Romanulu, noiembrie 1885 (Anul 29)

1885-11-25

ANUL AL XXIX-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV............................40 bani Deta „ » „ „ III...................2 lei „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — » A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — Fundatore: C. A. ROSETTI 20 BANI E8EMPLARUL REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI, 10. B3DXTXXI 3SIB­A^ ( 23 ) Directore: VINTILĂ C. ROSETTI BÜUUHERGI 1 SI 18BS In timpul vacanței parlamentare, intră alte cestiuni, am atras aten­țiunea guvernului asupra stării de plâns în care a ajuns clasa moșne­nilor, precum și asupra sarcinelor esorbitante ce i se impun pentru încasarea impositelor ce datoresce. Am arătat atunci că moșiele se vend spre a umple punga portărei­lor, că pentru 10 lei datoriă din im­­posite să ia acestor contribuabili 100 și ch­iar mai mult. ^­acă, după Monitor, câteva exemple : Datorii din imposite Cilicit­ de portărel. 53 1. 37 b 219 1. 18 d­­embre, aduce nioi coșuri de felul acesta, care dovedesc încă vă dată că pentru uă sumă ridiculă se vând moșiele moșnenilor, și că cheltuelile portăreilor sunt enorme. E că nici exemple: Datorii din imposit Cheltueli de portărel 160 lei 41 bani 311 lei 80 b. 67 „ 78 „ 311 „ 80 „ Acésta stare de lucruri dovedesce că ómeni, chiar având uă proprie­tate, sunt în neputință ai’a­duce sar­­cinele din imposite, sau cu alte cu­vinte, că pentru acastă numeroasă cla­să de cetățeni, sacrificiele ce li se cer sunt prea mari, trec peste ale lor puteri; mai dovedesce că nu numai vițid­­u să, ci și revoltatare este organizarea care, pentru a ajunge la încasarea unei datorii de 10 lei, impune da­tornicului o plăti­tă cheltuială de 100 și chiar 200 lei. Asemene lucruri duc la peste clasa moșnenilor, din care pururea s’au re­­recrutat cei mai valoroși, mai ne­obosiți, și mai stăruitori apărători ai țării. In sfîrșit, încheiând studiul nos­tru asupra acestei cestiuni, cjiceDi : „Legea de urmărire acordă sta­tului uă zecime asupra impozite­lor directe pentru acoperirea chiel­­tuelelor de urmărire. /. „Acestă­­ zecime o plătesc toți con­tribuabilii fară osebire, adică nu nu­mai cei ce sunt urmăriți, ci și a­­ceia cari plătesc la timp, fară nici uă formalitate de urmărire. „In suma de 19 lei de care vor­bim mai sus este cuprinsă .Ș­ecimea de urmărire.“ Cu ce drept dor, în­trebam noi, sâ mai impun contribua­bililor și alte cheltuieli peste­­ zeci­­mea de urmărire ? Constatăm cu fericire că guvernul s’a mișcat, că n’a râmas surd la a­­pelul ce-i făceam pentru a lua mă­suri în contra acestei slăbiri a teme­liei naționalității române. Intr’adevăr, d. ministru de finance a depus pe biuroul Camerei un pro­iect de lege pentru „scutirea de facte a esecuțiunilor silite ce se fac cu le­gea de urmărire asupra imobilelor.“ Vom discuta acest proiect, îndată ce-l vom avea. Senatul are înscris, pentru astă­zi, la ordinea­­ Țilei un proiect de lege prin care se trece unei societăți de acționari, ce se va înființa, contractul încheiat de Stat cu fabrica de pos­tav de la Neamțu în privința fabri­cării în țară a postavului necesar armatei. Măsura ce se propune nu ni se pare de loc nemerită. Ea, daca va fi aprobată de cor­purile legiuitore, va avea într’ade­­văr de efect d’a schimba cu totul, și în roű, posițiunea statului, care, în loc d’a se găsi —ca pânâ acum—în față cu un persona cunoscută și fiind ea însăși că garanție pentru res­pectarea contractului, se va afla în fața unor necunoscuți, căci acțiunile fiind la purtători, vor trece din mână în mână. Spre a dovedi neajunsurile unei asemene schimbări, n’avem de­cât sâ amintim greutățile ce a adus sta­tului înlocuirea concesionarilor căi­lor ferate cu oă societate de acțio­nari. Experiența făcută ar trebui, cre­dem, sâ îndemne pe Camere și pe guvern a nu mai repeta greșela să dată comisă, și pe care greu am plă­­tit’o. Ne mulțumim d’uă cam dată cu acesta singură observațiune, sau mai bine amintire, reservându-ne — dacâ Senatul ar adopta proiectul—d’a dis­cuta cestiunea în amănunt, când ea va veni la Cameră. Desbaterea a fost amânată dopă cam dată. Cestiunea acesta e forte gravă. Noi am discutat-o, încă de când proiectul a fost supus Senatului, în sesiunea trecută. Fiind­că timpul nu ne permite a face alt­fel, ne mulțămim a repro­duce acele articole, sub titlul Credit pentru agricultură. 42 „ 9 „ 219 „ 18 „ 51 „ 85 „ 219 „ 18 ,­ 42 „ 21 , 219 „ 18 „ 25 „ 10 „ 219 , 18 „ 49 „ 80 „ 219 „ 18 „ 1 ^4 „ 11 „ 219 „ 18 „ 19 „ 72 „ 219 „ 18 „ Monitorul de a-l­altă­ ori, 23 ESTO­­ 1­ 4 V In Senat, se pusese cjilele trecute la ordinea­­ jilei proiectul pentru co­­mercializarea biletelor la ordin sub­scrise și de necomercianți și pentru afaceri necomerciale. RESBELUL SERB (BULGAR (Telegrame Havas și informatiuni particulare) ale ROMANULUI) 5 Decembre, 7 ore sera Constantinopole, 5 Decembre.—Gadban Effendi, care a fost trimis de curând în Rumelia în calitate de comisar-ajutor, a numit comisar imperial pentru domeniile Sofiei, înlocuind pe Nehad-pașa. Constantinopole, 5 Decembre.A Uă cir­culară a Porții notifică puterilor că Sul­tanul, iar nu principele Alecsandru, tre­­bue sa reguleze cu Serbia cestiunea de armistițiu. Engh­tera a cerut Porții de a propune întrunirea unei n­ei conferințe ce s’ar ține la Londra, dar Porta nu pare dispusă a primi acest din urmă oraș ca locul unei conferințe. 7 Decembre, 9 ore dimineța. Petersburg, 6 Decembre.—Gazeta Mos­coveiI vorbind despre somațiunea comite­lui de Khevenh­iller ce a făcut-o princi­pelui Bulgariei, în numele guvernului austro-ungar, spune că nimeni nu scie până unde se pute întinde resbelul și că victoriile Bulgarilor nu pot fi anulate din causa unor combinațiuni politice. Niș, 6 Decembre. — Ministrul de res­­bel, colonel Petrovici, și-a dat demisi­­unea. Colonelul Franasovici, actual ministru plenipotențiar la Roma, e chemat a-l în­locui. Constantinopole, 5 Decembre. — Cale indirectă. —Se crede printre cercurile di­plomatice că la nota Porței, care reven­dică pentru Turcia dreptul de a trata despre pace într-un mod direct cu Ser­bia, principele va obiecta că Turcia a re­fuzat, contrariu datoriei sale, de a-l ajuta contra Serbiei. Constantinopole, 5 Decembre.— Cale in­directă.—După soliile din Filipopoli, co­misarii Lebib Efendi și Gadbani Efendi n’afi avut uă primire escelentă cum pre­tindea Porta. Se vorbesee mai cu sema despre un meeting care s’a ținut în a­­cest oraș, pentru a protesta contra nu­mirii comisarilor otomani. In cursul aces­tui meeting, girantul consulatului Rusiei ar fi preconizat restabilirea statului quo ante, ificând că décá nu s’ar primi acesta soluțiune, că intervenire a forței pare iminentă, dar meetingul ar fi fost de pă­rere a a resista până la estrem, și un mare număr de persone ar fi adăugat că ar fi preferit restabilirea statului quo ante, sta­rea de lucruri care esista înaintea trata­tului de la San Stefano. Meetingul ar fi dat asemenea uă­dăs­­mințire formală depești oficiale din Con­­stantinopol, care ar fi anunțat că nisce petițiuni ar fi fost remise lui Lebib-E­­fendi pentru a­i cere restabilirea statului quo ante. Constantinopole. 5 Decembre.—In fața atitudinei plenipotențiarului englez în ul­tima ședință a Conferinței, publicarea proclamațiunii adresată Rumelioților pare a fi fost amânată, precum și plecarea lui Devdet-pașa la Filipopoli. De altmintrelea, numirea lui Gadban­'V Eendi la Sofia arată asemenea că misiu­­nea de pregătitore trimisă la Filipopol nu va dura mult timp. Cu tote astea Porta a cerut ambasa­dorilor să numescă comisiunea de anchetă internațională propusă de conferință. Nu­mai Rusia, Austria și Italia au consim­țit a-și arăta consulii lor la Filipopol. Germania, neavând consul la Filipopol, va numi un delegat special. Se observă că Porta primește puține nuvele din Filipopoli, ceea ce face să se presupună că telegramele comisarilor sunt oprite. În sfârșit politica celor trei imperii pare a nu fi isbutit în urma învingerii Serbiei, care era până la un ore care prin instrumentul lor militar, pentru a aj­­uge la restabilirea statului quo ante. Imperiile ar fi voit într’adevăr să evite cu ori­ce preț­uă acțiune militară din partea Porții, care avea dreptul absolut de a interveni, conform tratatului din Berlin. Raporturile dintre ambasadele Englite­­zii și Portei ar fi fure rele. Porta continuă a activa înarmările sale dar începe a-i lipsi banii. SERVICIUL TELEGRAFIC­ ­ AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 5 Decembre.—Liberalii aleși sunt acum în număr de 309, conserva­tori 244 și Irlandezi 66. Masuah, 5 Decembre.—Generalul italian care comandă la Masuah a luat direcți­unea serviciului administrativ local, dar declarând guvernului egiptian că nu vo­­ește să vatăme drepturile suverane ale Sultanului. Guvernatorul a cerut să intre în Egipt cu 180 soldați egiptieni, iar soldații ne­regulați, cari sunt în număr de 4 sau 5 sute, au trecut la solda Italiei. Roma. 5 Decembre.—Camera. D. De­­pretis, președintele­ consiliului, răspund­end unei interpelări a d-lui Danzi relativă la ocupațiunea Masnadului, declară că e par­­tizanul politicei coloniale comerciale și nu al politicei comerciale de cuceriri, a­­dăugând că ocupațiunea Masnahului a fost un fapt special devenit necesar prin circumstanțe speciale. Ministrul afacerilor străine, contele de Robilant, declară din partea s­a, că e de acord cu d. Depretis, că va urma poli­tica dlui Maneini și adaugă că trebuie să imiteze pe Germania a cărei acțiune protectare urmeza acțiunii comerciale a naționalilor săi. D. Canzi întrebând daca Italia va re­trage trupele sale din Masnah.—Când, răs­punse contele de Robilant națiunea plantat drapelul său undeva, onorea sea a fiind angagiată, ea nu-1 mai retrage. LUNI, MARȚI, 25, 26 NOEMBRE 1885 Luminâză-te și vei fi: ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tute țîrile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffire et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15. Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Berlin, 6 Decembre.—Agenția Wolf ,zice că zgomotele ce au circulat prin Bucu­­resci, privitóre la sănătatea împăratului Germaniei, n’au nici un temei, împăratul se bucură de uă sănătate complectă și a luat parte la un prânz de familie, care s’a dat aeji chiar în palat. DIN AFARA GERMANIA Un articol inspirat a î <jiatula* Nord­deutsche Allgemeine Zeitung combate acele chiare care interpreteza mesagiul ast­fel ca și când nu s’ar recunosce Parlamentu­lui german dreptul de a discuta asupra expulzărilor. Că nu s’a contestat acest drept, rezultă deja din aceea că cancela­rul singur a fost acela care a discutat mai in urmă asupra acestei cestiuni. Me­sagiul nu este îndreptat de­cât contra a­­celei erori de drept, că există un guvern imperial care ar fi în drept de a opri nisce măsuri luate de către guvernul pro­vincial. In urma mesagiului, tote statele federative ar trebui să fie liniștite asu­pra posibilității unei ast­fel de usurpări. Precum s’a aflat în urmă, ședința Parla­mentului imperial a fost precedată două ședință a consiliului federal, în care can­celarul a comunicat mesagiul și s’a con­venit că cele­l­alte guverne federale vor împărtăși ideia de drept cuprinsă în me­­sagiu. Socialiștii vor propune următorul proiect: Considerând că expulzările în masă a polonilor ruși și austriaci pate să fie ur­mate de nișce complicațiuni internațio­nale ; că conform articolului 11 din Con­­stituțiunea imperiului, representația in­ternațională a Germaniei, și conform ar­ticolului 4 din aceiași Constituție, poliția relativă la străini este de domeniul gu­vernului imperial; că interesele Germa­nilor pate să fie compromise în străină­tate în urma expulzărilor, prin posibili­tatea unor represalii din partea Austriei și Rusiei — cancelarul imperiului să fie invitat de a dispune cele necesare pentru ca expulsările să fie revocate. Regele Bavariei a avut intențiunea de a trimite oă deputațiune a regimentului bavarez de infanterie No. 16 la înmor­mântarea regelui Alfonso, care fusese șe­ful acestui regiment. Din Passau, unde se află regimentul în garnisonă, se comu­nică­­ ziarului Vossische Zeitung că depu­­tațiunea n’a plecat, fiind­că ministrul ger­man din Madrid, com­itele Solms, ar fi declarat că apariția unor deputațiuni mi­litare n’ar fi oportună în momentele de față. Este evident că ministrului german îi era târnă ca nu cumva ura contra Ger­manilor, de care este cuprinsă masa po­porului spaniol de când cu incidentul in­sulelor Caroline, să dea naștere unor ma­nifestări neplăcute contra militarilor ger­mani. Din acest motiv nu a plecat la Ma­drid nici deputațiunea regimentului pru­sian de ulani No. 15, al cărui șef era tot decedatul rege al Spaniei. ENGLITERA Diarul limes și cele­lalte ziare engle­­se pledează cu insistență pentru incor­porarea Birmaniei cucerite la imperiul Indiilor, iar Daily News se pronunță cu energie contra unei asemenea anecsiuni. Organul d-lui Gladstone scrie între altele: Autoritățile cele mai înalte împărtășesc opinia, în ceea ce privește cestiunea In­diilor, că uă politică de anecsiune ar face rea impresiune asupra principilor indigeni ai Indiilor. Déca se va întocmi în Indii un control potrivit asupra curții din Bir­­mania și se va stabili, prin ajutorul ei, siguranța pentru supușii englezi și pen­tru îndeplinirea îndatoririlor acceptate în mod voluntar și daci se pute găsi în familia regală din Birma un succesor potrivit al regelui Thibo, atunci nu va fi necesar de a întinde, cu acesta ocasiu­­ne, frontiera Indiilor engleze. Diarul chinez Jin-Pao regretă că Chi­na a denegat ori­ce ajutor vasalului său, regelui Birmaniei; este de temut ca nu cumva Rusia să imiteze atitudinea En­­glitezei, în ceea ce privesc o Corea. Chi­na, scrie numitul 4iai este acum limi­trofă cu cele mai puternice trei state maritime ale Europei, adică cu Englite­­ea, Franța și Rusia, și acesta este în tot cazul un mare pericol pentru Imperiul Ceresc. Raportul următor al corespondentului ziarului Standard, cu data de 27 Noem­­bre, complecteza ast­fel depeșele oficiale relative la înfrângerea regelui birmanez Thibo : înainte de sosirea nostră la Ava, re­gele Thibo a trimis parlamentari la cor­pul de espedițiune, pentru a propune un armistițiu fără a ficșa un timp anumit pentru acesta. Generalul Prondergast a răspuns că singurele condițiuni pe care le-ar putea accepta ar fi : Supunerea necondiționată a regelui, a armatei sale, a țarei întregi și predarea întregei mu­niții de resbel, și că dânsul așteptă să i se dea răspuns încă în ziua De­ore­ce acest răspuns n’a următore, urmat în ziua următore, trupele au fost puse în mișcare la orele 10 dimineța, pentru a fi debarcate și a face un asalt contra forturilor Avei. Acesta mișcare a trupe­lor a fost observată de Birmanezi și a băgat frica între ei, care însă n’a prea ținut mult. După acesta s’a stipulat su­punerea necondiționată și totală și tru­pele au fost debarcate pentru a ocupa forturile respective în loc de a le lua cu asalt. întăririle erau forte întinse și cu­­prindeau, în afară de trei forturi, bate­rii și valuri dealungul zidurilor vechiei cetăți Ava. Soldații birmanezi au depus armele în momentul când trupele nostre au intrat în diferitele redute și baterii și se părea că dânșii nu regretau înter­cerea ce a luat-o lucrurile, ci din con­tră erau veseli de dânsa. In acest inter­val s’a predat și regele Thibo ca priso­­nier al Englezilor. SPANIA Diarul Indépendance helge primesce scr­­iea că republicanii din Spania nu vor în­ CURIER LITERAR SUMAR: Traducțiunile în limba română din limba francesă, germană sau italiană. Greutățile traductorului. Înrîurirea limbei corupte, astăzi vor­bite, în limba traductorului.—Traducțiunea comediei Îl ne faut sur er de rien (SS nu c­ici vorbă mare) a lui Alfred de Musset de d-l Bonifaciu Florescu. Vro câți­va iepuri franțuzesci în ea. — Constanti­­nescu-Teleor și Gallu (C. Drăgulinescu). Nuvele. A­­­cest gen ln literatura noistră. Meritele acestor două nuvelistic A traduce într’uă limbă care acum se întrebuințază și se vindecă de rănile pri­cinuite în trecut, și care nu e încă si­gură de calea ce trebue a’apuce, un cap­­d’operă scris într’uă limbă ale cărei forme au fost consacrate în reslățirea vremei de scriitori iluștri, apoi de us și în fine până și de poporul întreg—nu e tocmai u­­șure și pre cât sunt de numeróse condi­­țiunile ce trebue să îndeplinescá acesta lucrare de traducțiune ca să merite aten­țiunea criticei și a întregului public ci­titor, pe atât sunt de mari însușirile ce se cer traductorului. Citind conșcient uă bună traducțiune în limba nóstrá din limba franceză sau din limba germană și din când în când confruntând testul original cu testul tra­dus sau numai ghicindu-l, curiosul își dă la fie­care rând pe deplin semn atât de condițiunile cât și de însușirile ce sem­nalarăm mai sus. Greutățile, neajunsurile și lipsele ce întâmpini a da adevărat pe românesce fie­care frasă a testului, deci nu taie quale ca originalul, cel puțin ast­fel cum e sen­sul frasei din test, descuragiază pe cei mai mulți din traductori și-i face a de­veni, adesea fără voia lor, cum zice bă­trânul adagiu, din traductore, tradutore sau mai adesea prost traductor. De altmintrelc, aceste greutăți, lipse și neajunsuri, nu provin tot­deuna din sără­cia limbei române. Recunoscem, și cu de­plină siguranță, că rare sunt ocasiunile în cari se poți afirma pe bună dreptate că n’ai cuvânt sau aducătură de frasă ro­mână care să-ți dea cuvântul sau frasa francesă sau germană. Se înțelege că se vor găsi cuvinte pe cari părinții noștri nu le cunosceau, cari nasc și la noi ca și în alte limbi .ă­dată cu noile minuni ale civilisațiunei și progresului în arte, pentru acestea ar trebui să fie cineva un academic de la Crusca sau un academic din vechia societate academică română, ca să nu le primescă în limbă uă dată cu noul obiect, cu noul produs al civilisa­­țiunei. Pe acestea le primim, că el altmin­­treți ce-am face ? Dobbiaai forse aspettar ehe torni Dante A insegnarci chiamar la ciocolata, II the, la paladina, il guardinfante ? Cosa ehe viene in uso a la giornata Bisogna ben che nn nome le si ponga Ferche si sappia come va chiamata. Recunoscem că pe cât sunt de puține aceste cuvinte cărora noi nu le re­­cusăm dreptul de încetățenire în limba nostră, pe atât sunt de multe ocasiunile în care traductorii uită cuvântul român pentru a pune în locu-î, fără pic de tre­buință, un aitul intrat în limbă pe porta cea mare a silogismelor care, la noi, ca și porta templului lui Ianus de la Roma, în ultimele timpuri ale Republicei, pare că nu este să se mai închidă și să se lase numai acea mică portiță pe unde să in­tre neologismele necesare, cele de felul ciocolatei din versurile poetului italian. Uitarea cuvântului român, înlocuirea lui și înlocuirea întorsăturei curat româ­­nesc, cu un cuvânt străin sau cu un în­torsătură de frasă străină geniului și a­­pucăturilor străvechi ale limbei nóstre, al­­cătuesc împreună greul hop de care vin fatal minte să se potiunesca marea majo­­ritate a traductorilor nostril, și de aci, greul păcat al mai tutor traducțiunilor făcute „pe limba romanésca“ cum eíic pe coperte traductori!. Décà esti, adânc și fără leac, molipsit până la măduvă de străinismele în cari înotă biata nóstra limbă, décá ai perdut noțiunea instinctivă a neîntinatului ro­mânism, citesc­ cu aceeași plăcere, sau mai bine cu aceeași nepăsare două tra­­ducțiuni: una forte bună,—în marginele puterinței ce se dă a fi traductorului de a o face,—și alta forte rea în care scălda­turile franco-române sau germano-române furnică în fie­care pagină. Deci ânsă ți-a mai rămas ca printr’un fel de bine-cuvântaită minune ceva din limba pe care ai auzit-o vorbindu-se de bătrâni, și daci prin citirea cărților vechi și prin aultul graiului popular (azi și el pe ducă), mai scrl să deosebesci frasa și aducăturile vorbirei românesc! de trasele și aducăturile limbei venetice sau actuale românesc!, apoi, nici vorbă, vei preferi să citesc­ buna traducțiune, oi pe cea rea aruncând-o sub pat, vei lua testul și vei citi opera în original. Spre a vă convinge de greutățile ce trebue să birue a fi un bun traductor și a recunosce împreună cu noi că a învinge aceste greutăți e un adevărat merit lite­rar, că sarcina e aprópe egală, în ceea ce privesce stilul, cu creațiunea unei n­oi opere, spre a vedea, mic, aceste lucruri, citiți cu atențiunea ce merită traducțiu­nea d-lui Bonifaciu Florescu pe care o semnalam în trecut în Curierul nostru de săptămâna trecută. Intre alte comedii și proverbe din care unele sunt în repertoriul aninic al Comediei­ Francese, Alfred de Musset a scris și 11 ne fant jur et de mien, comedie în trei acte pe care o admiram anii tre­cuți, jucată în perfecțiune, la Teatrul fran­­ces, sau Comedia Francesă din Paris. De la titlu chiar bine și nemerit tra­dus se nu clici vorbă mare, năzuințele tra­ductorului d’a lucra traducțiunea sea cu­rat pe romănescu apare pe deplin. Citi­torul deci, cu ideia ca d. Florescu a lu­crat cu cea mai mare grijă traducerea s­a, începe să citesca fiind într’un curio­­să stare de încordată atențiune, mergi cu citirea din liniă în liniă întocmai cum vânătorul înainteza prin tufișurile și hă­țișurile podgorielor, colinelor și pârlage­­lor, după iepurii de la sfîrșitul tomnei. Cu ochii țintă după galicism ca vânătorul du­pă iepure, buzele ți sunt gata să zică uit­el­­­or, când nu vede galicism carac­­terisat, să spună mai male, asta-i un sa­­licism pe românesce ! Făcurăm și noi acésta vânatóre în SS nu dici vorbă mare a d-lui Bonifaciu Flo­rescu; de­și n’am prins mulți iepuri fran­țuzesci prin pajistele smălțate ale lui Musset, arătat pe românesce de profeso­rul de la s-tul Sava, totuși am prins vr’o câți­va, pe care îl vom întinde aci pentru a-i vedea și d-vostra. V’asigur că alții nu mai sunt; am vânat cu deosebi­tă plăcere, cu pasiune chiar; era, de nu mă înceta memoria, prima traducere bi­ne îngrijită, bine lucrată pe românesce din maldărul ce citisem până acum. In ceea ce privesce observațiunile ce vom­ face asupra liepuriloru gallici și asu­pra proveninței lor, pate să mă încet; în privința numărului că atâți sunt și nu mai mulți, cred că nu mă ’ncet. Mai ântéiu (pag. 67) jos în notă : își trecu halatul, în sens de a-1 pune, mă su­pără, vorbind tot în acea notă la pag. 68 de modul cum fu jucată pentru pri­ma oră la Comedia Francesă 11 ne faut sur et de rien, de artiști, d. Florescu zice că „ Provost, Brindeau, Got, etc. etc. fă­cură (din ea) uă adevărată sculă. “ Scru că se zice în sens negativ : el ! ce mai sculă mi-e și cutare!­ cu așteptarea răs­punsului : prosta sculă; dar cu aștepta­rea răspunsului : bun băiat, onorabil ce­­tățân, nu se aude nici uă dată; din con­tra, când întrebi pe cine­va : ce sculă e cutare ? interlocutorul, când cel despre care întrebi merită elogii, nu -ți răspun­de direct : e bună sculă, ci din contră, adus de geniul limbei, zice­­­ba nu e sculă, ci om cum se cade. Prin urmare, déca Got, Provost și Brindeau făcută din comedia lui Musset un adevărată scu­lă, prost făcută. Pare că mă încer; pate că in flient un birou din testul francez îmi stă de cap, și mă face să uit și să nu recunosc românismul lui „a face din ceva uă adevărată sculă.“ Mai la vale, (pag. 76) nu cred că Jos­­settes să traduc prin benghiuri, ci prin gro­pițe ; benghiul e alt­ceva ; nu se zice (pag. 77) „a eși în uliță (pentru a te plimba) ci pe uliță“. Nu e românescá construcțiu­­nea gerundivă din frasa: „Primesce vi­site, singură, peste 4. Pe uă sofa elas­tică, „uă perdea pe mire dând uă slabă lu­mină“ (pag. 78); pe românesce s’ar fac ®

Next