Romanulu, iunie 1885 (Anul 29)

1885-06-25

562 la hală la Vitan, ale carei vagone să fie trase de cai; s’a aprobat noul proiect de aliniere al stradei Regale, conform memoriului făcut de serviciul tehnic; s’a numit d.I. B. Cantacuzino ca membru în comisiunea pentru recepțiunea lucrărilor Dâmboviței, în locul d-lui Borceanu care a demisionat. ROMANTJLA 26 IUNIE 1885 Curtea cu jurați din Vâlcea a judecat în ciua de 17 curent procesul omorîtorilor lui Pantazescu. Din desbaterile urmate în timpul procesului a resultat ca Pantazescu n’a căutat să evadeze, ci, din contra, el a fost victima unor uneltiri. Jurații a condamnat pe gardianul temniței, Tudorache Ionescu și pe soldatul din gardă Gheorghe Gruivăț cu câte șase ani de reclusiune. Condamnații au făcut recurs. Rescumpărarea liniei ferate Suceava Iași-Roman-Botoșani se află în ultimul studiu al tractărilor, de ce Liberalul din Iași, înțelegerea fiind pe deplin stabilită între guvernul român și represintanții companiei, nu se aștepta decât sosirea d-lui advocat dr. Weissel, care să redacteze testul conclusiunilor. Prețul rescumpărării se duce a fi de 75 milione rentă amortisabilă 5 la sută (nominal) în schimbul unui număr de 51 milione acțiuni 7 jumătatate la sută. * Râmnicul-Sărat spune că medicul primar a constatat la 181. c. u o epidemie de 32 cașuri de tuse convulsivă între copiii locuitorilor din comuna Petreda or medicul arondismentului Grădișcea cu Râmnicu de jos a constatat la 17 i. c. aceeași epidemie la comuna Măcsineni. Pentru combaterea bulei s’au luat măsurile cuvenite.* Consiliul comunal al capitalei, în ședința de la 22 iunie, a resolvat între altele și următorele cestiuni: S’a acordat suma de 15.000 (cincisprezece mii) lei pentru facerea de cercări de paragiu de lemn dupa diferitele sisteme; s’a autorizat administrația comunală să trateze cumparatarea unul loc în suburbia Silivestru, pentru a se construi pe densul scula, până la prețul de 26.000 lei macsimum; nu s’a aprobat resultatul licitațiunei ținută la 18 Iuniu pentru construcțiunea parapetului pe splaiurile Dâmboviței și s’a decis a se ține uă nouă licitațiune peste 15 file, modificându-se art. 8 din condițiuni, ca piatra ce se cere pentru acest parapet va fi greșit cu piatră calcară; s’a mai decis ca să se prevadă în publicațiunea de licitațiune ca aceea dintre doritori cari nu vor presinta eșantinion de piatră nu se primesc la licitațiune și ca asupra prețului ce va resulta nu se vor primi supra-oferte; s’a aprobat resultatul licitațiunei pentru împrejmuirea dintre vecinătăți a grădinei Cișmigiului, cu prețul de 4 la sută sc&4timent din costul devisului, nu s’a aprobat resultatul licitațiunei pentru confecționarea uniformei necesară pentru echiparea a 114 gazzi comunali din serviciul acciselor, prețul resultat fiind prea mare, și s’a autorizat administrația să facă în iegie aceste uniforme în limitele prețului de 75 lei pentru un costum; s’a aprobat cu orecare modificări condițiunile pentru aprovizionarea furagiegielor necesarie la hrana cailor aflați în serviciul comunei ; s’a aprobat ca pe strada Covaci să se construiască uă țără de canal de 50 centimetri diametru și încuviințază ca să se plátesca de primărie suma ce nu va ajunge peste acea oferită de proprietarii respectivi pentru construcțiunea de canal. S’a încuviințat sporirea abonamentelor la serviciul ridicărei gunoielor particulare pentru cai, fiișându-se abonamentul la lel 1 bani 50 pentru un cal în loc de un leu cum a fost până acum. S’a aprobat planul și devisul pentru construcțiunea unei cai ferate înguste de INDUSTRIA PETROLEULUI D. N. Cucu a adresat d-lui ministru al domeniilor un raport asupra acestei însemnate industrii naționale. Ne facem uă plăcere d’a reproduce câteva părți din acea meritosa lucrare, al căreia interes cresce prin faptul ca ne aflăm în timpul tratărilor pentru noi convenții comerciale. E că lucrarea d-lui Cucu: Exportul nostru de petroleu a crescut, nu însă în măsura ce cererile esteriore îi ar fi asigurat. Tabela urmatore ne indică, după datele direcțiunea vămilor asupra comerciului român cu străinătatea, jocul importului și exportului nostru de petroleu pe anii 1879—1883. 1) Resultă dintr’acestă tabelă ce am esportat, în general, în 1882 petroleu brut 12,230 tone și petroleu rafinat 1922 tone, ceea ce da în total 16,074 tone petroleu brut, în 1883, 17550 t. brut și 74 t. rafinat, iar în total 17,698 t. brut, din care numai în Austro-Ungaria, în 1882, petroleu brut 10,494 tone și petroleu rafinat 1831 tone, sau în total 14,156 tone petrolen brut, în 1883, 16,489 t. brut și 27 rafinat, ceea ce stă în total, 16,543 t. brut. Austro-Ungaria este dar țara care, în situațiunea geografică și cu întocmirile economice în cari ne aflăm, consumă totatalitatea aprope a producțiunei nóstre disponibile de petroleu. De comerciul cu imperiul vecin convine dar să ne ocupăm îndeosebi, cu atât mai vîrtos câ, chiar după declarațiuni austriace, petroleul românesc este orecum indispensabil trebuințelor monarcice din Nord-Vestul nostru. E că, în adevăr, ce ne arata în acesta privință un forte competinte organ austriac. — Allgemeine Oesterreichische Chemiker und Techniker Zeitung din 1 Sept. 83... „Industria rafinăm petroleulul, care a devenit forte lucrativă în Austro-Ungaria de când s’a stabilit impositul asupra petroleului și care ajunge la oă estensiune neașteptată, față cu decadența industriei petroliere din America, trebuie sa lucreze materiele prime, estrase din România și Galiția. România mai cu sumă, trebue să servesca de sorginte de alimentațiune pentru fabricele cari nu sunt situate în Galiția, în deosebi pentru stabilimentele austro-ungare, pentru cari petroleul român este mai adesea uă condițiune de esistență. “ Austro-Ungaria consumă astăzi, pe fiecare an, ca la 140.000 tone petroleu rafinat 1) pentru a carul estragere e nece 1) In 1877 a importat 104361 t. petroleu rafinat » 18,8 „ 10,451 „ „ , 1879 „ 9c ,000 „ » 1880 „ 1*5,000 „ „ " fară u cantitate de 215,000 tone petroleu brut. Urmeza dor ca vecinii noștrii de la Nord-Vest au nevoie, pentru propriele lor trebuințe, de 200,000 tone petroleu brut pe an. România necontribuind, după cum resulta din cifrele de mai sus, decât cu 1 * * * 5 1) Suprimăm tabela, de vreme ce autorul resimtă conținutul iei pentru anii din urmă, vre-o 8 la sută la consumațiunea Austro-Ungară de petroleu, este bine a se cunosce dacá estracțiunile nóstre ar putea să vină în ajutorul trebuințelor de ulei mineral ale imperiului vecin într’o proporțiune mai însemnată, deci nu să subvină la totalitatea lor. Ar trebui să ne întrebăm pentru acesta 1), decá regiunile nóstre petrolifere ar putea să producă anual cât ii trebuie Austro-Ungariei și 2) déci, acesta producțiune existând, ar conveni comerciului austriac să se aprovisioneze numai de la noi. Alții, mai autorizați decât mine, au răspuns primei întrebări. D. Th. Fencault a afirmat, cu totă autoritatea sea, ancă de acum vre-uă 18 ani, ca avuție în petroleu a României este capabilă a subveni la necesitățile întregei Europe și câ producțiunea in ulei mineral a valea Dunărei este incalculabilă 1) Citatul Chemiker und Techniker Zeitung merge și mai departe : „ Dacâ capitaliștii și inteligințele ar voi să se consacre la esplatarea lor (a terenelor petrolifere române),—arăta acest organ—cum a fostcasul în Pensilvania și Canada; décá s’ar lucra în România cum s’a făcut în America, s’ar pune în evidență nișce avuții neapreciabile și România ar putea să aprovisioneze cu petrol cu lumea întragă cum a făcut-o până acum America. 2) Erupțiunea de petroleu ce a avut loc la Dragânasa (Prahova), anul trecut, dovedind pentru prima ora esistența și la noi a sorginților țesnitore, flowing wells ale Americanilor, vine sa confirma precum aceste aprecieri. 8’au făcut calcule după cari numai Colibașii, proprietate a Statului, esplotată pe u scară întinsă și cu mijloce perfecționate și suficiente ar putea să îndestuleze totalitatea cerințelor Austro-Ungariei. Deși nu împărtășesc pe deplin aceste păreri optimiste, cred totuși câ gisementele române de petroleu, esplotate cu pricepere și mijloce îndestulatare, sunt capabile a produce mult mai mult de cât ne trebue astăzi nouă și Austro-Ungariei. Venind la a douahestiune, vom elamina până la ce grad ne este asigurată scurgerea petroleurilor nóstre în Austro- Ungaria. Țara acesta se aprovisionazâ astăzi cu petroleuri indigene estrase din Galiția, cu oă forte însemnată importațiune de petroleu rectificat american care îi sosesce prin Triest, Fiumescu Steltin, cu petroleuri, în cea mai mare parte brută de la noi și, de câtva timp, cu nastuii de la Caucas. Galiția de tot ce pote da și, cu tote acestea, nu satisface decât cam 7 °/o din consumațiunea austro-ungară. După părerile omenilor competing, organisațiunea industriei petroliere în Galația este așa de defectuosa, grația mai cu sema intermediarilor dintr’acastă țară, încât nu este de nădăjduit ca ea va propăși în curând. Esploatațiunile din America par a perde pe fiecare 4% din clasica lor îmbelșugare, așa încât sunt persone cari să cred autoritate a predica ruina cu desăvârșire, în scurt timp, a industriei petroliere americane, prin sleirea sorgintelor. Faptul este câ societatea americană care-și asigurase monopolul universal și aprope exclusiv al petroleului din Lumea nouă, — John Bookfellers Standart Oil Company, — este departe de a se mai găsi în splendorea trecută și, pe zi ce trece, 1) Notice sur Ia Romnanie â Imposition de Paris en 1867, pag. 135. 2) Rum erűi din 1 Septembre 1883. afacerile sa se regresază cu precipitațiune. Impregiurarea acesta și naintarea esploatărilor nóstre îngrijesc pe Americani. The British mail din 1 Marte 1883, ocupându-se de cestiune, să esprime astfel: ...Puțurile cari se înmulțesc forte repede acolo (în România), sunt capabile de a prevede la tote trebuințele Austro-Ungariei și țârilor Danubiene, cu nisce prețuri remuneratorii, astfel încât vor alunga, fără îndoială, petroleul american după piețele austriace. America exportă totuși mari cantități de petroleu rectificat în Austro-Ungaria și se pote da la Viena, taesa de 10 fl. aur la sută de kilogr. cuprinsă, cu prețul mijlociu de 516 1. 00 tona. Petroleul brut american se vinde la Viena, taesa de importațiune de 1 fl. l0’/a aur kilgr. coprinsă, cu... 256 1. 90 tona. Petroleurile românesc, în maesima lor parte, se importă brute în Austro-Ungaria și, aduse la Viena, costă în mediu . Cumparatarea pe loc, la Monteor, spre exemplu...................................70 1. m. Transportul la Viena. . . 40.80 „ Taela de intrare, care pentru petroleurile românesci este numai de 68 kr. aur °/o gh 17.00 „ Tona brut la Viena. 127.80 „ Aceste petroleuri, distilate în uzinele austro-ungare, se vînd la Viena, în media cu 508 1. 47 tona. Petroleurile brute românesci sunt dur, pe piața Vienei, jumătate mai eftin decât cele americane, cuvânt pentru care generalitatea usinelor austro-ungare distila numai petroleu românesc. Daca usinele austro-ungare fac ,prețul pentru petroleurile române distilate de dânsele numai cu 7-8 lei la zonă mai eftine decât petroleurile rafinate americane (508 1. 47 contra 516 1. 00), este câ, după părerea mea, n’au nici un interes de a vinde maieftin, avându-se în vedere neînsemnătatea producțiunii lor faciă cu enorma cantitate de petroleu rafinat american ce este obligată a importa Austro-Ungaria. Probă cu acestă stare de lucruri este forte favorabilă distilatorilor din monarhia vecină și câ afacerea este forte lucrativă pentru dânsele, este câ numărul usinelor austriace se îmulțesce pe fiecare zi și cu producțiunea română este angagiată prin anticipare. E neexplicat câ esploatatorii noștri nu găsesc interes a trimite în Austro-Ungaria produsele lor distilate deja, câci, daci nu mă înșel, un tonă de petroliu rafinat la noi, trimes la Viena, nu pote să coste decât, cel mult, 180 lei la usină 1. 401 1. 80 transportul la Viena. 250 1. 00 tesa de importațiune 10 fl. aur la °0 kgf. 470 1. 80 în total, prețul care este cu 27 1. 67 maieftin decât petroleul românesc distilat în Austro- Ungaria și cu 46 1. 20 de cât cel importat din America. Ași dori să mi se arate dacâ greșesc în stabilirea acestei socoteli, și anume unde, pentru ca am auzit pe unii din exploatatorii români zicându-mi câ-și găsesc avantagiul a trimite la Viena produsele lor brute, er nu distilate. Lucrul acesta își are importanța lui, mai ântâi pentru ca petroleurile românesci se bucură astăzi, în temeiul convențiunii comerciale cu Austro-Ungaria, de ua reducere de 101. 500. de tonă la dreptul de intrare faciă cu petroleurile de provenință străină (68 kr. aur câtre 1 fl. 10), reducere care pate să dispară într’uări, și, apoi, pentru ca distilațiunea făcându-se în țară, ar rămânea aci supt produsele, pentru a forma materia primă auă mulțime de alte industrii, cum sunt: fabricațiunea parafinei pe care astăzi o importăm într’uă valore echivalentă cam cu a 3-a parte din valorea petroleului ce esportăm: 1)—fabricațiunea uleiurilor de uns și a unor materii tinctoriale, pe cari de asemenea le importăm, —estragerea gazului de iluminat din rămășiță de petroleu,—încălzirea mașinelor de abur cu păcură, etc. Imi permit a atrage atențiunea domniei vóstre, d-le ministra, asupra avantagjelor ce cred c’ar lăsa distilarea petroleurilor nóstre în țară și văd lucrul atât de important, încât cred c’ar trebui să se facă o cercetare amănunțită spre a se face evidinte de este mai folositor a se esporta petroleul nostru brut sau de n’ar trebui trimes peste hotare de preferință, rafinat. Acestea vine și revenind la cestiunea déco convine comerciului austro-ungar să se aprovisioneze cu petroleu numai de la noi, cifrele ce am dat mai sus arată ca petroleurile româneșci brute, distilate în uzinele austriace sau la noi, sunt maieftine decât produsele similare americane pe piața Vienei și, mai mult decât probabil, pe tote piețele austro-ungare depărtate de litoral. Déca der Austro-Ungaria nu cumpără de la noi decât 8 la sută din petroleul de care are trebuință, este câ ndi n’am putut a-i trimite mai mult, cu tóte câ, în pământul Dmănesc este petroleu, cum s’a zis, pentru tota lumea. (Va urma). N. Cucu. 1). Frații Teilor, mari esploatatori de petroleu la Moinescu, au vîndut finlele trecute în detaliu direcțianil căilor austre ferate petroleu rafinat, predat în gara Bacǎu, cu 210 lei tona. CRONICA Amintiri din Brăila 1878 Când începu răsboiul între armatele ruseșci și cale otomane, și când tunurile turcesc ne trântiseră cele d’ânteia ghiulele pentru a ne dovedi cum înțeleg să se purte cu noi, spaima tuse mare în Brăila. Familiile speriate fugeau spre gară, depărtându-se pe cât se póte de malul Dunărei și de bătaia tunului; copii plângeau, femeele țipaă și totă lumea se întreba ce prăpăstii ne așteptau și deci în 24 de ore, Brăila nu va ajunge numai foc și cenușe. încetul cu încetul, spiritele se liniștiră, locuitorii deveniră mai îndrăsneți câci din zece ghiulele, abia lua una foc, și acesta nu sfărâma decât pulberea după vadul căruțașilor dacă ajungea până acolo, or celelalte cadeu în apă. Bombardarea Brăilei ajunseseră jucărie, un fel de petrecere cum era sficiată musica de la Tiriplic, și mulți din noi căutam să luam parte la acesta petrecere alergând în grădina cea mare a orașului de unde, cu ajutorul unui ochian, se vedea forte bine tot ce se petrecea peste drum, la Macin. In vremea acesta, armatele rusesc se grámadea în Brăila. Măcinul fu ars, generarele Zimmerman trecu în Dobrogea și negustorii brăileni uitară orice frică și pentru ca portul era închis, căutară altă cale spre a face comercia. Mulți umblau după contracte de fân, după transporturi, închirieri, și alte gheșefturi care au ridicat pe mulți mofluzi și au făcut un comerciant bogat din micul proprietar al unei maghernițe. Lumea trăia dar liniștită adă stând sfârșitul răsboiului, când în vara anului 1878 se răspândi în oraș un veste care misca mai mult pe locuitori decât luarea Plevnei. Se flicea ca pe peste două zile, vor fi esecutați chiar în Brăila, un soldat rus 1). In 1879 am importat parafină pentru 89,047 lei, contra unui export de petroleu de 1,837,024 lei. In 1881 am importat parafină pentru 688,314 lei contra unui esport de petroleu de 2,<75,608. In 1882 am importat parafină pentru 532,855 lei contra unui esport de petroleu de 1,799,604, acusat de jefuire în Dobrogea, și un spion bulgar. Spirea esecutarea pedepsei cu morte pe pământul românesc părea un lucru de necrescut și cu tote acestea era forte adevărată. Muscalii invocau dreptul de pesteritorialitate și bazându-se pe principiul din dreptul ginților ca acolo unde este stegul este și patria, nu voiau să renunțe la aplicarea sentinței de marte pe pământul românesc. Depeșile de la Brăila spre Bucuresci curgea întruna, cerând ordine de urmare, guvernul însă nu răpundea nimic, neavând, sau neștiind ce să răspundă și preferind póte să se găsască în fața unui fapt împlinit spre a desbate pe urmă incidentul pe cale diplomatică. Administrația ne mai având ce face pentru a împedeca ecsecuția, luaotărîrea să închidă ochii și însărcină numai pe polițaiul orașului să facă ce va crede mai bine spre a evita brăilenilor tristul spectacol al unei ecsecuțiuni militare. Grădina Monumentul, unde urma să se eesecute acel două osînduțî, fu înconjurată cu trupe de infanterie la uă distanță deuă mie metri și nimeni nu putu să asiste la acest trist spectacol decât câțiva funcționari polițienesci nevoiți să stea acolo pentru a depărta pe curioșii. La cinci ore de dimineță tobele, care sunau pe stradele Brăilei, anunțară locuitorilor trecerea cortegiului funebru. Osândiții erau înconjurați de un batalion de soldați. In capul procesiunei era preotul cu crucea în mână și apoi venea toboșarii. La Monument, trupele se opriră și deschiseră careul spre a face loc osîndiților cari se găsiră astfel în fața frontului. El avea lanțuri la piciore. Soldatul îmbrăcat numai într’un manta, o asvârli după dânsul și ceru să i-se scoță fiarele de la piciore, ceea ce se și făcu. Osînditul era nalt, slab, purta uă mustăciura blondă și părea numai de 24 de ani. In tot timpul cât ținu citirea raportului și a sentinței de marte el se rezema când pe un picior când pe altul și își învârtea mereu șapca în mână. Apoi când preotul se apropia de dânsul, sărută crucea, ceru ertare de la toți, și făcu mătănii spre răsărit, sărutând pământul. Era galben ca ceva și tremura ca frunza. Două căprari se apropiară îndată de dânsul și-l îmbrăcară cu uă cămașă lungă fară mâneci care ajungea până la tocul cismelor. In cap i se puseră glugă mare care trecea de gât, gluga se încrucișa la pept, și cu pulpanele ei osînditul fu legat de un stâlp mare bătut în pământ lângă grupa ce i se săpase. Două-sprezece focuri trase de uă-dată făcură două-spre-fiece pete de sânge pe cămașa osînditului și vinele soldatului muindu-se, greutatea corpului făcu să se plece tot trupul spre drapta. Se mai traseră încă două-spre-fiece focuri, și sergentul apropiindu-se la câțiva pași de osîndit îi detentă ultimă lovitură drept în frunte, apoi aruncând repede pușca, desfăcu nodul de la pulpanele glugei cu care osînditul era legat de stâlp și cu piciorul dete brând cadavrului în gropă. Câțiva soldați umplură îndată gropa cu pământ. Spionul bulgar asistase la totă scena acesta, așteptând să-i vie rândul spre a fi spânsurat. Ceremonia ce am descris mai sus, începu din nou și în tot timpul citirei sentinței bulgarul striga de ți se rupea inima : Niet vinovat! Niet vinovați In drepta la câțiva metri depărtare se înălța spânslurătorea. Ea se compunea din trei stâlpi împreunați sus precum sunt aparatele de gimnastică pentru trapezuri; de sus atârnă un frânghie, jos la mijlloc era pă scară cu ciece trepte și cu două fețe. Bulgarul în aceeași îmbrăcăminte ca soldatul și pe jumătate leșinat fu tîrît pe scară de douî căprari, cari ’i puseră strengul de gât, și coborându-se apoi repede, răsturnară scara cu piciorul. Trupul spionului se învârti de două trei ori, și apoi rămase țupăn cu vârful piciorelor în afară, precum sunt soldații când stau smirna. Tocmai spre sérá se tăia fringhia și cadavrul fu îngropat întocmai ca cel lalt. Ciorele începuseră să dea târcele spânzuratului. CURIERUL LITERAR Sumar : Poesia populară Colecțiunea O. Dem. Teodorescu. Berviciele ce acestă colecțiune va aduce seiinței române Cronicele și poesiile populare. Completarea unora prin altele,—Comercial in cronicari și ’n poeții necunoscuți ai poporului.— Cocheta română in cronice și ’n colect. ti. Dem. Teodorescu. Serviciele ce acesta colecțiune va aduce gramaticilor și filosofilor români. N. t. Râdulescu, Manolache Costake Epureanu, conferință. Am dinainte-mi vreuă 13000 de versuri populare, până acum imprimate, din cele 45000 cari alcătuesc colecțiunea d-lui G. Dem. Teodorescu. Am citit aceste prime 13—11 coli cu atențiunea ce trebue să acordăm celor mai adevărată tesaure ale limbei și geniului român, și în tote am văzut adeverindu-se cele ce totdeuna am spus și scris în aceste Cariere cititorilor Românului, cu privire la literatura populară și la însemnătatea ei din tote puntele de vedere. A zis’o Alesandri și o vor zice mereu cei cari vor cunosce versurile populare române ca cea mai prețiosă cembra a limbei nóstre sunt cântările maselor populare, cuvântarea măsurată și maestrită pe care poporul a întrebuințat’o și o mai întrebuințază și-acum câte ua dată în anumite ocasiuni. Eu cred acum cu putere — și c’uă putere care va cresce din ce în ce mai mult când tote cele 45000 de versuri ale colecțiunei G. Dem. Teodorescu vor fi tipărite,—eși cred eu putere ca filosoful și filologul, jurisconsultul și istoricul, geograful și architectul, artistul în tote ramurile......și până și libretistul viitorelor opere și operete române vor consulta totdauna aceste versuri populare române ale colecțiunei G. Dem. Teodorescu, și nici vădată nu vor zice câ cercetările lor nu au eșit la bun sfârșit, câ ceia ce au cerut musei populare nu le a fost dat. Câci într’adevăr, în aceste 13 14 coli deja tipărite pe care d. Teodorescu a binevoit a mi le împrumuta, în aceste 11 capitole în care se cuprinde : 1) Moș Ajunul ; 2) Colindele și anume: cele solare, religiose, tradiționale și domestice; 3) Steua și Vicleimul și jocul păpușelor ; 4) Vasilca; 5) Vlugușorul ; 6)Sorcova ; 7) Orațele de Nuntă; 8) Rugi, cânturi, jocuri de copii; 9) Lăzărelul; 1c) Paparudele și Colofanul; 11) Ghiciturile,—în tote aceste capitole în care numerul versurilor se urcă după cum zisem mai sus la vr’uă 13000 și ceva, cercetătorul va găsi de tóte, va da peste lucruri pe cari numai aci le întâlnesce, va vedea tabeluri pe cari nici în cel mai pitoresc cronicari nu le vede; din și prin ele în fine i se vor sugera noțiuni și idei pe care aiurea nu le-a întâlnit și nici câ le va întâlni vr’uă deja. Din tote aceste servicii ce versurile populare române sunt menite să aducă cercetătorilor, rees meritele incontestabile ale colecțiunei G. Dem. Teodorescu - colecțiune care prin numărul versurilor în ea cuprinse, prin metodul de adunare întrebuințat de autorul ei, prin fidelitatea—4ice-voia incoruptibilă ?—atesta in popular fară ,revederi și augmentări de om citit și învățat, prin lămuririle făcute în josul paginilor, va ocupa de ae înainte locul de căpetenia, în fruntea celorlalte colecțiuni ale folklorului român. Nu într’un singur Curier putea vom înșira tot ceia ce ne spune colindele și celealte admirabile producțiuni ale geniului român; nu de uă dată reuși-vom a constrînge bătrânul geniu al poporului nostru să ne dea tot ce scie. Pentru acesta, ne trebuie multe și multe studie și monografii asupra fiecaror paragrafe din capitolele colecțiunei Teodorescu. Astfel de studie și monografie se vor face cu timpul atât de folkloriști autorizați ca d. G. Dem. Teodorescu cât și de alții cari, mulțămită testului definitiv al poesielor populare române, vor căuta să estragă dintr’ânsul tot ceia ce privesce obiceiurile, datinele, credințele, superstițiunile, și mai cu semn... obi mai cu séma limba elementului latin dintre Dunăre, Carpați și Mare. Câci într’adevăr, cu timpul, mai curând sau mai târziu, se va face cu asemenea teste bogate, bine culese, într’un cuvânt definitive, de poesii populare—se va face, <io, ceia ce a făcut erudițiunea germană, francesâ și italiană cu testul lui Plaut pentru viața domestică—res petits côtes maritimă,venatoresca, etc., etc., a Romanilor din Lață și Campania. Reconstituirea, sau cum ar fi de un istoric din scala lui Michelet reînviarea vieței române de acum sute de ani în părțile ei cele mai interesante nu va eși, nu va putea să ésa decât numai și numai din astfel de colecțiuni. Alte documente ne dau liniele cele mari, părțile de căpetenie, trăsurile cele lesne visibile ale evenimentelor istorice, domestice, sociale din viața poporului român. Colindele, doinele, și celelalte feluri de poesie populară ne dau părțile cele mici, binele cele mărunte, trăsurile cari au scăpat din vederea cronicarilor și pe cari noi, de nu le vom ghici d’aiurea, nu le om cunosce nici uă dată . Vă aduceți aminte de cele ce spunea și credea Bacon în al său Novum Organon despre însemnătatea părților celor mici, fenomenelor în aparență neînsemnate din viața unui popor ca și din viața cea mare a naturei; și mai scui încă ca și astăzi nu unul ci toți istoricii cred în adevărul dictorului: les petits côtes de Vhistoire en sont souvenires plus grands. Ei bine, multe din aceste părți mici cari adese ori devin părțile cele mari ale vieței istorice a unui popor, le găsim păstrate cu nă stăruință neîntrecută în versurile populare. De aci, însemnătatea ce s’a acordat și se acordă din ce în ce mai mult literaturei populare în apusul Europei, de aci, în Orient, la noi buni oră, în mijlocul nepăsării generale, curagiul unora, mai mult încă... medievala bravură a unora de a strînge cât mai iute aceste admirabile „pârți mici“ ale istoriei nóstre, de a scăpa de corupțiunea timpului actual, nepotrivit cu gingășia și suavitatea musei de nadiniór. .. nepositiviste, versurile populare române... i divini versi popolareschi, cum 4icea nădinióra Giusti pentru poesiele populare italiane. Pe lângă acestea, déca doinele, baladele și legendele au adeseori trebuință d’a fi istoricamente lămurite cu ajutorul cronicelor, de câte ori datele cronicelor nu vor fi ajutate, lămurite și minunat de mult înavuțite cu datele colindelor, cu ceia ce poporul și cântăreții lui au adunat și conservat în versurile lor ! Puține sunt și rare cele ce vă spun cronicarii asupra comerciului de la Dunăre cu poparele apusene, numite tote de Turci și de Români. Frâncu, nemul frâncesc. Citiți colindele din colecțiunea G. Dem. Teodorescu (pag. 63 și urm.) și vă veți încredința ca și noi cu cele ce poporul a cântat în acesta privință pe malurile Dunării, între Galați și Oltenița, nu pot, nu vor trebui să fie ignorate de cel care vr’aă dată s’ar încumeta a scrie acesta parte a civilisațiunii române: istoria comercialul dunărean. Nu sunt puține nici rare, ce e dreptul, amănuntele forte interesante, pitoresc, adeseori șăgalnice (în Niculcea) ce ni se dau de cronicari asupra costumului român și schimbărilor lui în timp de trei secole de când avem date asupră-i. Totuși, ceia ce spune un colind al d-lui G. Dem. Teodorescu (pag. 56 și altele) asupra stofelor venețiane, asupra reputațiunii de care ele se bucurau în ochii poporului, asupra ideilor poetice, ori practice, ori hazlie ce suscitau în mintea cântăreților bătrâni, nu va fi nici uădată lăsat la uă parte de cel care ar ținea de aprope să-și dea bine sema de costumele nóstre din secolele trecute. Un exemplu : completați bunióru cele ce spune Cronica Anonimă (Edit. Kogălniceanu Tom. III, pag. 152) cu privire la hainele francesci și la stofele venețiane, cu cele ce veți citi în colindul suscitat și vă asigur ca altfel vi se va înfățișa tabelul ce cronicarul a voit să facă cu pana lui cea bătrână și adeseori desgustată. Câci, vedeți d-vóstra, cronicarul, în înșirarea evenimentelor, e mai totdeuna obosit și grăbit de evenimentele cari vin pe urmă, n’are vreme să descosă lucrurile în tóte cusăturile lor, să ne arate prisma cu tóte facetele ei, ba âncă, obosit, amărît, înfricoșat, el ne arăta de multe ori tocmai facetele la cari nu ținem, nu pe cele mai însemnate, mai elo\