Romanulu, iunie 1884 (Anul 28)
1884-06-10
ANUL AL XXVIII-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV..............................40 bani Deta „ , „ „ III....................2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea dianului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C*nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — 20 BANI EXEMPLARUL REDACTIUNEA 14, STRADA DOMNEI, ADMINISTRAȚIUNEA 1, STRADA DOMNEI Directore politic și gerante respmnlător : C. A. ROSETTI. BUGURESCI , CIREȘAR 1884 Am zis intotdeuna : Acusurile neadevărate degrada pe cel care le face. Lăcomia acusarilor și forma grosolană, scapă, prin acesta chiar, pe cei cari sunt, în unele părți, vinovați. Am adaos : Nu trebue să ștovăim a spune adevărul și a arăta greșealele amicilor, întocmai precum arătăm p’ale adversarilor noștri. Astfel numai am credut și credem că cei rei se pot îndrepta , și cei buni bine pot să facă țarei lor. Acestă credință nu ne-a părăsit, și de aceea adesea, deși cu durere de inimă, n’am cruțat nici chiar pe amicii noștri, când am vădut că după părerea nostru, rău aîi făcut. Emil de Girardin cicea : „In politică, adevărații amici sunt „cei cari ne ved astfel cum suntem „și ne judecă fără lingușire și părtinire. Cine n’are asemeni amici, „n’are decât inamici. “ înțelege oricine cât de mare este adevărul ce conțin aceste cuvinte, și cât temeifi trebuie se punem pe adevărații amici cari văd greșialele ce facem și ni le spun. Partita liberală la noi a trăit ș’a luptat prin credința în principiele iei. Să ne aducem aminte ca pucini, forte puțini, erau cari credeau, câ România într’un timp atât de scurt și cu atât de puține sacrificii, are să devie oă putere d’al douilea rang în concertul statelor europene. „Sunteți utopiști“ ni s’a dus într’una de câtre cei cari erau înapoi, din cauză ca nu primăm lumina de la națiunea lor și se lăsau, să le acopere vederea pasiunile și credința în streini. Triumful dor a fost și trebue să fie al acelor cari au crezut în virtuțile națiunii române. Pentru cei cari luptă pe arena politică, ca și pentru cei cari luptă pe câmpul de resbel, drapelul este anima, sufletul luptătorilor. Când acest drapel este, fie chiar în parte părăsit de câtre cei cari trebue să’l respecte și să’l fie rădicat sus, rîndurile încep să se desfacă și cu greu se mai pot strânge pentru a înfrunta pericolul cu curagiu și bărbăție. E că pentru ce necurmat am dis celor din partita liberală : țineți sus drapelul supt cutele câruia v’ați adunat în timpuri grele și cu care ați eșit învingători din atâtea lupte de viață sau de marte pentru un popor. Adversarilor noștrii încă le-am acis de nenumărate ori : Intrați și remâneți neclintiți în mijlocul națiunii. Arătați cari sunt ideile și principiile cu cari vă înfățișați naintea țerei, astfel numai lupta voistră, fiind națională și liberală, va fi folositare. Nimeni dar nu ne póte bănui c’am fugit de discnsiune, de lumină, sau c’am privit lucrurile dintr’un punt de vedere exclusiv și de partită. Datoria tutor partitelor este să lucreze și să lupte, dar să lucreze și să lupte astfel încât toți să vedá câ interesele lor de partite dispar în fața interesului general, și mai cu sumă al interesului național. Constatăm înse cu durere, ca de la 1866 și până adi, supt tóte guvernele cari s’au urmat, s’a procedat astfel încât s’a lăsat a se crede c’uă partită, îndată ce vine la cârma afacerilor Statului, uită, prin solință sau nesciință, datoriile ce are pentru apărarea libertății și a dreptății. Partitele nu trebue să se osibesca unele de altele numai prin denumirea lor, ci prin principiile și ideile ce profeseza; omenii se duc și nu rămâne după ei decât numai ceea ce au semănat. Decá semânța e bună și pământul bine arat ea prinde rădăcini și rodesce; decá nu, se usucă sau putredesce. In lumea morală, ca și în lumea materială, totul urmază regulele naturii : că ideiă greșită, un principiu raü nu pate să lupte până în capăt contra adevărului și a principiilor sănatase. Acesta face ca unele partite isbutesc și merg înainte cu progresul țarei lor, pe când altele rămân în loc, sau mai bine discerg înapoi, căci omenirea merge și cine sta pe loc înapoi este îmbrâncit. Partita națională și liberală mult a lucrat și luptat. Ea este ânsă datore să scie ca clădirea la care a lucrat atâți ani, culesnire se póte derâma daca o va lăsa fără pază și îngrijire și fără necurmate reparațiuni și întăriri, dacă adecă se va abate de la programarea și, supt un protest sau altul, va părăsi calea cea bună pe care a mers, déca își va părăsi însășî drapelul iei. Ca nisce adevărați soldați, cari sciü să-și facă datoria în momentele cele mai grele, înfruntând pericolul cu curagiu și bărbăție, trebue să ne adunam și să ne strângem din nou rîndurile în giurul vechiului nostru drapel, care a fost purtat atâta timp cu credință și a eșit triumfător din luptele cele mai crâncene. Exemple avem destule pentru ca să ne convingem toți că adesea unii luptători, deși devotați uneia ș’aceleași cause, au făcut să se perda bătăliile cele mai sigure, când, în mânia lor, și-am perdut capul ori s’au lăsat a fi rătăciți. Ispita cea mai mare a omului este când ânsuși se înșela, înfățișându-șî lucrurile altfel de cum sunt în realitate. D’acésta ispită trebue să ne ferim. Trebue se căutâm tot-d’uă-dată a face tot ce ne stâ prin putință pentru a deștepta pe cei cari s’au lăsat sau se lasă a fi ispitiți. Décá cutare fapt este réa, se recunoscem ca reu este; déca amicii noștrii fac greșeli, să nu le ascundem ci să le înfățișăm astfel după cum sunt și să cerem îndreptare. Oricine într’altfel lucreza, vinovat este naintea amicilor sâi, naintea partitei sale, naintea țarei. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 20 Iunie.— Puterile nu vor răspunde la ultima comunicare a Englitezei, privitore la conferința egiptena, înainte de a cunosceotărîrea Parlamentului englez în privința înțelegerei anglo-francese. D. Tissot, fostul ambasador al Franciei la Londra, e forte bolnav. Cair, 20 Iuniü. — Cu tóte desmințirile oficiase, Englitera urmeza pregătirile sale pentru a trimite oă espedițiune la Khartum și pentru a construi un drum de fer de la Suakim la Berber. Berlin, 20 iunie.— Adi-dim vnață a fost la principele de Bismarck un dejun parlamentar, la care asistau miniștrii, membrii consiliului federal și multe domne. Cancelarul a vorbit mult cu d. Windthorst, Niș, 20 iunie.— Skupcina a votat luarea în considerațiune a proiectului de lege privitor la nuoile imposite. DIN AFARA . GERMANIA Selemps din 18 Iunie, primeste urmatorea telegramă din Berlin : „Parlamentul a discutat ori proiectul de lege privitor la asigurarea lucrătorilor în contra accidentelor. Oratorii partitei liberale au exprimat regretul câ numerose clase de lucrători sunt escluse de la beneficiile legii ; ei au regretat de asemene lungile periode de suprimare a ajutorelor. D. de Bötticher a apărat redacțiunea guvernului și a susținut că sunt multe meserii cari au mai puțină nevoe de a fi asigurate decât altele. întinderea proiectului actual nu-i pare în destul de folositare. Guvernul își propune să cuprindă succesiv în proiectul de lege pe toți lucrătorii a câror ocupațiuni îi e spun la un pericol, dar în acest moment nu e vorba decât de acei pe care patronii lor sunt obligați să-i ajute. Parlamentul a adoptat cele trei d’ănteî articole privitore la întinderea asigurârii și la ficsarea câștigului anual al lucrătorilor. cu Tageblatt de la 16 iuniti anunță plecarea împăratului la Wiesbaden a fost amânată fiind câ poliția a procedat în Brema la arestarea unei dómne venind din America care avea cu densa patru luni pline cu materii explosibile. ENGLITERA Uă telegramă din Londra, cu data de 18 lunii și publicată de Leite freie Presse, anunță urmatorele : Relațiunile dintre Germania și Brigstera sunt, diplomaticesce, forte corecte ] și’n formă cel puțin amicale, dar în realitate ele lasă de dorit. Un diplomat însemnat discutâ acum câteva zile cu un bărbat de Stat de aici situațiunea egipteană faciă cu apropiata Conferință, și accentua cu acastă ocasiune cu Germania, în urma rezultatelor administrațiunii engleze în Egipet și a politicei urmată acolo de actualele cabinet engles, ar fi dispusă să prefere chiar și că ocupațiune franceză a Egipetului în locul administrațiunii engleze. Asupra tristei stări de lucruri din Egipet, provocată de administrațiunea engleză, a fost chrămat la Berlin consulul de acolo să dea lămuriri. In privința numărului membrilor cari vor lua parte la Conferință nu s’a otărît încă nimic. D. Waddington nu voieste pe d. Barrère ca al douilea delegat francez, și din acesta causă a rămas încă deschisă cestiunea deca fiecare putere va trimite câte două represintanți. RUSIA Gazeta de Moscva din 15 Iunie publică oă scrisore din Tiflis cicând ca cinci milione de ruble metalice au fost destinate fortificărilor ce se vor ridica la Merv. Noul district al Mervului va avea oă întindere de 3,600 verste pătrate și oă poporațiune de două sute de mii de suflete. Fruntaria acestui district va fi situată la șase deeă kkilometri de Herat. TURCIA Se scrie urmátorele din Filipopole câtre Neue freie Presse : Guvernatorele general Gavril-pașa va sta trei săptămâni în Constantinopole și va profita de acest timp spre a lămuri deosebite cestiuni pendinte cu miniștrii turci și cu ambasadorii marilor Puteri. Gavril-pașa relatezǎ câ, însă audiință d’uă oră ce a avut, Sultanul s’a informat într’un chip amănunțit de starea lucrurilor din Rumelia Orientală. Gavrilpașa s’a dus și la Buiucdere, unde a avut lungi întrevorbiri cu ambasadorele Austro- Ungariei și cu acela al Rusiei. Este un consecință a șederii lui Gavril-pașa în Constantinopole, cu directorele financiar de Petrov propuse în comitetul permaninte ca, în conformitate cu stipulațiunile din lege și contrar cuotărîrea luată de Adunarea provincială, se se plătască Porții tributul de 250,000 lire turcesci, cu rămășița de 450,000 lire să fie achitată prin rate anuale de câte 20,000 lire. MUNTENEGRU țiarul Narodni-Listy publică urmatorea scrie ce i se trimite din Cetinje : Guvernatorele general din Scutari, Mustafa Asim-pașa care, în vederea viitorelor eveniminte, a fost numit cicrele acestea de Sultan guvernatore civil și militar al Albaniei, prin ceea ce ambele puteri au fost întrunite încă singură mână, se duse în aceste din urmă dile în Andrijevici, după invitațiunea principelui Nikita și ordinul marelui, spre a conferi cu principele care se afla acolo. In urma acestei conferințe, care ținu mai multă vreme, se ajunse la arangamentul ca ocuparea teritoriilor în litigii de la Plava și Gusinje să se efectueze de trupele muntenegrene, care se aflau concentrate la fruntarii supt ordinele voivodului Simo Popovici. El Mustafa Asim pașa aștepta sosirea de trupe din Constantinopole spre a sili cu mână armată triburile de munte ca să cedeze teritoriile de la Plava și Gusinje. Pe de atunci el, din ordinul Porții, a proclamat starea de asediu în aceste triburi și a ordonat să i se predea armele și munițiunile. După sosirea ajutorelor din Constantinopole, va interveni el singur spre a înlesni ocuparea localităților Plava și Gusinje de Muntenegreni, și atunci tocmai comisiunea pentru regularea fruntarielor își va reîncepe lucrările sale întrerupte. Principele Petre Karageorgevici, ginerele principelui Nikita, a sosit la 7 ale curintei în Cetinje și porneșce în curend de aci la Petersburg împreună cu soția sa. BULGARIA Le temps din 18 iunie primesc cu frmătorea telegramă din Sofia : Intervenirea marilor puteri, în privința conflictului bulgaro sârbesc, a făcut deja să se resimtă influența iei. Guvernul bulgar a consimțit să-și retragă soldații din postul de la Bregovo, de pe fruntarie, până ce litigiul va fi aplanat. SUDANUL Corespondintele diarului The limes îi telegrafiază din Wadi-Halfa câ-t este cu neputință se se ducă până la Dongola. Situațiunea devine din di în di mai critică și, fără că espedițiunea trupelor engleze, nimic nu va putea să se opună la mergerea înaintea ómenilor Mahdiului după sărbătorile Ramadanului. PRESA ȘI PUTEREA Le Courrier du Soir din 13 Iunie publică următorul articol semnat de d. Pierre Baragnon : „Se acasă presa ca nu se respectă.* E ceva adever în acesta. Adeseori repetam acesta frasă ciudată atribuită d-lui Guizot: „ Profesiunea de diarist este minunată, supt condițiunea ca s’o părăsesc. “ O repetăm și totuși acesta nu este credința nostră. Din contra. In deplină conformitate cu vechile tradițiuni a nobilei nóstre meserii, vom spune: „Profesiunea de Țarist e minunată supt condițiunea ca să n’o părăsesc.“ Cu tote acestea presa este acuzată ca nu se respectă.—Tot astfel se vorbesce și de femeile căutate, dorite. — Dânsele sunt asediate, corupte, întreținute — și când s’a isbutit să li se învingă pudurea, ele sunt desprețuite. Presa este uă oglindă. Țara se oglindește întreasa.—Presa este un termometru.—Țara își măsură cu densa gradul iei de moralitate.—Presa este reflectarea epocei sale. Nu d. Villemessant a creat diarul Figaro ci Imperiul.—Diarele nu susțin, nu atrag pe abonații lor, ci abonații atrag Tarele. Diarul este imaginea zilnică a societății;—densul urmeza modele spiritului— cuvintele patriotismului și a scepticismului dovedesce moralitate, inimă, erudițiune când poporul o voesce. Se inspiră din majoritate și din opiniune, în loc de a le preceda. Priviți presa germană; ea semănă cu Germania.—Presa englesă are cu totul temperamentul britanic.—Presa italiană oglindesce superstițiunile, gelosiele , nerăbdarea, închipuirile tinerei puteri vecine. DUMINECA, 10 IUNIU 1884. Luminezate și vel fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 leij șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IX ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiele poștale LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — Am scris vădini oră, fiind vorba de Evrei, acesta formulă care ne este personală și pe care luăm libertatea » o recomanda : „Națiunile au Evreii pe care îi merită.“ Acesta pentru lauda Evreilor francesi — și cu privire la Evreii germani, pentru lauda lor în comparațiune cu Evreii din Oriente ! Ei bine, națiunile au presa pe care o merită, precum au guvernele ce le convin. In momentul de facă, unde sunt vechile nóstre chiare și vechii noștri scriitori — ómenii noștri de stat, politicii noștri ? In rîndurile nóstre, vechii și viitorii sunt prefecți, culisieri și mai cu semă reporteri ;—deputați cari nu sunt diaristi și diariști cari nu voesc a fi deputați. Printre cei vechi, nimeni. — Bătrânii cari au mai rămas, acei din timpul lui Paradol, Veuillot, Girardin, Peyrat, Nestzer, fară a vorbi de Thiers și de Guizot, acei cari rămân, se ascund.—Acesta resultă dintr’un fel de sfială care semána de aprope cu rușinea. Câcî éca-í cu totul demodați. Denșii se preumblă în tăcere în mijlocul celor tineri, cari consideră cu orecare mândrie ca pe nisce fructe seci ale Republicei pe acești omeni al câror nume a resunat în momentele sonore a două sau trei revoluțiuni și cari n’au solut se se folosască de densele. Cum e în realitate — mi se va acorda voia d’a declara cu presa, presa liberă, presa scutită de servituțile societăților financiare ș’a fondurilor secrete oficiale valoreza cât un minister și are dreptul d’a reclama... tot atâta respect. Cât despre Țarismul slugarnic, densul este oglinda celor pe care-o servesce. Nu există în lume două fețe care să se asemene, două reputațiuni cari se semene. ....Se întâmplă cu diarele ce se întâmplă cu natura și cu individii.—Două frunze semend de departe—prin efectele opticei —de aprope soli cum stati lucrurile. Aci intervine comparațiunea nostră cu ministerele talei. Tradițiunile presei sunt falsificate, precum sunt falsificate tradițiunile parlamentare.—Cu acesta deosebire ca un cas este mai criminal decât altul. Majoritâțile și cabinetele care emană de la densele sunt răspunzătore, sunt salariate, sunt însărcinate în mod oficial cu conducerea destinelor patriei—densele au obținut încrederea cu jurământ și mandatul popurar. Diarele sunt întreprinderi neatârnate, voluntare a câtorva. Aceștia ar putea dedică : „seria, acesta este uă speculațiune, plătesc hârtia, cernela, pofta, personalul — îmi vând condeiul după cum advocatul îșî vinde cuvântul. — Unde e desenarea ? — Nu scriu decât asupra subiectelor care-mi plac, după cum advocatul nu apără decât căușele pe care le crede drepte ; — am mai multe cheltuieli decât densul și am același drept d’a fi îndemnisat.“ Déca i-ar plăcea Țaristului să se explice în acest mod, nu ar putea să i se răspundă nimic. Și déca vei vorbi de sacerdoțiul, el țî-ar putea răspunde : „preotul traiesce din produsul altarului.“ Raționament minunat ! Este are acesta cașul d-lor deputați și d-lor miniștri ? Ei nu pot să-și vândă opiniunea, discursurile lor, nimeni le-ar plăti. Favorurile guvernului n’ar putea să le treca la prieteni în schimbul unor dulci compensațiuni. Onorabilii trebue să servesca su se se lase de tréba. Când are cineva sarcina afacerilor Statului trebue să nu se mai îngrijesca d’a sele proprii și mai cu sema d’a face pe aceste din urmă pe séma celor d’ănteiit. Ce vedem însă de câtva timp ? ce aucem? Ministerele ne apar cu nisce augurî ca un rîd de denșii în plin forum. Apoi, nisce miniștrii a câror acte sunt din cele mai discutabile se folosesc cu bucurie desă lovitură a majoritâții. Negreșit, se pce câ considerațiunea șî-a trăit traiul — câ țara a început să perda încrederea, câ principiul guvernamental este atins. Nu considerațiunea nu dispare, dar și-a schimbat obiectul; ea a eșit din cameră, se plimbă, caută și să îndrepteze aiure. A doua zi după acest spectacol, după aceste scene nesfîrșite, adevărate curse de tauri pline de strigăte, de carne omenesca, de miros de sânge și de injurii — a doua — după indiscrețiunile epistolare, oficiale și după revelațiunile reci, dușmane și polițieneșci, vine rândul presei. Atunci se povestesc uneltirile venite de sus pentru a încătușa orecare foi. Se povestesce cum trăiesce densele, ce catoresc — cari sunt marile necunoscute ce le susțin , care e dosarul lor — casierul fiecâreia. — Se arăta libertatea, scumpa nostră libertate a presei asuprită prin groză și fel de fel de mic voce. Cutare Țar face pentru cutare causă— cutare va muri — cutare își va schimba proprietarul. Acesta va trebui să-și depărteze scriitorii, care, deși n’au nici uă însemnătate, năcăjesc pe puternicii cȚlei. Cutare chiar a fost cumpărat — cutare e întreținut într’un mod care nu se pute mărturi. Cutare director e un scelerat. Cu tóte aceste densul servesce causa omenilor Onesti! Și acești omeni onești sciu câ densul e un scelerat. Cum se potrivesce tate aceste? E că deci, în momentul de facă, produsul ultimei bucătării republicane, care semana cu bucătăriile imperului și cu bucătăriile seculare ale monarhiilor ! Domnilor, deci ceea ce precede este adevărat—și e adevărat—decâ presa și puterea sunt două lucruri cari statt faciă în facă, mai la urmă în întregul iei tot presa arétó orecare decorum. Incheiarea nóstra decurge de la sine. Noi plagiam puterea. Numai pe densa o esamineza națiunea, Europa și lumea Intrega, numai densa e justiciabilă de consciința republicanilor. Ea se apără cu ajutorul unor rele miclóce în incinta parlamentară și cu rele mijloce, în afară. Ea speculéza asupra relei educațiuni politice a țerei nóstre, a funestei tradițiuni, a injosirei caracterelor. Ea suprimă autoritatea cuvintelor pe care le cumpără și acesta în momentul când țara este setosă de adever, de muncă și este desgustată de scandale... In momentul atât de prețios, atât de critic, în care rădicarea nostru esterioră lasă se se întrevede aurora unei nnoi măriri nationale. SCIRI D’ALEdilei Astădî, 9 Iuniü, termometrul casei Menu (succrs de Shuer), calea Victoriei, 75, arată grade Réaumur. La 12 ore nóptea -f- 7.2 La 7 ore dim. + 9.5 La amiadi -|-18. înălțimea barometrică 757 mm Cerul senin. Constituționalul din Botoșani întreba cu ce drept d. Dimitriu, sub-prefectul plășei târgului, a ținut închis la sub-prefectură două dile, Luni și Marți, pe Marcu și Abr. Meitzer cari gospodăresc moșia Poponți a Statului, pentru ca n’au voit să deschidă pe moșia lor drumurile reclamate de arendașul moșiei vecine Costești, Isac Weiselberg. Aceste detențiuni, când mai ales localul sub prefecture e la doui pași de procuror și de judele-instructor singuri competing în a închide omeni când legea încuviințată, ar trebui se ’nceteze uă dată, și nu e de demnitatea parchetului local a suferi încălcările ce se comit de agenții subalterni ai d-lui Sava asupra atribuțiunilor lor proprie și esclusive. * * * Se spune diarului Galații ca în timpul dilei un impiegat al policiei a bătut și maltratat în mod îngrozitor pe un arestant la închisorea policiei locale. Publicul fu alarmat de strigătele bătutului, aducându-se în număr mare la ferestrele poliției și ascultând cu mare indignare la cele ce se petreceau. * * * Luni vom începe publicarea unei frumóse nuvele. „Tunica vechie“ de Brançois Coppée. Ea se va termina în numărul de Marți sera. * * iin biblioteca Românului a apărut noua lege electorală. Personele care doresc a o avea îndată, sunt rugate a trimite 50 bani, în mărci poștale, la administrațiunea diarului.* * * * După cum se anunță din Viena, împăratul Francisc Iosef va asista, la începutul lunei viitore, la marele manevre * * *