Romanulu, octombrie 1885 (Anul 29)

1885-10-24

ANUL AL XXIX-LE Voiesce și veT putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV.............................40 bani Deta „ , „ „ III...................2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — n A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Ilarului. .N PARIS, la Havas, Lafdte et C-nie, 8, Place de la Hearse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentm Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se referă — 20 BANI EXEMPLARUL REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI, 10 Fandatore: C. A. ROSETTI EIDITITT ISTIED 1 B ) Director«: VINT1LÄ C, ROSETTI JOI, 24 OCTOMBRE 1885 Luminézá-te și vei fi. ABO NAMENTE Í Capitală și districte, un an 43 lei; șese luni 24 UI; trei luni 12 lei; nă lună 4 lei; tóte terile Europei, trimestrul 15 UI­ A se adresa: ANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. IS, la Havas, Laffite et C­uie, 8, Place de­s Bourse. NA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt.. ALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San France«» de Paola (N. D.) 15, Geneva.­ ­ Articolele nepnblicato se ard — BUCMSCI 1 EÄ 1885 Coalițiunea s’a făcut! Aceat strigăt l’am auijit în gurile multora în acești timpi din uz.’JIL aici. Nu s’a făcut dar­e va face,­apun ! Nu se va face, adăogă cei cari voiesc să tracă de mai pricepuți. Mărturesc ca n’am înțeles nimic. Cum, în ce scop și între cine se va face acea cu alițiune ? Am căutat să ghicesc, și spre acest sfârșit am asistat la mai tote întru­nirile la cari chiamat am fost. Am vedut aci cu trei mari divizi­uni se făceau.. 1. Colectiviștii, cei cari au slujbe și cari de și nemulțămiți de mersul lucrurilor totuși fac ce voiesce primul-ministru ; 2. Conserva­torii liberali, două grupuri de nemul­­țămiți coalisați spre a răsturna starea de lucruri actuală ; 3 liberalii națio­nali, independenți, membrii din vechia partită liberală națională cari, și ei nemulțămiți, spun ca nu spri­­jinesc guvernul și vor să rămână credincioși vechiei programe libe­rale. Din desbaterile urmate, am înțeles că aceste 3 mari diviziuni au supt­­divif­iunile lor. Printre colectiviști am vădut vechi liberali, cari au renegat principiile lor, și conservatori,­ renegați aseme­nea, cari s’au contopit într’un sin­gu­r corp. Toți par­că au jertfit binele obstesc pentru binele personal. Ei vor să se mențină la guvern cu ori­ce­ preț și prin ori­ce mi­j­­loce. Printre conservatorii liberali am ză­rit vechi și m­ai amici ai d-lui L. Catargi și prieteni ai d-lui Vernescu. Pe ce bază și în virtutea căror principie s’au unit, nu mi s’a putut desvălui. Printre liberalii independinți am vă­­dut asemenea trei supt-diviesiuni : Uă parte care s’a deslipit de colectivi­tatea guvernamentală și a urmat pe d. Dim. Brătianu, alta care s’a gru­pat în giurul d-lui Cogălniceanu, și uă a treia care a urmat pe C. A. Rosetti în protestarea și în retrage­rea s­a. Câte­ și trele supt­ diviziuni par aci­ a dori căderea guvernului actual. Am căutat a trage învățăminte din cele ce se spuse în acele întruniri, și de aceea am ascultat cu respect pe cei ce vorbeau și desbateau cestiu­­nile­­ jilei. Mărturesc ca un singur lucru am înțeles : toți sunt nemulțămiți. Intâlnindu-mă cu colectiviștii, m’am cred­ut într’u­ lume nouă, și ființele pe care le aveam înaintea mea se­mănau a fi nișce stafii cari, ca prin vis, îmi părea că le-am văd­ut vă­di­­nioară în casa lui C. A. Rosetti, pe când el era tare și mare; dar după cuvintele ce rostesc ei acum îmi vine a crede ca mă amăgisem, t trebue să-l fi semuit cu alte persone. Credințele lor erau departe de a fi cele răspândite de fondatorele Ro­manului, și de aceea am rămas fără nădejde de a fi vre­mă­dată în rân­durile lor. Ascultând pe conservatori, de­și cuvintele lor erau mai în armonie cu cerințele timpului, un soi­ de sfială mă făcu a nu fi încrezător și un fior trecând prin mine îmi aminti zile negre din copilărie. Regăsit însă printre liberalii inde­pendinți câți­va din acei amici pe cari îi zărisem în jurul lui C. A. Rosetti, în noptea în care el își dete ultima suflare. Avui deci mai multă tragere de inimă câtre dânșii fși cercai a-i îm­pinge pe unii în brațele altora. Atâta sciam despre coalițiune, și de aceea, ne­având nimic a spune, am păstrat tăcerea până astăzi. N’am crezut câ este nevoie să răspund la Zünicile născociri ale foi­lor guvernamentale, căci atitudinea Românului era uă desmințire destul de vădită a scomptelor răspândite, și n’aș fi eșit din acea tăcere decá nu m’aș fi crezut direct provocat de confrații mei de la România Liberă și de la Peuple roumain, cari par încă a avea îndoeli asupra atitudi­­nei Românului. Lor deci le spun, fară cea mai mică sfială, tot ce am făcut, până la cele mai mici demersuri, resultatele la cari am ajuns, și ce face și va face Românulü spre a pune în practică principiile lui C. A. Rosetti, princi­pii de la cari nu ne vom abate nici uă dată și cu nici un preț. Văzămându-se pe scrisele Națiunii, România Liberă ne spune câ coali­țiunea între diferitele nuanțe ale o­­posițiunii s’ar face întru următorul scop : „înlăturarea guvernului actual, în­locuirea lui printr’un guvern luat din ambele partide aliate ; disolvarea Par­lamentului care nu este espresiunea fidelă a țarei; convocarea altor Ca­mere, alese în tota libertatea.“ Nu scii nimic despre aceste con­­dițiuni, nici cui s’au făcut nici din a cui parte au venit; afirm numai câ Românulu până azi n’a tratat despre coalițiune cu nimeni, deci n’a putut nici primi nici propune acele con­­dițiuni.­­ Acesta o spun spre lămurirea con­fraților mei. Și România Liberă adaogă : „Lucrul acesta l’a spus numai or­ganul d-lui D. Brătianu, fără să fie confirmat nici de Românul­, care este considerat ca organul de căpetenie al adevăraților liberali, nici de Ro­mânia organul principal al conserva­torilor liberali.“ Acesta declarațiune ar fi trebuit să fie în­deajuns pentru ca România liberă să nu se mai întindă asupra unei discnsiuni care să râzămă numai pe ipotese. Fiind­ca ea însă consideră pe Ro­manulü ca pe organul adevăraților liberali, dator mă cred a-i spune ca ea a pătruns bine în vederile adevă­raților liberali cari nu pot trata de­cât cu cei cari se presintă un pro­gramă prin care „să-și arate limpede și pe deplin ideile lor de guvernă­mânt, soluțiunile ce le au gata pen­tru fie­care trebuință mai însemnată a Statului“. De aceea cei cari sunt grupați în giurul Românului, sinceri liberali, ro­­setiști sau prî­cum alt s’ar numi ei, au adoptat procedarea pe care România li­beră o califică de „cea mai corectă și mai conformă cu regimul Constituțio­nal“, aceea de a arăta limpede și în întreg ideile de guvernământ de care sunt insuflețiți. Acesta au cerut ei și în întruni­rile ce s’au ținut la d-nii Dem. Bră­tianu, și spre acest sfîrșit credem ca s’au unit d-nii general Haralambie, Dem. Giani, P. Grădiștanu și Pană Buescu cu d. Dem. Brătianu, C. Boe­­rescu, P. Cernătescu, Gr. Paladi și cu dd. M. Cogălniceanu, Gr. Mâr­­zescu, G. Cozadine și I. Docan, dacă nu mă înșel, constituind acel comitet de 1a care a fost anunțat de Ziare. Am văzut cu plăcere acea unire între liberali și doresc din inimă ca ei să curme răul ce ne bântuie. In ceea ce ne privesce ânsă pe noi cești de la Românuli vom da sprijinul nostru unei programe în care vor fi prevăzute principalele re­forme politice și economice pentru care a luptat partita liberală, dar cu nici un preț nu vom susține un prin­­cipiu care ar fi contrariu cu aspira­­țiunile nóstre. Acesta declarațiune făcută voi a­­răta mâne răspunzând Ziarului Peuple Roumain, care sunt părerile mele asupra coalițiunii și cum cred ca vom putea realiza mai bine pro­grama nostru, câci noi avem una, și eu personal nici uă dată nu voi pă­răsi stindardul ridicat de părintele meu. Vintilă C. A. Rosetti. EVENIMENTELE DIN BULGARIA (Telegrame Havas și informațiuni particulare ale ROMANULUI) Membre. 9 ore dimineța. Belgrad, 3 Noembre. — Dec­larațiunile contelui Kalnoky în privința Serbiei au pricinuit în tote cercurile uă deplină mul­țumire. Se asigura din isvor acreditat ca regele Milan mai cu sem­ă a făcut să se esprime la Viena mulțumirile cele mai caldurose pentru dec­larațiunile simpatice privitore la Serbia, și mai cu sema pentru faptul ca s’a zis ca Serbia ar socoti restabilirea statului quo ante ca cel mai bun mijloc pentru a resolva greutățile actuale. Atena. 3 Noembre. A Uă circulară a d-lui Delyannis, cu data de 30 Octombre, insistă asupra trebuinței de a crea uă ordine de lucruri care să garanteze Grecia contra intórcerei niștor evenimente ase­menea cu acelea ce s’au ivit în Rumelia. Solia, 3 Noembre. — Resultatele Con­ferinței sunt așteptate a ei cu nerăbdare. Guvernul pare ca socotesce­­ntorcerea la status quo ante și retragerea trupelor imigaHe tin­d inui­én­ü cu ama cui nepu­­­tință, pentru ea poporul și guvernul Bul­gariei au luat față cu populațiunea ru­­meliotă anga­jamentul moral de a sus­ține până la capăt opera întreprinsă, și cu liniștea și ordinea în Rumelia și prin urmare în Bulgaria ar fi compromise, deci trupele bulgare s’ar retrage înainte ca cestiunea să fie respirată într’un sens favorabil Rumeliei. Impresiunea generală este ca íntorcerea la status quo ante fară întrebuințarea forței e impracticabilă, pentru ca populațiunea rumeliată hotărîtă să resiste, chiar dacă s’ar admite retragerea puțin probabilă a trupelor bulgare. In cazul când puterile ar hotăra ca tre­buie să se restabilescă status quo ante chiar cu întrebuințarea niștor mijloce coercitive, atunci trupele bulgare ar so­coti cu mai multă dreptate, ca fiind de datoria și onerea lor să susțină pe con­generii lor, cr pacea ar fi ast­fel com­promisă lui Peninsulă. După impresiunea produsă în sferile oficiale, soluțiunea , care ar avea sorți de isbândă, cel puțin ca mijloc transitoriu, ar fi menținerea tratatului de la Berlin, dar cu făgăduiala ce se va consfinți u­­nirea personală a celor două provincii, dând prințului facultatea de a aplica a­­celeași legi în Bulgaria și în Rumelia, lăsând fie­careia bugetul și armata sea. In aceste condițiuni, principele și ar­mata bulgară ar putea să evacueze Ru­melia. Ambasadorii din Constantinopole s’au întrunit spre a desbate într’un chip pre­liminar asupra­­ cestiunilor ce vor trata în Conferință. Represintantele engles s’a rostit cu­otărîre contra restabilirea sta­tului quo ante și a luat partea principelui Alecsandru. Ambasadorele francez a în­clinat spre aceleași vederi și a arătat nevoia de a se face concesiunii aspirațiuni­­lor bulgare spre a asigura liniștea în pe­ninsula balcanică. Represintantele italian a arătat ca de­și guvernul sus ține a face pre­ eari concesiuni, totuși dorește a merge în acesta cestiune în acord cu cele trei puteri imperiale. Atitudinea Engli­­tezei îngrijește serios pe Porta și diplo­­mație, și este de temut ca în sânul Con­ferinței se vor ivi grave desbinări. * Tóte comunele din Rumelia orientală au trimes principelui Alecsandru depu­­tațiun spre a-1 asigura despre nestrămu­tata supunere a națiunei și a-i manifesta ferma otărîre de a lupta până la cea din urmă estremitate pentru drepturile po­­­­porului. Principele mulțumi și făgădui­a rămâne necurmat în acord cu națiunea. I * Se anunță din Filipopoli ca Bulgarii au început din nou să trimită trupe la fruntaria turcesca. Ei au acolo aprope 70,000 omeni bine înarmați și îmbrăcați ast­fel în­cât să pută ține la uă campa­nie­ de cmne, înarmările turcești au progresat ast­fel și cât la fruntaria sărbă se află 45000 cmen­i, la cea rumeliată 25,000, și la cea greco 15,000. Vasele de transport ale Lloydului au­striac, au adus pene acum 40,000 ómeni, mai ales din Smirna și Mudania. Se aș­­­­teptk­ voluntari din Circasia și Albania. Efectivul trupelor turcești va fi peste­­ câte­va zile de 170,000 până la 180,000 i­omeni. * Sugstență din Atena ca în cursul des­­baterilor asupra adresei, d. Deliyanis de­­cblarâ ca este de datoria Greciei să-și grăa­scă înarmările. Grecia nu se va da înapoi de la un resbel pentru apărarea intenselor elenice, și crede ca va eși cu onare dintr’un resbel. Față cu situațiunea deplorabilă și pe­­riculosă din statele balcanice, Sultanul zoreșce deschiderea Conferinței, care se crede ca se va întruni astăzi la ministe­rul turc de externe, supt președenția lui Said-pașa. " *fUSTRO-UNGARIA, RUSIA ?1 Ev­nimentele din peninsula balcanică. nu mai este un mister pentru nime­ni astăzi cu cercurile ungare sunt­ pre­cum nemulțămite de poli­tica m­­a afară a comitelui Kalnoky; și mai ales ambcia cu Rusia, inaugu­rată­­­ prin întrevederea monarh­ilor la Sziernievice și Kremsier, nu este spinOHtă de Max Uch­il citit Lu­lgLiil. De aceea delegații unguri au adresat comitelui Kalnoky urmatorele între­bări, la care el a răspuns deja : „Cum s’a întâmplat ca din alianța cu Germania, din așa numita alianță a celor dupî împărați, s’a făcut alianța celor trei împărați, și amb­ia intimă, ce există mai nainte numai între monarh­ia nostră și Germania, s’a întins acum fac­ă cu Rusia? „Ce efect a avut acesta împingere și întindere a alianței de amicie asupra sfe­rei nóstre de putere din Oriinte ? „Monarh­ia nostră, afară de sforțările ier leale pentru menținerea păcei în pe­­ninsila balcanică, reținut­a și împedicat’a pe anica nostră Serbie de la­să proce­dare activă ? „Care sunt sarcinele și scopurile Con­feritei marilor puteri ce se întrunesce acum în Constantinopole, și cum vor fi efectuate otărîrile iei la eas când se va efecua uă unire de facto?“ deutsche Zeitung, vorbind de a­­cese interpelări la care cornitele Kat­­holy a răspuns deja, după cum ne-a comunicat Agenția Havas, scrie ur­­moarele : Iupă cum se pute vedea, întrebările ce o fac aci sunt fórte delicate. De alt­­miereli cu ele nu s’au sfîrșit întrebările delgaților unguri. Dechiarârile ministru­­lui devin și mai însemnate cât ne gân­­dim la ce aspră încercare este pusă ami­­ia ruso-austriacă, sună încă prin eveni­­metele din priinte. ie­altmintre li se pare ca frumusele ZA de K Kremsier au trecut deja, și rela­­țiuile dintre Austria și Rusia încep a lua un caracter forte ciudat. Mai în același timp apare în organul d-lui Ratkoff pre­­prium și în oficiosul Warsawski Dnewnik pipunerea d’a împăca pretențiunile șer­bete de com­pensațiune printr-nă unire­a Rssiei cu Serbia. Diarul din Varșovia a­­digă ca regele Milan va trebui, după putul de vedere ce puterile vor adopta în privința Bosniei, să se pună în capul astei provincii cu titlul și drepturile lur guvernatore general austriac sau al un­ pașe turcesc. Este lesne de înțeles sângerosa satiră crește în acesta propunere Rusia da să telega diplomației austriace, câ despă­­g­irea pentru Serbia nu trebuie căutată spre Bulgaria, ci despre Bosnia, de ale se póte nasce și mărul de discordie. De altmintieli merită să observăm câ, în același timp, foile guvernamentale din Una au început să polemiseze forte as­­c­a cu presa rusă. Ast­fel, un organ al ministerului nostru de externe scrie astăzi între altele: „Când întrega presă mai însemnată a monarh­iei nostre se arată simpatică față cu Serbia și doresce junelui regat nu nu­mai un repede progres cultural, ci și, daca este cu putință, uă mare întindere de teritoriu, apoi nisce asemene vederi nu pot fi privite de­cât ca dovezi des­pre uă politică de vecinătate cu totul a­­micală și ca uă apreciare tot atât de drepta cât și de bine-voitare a situațiu­­nei în care se află Serbia astăzi. In nici un eas însă aceste vederi nu pot fi pri­vite ca semne pentru acea politică cuce­­ritóre, de care presa rusă acasă necurmat pe Austro-Ungaria. Nu seim cu ce și daca Conferința ambasadorilor va despăgubi pe Serbia pentru sacrificiile sale mate­riale, dar când pledăm contra aplicării biciului, apoi facem acesta tocmai fiind ca suntem de părere ca Serbia se află față cu monarh­ia nostră în nișce rela­­ți­inî cu totul altele de­cât cele în care cei din Petersburg și Moscva ar dori să mențină pentru vecinicie pe Bulgaria față cu Rusia...“ Trebue să fim recunoscători comitelui Kalnoky ca nu s’a încercat să tăgădu­iască vrajba naturală de interese ce e­­xistă între Austria și Rusia, ci a recu­noscut — negreșit cu nișce cuvinte forte dulci — existența acestei vrajbe. Minis­trul n’a putut, ca uă slabă consolațiune, de cât să adaoge ca ori­ce bărbat de stat austriac trebue să lupte pe cât îi va sta prin putință ca să dobândesca uă solu­­țiune pacinică a conflictului ce există. A­­cesta încercare s’a făcut și acum zece ani și, cu tota alianța celor trei împă­rați, s’a ajuns la tratatul de la San Ste­fano și era aprope să se ajungă și la un resbel european. Austria recunoște deci sfera de putere rusă în Oriunte, pe când panslavismul nu va recunosce nici uă dată uă sferă aus­­triaca de­rut de acolo. In asemenea împr­egiurari, ce râder pote da bună-voința miniștrilor ? Ei și pro­gramele lor dispar, dar vrajbele rămân și se coc. D. Ratkoff cere astăzi Bosnia pentru Serbia. Din fortăreța panslavis­mului la marea Adriatică, din Muntene­­gru, se pate în tot minutul să fie trans­plantată nemulțămirea în Herzegovina; acesta se scie în Viena, și se seie și mai bine în Moscva și Petersburg. Ast­fel se explică de sine pentru ce cornitele Kal­noky n’a putut să spună multe lucruri liniștitore asupra situațiunii. Ministrul are negreșit cea mai mare dreptate, de vreme ce Kremsier a schimbat forte pu­țin relațiunile dintre Austria și Rusia, vernul n’a luat încă uă­otărîre déca trebue să se presinte Camerei c’uă de chiar are séu să aștepte uă inter­pelare spre a-și des­volta programa­rea, totuși ministerul s’a otărît a se ocupa pentru moment de situațiu­nea financiară și de politica colo­nială. Guvernul cugetă, adaogă le Voltaire, să prezinte pentru 1887 un buget cu totul adevărat, să recomande cea mai mare e­­conomie putinciasa pentru înlăturarea de­ficitului și pentru acesta să propună la nevoie chiar ore­cari adăugiri de impo­­site. In cursul viitorului an nu va tre­bui să se mai facă nici un n­ou împru­mut. Din n­oile posesiuni să se facă co­lonii producătore de venit, cr sarcinele lor militare și bănesc­ să fie reduse. Spre acesta vor rămâne în Tonkin cel mult 12,000 omeni de trupe franceze cari, în unire cu 32,000 soldați recrutați în țară, vor fi de ajuns, după cum se speră, să curețe localitatea de bandele de tâlhari. Generalele de Courcy a aprobat acest plan. In privința Madagascarului, trupele franceze vor fi concentrate în acele punte ale insulei care ati­uă însemnătate pen­tru comercia, și chiar în Senegal trupele de ocupațiune vor fi retrase de la Nigru spre coste. Prin cercurile politice de pe con­­tinuare a produs un mare sensațiune un articol inspirat al foii Kölnische Zeitung asupra înrudir­ii Orleaniști­­lor cu Danemarca, și prin urmare și cu Rusia. In acest articol să zice în­tre altele : Căsătoria principelui Valdemar al Da­­nemarcei cu principesa Maria de Orleans este un temă pe care presa nu s’a mul­­țămit s’o sfârșiască anunțând’o ca după obiceiu la „soirile Curții".­­Chiar opiniu­­nea publică din Francia lega cu acest e­­veniment atâtea speranțe, în­cât chiar și străinătatea se vede pre­cum nevoită a ține sema de el. In­­ Germania s-a obser­vat mai ales ca vicarul general,monsigno­­rele Hulft, care a efectuat în capela cas­telului de la Eu căsătoria religiosă după ritul catolic, a vorbit în cuvântarea s­a despre amicia dintre Danemarca și Fran­cia și a făcut alusiune la comunitatea de suferinți și de speranțe ale ambelor țâri. Este vădit ca prin aceste alusiuni vica­rul orleanist a voit în prima linie să spună Francesilor, ca și că Francie or­­leanistă își va lua sarcina­­ de a recuceri Alsacia-Lorena, și pentru acesta va pu­tea conta pe alianțe monar­histe. Naturalminte ca Orleaniștii țin mai nainte de tóte la aceea de a restabili mo­narh­ia, în Francia, și este lesne de în­țeles ca pentru acesta recurgea manopere pline de șarlatanie. Rudenia în care au intrat Orleaniștii prin căsătoria de la Eu este pentru densil uă ocasiune bine-ve­­nită d’a se lăuda cu amicia rusescá; a­­cesta face pe Francesi să cugete, câci le pune înainte speranțe mari. De aceea fa­milia Orleaniștilor caută, în sforțările iei pentru restabilirea monarh­iei, a se a­­propia cât mai mult de Rusia, și presa orleanistă nu perde nici uă ocasiune spre a arăta ca s’au întărit relațiunile de a­­mi­ie dintre familia imperială rusă și a­­ceea a Orleaniștilor. Desele visite ale personagjelor ruse în Chantilly, călătoria ducelui de Chartres la Petersburg, pre­cum și venirea probabilă a împărătesei Rusiei în Eu, au fost anunțate cu dibă­cie de presa francesă care servă pe față sau într’ascuns pe Orleaniști. Guvernul republican din Francia, care a devenit deja neîncrezător față cu pro­paganda monar­histă mereu crescândă, este forte supărat de aceste agitațiuni orleaniste. De aceea nu ne-ar surprinde nici de cum deca bărbații de Stat ai Re­publicei francese vor începe a-și căuta a­­mici acolo unde vor fi și cum­ ca găsesc nisce protivnici ai Rusiei. ENGLITERA D. Chamberlain a adresat acum manifestul său electoral alegătorilor din Birminghamul de vest. Opiniunile mele politice, zice d-sea, sunt destul de bine cunoscute de d-vóstru, și mi se pare de prisos d’a mai desvolta programa mea pe care am espus-o în­ pu­­blic în mai multe rînduri. Mă bucur ca legile de reformă din se­siunea trecută au pus puterea politică în mânile națiunei. Doresc ca acesta să f­ SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra. 3 Noembre.— Se anunță din Copenhaga diarului Standard ca uă notă­­ colectivă care espune situațiunea politică a Danemarcei a fost trimisă puterilor de membrii corpului diplomatic acreditați pe lângă regele Christian. Londra, 3 Noembre.— Times a primit niște scrisori din Asuan care confirmă înaintarea Sudanezilor. Se așeepta la un atac apropiat Brunswik, 3 Noembre.— Proclamațiu­­nea prințului Albert contra­semnată de minștrii , anunță ca în urma alegerii sale datorită sufragiilor unanime ale membrilor dietei, prințul ia guvernul du­catului, și câ făgăduesce ca va observa și ocroti constituțiunea țărei. DIN AFARA FRANCIA ț­iarul parisian le National, pu­blică mai zilele trecute scriea că mi­niștrii francesi n’au luat încă uă­o­­tărîre asupra cestiunii daca trebue sa se presinte naintea nuoei Camere sau deca trebue să-și dea mai antica demisiunea. In vederea neplăcerii, scria citatul Ziar, cu care d. Brison s’a însărcinat cu for­marea cabinetului ce a urmat d-lui Ju­les Ferry, și în vederea unei sale dorinți d’a-și relua fotoliul de președinte al Ca­merei, este prea cu putință ca actualul cabinet să se ptărască pentru a doua so­­luțiune. După tote aparințele se pare însă că este cu totul neîntemeiată acesta relațiune a Ziarului le National, căci le Voltaire, de­și mărturesce că gu­

Next