Romanulu, august 1884 (Anul 28)

1884-08-05

ANUL AL XXVIII-LE Voiesce și veî putea. ANUNCIURI Linia da 30 litera petit, pagina IV ........ 40 ban­ D » n * ai....................2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA PRANCFORT, S. M. — la G. L. Dande et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — ■ ’ DT» causa sărbătorii da Lant, Schimbarea la față,­­ sparul­ mu va apare de cât Marți sora. 20 BANI EXEMPLARUL REDACȚIUNEA 14. STRADA DOMNEI, ADMINISTRAȚIUNEA 1. STRADA DOMNEI Directore politic și gerante réspnmletor : (1. A. R0SETTÍ. BUGUßESGI I AUGUST 1884 Am zis și repetim : ne place să intrăm în desbatere cu cel de la România liberă, fiind­ca nu pate fi nn ură, dar nici chiar umbră de gelosie între dânșii și între noi. Directorele României libere nu póte fi bănuit c’aspiră se i se dea astă-­­i, seü se ia însu­și a tot­puternicia în Statul roman, pentru a face ca prin conducerea sea națiunea se devie în­­­­vățată, morală și capabilă d’a-șî de­plini într’uă di, și prin ea însă­și, des­tinările iei. Directorele Românului, de ttindr­ancă a combătut închinarea la un­­ om ; ș’acum este prea bătrân pentru a fi bănuit ca pentru interese perso­nale urmată d’a combate pe cei cari cer domnia unui om asupra celor­­l­alți. Învederat dar este câ’n acestă pri­vință desbaterea este forte sinceră în­tre aceste două diarii. Cine se ’nsela ? Acesta se va oțărî într’un di de public. In ziua de 28 iulie, România liberă dâ brațul renumitului geometru, filo­sof și scriitor frances Pascal — care trăia în vocul al 16-lea — pentru a spune printr’ânsul „domnului C. A. „Rosetti ca se esaltă pre mmbt și d’a­­„ceia dotóre este densa să-l cobore la a­­­­de­ve­rat­ul nivel al forțelor sale.“ . ^ Dor d­orele Românului espriiv^P^­ti­mentele sale de recunoscință pentru ""*> înțieleptul și frățescul sfat ce i se dă; totu­și credem câ este folositor ca cei cari nu urmăresc interese perso­nale să caute—împreună cu publicul — dacă bine este ca toți să di cern națiunii, împreună cu România Li­beră : —Tescuiește ți mintea, încuncișază-ți brațele și mărginește-te în a accepta un om care, să putá și să voiască, să facă el fericirea țarei lăsându-ți ție numai sarcina d’a te supune lui și d’a-l „proslăvi“.­­ Noi, stăruim în vechia și neclin­tita nóstra credință ca nu s’a putut și nu se póte găsi un asemene om. Susținem încă ca chiar d’ara is­­buti să găsim uă asemene pasere mă­iastră care să scie, să voiască și se potă face el singur mare bine, și nu­mai bine, totu’și ș’atunci am face un mare râu, națiunii dec’am deprinde a s’ascepte un om pentru a-i împlini el singur dorințele și trebuințele iei. Lovască-ne cu uriașia lor putere toți filosofii ca Pascal, pe care ni-l ,pune în față confrații noștrii, loves­­că-ne ori­cine cu toți bărbații cei practici și înț­elepți ca Richelieu, Mazarin, Meternich, Nesselrod Gui­­zot etc., vom duce până la cea după urmă suflare. Nu credem în semi-­tei. Nu voim să cac­ă pe capul nostru semi-dei și mare bine să ne fa­că. Încă de la primul număr al Ro­mânului (1857) am început a trata acastă cestiune. Am tratat’o apoi ne­curmat, în timp d’un an, când pre­vedeam, când vedeam câ cei mai mulți mergeau de bună voie și cu poftă spre salvatorii de la 2 Mai. Stim forte bine ca n’am isbutit. Sciam încă de mai nainte ca nu vom isbuti. Acesta însă nu ne-a o­­prit atunci, precum nu ne va opri acum — când nu suntem în aseme­­­ne pericol — d’a spune ceea ce cre­dem câ râți séu cu bine este. Mai ăntei­­ tânăr sau bătrân fi­ va acel om ? Ce va fi tânăr sciut este câ toți tinerii sunt despoți. Viața colcăie atât de tare într’ân­­șii în­cât ori­ce pedică d’a face îi revoltă. Stim apoi toți cât de greu­ este să ne întrunim numai câți­va pentru a face împreună oă lucrare bună. Greutățile sunt și mai mari d’a face binele într’un regim constitu­țional, câci el cere ca acele idei bune să fie adoptate de majoritatea alegă­torilor ; el cere ca acea majoritate să nu se înșiare în alegerea mandatarilor iei ; el cere ca mandatarii să nu alune­­ce pe zăpedele pripor al intereselor personale. Națiunile—lipsite încă de uă in­strucțiune și că educațiune politică seriosa—se înșela cu­lesnire în alege­rile lor, chiar în țarele — decă va fi vre una —în care alegerile se fac fara ore­­care corupțiune. Ast­fel dar devine în­vederat ca omul cerut, caruia i se va da­torű puterea, decă va fi june, în setea sea d’a face bine si curând, va sfărîma regimul constituțional, pe faclă sau pieziș. Daci omul va fi bătrân, tot la a­­cest resultat vom ajunge. Bătrânul,—nu vorbim de rari es­­cepțiuni—nu se ocupă mult de vii­tor ci numai de presiune. „Humanum paucis vivit genus“ (liseră confrații noștril în Sâmbăta de la 28 Iubii. Bătrânii dorind d’a face binele— cum îl înțeleg ei—și siliți d’a face c­urând, îndată ce intărite se piedici lovesc sau corump, pentru a putea face îndată ceea ce ei cred ca bine este să se facă. Dovedit dar fiind ca de când lu­mea, omul, tânăr sau bătrân,­­îndată ce­ a avut în mână puterea asolută în asolutism s’a prăvălit, am fi is : Mai bine să suferim râul ce ni-1 facem cu toții din nefciință, de­cât să ne dam mintea și viața în mâna unui om, cu rătăcita speranță ca el ne va cresce bine, ne va instrui bine ; ca el, cornul îmbelșiugărit, morale și materiale, va revărsa asupră-ne; cu el prin butucii în care ne va ține încleștare și mintea și manile și piciorele, ne va deprinde să cugetam bine și se mergem ânși­ne nainte, cu pași neșovăitori, pe calea cea mare a libertății. Cine însă a putut și pute-va da ascultare cuvintelor unui t­iarist, când stim toți câ este în natura omului, crescut în sclavie, să-i placă mai bine a spera se moștenescă uă avere mare de­cât să lupte pentru ca să câștige el, prin sudarea frunții sale, uă a­­vere mică ; când stim câ vine mai lesne omu­lui să critice pe toți câ nu se face bine și mult bine, de cât se se muuncescu el pentru a face, după putința lui, ceea ce alții nu scia sau nu vor să facă­ de­cât se lupte pentru ca i­­deia sea se dobândască aprobarea ma­­joritâții națiunii. Istoria lumii a dovedit și dovedesce ca, déca națiunile s’au svîrcolit în ne­sciință și ’n tóte suferințele, causa este ca ele au­ cerut un om pentru ca el să le dea lumină și dreptate. Istoria ne spune cât de deșparte au fost sfaturile ce-a dat Samuil israeliților, d’a nu cere un stăpân și cu puțin a învățat omenirea prin suferințele ce le-au­ adus stăpânii ce au cerut. Și cum să ne miram ca israeliții n’au fost în stare atunci se înțelegă sfaturile lui Samuil, când vedem câ, mult mai încoce, omenirea n’a voit, sau n’a putut înțțelege nici ch­iar pe Montesquieu care a 4e Francesilor: „Când sălbaticii Louisianiei vor să mănânce fructe, taie arborele pentru a-I culege fructele ; éca, adaogă el, rudele guvernelor despotice.“ Tot el mai dise : „Autoritatea despotică face de si­­gur ca­rele se devie și slabele nóstre inimi.“ Dar, cum nu vedeți, ne fa­ce Ro­mania liberă la 31 Iulie, câ „solul isi natura climei sunt dintre factorii cari influințază, în modul cel mai puteric, natura și mersul unei civi­­lisațiuni.“ Cunoscem toți acest adevĕr. Seim toți cu clima, solul și mai cu semn gintea, înrîuresc forte. Seim ca nu numai sciința modernă dar însu­și Hippocrat a scris : „Este învederat câ clima contri­­bue a face pe locuitorii Asiei, sfioși, lași și slăbănogi.“ Mai seim înse cu tot el a 4L: „Însă, slăbiciunea tot fisică și morală decurge mai cu sema de la guvernele despotice cari le cârmu­­iesc.“ Cunoscut fiind ca nici clima nóstra, nici pământul nostru, nici mai cu semn gintea nóstra nu sunt molatice și ingrate, încheiam pentru astă­zii cu următorul adevăr vech­in, înțielept ș’a­tot­puteric; el este scris de Turgot, și omenirea întrégá l’a sperimentat și necurmat confirmat : „ Despotismul perpetuă nesclință, și nesciință perpetuă despotismul. “ SERVT­CIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 15 August. — De icri sérá s’au înregistrat 13 cașuri de morte b­olerică la Marsilia și 3 la Tulon. Roma, 15­ August. — In cele din urmă 24 ore s’au semnalat : în provincia Parma două cașuri nuoi și un mort; în provin­cia Cuneo un caș nuou și un mort ; în provincia Cosenza două cașuri nuoi. Lazaretul de la Varignano s’a închis, de­ore­ce toți bolnavii s’au însănătoșit. Paris, 15 August.­­ Camera deputați­lor a adoptat cu 350 voturi contra 152 cifra creditelor cerute de minister pentru expedițiunea în Tonkin; în urmă, cu 173 voturi (?) contra 50 (?), camera a acordat guvernului un vot de încredere. Rom­a, 15 August. — D-l Malonussi s’a numit agent diplomatic al Italiei la Tunis. Viena, 15 August. — Ex­chedivul se află de cât­va timp la Viena unde a ve­nit spre a consulta pe medici. De­ aseme­­nea au sosit și doul din fiii lui Sultan­ Pașa. Munich, 15 August. — In naptea tre­cută s’a spart casa Poștei centrale și s’au furat uă sută mii de mărci (Reichsmark). DIN AFARA ENGLITERA Duminică s’a făcut în grădina Po­mona din Manchester un contra-ma­­nifestațiune conservatóre. Afișurile anunțau într’un chip drastic scopul și caracterul întrunirii : „Lordul Sa­lisbury: Tratatul de la Berlin și pa­ce cu onore; Ciprul și canalul de Suez pentru Englitera.“„Gladsto­ne, resbelul cu rușine. Egipetul mi­nat; Alecsandria incendiată. Alegeți! “ Un alt afiș avea forma unei ex­­puneri de socoteli : „Perderî: viața a 20,000 omeni. Egipetul falit, milio­­ne chiăltuite, Alecsandria incendiată, gloria Engliterei perdută, interesele Englitezei sacrificate. — Câștiguri . Nută. „Acesta socoteală este semna­tă de „John Bull, comptabil.“ Oratorii principali au fost sir R. Cross, care era și președinte, lorfu­l Salisbury și Churchill. Lordul Salisbury vorbi contra d-lui Chamberlain, lordul Churchill con­tra ministrului de resbel și a d-lui Gladstone, a cârui acțiune guver­namentală o espuse ca un lanț de greși­li, neajunsuri și vătămâri. Pentru antei­ași dată cei două pro­­tivnici, lordul Salisbury și lordul Churchill, se presintară împreună la un asemene întrunire. De altă parte radicalii ținură și ei un meeting, în privința câruia găsim DUMINECA, LUNI, 5, 6 AUGUST 1884. Luminéta­te și vei fi. ABONAMENTE in Capitală și districte, na­ta 48 lei; seae luni 24 1*1; trei luni 12 lei; un linia 4 lei. Pentru tote țerile E­uropei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului și oficiere poștala. LA PARIS, la Havas, Laffice et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. O.) 15, Genova. — Articolele nepublicate ge­ard — urmatorele amănunte într’uă cores­­pondință din Londra, cu data de 11 August și adresată zi­arului Neue freie Presse : Sâmbătă s’a ținut în st. James Hall un meeting de câtre comitetul democra­tic. Marea hală era înțesată de lume. Meetingul avea mai intei de scop de a espune resoluțiunea istorică a „lungului Parlament“ de la 6 Ianuarie 1649, apoi d­ă organisa, mai nainte de sesiunea de tomnă, oă nouă demonstrațiune în Hyde­­park contra atitudinei Camenii lor fiilor față cu bilul pentru reformarea legii e­­lectorale, și în fine de a forma oă ligă pentru desființarea acestei Camere legiu­­itore. Președinte al întrunirii era sir Wil­frid Lawson iar printre oratori se aflau d-nil Labouchère, profesorele Beesly, profe­­sorele Hunter și Bradlaugh. Este de pri­sos de a mai spune ca acesti oratori ata­cară cu cea mai mare asprime Camera lordiilor. In cele din urmă se primi cu cel mai mare intusiasm resoluțiunea votată acum 230 ani de „lungul Parlament,“ care fa­ce : „Câ acesta Cameră a lordilor este ne­­folositare și vătămătore în Parlament și ca trebuie desființată.“ Dar acesta propunere istorică mai avea în anul 1649, după cum observă d. Brad­­laugh, și un adaos, „ca îndată să se pre­­gătască un bill și să fie presintat, spre a da uă putere acestei resoluțiuni.“ Z­iarul The Times, comentând de­­chiarurile făcute de d. Gladstone în Camera comunelor, zice cu limbagiul ministrului pare a avea două înțele­suri și cu cuvintele d-l­ui Gladstone nu­ dau nici uă garanție privitore la­­ eficacitatea misiunei lordului North­fingh. In urmă, vorbind de expediția des­tinată a scăpa pe Gordon, limes de­­c­lară câ mișcarea trupelor trebue să începă în cursul lunei viitore, și exprimă părerea de râu ca se perde un timp atât de precios cu nisce pre­­gătiri cari ar fi trebuit să fie sfîrșite de mai mult timp. RUSIA ziarul Czas, din Cracovia, publică un scrie în care se fice cu conspi­­rațiunea din Varșovia a fost desco­perită de poliția austriacă, anunțând câ­tă domnă a plecat direct din Ge­neva la Varșovia. Când ea ajunse în Varșovia și trase la oțelul Paris, po­liția n’o aresta îndată, fiind­ca voise a’i cunosce mai ântâiu­ relațiunile. Cea d’ánteia visită o făcu la jude­cătorul de pace Bardowski. La acesta găsi de fapt poliția rusă oă mulțime de proclamațiuni nihiliste, dinamită, bom­be, nitroglicerină, otravă, precum și uă ladă cu V12 milion ruble. Pe lângă acestea se găsi și oă lungă listă de personele care primiseră bani pentru scopuri revoluționare. Cons­piratorii numiau­ alianța lor : Comi­tetul revoluționar internațional. BULGARIA In privința încordării relațiunilor dintre partidele bulgare se scrie urma­torele din Sofia, cu data de 7 Au­gust, câtre Politische Correspondent : In străinătate a produs negreșit­­ă mare surprindere faptul câ conservatorii, a câror atitudine din sesiunea extra­or­­dinară a Sobraniei a provocat căderea cabinetului Zanbow, și cari au fost a­­tunci aliații radicalilor, se schimbară a­­cum atât de repede spre a se uni acum cu partita d-lui Zanbow pentru a com­bate radicalismul. Acesta surprindere va trebui cnsă să dispară îndată ce vor fi cunoscute moti­vele care au provocat oposițiunea conser­vatorilor contra fostului ministru-preșe­­dinte. Antagonismul nu era îndreptat toc­mai cestiunil susținută de d. Zancow, cât contra personei sale. Conservatorii voiau să mai mlădie îngâmfarea prea mare a d-lui Zankov și să-l dovedesc­ ca nu lua numai i se cuvine în Statul bulgar acea posițiune domnitare asupra căreia pare avea pretențiunea. După ce își ajunseră acest scop, acum nimic nu se mai opune la uă reapropiere a partitei conservatore de cea liberală și ea apucă mâna ce i se întinde cu atât mai bucuros cu cât, din puntul iei de vedere, de­și nu este identic cu acela al libera­lilor, sa află mai aprope de aceștia de­cât de basele fundamentale ale radica­lilor. D. Zancow este un politic practic, n’are câtu­și de puțin pofta d’a juca rolul ui­nui martir și lucreză cu cea mai mare ac­tivitate spre a-șî redobândi înrîurirea s­a politică. Prin cea din urmă proclamațiune a s­a el s’a lepădat de ori-ce legătură cu ra­dicalii, și susținând modificarea Constitu­­țiunii de la Ternova ca un­trebuință, a pus bazele înțelegerii și unirii cu conser­vatorii. Sfărâmarea legăturii aparente dintre conservatori și radicali și aliarea partitei d-lui Stoilow cu a d-lui Zankow n’are deci nimic surprinziător pentru aceia cari cunosc relațiunile. ÎNTREVEDEREA DE LA VARZIN Oficiosul Fremden-Blatt, vorbind în numărul său de la 14 August des­pre întrevederea comitelui Kalnoky cu principele de Bismarck la Varzin, scrie între altele și urmatorele : Unirea celor două mari imperii servă atât tuturor intereselor lor speciale cât și intereselor generale europene și este întemeiată pe respectul drepturilor stră­ine și pe menținerea drepturilor lor; ea împedică tulburarea păcii și-și da cea mai mare ostenela ca tote forțele să coo­pereze pentru liniștea și ordinea conti­­nenteloi. Din tote acestea reiese în prin­­cipiu, ca nici cornițele Kalnoky, nici prin­cipele de Bismarck n’au putut sé aibă în vedere scopuri de politică activă pentru esplicațiunile de la Varzin. Din contra, în activitatea acestor două bărbați se ve­de într’un chip netăgăduit îngrijarea d’a împedică acțiuni cari ar putea conduce la complicațiuni europene. Lucrarea din Varzin va servi pâciî și în același timp va strînge și mai tare legătura ce unește pe Germania și Aus­tria, și pentru acesta nu este trebuință de nici un arangjament. Unirea celor două miniștri și francheța lor reciprocă sunt factorii cel însemnați pentru continuarea operei de pace. De altă parte, National Zeitung se miră că Ungurii nu par a fi de a­­cord cu întrevederea de la Varzin. Citatul fiLr face întrebarea, deci nu cum­va va fi vorba despre un ancesă pentru prelungirea alianței austro­­germane, care nu este plăcută în Budapesta și care pate să atingă tot atâtea relațiuni interiore cât și este­­riore ale alianței. In fine, die Presse publică urmă­­torea telegramă ce i se trimite din Berlin cu data de 14 August : Prin cercurile diplomatice de aici se vorbesce cu n­oile negocieri dintre Aus­tria și Germania, și prin urmare și în­trevederea de la Varzin, sunt privitóre la cestiuni orientale, la măsuri contra a­­narh­iștilor și la­sn alianță comercială și vamală între ambele State. SCIRI D’ALE CILEI Astă­zl. 4 August, termometrul casei Menu (succrs de Sbuer), calea Victoriei, 75, arată grade Réaumur. La 12 ore noptea -f-10. La 7 ore dim.­­j-12.8 La amintit -l-16. înălțimea barometrică 764 mm Cerul noros.* Exc. Lea D. baron de Saurma, trimis estraordinar și ministru plenipotențiar al Germaniei, plecând în concediu, afaceri­le Legațiunei imperiale a Germaniei se vor îndeplini, pené la întorcerea d-lui ministru, de D. comite de Wallcht, în calitate de însărcinat de afaceri. * *■ * Atragem atențiunea primăriei asupra unui șanț care se află în strada Regală. A­spru, uă trăsură a căd­ut într’ânsul de unde cu mari greutăți a putut să iasă. De ce, cel puțin, nu s’a pus un felinar ca trecătorii să-l potă vedea ? * * . Se dice ca d. Gh­­. Rășcanu va fi numit prefect al județului Covurlul. "** . Am vorbit despre elevii din seala mi­­­litară care n’au fost înaintați la gradul­­ de oficia­l la esamenul anual, supt cuvânt ca nu obținuseră nota cerută de noua dis­­posițiune luată de ministrul de resbel.­­X­Am spus ca, în urma protestărilor făcute, li s’a permis a da un nou esamen. Aflam cât cea mai mare parte dintre dânșii au fost navitați la gradul de supt­locotenente, în urma acestui esamen. * * * La 10 August se va da în grădina pu­­blică din Roman uă­serată în beneficiul esposițiunei din Iași. * *­­*­Un domn care a visitat bâile de pu­­ciosă de la Strunga, comunică clerului Romanu, cu instalațiunea și administra­țiunea este forte bună. Aceste bâi, care sunt înca puțin fre­­cventate, au dat resultate forte bune în privința sănătății. Podul de pe Siretia de la Drăgești să lucreze cu multă activitate, și să crede ca pene la tomnă va fi­ terminat. * . . * . * Comisiunea examinatore a aspiranților la gradul de maiori din orașul Iași sfîr­­șind lucrările sale, membrii sei,au ple­cat spre Galați. Aspiranții la gradul de maiori au fost în număr de 7 căpitani. Comisiunea a fost: dice Curierul, înso­țită până la gară de d-nil general Racoviță, colonel Costescu, maiorul Baldoviei etc. * S’a luat măsuri pentru clădirea con­­strucți­unilor necesare scólei de agricul­tură care se va înființa lângă Roman pe moșia Statului Pănceștii-Dragomirești. Comisiunea compusă din d-nii C. Mor­­tzun, prefect, loan Agarici, deputat și D. loan, senator, a ținut mai multe șe­dințe fiice Romanu, ocupându-se de acesta cestiune și luând mai multe măsuri pen­tru activarea lucrărilor de construcțiune. Am atras în nenumărate rîndiri aten­țiunea autorităților asupra deselor acci­­dente ce se întâmplă lucrătorilor, din causa nepăsărei celor cari îl întrebuin­­țază, și nici uă măsură nu stim să se fi luat. Eri, lucrătorul Iacob Mihai a că­­fiat de pe schela casei d-lui maior Gherghel din strada Dionisie. Nenorocitul a fost transportat la spitalul Colțea. Atragem din m­ou vederile autorități­lor asupra acestor accidente, cari s’ar putea înlătura de s’ar pune puțină bună­voință. •X* -X­D. dr. Obedenaru, primul secretar al legațiunii nóstre din Roma, a publicat în la Revue du Monde­s­ din din Paris un studiu asupra traducțiunii Infernului lui Dante, făcută de d-na Maria P. Chițu. Asupra aceleiași traducțiuni, filarele de filologie romană, cari se publică în Ger­­m­a, precum și revistele italiane, au scris măgulitore renduri. *­­X­* Teharoful spune ca direcția poștelor va schimba în curând tacla, ce să percepe pentru transportul fiiarelor, de la un ban și jumătate la unul. Felicitam pe onor, direcțiune pentru acesta nemerită ideie. * De cât­va timp, uă mulțime de monede străine circulă pe piețele nóstre, dar nu toți vor să le primescá în schimb, și d’aci uă mare încurcătură. Primind în acesta privință oă mulțime de plângeri, Telegraful am­intesce ca vis­­teria nóstra nu primesce cu valore egală de­cât monedele de argint francese, bel­­giane și italiane. Pentru a se înlătura ori­ce nem­ulță­­mire, cetățianii n’au de­cât să urmeze norma visteriei, fiind mai băgători de somn la primirea monedelor.­­ Mai multe ființe din Italia vorbesc de visitele făcute de distinșii noștrii gim­nastici, Mo­­­eanu și Velescu, la cele mai renumite institute de arme din Verona, Milano, Veneția, Torino și Genua, cu o­­casiunea trecerii lor spre Madrid.. Vedem cu mulțămire ca el au fost pri­miți forte bine în Italia ; aceeași primire li s’a făcut și’n Spania, unde au visitat institutele din Barcelona, Madrid și Se­­vila.* Un depeșe din Madrid anunță ca ma­reșalul Serrano se află greu bolnav la Biarritz; a început să i se umfle picio­­rele.* Principesa Beatrice, fiica reginei Victo­­ria, a fost alesá președinte a Societății musicale din Londra, înlocuind pe ducele d’Albany, mort acum de curend. ■X Le Journal de Geneve fi­ce ca ministrul Englitezei la Berna a exprimat președin­telui Confederațiunei dorința ca supușii englezi să fie protegiați în Elveția con­tra relelor tratări ale mulțimei. Minis­trul n’a făcut alusiune directă la inter- -îr ■X- -X­

Next