esactitate instrucțiu­­­­nile sale mai nainte de a se oțărî să napo­­i­­eze actele la Christiania. Intre acestea pro­curorele tribunalului rngal a însărcinat pe j < dupî funcționari ministeriali norvegiani cu­: 1­umănarea actelor de acusațiune. i SGIRI­I ALE DILEI Astă­zil 21 Iuliu­ termometru casei Menu .­­Succr. de Shuers, calea Victoriei, 75, aréta grade Réaumur . La 12 ore noptea —1—17.5 La 7 ore dim. —1—19­ La amiezi --24. înălțimea barometrică 759 mm. Gerul senin. * * Mișcarea poporațiunii comunei Iași, în­­ septemâna de la 10 Iuliu penă la 17 Iuliu, a fost urmatorea, după cifrele extrase din­­ registrele oficiului stării civile : Născuți 62 . ■ 38 băeți și 24 fete, dintre cari 14 băeți și 12 fete creștine, 24 băeți și 12 fete israelite. î Morți 70: 38 bărbați, 32 femei, dintre cari ] 12 bărbați și 12 femei creștine, 26 bărbați" ] și 20 femei israelite. | _______­ ____ 1 Canalul Dunărea-Elba și ♦ Elba-Oder. j ] Supt acest titlu Fremden-Blatt de­­ la 29 iulie publică urmatórele : „E vorba se se taiä dupe canale, forte în­­­­­semnate pentru comerciul continental euro­­­­pean. Cu lucrările tehnice pregatitore a fost [ însărcinat ingeniarul Heinrich Hobohim, care ] s’a ocupat timp îndelungat cu studiul căi­lor de apă din Austria. Traseul acestor canaluri e următorul: canalul Elba-Oder- Dnistru, menit a lega Elba cu marea Nea­gră, pleca de la Praga prin Böhmisch-Brodt Neu-Kellin, Kuttenberg, Czaslaü, Hohen­­ mauth, etc., péné la Treibitz ; apoi prin Olmütz, Preraü, spre Cracovia, Mielec, a- ' poi prin Zurawno în Dnistru. Canalul Du­­­­nărea-Elba, trece din Praga prin Triebitz­­ la Viena.O casă n’a rămas ne­atinsă de catastrofă. Stradele, în care zac sute de morți și ră­niți, semána cu un câmp de bătaie. Mulți din cei rămași în viață și cai­ au înebunit din causa acestui eveniment înspăimântă­tor, rătăcesc printre ruine. Încă se aud suspinele și gemetele unora din răniți cari zac îngropați supt dărâmături. Când se veni în ajutor, cei rămași în viață, cari erau galbeni ca ceva de spaimă, le tremu­ra tot trupul și erau acoperiți de sus pene jos de sânge și noroi, ofereau­ să priveliște înfiorătore. Mulțime de familii au­ fost cu totul nimicite. Printre morți se află multe persone din cercurile societății înalte din Roma și Neapole. „Numărul morților din Casamicciola, care, afară de visitatorii pentru bai, are 4217 locuitori, este mai mare de 1,000; acela al morților din Laeco-Ameno, care avea 1761 locuitori, este de 300; or în Serrara- Fontana, care avea 1972 locuitori, au fost 200 morți. „Atât din Roma cât și din Neapole au fost pornite trupe de geniu în insulă. In Ischia se cer mai ales lucrători, spre a putea efectua înmormântarea numeraselor cadavre, care sunt un pericol pentru sănă­tatea publică. „Se duce ca, cu câte­va zile mai nainte de întâmplarea catastrofei, s’au simțit mai multe scuduituri de pământ însoțite de sco­mpte suzerane, ci de prin puțuri sărea apa în sus. Cu tot acest semn, care, după spe­­ra­nțile făcute, anunța apropiarea unui cu­tremur, locuitorii din Casamicciola nu luară nici uă măsură, de tema de a provoca ple­carea tutor ospeților cari se aflau acolo pentru bâi și pentru petreceri.“ < I LIGA SANITARA INTERNATIONALA 1 Politische Correspondenz publică ur­matorea relațiune ce i se trimite din Roma cu data de 30 iulie : In aceste din urmă­­ file s’a urmat între ; puteri dă schimbare de vederi în privința j .1 înființării unei ligi internaționale pentru­ j*: cestiuni sanitare, și guvernul italian K­larăt din~par­e­ î favorân^acestui proiect.­­ Cu tote disposițiunile marilor puteri cari i sunt pentru uă asemene ligă, se crede ca este mai nemerit ca, pentru realisarea a­­cestei idei, să se aștepte nisce timpuri mai liniștite. --------__------­ CUTREMURUL DIN INSULA ISCHIA Politische Correspondent primesce din Ro­ ma urmatorele amănunte asupra acestei ca­tastrofe : „Insula fu scuduită de trei cutremure, dintre cari cel d’ăntâi fu d’uă violență rară, îndată după aceste scuduirî, care erau în­soțite de scompte suzerane, se rădicară nori colosali de praf, cai­ ascunseră totul în în­tuneric.­ră groza mare cuprinse pe toți oa­menii. Când cei rămași neatinși își reveni­ră în simțiri, aprinseră tăciuni spre a cere ajutor și o luară la fugă spre mare, unde vasele ce se aflau acolo îi primiră cu grămada. „Descrierile ce fac despre acest eveni­ment cei cari au rămas în viață, amintesc distrugerea Pompeiei. Priveliștea pe care o oferă Casamicciola este Ingrozitóre Nici uă CRONICA AGRICOLA Starea recoltelor Francia. — Tomna escesiv de ploiosă care a urmat ultima recoltă în totă Europa occidentală, adecă în cea mai mare parte a Germaniei, Olandei, Belgiei, Franciei și Engliterei, a avut de efect de a face strică­ciuni semănăturelor, așa incât semănăturele de grâu­ în Francia prezintă anul acesta un deficit de 10 la sută. Umedele­ din tomnă l a urmat în Fe­­bruarie un timp aspru, sec însoțit de un vânt cald violente care a făcut stricăciuni grâu­lui și l-a întărziat desvoltarea, așa în­cât au ajuns la epoca facerii spicului fară ca planta să fi căstigat vigorea obicinuită, ceea ce a avut de obiect de a reduce nu­mărul spicelor. ■fc-în momentul facerii spicului, la începu­tul lui Iuniu, timpul devenind mai favo­rabile, alternativele de ploi dulci și de căl­duri au permis grâului d’a-și face spicul și d’a înflori în condițiuni satisfacétóre. Din nefericire luna iuliü a fost departe d’a fi favorabile. In partea de méijá­cji, unde s’a sfîrșit secerișul, se anunță decepțiune. Nu numai deficitul în snopi e mai mare de­cât se credea înainte de seceriș, dar snopii sunt adese ușori și speranța câ mulțimea babelor va compensa lipsa de paie pare ca trebuie înlăturată. Secerișul se urmază încet și cu anevo­­ință în departamentele de­­ la centru, ume­­­ Jela n’a permis d’a căra multe grâne în bune condițiuni; că mare parte a fost es­­pusă la ploi și s’aștepta un timp mai uscat pentru a o pune la adăpost. Și la centru și la răsărit, ca și la méda­li, se constată în snopi un deficit d’a treia parte, în com­parare cu anul trecut. In Nord, cucerea se face încet, dar fâră uă căldură îndestulătare pentru a produce uă bună calitate și înțărcarea secerișului s’accentuezá. Cu întorcerea aprópe imediată a timpului frumos, s’ar putea încă spera un resultat mai bun în recolte la nordul meridianului Parisului, adecă în Norman­dia, Picardia și Flandra. Totuși, cu tot resultatul mai favorabile pentru aceste regiuni de mare producere, recolta în Francia va ajunge anevoiă la 95 milione ectolitri, pe când în anul trecut a fost de 122 milione. Trebuie s’adaugem cu mar­e încă grâu și acesta—unit pe lângă recolta actuală—va da un total echivalente cu un recoltă ordi­nară. Recolta secarei a fost slabă; timpul cel râu a fost defavorabile­cosirii și cărâriî a­­cestei cereale. Orezurile dau­ mari speranțe. Recolta rapiței a avut un resultat rou­; pe două parte semenarea iei în Francia se micșorară din an în an și, pe d’alta, primă­­vara a făcut mari stricăciuni acestei plante; la epoca înfloririi, ea s’a îmbunătățit în­tr’un mod simțitor, totuși la treerat s’a a­­flat uă producere rea. Aspectul viilor e satisfăcător. Daca anul 1883 nu va da uă producere estraordinară, Francia va avea un destul de frumosá re­coltă. Germania.­­—­ Inclinam­a crede ca ceea ce am <zis despre griu pentru Francia se a­­plică în­tocmai la Germania și la Engli­­tera. In Germania, unde secara jocă un rol tot atât de însemnat ca și griul, pare pro­babile ca resultatul, în cantitate, va fi mi­j­­lociu, cu tota îmbunătățirea constatată în Iunit­ și la începutul lui Iuliu­. In partea de meda­lii și în cea apusană, secerișul se face în rele condițiuni. Austro-Ungaria.­­­ In Austro-Ungaria, secerișul griului e aprópe sfîrșit și s’a și treptat în unele locuri. Calitățile sunt a­­própe mijlocii, dar în cantitate se constată numai că slabă mi­jlocie. După scăderea cantității trebuitore pentru semănat și pen­tru trebuințele poporațiunii, s’asigură ca nu va mai remâne de venerare de­cât jumă­tate din cantitatea ce s’a vândut anul trecut. Ungaria nu va putea de a lua parte la mișcarea de esportare de­cât într’uă slabă proporțiune. Engliteza.­­ Frigul și plouile au­ împe­­decat progresul vegetațiunii. După Times, suprafața semănată cu grîu­ ar da un defi­cit de 10—15 la sută. Acest deficit ar pu­tea să se maresca, în cazul când timpul rou­ ar urma și după cucere. Rusia. — In Europa, singură Rusia da, pâne acum, speranță de un bun resultat. India. — In India, întru­cât privesce griul, pare a se fi recoltat și calitate și cantitate, și esportur­ile iei, începute din A­­prile, par a se continua pe u­ mare scară, dar acum expedițiunile sunt întânjiate din causa carantinei în porturile europene. America.­­ Din America se anunță uă­­ recoltă bună pe costa Californiei, ceia ce însemnază uă esportare însemnată, dar nu e tot așa pe costa Atlanticului, unde totul lasă să se cradă ca resultatul final al re­coltei griului va fi între mijll­ociui și roti. „Dr. Abbatti, medicul de casă al Re­­divului, care a însoțit pe acesta la Cair, declară câ resultatele observațiunilor făcute de densul acolo, comparate cu esperimen­­tele adunate în 1865, îl conduc la con­­clusiunea cu epidemiei îi lipsesce tifosul asiatic.“ Corespondintele din Cair al Curului Standard, care a visitat cimitirele din ve­cinătatea Cairului, relateza urmǎtorele : „Inmormăntarî se făceau­ pe tot minutul și îngroparea morților se efectua cu cea mai mare înlesnire. Amicii, cari aduceau­ cadavrul, alegeau­ locul pentru gripă, care se făcea apoi repede la o­ adâncime de duce piciore aprope. Cadavrul, învelit nu­mai în mușama, era aruncat în gripă, care se umplea apoi cu pământ și­ pietre.“ CHOLERA IN EGIPET Prin­­ hareIe englese găsim următorea relațiune ce li se trimite din Alecsandria cu data de 26 Iuliu­: „Indigenii urmază și acum a opune cea mai mare resistență contra măsurilor sani­tare ce li se recomandă, și mai ales con­tra înmormântării cadavrelor în var nestins, care distruge lungile șuvițe de par de care, după cum cred musulmanii ne­sciiitori, ei trebue să fie tîrîți în cer. Șeicii cei mai însemnați asigură ca agitațiunea provocată de acesta cestiune ar putea să devină pe­­riculosá. „Medicul din Belkaas anunță ca locui­torii de acolo mănâncă și acum cadavrele vitelor morte de boli. VA­RI­ETATE SCI­I­N­TI­F­I­C­A Vindecarea idrofobiei Pene acum medicina nu cunosce nici un mijloc sigur în contra mușcăturilor de câni turbați. Arderea ranei c’un fel roșiu­ în cele mai multe cazuri n’a avut alt resultat de­cât mortea pacientului, fie ca idrofobia s’a declarat în ciuda acestui tratament, fie ca pătimașul a murit de operațiune sau de urmările iei. Acum pare ca s’a descoperit un mijloc atât de simplu cât și de eficace, care ori­cum, merită atențiunea medicilor și cel puțin oă­cercare la întâmplare. Diarul Derok­e de Nice publică supt titlul: „Pentru amatorii cânilor“ urmatorele : Publicul își aduce de sigur aminte cât scompt a făcut Lunea trecută dă comunicațiune a profe­sorului d­r. Bouloy, membru al Academiei șciințelor de la Paris, atingătore al desco­perirea unui remediu în contra furiei câi­nesc! (idrofboieî). Acest mijloc este ustu­roiul și eficacitatea lui este confirmată fără nici uă îndoială de d. doctor Victorino Pe­reira Dias, de mai bine de 40 ani medic la Porto (în Portugalia). Acest medic a cereat puterea vindecătore a usturoiului la un număr de 9 individi care au­ fost muș­cați de câni turbați și a dobândit minuna­tul resultat cu câte­ și 9 s’au însănătoșit în urma tratamentului său și, ce e mai mult, la nici unul nu s’a arătat nici măcar un începutjg de idrofobie. Procederea lui este cea următore : rana mușcatei se curăță și se spală bine cu apă rece, limpede; după acésta se frécá bine cu usturoi pisat, apoi acea pulbere de usturoi se pune pe rață și se lasă acolo în timp de mai multe ore; în fine se da pacientului în timp de opt­­ zile d’a rîndul pe fie­care di câte 60 gra­me din urmatorea decocțiune : uă căpâțînă de usturoi se fierbe în 720 grame de apă limpede penă când scade prin evaporare la 500 grame. Se pare ca domnii medici vor surîde de simplitatea acestui remediü, dér sé bine­­ voiască ași aduce aminte ca semința e încă departe a fi­ pătruns tóte secretele naturii și câ nu e: de mirare ca plantele cele mai comune se poseda însușiri tămăduitore pen­tru diferite morburi. Cel puțin, remediul fiind atât de simplu și neputând vătăma în nici un cas, merită a fi încercat. LEGENDA PIEILOR ROȘII Marele­­ spirit, aședându-se pe un pont rădicat, lui pământ între degete, îl usca, sufla d’asupra lui și omul alb se ’nfățișâ nainte­a. Marele spirit se întriste, căci nu făcuse ceia ce voia să facă. Omul era alb și pă­rea slab și bolnăvicios. Marele spirit îi dise : „Tu nu ești ceea ce doresc eu, ași pu­tea face se reintri în pulberea din care te-am smuls, dér îți las viéja. Dâ-te puțin maî d’uă parte.“ După a vorbi ast­fel, lua din nou pă­mânt între degete, îl usca, sufla asupră-i și naintea lu se ’nfățișa omul negru. Marele spirit se ’ntrista. Acest om era negru și irît. El îi spuse să se dea în lă­turi, lua­­ un nou pământ între degete, su­fla asuprăi și d’ată dată apăru omul roșu. Marele sprit surise atunci. In acest mo­ FOITA ROMANULUI, 22 IULIU 1­11 NEBUNATICA — PARTEA A TREIA XII (urmare) Ce s’a întâmplat? Degetele înghe­țate ale Laurei strîngeau­ încă diarul, pe care ’l sfășiase în durerea iei. Pe când d-șora de Kerlan da tóte îngrijirile Laurei, d-na d’Erquy citi la rândul iei: „Omenii de litere au­ încercat să perdere crudă și neprevăzută. Ieri, în foaierul Teatrului­ Frances, d. Jean d’Erquy, autorul drama­tic a cârui candidatură am anunțat-o pen­tru Academie, a fost lovit d’un atac d’apo­­plecsie. De mai multe (Ție suferea, dar nu schimbase nimic din obiceiurile sale. Martea îl răpesce dintre noi fiind plin de viață și de talent. Rolurile comediei sale din urmă, după cum se asigură superioră tuturor celor făcute până acum și care trebuia se fie jucată în astă ierna, erau deja împăr­țite.“ D-na d’Erquy că<ju în genunchi: Copilul meu­l... Nu ’1 voi mai ve­dea... N’a sciut nici chiar câ’1 am ertail... Prea tare Jiu 1 suspină ea strîngându-și tâm­plele cu mânile,... prea tăr<Titi­l... Jean, copilul meu­, Jean, unde ești? D-șora de Kerlan, lăsând pe Laura în mânile lui Armei, se duse lângă bătrâna iei­amică : — Curagiu­ 1 îl <jise ea, acesta este voința lui D­dell. Valuri­­ de lacrimi îi inundaț­ fața, și inima ’l repeta la fie­care bătae durerosă. — S’a sfîrși­t nu ’l vei mai vedea. Nici uă dată ea nu fusese lovită atât de tare; i se părea ca cerul cade pe dânsa și ’și mușca degetele de durere — Acest chiar minte, jese d’uă dată d-na d’Erquy. Un cal! ia un cal, Armei. Tre­ bue să fie vr’uă scrie la Kerlan. Vom iei ce s’a întâmplat,... am fi sciut dacă acesta ar fi adevărat. — A o părăsi!... (hse junele om. •— Ei! veeti bine cu ea trăesce,­­jise d-na d’Erquy c’un gest care însemna: Ce face cu asta ! — Fiul meu­ n’a murit, îțî spun, și voi vă dovadă. Dece minute în urmă, Armei pleca în gona calului la Kerlan. Vă depeșe să ră­tăcise pe drum din causa adresei greșită. Cine, în adever, dintre amicii lui Jean d’Erquy putea să scie ca rudele sau amicii lui sunt în Bretania ? Diarul nu mințise și trebui a se spune adevărul nenorocitei mame. Cât pentru Laura, ea era într’uă stare ca nu mai înțelegea nimic. — Scumpa mea bunică,­­zise Armei, ea este acum singură pe lume... Nu te are de­cât pe d­tea, nu uita. — Fiica lui Jean va fi a mea, respinse d-na d’Erquy c’uă voce solemnă și cu fața întorsă spre cer, ca cum s’ar fi adresat mortului ș’ar fi putut s’o audă. Toți avem trebuință de misericordie. Fie odinit acest sărman suflet ! Abatele Le Goff, într’un colț al camerei, se pusese să facă rugăciune, și servitorii, mișcați de durerea stăpânei lor, plăngeau­ cu toții adunați în ușe. Loii Guern, care nu -l cunoscuse și care abea înțelegea, plăngea ca și ceî­l­alțî vedend cât sufere Armei. D­e zeul séc. XIII Când Laura își veni în simțire în camera albastră care fusese a tatălui se­u­ la La Ville-Re­nault, nu-și aduse mai ăntei aminte de­cât de sensațiile suferințelor fisice; focul frigurilor în cap, răcala compreselor, arsura muștarului, tote acestea îl păreau­ ca un vis roa­. Iși puse mâna pe frunte ca cum ar fi voit să și adune cugetările... Ii lipsea ce­va, uă parte esențială din ea. Ce am­putare fusese practicată în timpul durero­­sei sale letargii?.. In adever ca era ampu­tată, sărmana fată­ amputată de iubire, de fericire, de speranță... Lumea era un gol, sórele se stinsese, nu mai era nici un vii­tor... Ce făceau­ acei nepăsători, acei necu­noscuți în giurul patului iei? Singura figură care ar fi voit s’o vadă se ascundea necon­tenit... Puțin câte puțin simțurile ies para­­lizate de bala­­l revenirii; ea vedea acum alt­ce­va de­cât fantomele delirului, bucațî de frase îi ajungeau într’un mod vag până la u­­reche.­. Vocea Ia... nu era vocea lui pe care o audise pronunțând numele de La­ura? Din nou, își rădică mâna care i se părea grea ca plumbul, și pentru ănteia oră o simți ca este reținută de ce­va. Ne­­fiind în stare să articuleze nici un cuvânt, îi curgeau lacrămile șiriie fară să scie cine le provoca. Cine­va îi șterse ,lacrimile. In tot timpul frigurilor cerebrale fu îngrijită de Armei și de Nona de Kerlan ; d-șora Blondei era cu totul sfîrșită de ostenela. Armei nu lipsi de­cât trei­­ oie, cat fuse la Paris, pentru a asista la înmormântarea lui Jean d’Erquy. Liniștea și presința lui de spirit nu se desmințiră cât timp Laura fu în pericul, dar îndată ce vădu dispărând simptomele funeste, frigurile a mai înceta și intelegința a mai învia, se îneca de sus­pine și se duse pentru a le ascunde. In­dipa când îi veni memoria, Laura repetă cu un ton de desperare: —Pentru ce m’a sforțat să trăiesc?—Armei era să-i răs­pundă: — Pentru a te lăsa să iubesc­ cum te iubesc eu­.—Cându se jos din pat abia putu să facă câți­va pași sprijinită de brațul lui Armei, singurul pe care ea mai voia să-l reda din toți omenii castelului. Ciudata ri­valitate de afecțiune discordantă chiar în durere ce exista între ea și bunică-sea, săpa­ră prăpastie dintre cele mai adânc!. Pentru ce mai plăngea acesta mamă ne­împăcată care se despărțise de fiul meu și pe care nu-l înțelesese nici-vă­ dată? Și déci ar fi avut vr’uă remușcare, tot ar fi fost ce­va!... Dar nu, ea încă judeca, acasa și condamna! Voința manifestată în testamen­tul lui Jean d’Erquy de a fi înmormântat la Paris fusese d’ajuns pentru a redeștepta mănia iei. Mort în culisele unui teatru și înmormântat afară din cavoul familiei! nu era d­e cea din urmă nepocăință? Ea cre­dea ca are să pună pe fiul sau­ alâturi cu ceî-alțî d’Erquy, dér... se înșelase 1... Jean d’Erquy, chiar după morte, voise se fie departe de ea!... ș’apoi în urma lui mai lăsa un scandal, acea piesă postumă pe care ea voi s’o smulgă de la Teatru-Fran­­ces, făcând sforțările cele mai mari... Ca în­tot­d’a­una, d na d’Erquy se credu umi­lită și acasă pe fiul iei de ingratitudine. Măm­a Laurei era forte mare în contra d-reî de Kerlan. Nu era óre­mona care o despărțise de tatăl ieu, de la care nu pu­tuse să-și ia cel din urmă adio?—Déci ași fi fost acolo n’ar fi murit, d>cea ea în rătăci­rea iei, ași fi sorut să-i dau ajutor, să-l scap... — Ea ura pe toți și chiar pe sine; se revolta penă și ’n contra bólei sale care o împedecase de a merge să vădă pe tatăl sau­ pentru cea din urmă oră. — Cel puțin, vedendu-l, ași fi putut să cred câ a murit... pe când acum îmi pare cu neputință !... Aceste cuvinte le adresa lui Armei, pe care-l întreba tot felul de a­­mănunte: — Tatăl iei a suferit?— A avut timp să întrebe de ea ? — Ce a­­ ju­s des­pre ea? Armei inventă tot ce putea s’o mângăe. In fapt nu seia nimic. Condusese doliul în fruntea unui cortegiu­ de literați și d’artiști iluștrii, și apoi mersese pentru a vorbi cu executorul testamentar, d. Liégeard. D. d’Erquy nu luase nici uă precauțiune pen­tru a asigura fiicei sale totalitatea unei averi la care ea nu avea dreptul de­cât la a treia parte, ca copil natural. De­și d’Erquy lucrase mult și căștigase mulți bani, totuși nu lăsa de­cât oă avere îndestul de mediocră, avea énse uă biblio­tecă forte mare și tablourile cele mai fru­­mose. Liégeard sfătuise pe d-na d’Er­quy ca se le vândă. D-na d’Erquy fu de aceeași părere. Ea își zicea cu asemeni cârți de filosofie și de ateism nu putea să intre în La Ville-Revault, unde era acum ficșată esistența Laurei. Prin urmare se o­­tărî, fără ca Laura să fie consultată, ca biblioteca și tablourile se fie vândute. Când Laura afla despre acesta fu cuprinsă două durere și mai mare. Tot era trist, pentru ca nu găsea nici uă plăcere în nimic și era cu totul abătută. Ea nu găsea nici uă mulțămire de­cât când vorbea cu vărul său și ’n cuvintele cu a­­devărat evangelice ale abatelui Le Goff. Rectorul făcea asemene tot ce-i sta prin putință pentru a-i liniști sufletul și a o face să uite nenorocirea ce căzuse pe familia d’Erquy. Abatele Le Goff­e‘sf^-® h­ilă și d-nei d’Erquy : r — N’ar trebui se igor;m nimic alt mai bun de­cât s’o fac%n a intra în monastire. —

Next