Romanulu, noiembrie 1885 (Anul 29)

1885-11-25

1050 cerca două cam data nimic. Amicii lui Zo­­rilla au­ trimis un om de încredere la dân­sul pentru a’l sfătui să nu întreprindă nimic contra unui cabinet care a inaugu­rat oă politică de reforme și are de gând să revoce, întru­cât este posibil, decretele reacționare și disposițiunile ultramontane ale lui Pidal și ale cabinetului Canovas. Noul minister a fost bine primit­­ și de opinia publică. Presa liberală și clarele republicane speră unanim că Sagasta și colegii săi vor îndeplini promisiunile date de denșii pe băncile oposiției. Intrarea în cabinet a d-lor Montero Rios, Berenger și Moret a fost plăcută democraților, și numirea lui Camacho a liniștit lumea fi­nanciară. Situația este în general mai fa­vorabilă de­cât cum a fost imediată după mor­tea regelui.“ Politische Correspondenz din Viena re­produce oă convorbire pe care a avut-o corespondentul ei din Paris cu un spaniol de distincție, care a ocupat mai nainte un post diplomatic forte important și care se află în relațiuni cu diferite partide spaniole. La întrebarea: dacá, într’un timp apro­piat, ne putem aștepta la oă mișcare car­­listă, acea persona a răspuns că că miș­care parțială este posibilă, nu însă una generală în capul căreia s’ar afla Don Carlos. Acesta credință a dobândit’o prin propriele sale informațiuni și mai ales prin declarațiunile forte categorice ale unuia dintre conducătorii cel mai însem­nați al carlismului, ale­­ marchisului Cer­­ralbo. Mortea regelui este un eveniment care s-a putut prevede, și Don Carlos și-a conformat planul acestui eveniment. Pla­nul este acela de a rămâne pe tărâmul ordinei și legalității, de a se­­ repara însă pentru momentul când Spania oste­nită de noua încercare a restabilitei re­publice­ îl va chema ca pe salvatorul ei. U­ mișcare carlistă este neprobabilă căci guvernul spaniol a luat disposițiu­nile cele mai energice pentru a înăbuși imediat ori­ce mișcare. Este sigur că par­tida carliștilor, cu tate afirmările contra­rie, nu este preparată ci a fost surprinsă de evenimente. In afară de acestea, nici armata în rândurile căreia se află răniții din revoluțiunile trecute, nu prea simpa­­tisăză cu Don Carlos, și să scie că armata este aceea care însceneză revoluțiunile în Spania­ patriotică , el n’a obținut un vot de în­credere la Cameră de­cât numai prin ab­ținerea unanimă a amicilor d-lui Tricupis; pentru a-și crea oă posițiune solidă, are trebuință de a da­tă satisfacțiune pasiu­nilor resbelnice ale țarei. Afacerea Zygomalas i-a dat protestul căutat. N’ar fi cu neputință ca din acest incidinte secundar să iasă un scânteia care se pun foc prafului de pușcă pe fruntaria de nord a regatului elen. GRECIA ȘI TURCIA Citim în­­ Jiarul Le Temps, de la 3 Decembre . Vă scrie gravă ne sosesce din Orient. Legațiunea imperială otomană la Atena ar fi însciințat pe guvernul grec despre ordinul espediat de Portă lui Savas-pașa, guvernatorul Cretei, de a [espulsa pe d. Zygomalas, cancelarul consulatului elen la Canea, acuzat de uneltiri ostile în con­tra Turciei. Se scie corespondința diplomatică la care dedeseră nascere plângerile formulate de Porta în contra acestui aginte. Minis­terul elenic, după ce a făcut un anchetă al cărui resultat i-a părut că este cu to­tul în favorea agintelui său, declarase re­­presintantelui Turciei că în cazul când amenințările de espunsiune ar fi puse în esecutare în contra d-lui Zygomalas, s’ar vedea nevoit de a procede fără întârziere la măsuri de represalii, espun­ând de pe teritoriul regatului pe unul sau mai mulți agenți consulari otomani. Este de temut ca guvernul regelui George să nu se creda în drept și să nu se simtă obligat de a răspunde la actul Porții printr’un act analog. Ministerul Delyannis se vcie acuzat de slăbiciune Aceștia’s iepurii galici săă româno-fran­ ROMANULU 26 NOEMBRE 1885 SCIRI D’ALE­DILEI Monitorul oficial de Duminică publică decretul prin care d. Nicolae Rojniță e numit prefect la Botoșani, în locul d-lui Const. I. Gheleme demisionat. * * * La ordinea de di a Senatului se află pentru astăd­a următorele­ proiecte de legi: 1) proiectul de lege prin care se modi­fică legea privitore la fabrica de postav a d-lui Alcaz; 2) proiectul de lege pri­vitor la instituirea comisiunilor pentru verificarea pământurilor date în confor­mitate cu art. 6 din legea rurală. * D. Plagino, ministru plenipotențiar al țărei la Rem­a, însoțit de d. C. Nanu, se­cretar al douilea la legațiunea din Paris, va pleca la Madrid pentru a represinta guvernul nostru la înmormântarea rege­lui Alfons al XII. * Astăzi, d. procuror Bursan a plecat la Oltenița pentru a face ancheta privitore la afacerea sub-prefectului plărșii Oltenița, care, fiind zilele trecute în comuna Pu­păza, s’a certat cu d. Tache Urlățeanu, proprietarul moșiei, și în urmă i-a apli­cat și câte­va palme. In urma plângere­ adresate parchetu­lui, de d. Urlățeanu, s’a hotărât a se tri­mite procurorul la fața locului. * * * Vineri, a trecut prin portul Tulcea fara a se opri vaporul companii austria­ce Lloyd cu numele „Narenta,“ cu des­tinația pentru Constantinopol. In vapor, di­e Dunărea din Tulcea, se afla principele Vilhelm de Hohenzolern. * ** ț­iarele gălățene ne spun că Vineri d, senator M. Gr. Bonachi a ținut o­ în­trunire publică la scala No. 1 de băieți, tn cestiunea docurilor. S’a numit u­ comisiune de 25 persone care să redigeze un memoriat de protes­tare contra construirii docurilor la Ba­­dalan.** * Mâne, Marți va fi la catedrala cato­lică un leturgiă pontificală oficiată de ar­­chiepiscopul latin din Bucuresci. Să scie că,­pentru catolici mâne­a săr­batarea Imaculatei Concepțiuni. * * * Agricultura în­ Dobrogea . Dunărea din Tulcea constată cu plă­cere că semănături de tomna s’au­ făcut multe, și sunt fórte frumóse. Timpul a fost și continuă a fi favorabil ■lfr . Ilfovul spune că’aci în Bucuresci, la ci­mitirul Sf. Treime (Ghenciu), nu e nici uă îngrijire. Se ved mereu câini eșind cu ciolane în gură. Osele aparțin cadavrelor îngropate la­s­ adâncime neîndestulatare. * * * La 28 Noembre, Curtea de casațiune, în secțiuni unite, va judeca recursul pri­măriei Galați în procesul soft contra d-lui Gr. Eliad. L'Indépendance spune că Curtea va a­­vea pentru prima oră a se pronunța a­­supra modificării art. 291 din procedura civilă, modificare făcută în sesiunea tre­cută asupra propunerii d-lui Eug. Stă­­tescu. * * * Casa Mendel de la Brăila încarcă în portul Tulcea patru șlepuri cu orz, cu destinație pentru străinătate. Prețul orzului, spune Dunărea din Tul­cea, este de lei 5,10 până la 5,20 aur hectolitru în greutate de 45-46 libre. * * * Erășî bătăi Lupta din Iași spune că acolo căpita­nul de sergenți bate de stinge pe inte­riorii săi. Nu mai departe de­cât acum patru zile, a bătut pe sergentul Alecu Gheor­­ghiu până l’a umplut de sânge. * * * Juci săra, 21 curent, d. inspector ad­ministrativ C. Ciocârlan a sosit în Brăila. D-sea a fost însărcinat de către minis­terul de interne a veni să cerceteze în fața locului și să opineze asupra alipirea comunei Islaz cu comuna Brăila. Suntem informați, adauge Dunărea din Brăila, că d sea s’ar fi arătat favorabil acestei idei, și prin urmare suntem în­dreptățiți a crede că ministerul va apro­ba decisiunea consiliului comunal. * * * Părintele Ion Russu, parocul Aradului, a descoperit­ că fabulele publicate de Ci­­chindeal n’au fost ale lui, ci că le-am tra­dus din limba sârbăscă după originalul lui Dositei Obradovici și numai le-a^apli­­cat la Români. D. Rusu, spune Familia din care luăm acestă scrie, a tradus din nuoă aceste fa­bule și le publică într’un volum la Arad. . * * Plecări și sosiri. D. generare G. Angelescu, comandan­­tele corpului I de armată, a sosit a­sără în capitală. D. Stolojan, ministru al domeniilor, plecat Sâmbătă săra la Craiova, s-a în­tors a­fără în capitală. D. Radu Mihai, ministrul lucrărilor publice, a plecat Sâmbătă săra la moșia s­a, de unde este așteptat astă­zi la post. SCIRI DIN AFARA In Ziarul Mercur de Westphalie, ultra­­montanii declară că vor face un resbel crâncen cancelarului și că vor refuza tate creditele pentru marină și politica colo­nială. El caută a crea oă scisiune com­pletă între cancelar și principele imperial.­­ Correspondance de Vienne Zice că pare sigur că tóte puterile cele mari au invi­tat pe Don Carlos d’a nu interveni în Spania.­­ ..V. Un atentat a fost comis la Constantino­pol asupra persanei Sultanului de către un eunuc, care se crede că a fost în stare de beție. Asasinul s’a aruncat asupra Sultanului cu un pumnal în mână , dar a fost îndată oprit și pm­orît de cel ce în­­congiuraă pe Abdul Hamid. CREDIT PENTRU AGRICULTURA Una dintre cele mai mari și mai sim­țite nevoi ale agriculturei române este lipsa de capitale eftine. Produsele ei se găsesc în luptă, pe piețele de consumare, cu produsele si­milare străine, care sunt și mai eftine și mai superiore în calitate. In ast­fel de condițiuni, lupta nu mai­e cu putință. Trebue dar, fiind că agricultura este cea mai însemnată a nostră ramură de producere, să căutăm a o pune în posi­țiune de a produce mai mult, mai bun și mai­eftin. La acest resultat nu se pute ajunge, între altele, fără ca agricultura să dis­pună de capitale indentulatare și estine. Acest mare adevăr, pe care ori­cine-l va recunosce ușor, a fost formulat de oă comisiune de cei mai eminenți economiști francezi, în 1882, când guvernul le-a ce­rut părerea asupra înființării creditului agricol. „Fie vorba de agricultură, săă de in­­dustriă, Zise d. de Molinari, raportorele numitei comisiuni, instrumentul neapărat trebuitor progresului este capitalul, agri­cultorul nu-și póte înlocui instrumentele vechi printr’un material perfecționat și a-și procura îngrășăminte artificiale, etc., de­cât cu condițiunea d’a aplica la es­­plotarea sea un supliment de capital. „Situațiunea mea nu se deosebeșce în acestă privință, d’a industrialului ș’a­­cesta e causa pentru care cu cât concu­­rența agricolă s’a desvoltat, cu cât s’a­­ făcut ca nevoia de propășire să fie mai simțită, agricultorii au reclamat cu mai multă tărie concursul capitalului“. La noi, pe nedrept, se crede că cestiu­nea acesta a fost resolvată în modul cel mai nemerit. S’ftu înființat credite agricole și se sus­ține că ele satisfac acum în parte și că, în viitor, vor satisface în totul nevoia a­­griculturei de capitale eftine, când vor dispune de sume mai mari. Erore adâncă, pe care o védesce pe d’uă parte un raționament forte simplu și pe de alta faptele ce se petrec supt ochii tuturor. Care este într’adevăr dobânda ce plă­tesc astâzi agricultorii la casele menite a le procura capitale eftine ? D-nu ministru de finance însuși ne-o spune. In espunerea de motive ce însoțesce proiectul prin care să acordă guvernului încă 3 milione pentru înființare de nouă credite agricole, d. ministru dlice : „Tóte administrațiunile diferitelor case au fost nevoite ca, pe lângă procentul de 7 la sută, să percăpă de la împrumu­tați uă nouă tacsă de 2 la sută pe an, supt titlul de comision“. Prin urmare, casele de credit agricol, al câror capital e oferit de stat și de județe, fără nici uă dobândă, nu împru­mută, nu pot împrumuta acest capital de­cât cu dobânda de 9 la sută. Acestă dobândă e prea mare, esorbi­­tantă chiar, în comparațiune cu dobânda ce plătesc agricultorii din alte State. Și acestă scumpete relativă a capitalu­lui o înțelege ori­cine, e uă causă de in­ferioritate pentru produsele române, chiar când ele ar egala calitativ pe cele simi­lare străine. Trebuie deci să ne gândim, să căutam și să găsim mijlocul de a procura agri­culturel capitale tot atât de eftine cât le dă agricultorii străini, câci, fără a­­cesta, cu neputință va fi d’a ține pept concurențel și d’a vinde pe piețele străi­ne produsele nóstre. Mai e și alt­ceva. Ș’asupra acestui pont atragem seriosa atențiune a guvernului și a tutor bărba­ților ce se interesază de propășirea eco­nomică a țării. Comerciantul, de la înființarea Bancei naționale íncoce, își póte scumpta poli­țele cu 4 și 5 la sută. Industrialul asemene. Prin urmare, în starea de astăzi a organisării nóstre economice, comerciul și industria pot avea capitalele trebui­­tore cu un dobândă mai mică de­cât ju­mătate din dobenda ce plătesc agricul­torii la casele de credit agricol. Judece ori­cine dăcă, într’uă fără emi­namente agricolă, un ast­fel de stare de lucruri póte fi privită ca logică și bine cumpănită Agricultura este izvorul de căpetenia al avuției nóstre ; ea singură, până acum, produce nu nu­mai ceea ce trebuitor este pentru consu­marea internă, ci dă un prisos a cărui valore, prin export, acopere cel puțin în parte nevoile nostre de produse indus­triale străine. Și cu tote acestea, ast­fel e întocmit organismul nostru economic în­cât agri­cultorul trebue să plătescă peste îndoit cât comerciantul capitalele de care are trebuință. In regiunile parlamentare și chiar gu­vernamentale — cel puțin proiectele în­fățișate de d. ministru de finance ne­au­­torisă de a o crede — acestă stare de lu­cruri pare a fi privită ca satisfacerere. In străinătate însă, unde gestiunile e­­conomice să studie cu mai multă aten­țiune și competință, relele ei s’au semna­lat, cum și noi le-am semnalat în mai multe rânduri în aceste colane și să pri­­vesce nu numai ca un rău, ci chiar ca să primejdcă organisarea ce avem noi în pri­vința creditului agricol. Vom expune, în alte articole, mai în a­­mănunt observațiunile nostre asupra ru­­delor pe ea a dat. Pentru astă dată, ne mărginim d’a pu­ne supt ochii cititorilor noștrii cuvintele rostite în Camera Belgiei de către d. T’Serstevens, în 1882. „Acestă situațiune (deosebirea între creditul comercial și creditul agricol) e­­xistă în România. Ea dă naștere la quasi­­revoluțiuni în mai multe țări străine și totuși acesta e tratamentul ce se reservă agricultura­ belgiana „Vrez ca, în Adunările nóstre, să fie oă inițiativă indestulatare pentru a zice guvernului : acesta nu e cu putință. Nu poți supune pe arendaș, care are necon­­tenit trebuințe de bani la ispite d’acestă natură, fără d’a crea în Belgia situațiu­nea ce se deplânge în străinătate.“ Situațiunea e destul de grea și merită atențiunea generală. O supunem studiului și cercetărei tu­turor. VA­­RIET­A­TE Un cuger fără aripe. Urmare ți fine !). In ziu a­ceea, Alecsandru prânZi la be­rărie, — forte scump și forte prost — iar săra și-o petrecu lipit de biuroul ea­ fieriu­l. Abia pe la miezul nopții, când mai toți mușterii plecaseră și când săsti­­ca moțăia într’un colț, Alecsandru putu să-și strecore declarația,— uă declarație în care Venus și Julieta, și tóte Zonele din lume se băteau în capete ca niște turbate. D-șora Luiza asculta liniștită, și din când în când arunca pictorului câte uă privire sfn­ase, — privirea copilului pe care vrei să-l ademenești. Era un înger Luiza, un înger căzut în berărie între cârnați și mezeluri, și care sta gata să sbere cu cel d’ântâiu­l prilej. Alecsandru era fericitul care dibuise acest înger, și lui i se cuvenea cinstea să-i așeze aripe­le la loc. După ce se isprăvi cu declara­ția, d-șora Luiza se plânse că era neno­rocită. Părinții o părăsiseră de mică co­pilă. Trăia la uă femeie bătrână, uă tică­­­l03ă care-i pretindea lucruri rușinose. Stăpâna berăriei o zulipsea, și din pricina asta o certa într’una. In sfârșit i se u­­rîse cu așa viață și dorea mortea. Alec­sandru, după ce blestemă pe tóte femeile urîte și ticalese, Îi făgădui sprijinul său, un sprijin pe care putea să se întemeieze cu siguranță. Câștiga deja uă sută de lei pe lună, ca desinator, și nădăjduia să !). A ad ved«» Bornă m­ici, de erl. câștige mai mult, cu vremea. Dar banii nu fac fericirea. Iubirea înlocuește cu prisos neajunsurile pământești. Lucruri­le ajunseseră aci, când săsoria le tăiă pofta de vorbă. Era și vreme. Nu mai rămăsese nici un mușteriu în berărie, și chelnerii începuseră să închidă ușile. Alec­sandru, după ce strânse mâna casieriu­l de era să-i o frângă, eși în uliță cu frun­tea încinsă de visuri și îmbătat de feri­cire. Era peste putință să intre în halul ăsta; îi trebuia aer, cer, a­casă lună, stele, priveliști încântătore în care să-și resfețe iluziile, murmurul apei cu care să se înțelegă despre iubita lui. După ce rătăcise ast­fel câteva căsuri prin gră­dina de la sosea și prin arăturile de prin prejur, că plaie repede îi aduse aminte că ținea de pământ. Se întorse a­casă ploat b­orcă, și îl fu peste putință să închidă ochii până la Ziuă. A­ doua Zh ftbța se trezise din somn și sări repede din pat. Fotografia d-strel Luiza era sub capătâift. După ce o sărută de nenumărate ori, o așeză pe masă și începu să lucreze la portret. Făgăduise să-i dea gata în două zile, și vrea să se ție de cuvânt. Lucră dor totă Ziua, fără preget. Abia spre fără sim­ți­tă sfârșată la stomac, și eși să prânzăs­­că. Vrea să facă un cap de operă Rembrandt, Raphael, Titian aveaă să tresalte de ge­lozie în mormintele lor. Trecuseră trei zile de la scena de dra­goste din berărie. Portretul era mai is­prăvit. Nu prea semăna, dar în schimb avea calități la care ținea pictorul. Chi­pul părea mai mult căzut din cer de­cât locuind pe pământ, și tocmai asta voise să facă Alecsandru: un înger; ba îl tre­cuse prin gând să-i pue și aripe, încân­tat de noua sa producțiune, alergă săra la berărie. La biuroul ei, între două movile de cârnați, casierița, cum zări pe Alecsan­dru la ușe, își rezemă bărbia de degetul cel mare al mânei drepte și își ridică o­­chii spre tavan. — Cât e de frumosă, murmură picto­rul înfrând ; și ce privire îngerăscă ! Nu, e peste putință să reproduc azuriul ochi­lor tăi. Eva chiar, când pentru ântâia oră a ridicat ochii la cer, ca să mulțu­­măscă Creatorului că i-a dat viața, n’a putut să aibe uă privire mai dulce și mai nevinovată. — Două perechi de oiliști. — Un pahar cu bere. — Și când te gândești că acestă mână delicată, care adunăori sprijinea cu atâ­ta gingășie capul ei frumos, e silită a­­cum să împartă cârnați pe la mușterii ! După ce o admirase câtăva vreme din depărtare, Alecsandru se apropie de bia­­roft. Casierița făcu un gest de surprin­dere. — Ești de mult aici? — Da, dar n’am îndrăsnit să mă apro­pii. Visați într'o atitudine atât de fru­­mosă, că ași fi fost în stare să te admir ast­fel Zile întregi. Casierița surise : — Glumești. — De loc. Când fu aprope să se închidă berăria, ca­sierița arăta un neastâmpăr vădit, care crescea cu atât mai mult cu cât Alecsan­dru da mai puține semne de plecare. Ar fi vrut să’l vadă plecat mai iute. In cele din urmă, se sculâ­mându-se de un baston in piciure și,­reze­­ce’l avea lângă biurcă, eși afară. Să fie așa, săă i s’a părut lui Alec­sandru ? Ajunsese, ce e drept, la al șap­­telea pahar cu bere, dar vedea încă des­tul de bine. E așa, nu mai încape îndo­ială, — casierița șchiopăta, și șchiopăta­răă. Rezemată de baston, își da — um­ilii proposițiune circumstanțială. Pag. 85: Sunt sigură, abate, că stai d’asupra11, sa­crifică limba pentru jocul de cuvinte, pag. 86: „i-am spus să se cobore" compliment nu merge pe romănesce, fără ce (pag. 90), câte corneiuH de cobturî" De când e mai bine să nu lungim termină­rile de cât acolo unde nu putem face alt­­mintreți? Pe urmă, „planuri ariciose" (pag. 93). La pag. 94, notez interă­ză obscuri­tate : „zădărnicia e jicnită în tine“ și mai la vale ceva neromănesce : „are un aer prostănac care te înăspre soeu. De ce sem­­nuleț la colțul buzei, și nu aluniță (pag. 96) ? Nu înțeleg pe : „să plimbă înpre­­jurul răzorului, și cărpenișul e rotund“ (pag. 97). Pe urmă, pag. 100: „sunt do­uă silnic­ă (anostălâ ?) grozavă astăzi“, pag., 113 : „înfățișare uriciosă“ ; la pag. 115 frasa : „se pregătesce aci ceva pe as­cuns, și e nevoiă de a fi cu luare amin­te“ e greoiă; traductorul ar fi ușurat-o cred, dând-o prin locuțiunea romănescă, „trebue să fie ceva la mijloc“ (în test e­­ il s’agit la de quelqus anguille sous roche). La pag. 132, Valentin vorbind cu iu­bita lui, Cecilia, e comun când zice : „n’am făcut de­cât să joc cărți, să beaîi și se trag tutun", în loc de și se fumez. La pag. 133, la fine în loc de a ațîța e mai bine a zădări­ țuzi ce am vânat prin râzerele traducțiu­­nii, în locul altora mai mulți, D. Florescu ne dă uă curată limbă românescă fru­ masă și pe ici pe colo având adevărate ni­­mereul de traducțiune ca „sublima năzu­­resa“ (la sublime bégueule), „sălbar“ (ech­­­vain public) și altele multe ce nu mai însemnăm. Elă deci uă traducțiune în care tra­ductorul a lucrat conșcient, contribuind și cu d’ale lui la trecerea originalului pe limba românescă, și prezinzând teatrului nostru un lucrare care ar trebui să’i fiă tot­ dăuna în repertoriu , e mult mai les­ne de priceput Se nu din vorbă mare, de­cât Scânteia pe scena Teatrului nostru Național de un public ca publicul bucu­­rescean care, de­și ascultă cu plăcere și cu răbdare și piesele în care nu vede ni­mic din lumea și viața lui, mai voieste să i se dea de văzut și lucruri din cele ce cunosce, — și unde nu se cunosce ca­racterul lui Valentin tânărul care se cre­de, și adevărul proverbului Și nn diet vorbă mare ? Făgăduisem în rândul trecut a reveni, vorbind de limba întrebuințată de scrii­torii noștri contimporani în subiecte mo­derne de tot, în nuvele, în așa numite mondanitis, pe cari până acum nu le a­­veam originale ci după resturi francese său germane, — făgăduisem. Zi °e a re­veni asupra Nuvelelor d-lui Constantinescu- Teleor (două broșuri, 1883 și 1884). Fac acesta cu atât mai multă plăcere ,în­cât în urma citirea nuvelelor sale, cred pe d. Constantinescu-Teleor armat în a­­cestă privință cu arma care conduce de­sigur la reușită , cu stilul. Subiectul, subiectele, miile de subiecte ce trec ora dinaintea ochilor, săi i le ofere societatea îsn care luptă, înzestrat cu da­rul observațiunei — și’n cele mai multe din Nuvelele săle d. Teleor probăză că’l are — autorul acestor două gentile bro­­șure n’are de­cât să se aplece și să cu­­lăgă ; peripețiile Nuvelelor, ingeniosita­­tea conclusiunei lor le va găsi nuvelistul în natură, în societate, mult mai elociate, mult mai dramatice, mult mai neaștep­­tate de­cât cele ce ar voi să le închipu­­iască el însuși. Natura, societatea trec cu ingeniositatea lor dincolo de puterile ima­­ginațiunei nostre, fie ea cât de puternică și cât de bogată. Prin urmare, ceia se nuvelistul dă de la el Nuvelei, ceia ce e al lui și servesce a’l deosebi de semenii săi, e stilul, haina în care îmbracă subiectele ce simțimen­­tul lui artistic l’a sfătuit a alege din so­cietate, din acea ..... comédie â cent actes divers Et dont la seine est l’nnivers. cum Z*ce La Fontaine. Și dăcă la d. Constantinescu-Teleor sim­­țimentul în alegerea artistic să înșălă p’ici pe calea subiectelor, stilul rămâne a­­­­celași pentru plăcerea cititorului, e ro­mânesc, simplu, natural, plin de căldură p’alocurea pe unde nuvela îl cere și în­tot­dăuna fără frase lungi, bombastice și greaie. Dăcă, bunioră, culorile nu sunt multe în Moș Trifan și n’ari adânca strălucire a penelului puternic al lui de la Vran­­cea, totuși d. Teleor le orânduiesce cu multă potrivița, așa în­cât figura bătrâ­nului țăran român după marginea Dună­rei apare simpatic și în dulce nu orbi­­tőre lumină. Nuvelistul răpit de iubirea lui de țără, se ridică în Căprarul de la 48 și mai bine de­cât în Sergiu. Pe urmă, când e vorba, de vr’una din rănile sociale, de vr’una din nedreptățile revoltatore ala societăței, pena d-lul Te­leor nu apasă. Luiza, Fantina, Zinca, Zoe se citesc mai mult prin naturaleța stilu­lui, prin adimenizarea lui simplicitate de­cât prin elocința subiectului. Mai mult mulțămită stilului de­cât sei­iței de com­­pensațiuni și de observațiune, cititorul regretă că nuvela nu e mai lungă. In altele, cititorul surprinde șiretenia nuve­listului care lucreză ca diarist­ul, adică își face nuvela pentru cuvintele finale, pentru le mot de la fin. Buniórá, eă cred că Un pahar aui fost făcut pentru frasa finală. Se îmbătaseră, băuseră câte un câte un pahar de vin și un mare întregá de amintiri“.— Tot astfel în Povestea Ofițe­rului : „el conducea morții, că conduceam la marte“. Ași dori, și cred că realizarea dorin­ței mele e deja în cartenele d-lui Con­­stantinescu Teleor, așă dori nuvele mai lungi, mai studiate, cu subiecte mai alese, dar cu același stil ce are în presentele Nuvele; e tocmai cel ce se potrivesce cu genul altor modernități; a’l lui său­ a’l scădea ar fi a perde tonul și e păcat. Pe lângă acesta, așa­ mai cere un lu­cru d-lui Constantinescu Teleor, lucru pe care Oallu (C. Drăgulinescu) autorul nu­velelor apărute în diferite timpuri în Românul-Yare mai desvoltat de­cât d-nia­­sea; și acest lucru e nota :eminaminte proprii a societăței nóstre, caracterul dis­tinct al fie­cărei descripțiuni de descrip­­țiunile acelui obiect pe care ar face-o un nuvelist francez, german, său­ italian. Bunioră, uă cafenea la Teleor e un ca­fenea care pate fi j bucurescănă său­ pari­­siană, la Gallu vei găsi două trei condeie care te vor face a Zi e : cafeneaua asta nu pote fi de­cât a din colțul stradei mari din Buzău­, său­ cel puțin, e cafenea românescă. Umbrea,nn al d-lui Teleor e tânărul sceptic care se pote preumbla tot atât de bine pe locul" Midi' la Paris, pe Augustin­ Platz la Lipsea său­ pe bulevar­dul Universitatei la Bucuresci;; Petre al lui Gallu nu pate fi de­cât tânăr român, mulțămită acelor două trei condeie de care vorbiam mai sus și cari tot dăuna apar în nuvelele săle, fiă în Florile picto­rului Andreescu, fiă în Cerșetarea, fiă, mai cu sămă, în Poema lui Heii«,—nuvele cari­tate, merită a trăi în volum. Uă altă notă apoi care dă și un alt farmec nuvelelor lui Gallu­s și aceia care te face să vezi că autorul a trăit nuvela sa, c'est veci, cum zice Francesul. Nu­­ numai, adică, lucrul e observat ci și simțit; de aci puterea și espresivitatea condeielor cari dau­ nota proprie a nuvelistului ro­mân. In ori­ce pas, pentru a fini, atât d-nul Constantinescu-Teleor cât și Gallu ne probătă forte bine că nuvela se póte citi pe românesce cu aceiași plăcere ca și pe franțuzesce, și dăcă ironia săă puterea comică a situațiunilor cu pipăratele lor peripeții din Armand Silvestre săă Eu­­gène Charette nu au apărut încă în nu­velele originale ale scriitorilor români, cea simplă, tristă uneori, adevărată tot dăuna, poetică săă­elociaze câte uă dată, s’a născut și s’a născut fórte bine. Anunțăm pentru a reveni asupre­ le ur­­mätorele scrieri : colecțiunea de poesii populare a d-lor Jarnik și Bîrseanu, și un resemnată lucrare a d-lui Alfred Ram­­baud, cunoscut deja cititorilor acestor Cariere, lucrare intitulată Istoria civilisa­­țiunei Francese; tomul I a apărut la li­brăria Armand Colin (1, 3, 5, Rue de Mezières, Paris. Giou. Î “V

Next