Romanulu, august 1886 (Anul 30)

1886-08-05

ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea anunciuri Linia de 80 litere petit, pagina IV........................40 bani m­­­i­n IV .... 2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina I și IV Baia , 2 „ — „ A se adresa:­ ­ ROMANIA, la administrațiunea (parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place do la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasensteln, et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusa — BUCURESCI, 4 AUGUST In nenumărate rânduri ne-am o­­cupat act de îndatoririle politiei, și am arătat cât bine și cât reț póte să facă ea ordine­ publice și, prin acesta, chiar siguranței și liniștei generale a statului. Vă bună poliția, că polițiă înțe­­leptă și preveditare, nu este chra­­mată să provoce tulburările ci să le preîntâmpine , dar pentru acesta se cere ca poliția să nu facă de­cât poliția și să nu fie de alt­ceva în­suflețită de­cât de simțimentul da­toriei și al răspunderea faptelor sale pentru menținerea ordinei publice. In adevăr, cine nu scie că poliția are la îndemână tote mijlocele și că dispune de tote instrumentele forței publice ; meritul cel mare case pen­tru că adevărată polițiă nu este ca să întrebuințeze pușcile și tunurile de cari pute dispune pentru a curma­­ filele cetățenilor, ci pentru a’i pro­tege și apăra. Am văzut și vedem cu durere la noi la ce a fost și este bună poli­ția, și nu vă dată am constatat că fapte grave s’ar fi putut întâmpla dacă cetățenii n’ar fi dat dovedi, în anume împregiurări, de pornirile lor pacinice și de dorința lor—chiar cu ris­cul d’a vedea că se calcă cele mai scumpe libertăți ale omului — d’a nu răspunde la provocările și a­­țîțările poliției. Capitala regatului României este martoră de cele petrecute, și faptele sunt îndestul de recente pentru ca fie­care cu înlesnire sé și le pute reaminti. Am asistat la scene cu adevărat revoltătoare, am văzut pe umenii po­liției în capul bătăușilor așa nu­miți cetățeni pacinici—denumire pe care o vor păstra pentru tot­de­a­una bătăușii regimului; am văzut,­­ziua în amiaza mare, în centrul capitalei, fugind lumea înspăimântată și cetă­țenii pacinici ai poliției lovind de mar­te pe cetățeni ; am văzut pe sergenții de oraș, înarmați cu re­volvere ca în contra făcătorilor de réü, cutreierând stradele capitalei, ca uă amenințare ș’uă provocare pentru cetățeni, pe când grandar­­meria pedestră și călare se afla supt arme și gata să năvălască în contra victimelor bătăușilor; am văzut, în fine, cum s’au făcut bătăi, până la vărsare de sânge, fără ca cei vino­vați să se fi dat judecății și să fi fost pedepsiți. Tóte acestea de nimeni nu se pot nega, căci faptele s’au petrecut la lumina­­ zilei și în fața tuturor. Inchipuăscă’și ori­cine ce s’ar fi întâmplat dacă bătăile de la Orfeu ar fi degenerat într’uă încăierare în­tre mii de omeni, dacă s’ar fi slo­bozit și focuri și dacă, în loc de câțî­va omeni cu capetele sparte, am fi avut nenorocirea să constatăm și câțî­va morți. Capitala întrâgă s’ar fi sculat în piciore, groza ar fi fost la culme, fie­care s’ar fi crezut că este în le­gitimă apărare și ar fi căutat să se apere, și ordinea publică ar fi fost cu desăvârșire compromisă ! Atunci, ar fi intervenit poliția pe față cu tote aparatele forței publice, dar n’ar mai fi găsit în fața ei indig­­națiunea cetățianilor, ci mânia, des­perarea și răsburarea lor. Dacă firesc pare ora­cul pentru ca, în asemeni împregiurări, lucrurile se pot­ ajunge aci, nu se cuvine óre să fim cu drept îngrijați de ceea ce s’ar mai putea întâmpla în viitor și să îndemnăm stăpânirea să cugete serios și să fie mai cu luare aminte ? Cu atât mai mult ne credem da­tori­a face acesta, cu cât, pe lângă exemplele de la noi pe cari toți le cunoscem, alte exemple culese din alte țări ne arată la ce pute să ducă nedibăcia și neprevederea poliției. Ast­fel, acum în urmă, dintr’un lucru de nimic, care ar fi trecut pate fără să fie chiar băgat în somn, o­­rașul Amsterdam fu teatrul unor scene sângerose cari nu numai că puseră în pericol ordinea publică, dar costară și viața a mai multor cetățeni. Poliția voi se oprască un grup de mateloți și de lucrători din port cari se dedeau la nișce jocuri răspândite în poporațiunea olandeză; aceștia case se opuseră și maltratară chiar pe un aginte de serviciu. Atunci, începu să se desfășure for­ța publică pe stradele Amsterdamu­lui, și că adevărată luptă se încinse între armată și popor, care ținu până sera și continuă chiar și a doua zi-Resultatul la peste 50 de morți și peste uă sută de răniți! Dacă s’ar fi avisat la mijloce mai liniștitore, dacă s’ar fi ținut sema de ațîțarea poporațiunii, de­sigur că lu­crurile n’ar fi luat un caracter atât de îngrozitor și nu s’ar fi întâmplat asemeni scene sângerose. Nu este iertat celor cari cârmuesc să țâră să uite, că rătăcirea de un moment a celor cari sunt chiamați să vegheze la siguranța cetățenilor și să mențte ordinea publică, pare să dea naștere la urmările cele mai grave și să aducă tot felul de neno­rociri. Ziserăm rătăcirea poliției, presu­­puind uă poliție care să facă nu­mai poliția dar care să fie puțin di­bace și neprevédátóre, uă polițiă care, în a­nume împregiurărî, își ar­ierde capul, și fără să vrea și fără să cugete ar­e spune ordinea publică a un pericol la care nici nu s’a aș­tepta. Ce trebue să zicem case despre uă polițiă, care, în cunoscință de ceea ce face și pe deplin convinsă de răspunderea ce ia asupră’și, elpune prin uneltiri vădite, prin provocări și ațîțări, siguranța ordinei publice? Negreșit că, în cazul acesta, ur­mările pot să fie și mai funeste și pericolele și mai mari. A preveni și a face se înceteze ori­ce perturbațiune în economia socie­tății constituită și oganisată. E că cum s’a înțeles și să înțelege pretutindeni rolul poliției, cca cum am cerut și cerem să fie poliția nóstră, ar no­uă polițiă politică în înțelesul cel reu al cuvântului, uă polițiă de partidă și de sugrumare a libertă­ților cetățeneșci, uă polițiă care să se ocupe de ori­ ce alt, afară numai de siguranța cetățenilor și de men­ținerea ordinei publice. Uă asemenea poliție este arma cea mai teribilă a despotismului, este ceea ce se numea că dată la noi poliția lui Căpitan Costache, organi­­sată după un altă sistemă, dar tot atât de rea și de periculosa. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 3 August. — întrevederea d-lui Freycinet cu d. de Giers, care a fost a­­nunțată de «Figaro», este desm­ințită. Constantinopole, 3 August. — Porta a început se negocieze cu Banca otomană, în vederea încheierei unui împrumut. Belgrad, 3 August. — Se desminte soi­ 20 BANI EXEMPLARUL rea ce se răspândise în privința unei cri­­se ministeriale din causa respingerii pro­iectului de monopol al sării. Guvernul s’a hotârît a nu pune cestiu­­nea de încredere asupra nici unui proiect din cele ce a presintat. Belgrad, 3 August.—Contrariu solrilor ce s’au publicat, se constată că tunurile sistemului de Bange sunt escelente. Manifestațiiunea lucrătorilor belgian! Se scrie din Bruxelles : Manifestațiunea lucrătorilor, care se va face la 25 August la Bruxel­les în favorea sufragiului universal, va avea, după tote aparințele, un ca­racter impunător. Consiliul general al partidei lucrătorilor va putea să întrunesca 40,000 lucrători în capi­tală, și este de sperat că va avea destulă autoritate asupra partizani­­lor săi pentru a’l menține într’uă ordine perfectă. Cortegiul, care se va forma îndată după sosirea lucrători­lor, va trebui să se supună unui in­­tinerar hotărât mai d­inainte în înțe­legere cu autoritatea comunală, care de altmintrerea îi va lăsa cea mai mare libertate în manifestațiunea ce se va face, ne­oprindu-se nici dra­pelele roșii nici strigătele. Scriea că mai multe ziare au anunțat, că în Ziua manifestațiunei se va face la Bruxelles că revistă militară de 40.000 omeni, este cu totul neîntemeiată. Pen­tru ori­ce împregiurare neprevăzută, trupele vor fi consemnate în­casărmi, dar guvernul nu se va amesteca câ­tuși de puțin în acesta afacere și va lăsa tatá răspunderea autorități­lor comunale. REFORMA MILITARĂ IN BELGIA Proiectele de lege privitore la ser­viciul militar obligator și desființarea înlocuirei în armată sunt departe de a avea un succes definitiv, cu tote discuțiunile făcute în privința lor. Din ce în ce mai mult, pare proba­bil că aceste proiecte nu vor fi nici chiar depuse, și daci se vor de­pune, acesta va fi numai pentru normă. Cea mai mare parte dintre deputații dreptei sunt cu totul ostili ori­cărei reforme militare și vor vota, prin urmare, atât în contra proiectului Oultremont cât și în eon­ii­a proiectului d-lui Beernaert. Presa catolică, care, a doua zi după evenimentele de la Charleroi, a apărat cu căldură acesta reformă democratică, începe a găsi că alegă­torii nu voesc nici sarcine militare, și deputații cari, în ajunul alegeri­­or legislative, s’au arătat cei mai înfocați susținători ai „reorganisării“ armatei, nu se mai gândesc acum de­cât să voteze numai facia asu­pra cerealelor. Cât pentru reforma militară, a că­rei trebuință s’a recunoscut de toți acum trei luni, va fi înmormântată în dosarele uitării. 1.IIV IRLANDA Presa irlandeză se ocupă cu nu­mirea vice-regelui și a secretarului Ir­landei, și face tot felul de aprecieri „Freeman’s Journal“, organ par­­nelist. Zice : Sir Michael Hicks-Beach, desemnat pen­tru a îndeplini funcțiunile de secretar de Stat pe care deja le-a mai îndeplinit altă dată, este un funcționar zelos și conscivicios, dar nu este de­cât un­ funcționar. El este prea rece și prea puțin simpatic pentru a juca rolul unui adevărat om de Stat. Cât pentru marchizul de Londonderry, che­mat a îndeplini funcțiunile de vice­ rege, numirea lui semana­­ mai mult ca uă ne­prevăzută surprindere. Este că neplăcută coincidența ca să se pite un Castlereagh în capul guvernului englez. Mărturim că nu stim nimic despre caracterul și des­pre capacitățile lordului Londonderry. Dar numele lui este de­sigur de ajuns pe a nu’l recomanda poporului irlandei. Am fi ispi­tiți să credem că vine la noi pentru a ur­ma politica atât de cunoscută și de neno­rocită a lui Castlereagh. Pare că ne în­șelăm. Altă dată, marchizul de London­derry, voind să obțină mandatul de de­putat pentru comitatul Down, făgădui ca nu va vota în contra unui proiect «home rule», și acesta în scopul de a -și asigura voturile «naționaliștilor». Numirea lui pote deci să semnifice atât uă politica «home rule» cât și uă politică de resistența. Dar, repetăm, nu trebue să ne înșelăm. Ori­care ar fi politica cabinetului Salisbury, poporul irlandei este gata. ”Dublin Express“, „Jiar protestant și­­ Ymtipam­elist Zice : Ar fi fost cu greu de a se face uă mai bună alegere ca aceia a marchizului de Londonderry pentru postul de vice-rege. Acesta numire va produce uă vine mul­țumire, mai cu semn pentru poporațiunea protestantă din Ulster care îl cunosce forte bine și îl stimă forte mult la «landlord», având în acesta parte a Irlandei pămân­turi întinse pe cari le administrezá forte bine, fără să aibă nici oă neînțelegere cu arendașii. Numirea lui sir Michael Hicks- Beach ca secretar de stat va fi primită cu aceiași mulțumire. Ea va fi interpretata ca vă dovada a hotărîrei guvernului de a aplica uă politică fermă și nepărtiuitore, uă politică de veghiare, de activitate și de progres. In­ fine, „United Ireland,“ Ziar „home ruler“ la estremitate. Este oă politică care consistă în a im­pune Irlandei jugul englez prin puterea brutal­ă, precum se pune comisala de forță condamnatului. Lordul Salisbury n’ar fi putut caracterisa mai bine acesta politică de­cât dându-ne ca vice-rege pe marchizul de Londonderry, omul care a moștenit sâng­­e și numele acestui călân, al acestui idol păgân de Castlereagh, făptuitorul pac­tului­­ mim­ei și al actelor de odresa con­­cepț­une, cari fură puse în joc pentru a face­­ să se adopte acest pact. Tenorul marcjis. de Londonderry a fost când­va comunilor unde re­presinta comitatul Ulster­ jaci a jucat un rol atât de neînsemnat, în­cât nici un de­putat nu’și mai aduce azi aminte de ridi­colul său chip. Gât pentru sir Michael Hicks-Beach, are se vada ca lucrurile s’au schimbat forte în Irlanda, din Ziua în care o guverna c’un surîs inept și c’un voce pițigăiată și gângavă. Cititorii Românului cunosc păre­rile Ziarului nostru în cestiunea Pro­­tecționismului și Liberului-Schimb astă­­zi atât de agitată în tota presa europană. D. C. G. Marinescu, licențiat în drept și diplomat al școlei de științe politice din Paris, ne trimite un stu­­diu asupra acestei cestiuni căruia Îi dăm loc în colinele Ziarului cu plăcerea ce vom resimți tot­dea­una când vom vede tineri cari și-am sfârșit studiile contribuind cu capi­talul nou de cunoscințe la lămurirea cestiunilor ce întăresc întrega țară. Protecționismul și Liberul- Schimb în România Asistăm de cât­va timp, la on polemică economică între DD. Al. Xenopol și Fr. Damé. Atât d. Xenopol cât și d. Damé cred că au găsit soluțiunea unei cestiuni de mult desbătutâ, aceea a Protecționismului și a Liberului-Schimb. Fără a contesta conoșciințele economice ale d. Xenopol, admirând pe de altă parte buna voință cu care d. Damé, nu cel d’antain, nici printre cel d’antain, se face apărătorul liberului-schimb, nu ne putem abține de a nu zice câte­va cuvinte la adresa teoriilor acestor duci d-ni, care teorii, ne par a fi prea absolute. Colaboratorul Ziarului »Voința Națională» se pronunță fără nici on esitațiune pentru Protecționism ; după domnia sea, România trebue să adopte în relațiunile ei comer­ciale, acesta sistemă. Redactorul Ziarului »L’Independance Roumaine» admite ex­­trema opusă: Țara Románescá, pretinde, d-nna sea nu póte prospera de­cât fiind liber-schimbistă. Nu nouă pentru a tăia ora ne par ambele aceste teorii cu totul absolute, și a le admite atât pe una cât și pe cea altă fără nici uă restricțiune este a fi fórte neprevăzator. Gestiunea ce ne preocupă, a fost și este una din grelele cestiuni economice, care de mult timp se discută, fără a i se fi găsit în tote timpurile, vr’uă soluțiune si­gură. Erudiții economiști francezi, germani englesi și americani, parte protecționiști, JOI, 5 AUGUST 1886. Luminéta­te și vei 6. '7 ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANȚA, la administrațiunea farului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — parte liber-schimbiști voind a găsi care ar fi modul cel mai nemerit pentru prospe­­rarea comercială a unei națiuni, studiau lucrul cu un deosebit zel și atunci când, ca consecință a studiilor lor, găsesc ori Protecționismul ori liberul-schimb, atunci tocmai, resultatele practice ale unul sau altul din aceste 2 teorii, le dádeau uă desmințire formală. A se pronunța a fi, pentru Protecționism sau pentru liberul­­schimb într’un mod absolut, ar fi a­poi să resolvăm în teorie, cea ce numai prac­tica și că observațiune îndelungată pote resolva, dacă chiar soluțiunea lucrului n’ar aparține altui secol decât al nostru. Pentru a proba ceia ce insistăm ne vom permite a privi puțin îndărăt și a examina teoriile vr’uă câtor­va Protecționiști și vr’uâ câtor­va lideri­ schimbiști celebri cari teorii, fru­­muse în discuție, n’au dat resultatele acceptate în practică. Farâ a avea aerul de a face un curs de Economie Politică, nici «Voinței Naționale» nici Independenței Române, ne vom permite a face un mică expunere istorică a sus Ziselor teorii. Să începem cu germanul List der într’­­ensul vedem un economis cu uă teoriă cu totul particulară. Sistema lui List con­vine atât d. Xenopol cât și d. Dame amânduoi pot să’l invoce în apărarea tesei ce susține. Ce a voit List. Protec­ționismul sau liberul-schimb ? fara a eșita putem respunde că le-a voit pe amândouă Este forte curios a vedea un om, care se pretinde liber-schimbist, căutând a se ado­pta în tara sa Protecționismul; el bine un asemenom era List. Economistul german voia a avea liberul­ schimb între țările germane, era însă i­imicul acestei sisteme economic, când era vorba să-l aplice și faciă cu cele alte țâri. Condițiunile atât economice, cât și politice, în cari se gǎseau ță­­rile germane înainte de Zollverein (uniunea vamală), au determinat pate pe savantul economist se adopte un ast­fel de teorie economică. înainte de Zollverein, pentru ca un marra se calatoresca în țerile germane de la Nord spre pildă la Sud sau mal mai bine zis din ua provincia ce se găsea la Nord într’un alta la Sud, trebuia sé achite uă sumă de tacte vamale și se întâm­pine greutăți nepomenite; în asemenea con­­dițiuni desvoltarea comerciului în numitele provincii devenea forte anevoiose. Mai târziu, multe din aceste provincii germane, se uniră între ele cu scop de a avea un tarif convențional aplicabil între provinciile ce formaseră convențiunea, pre­cum și între aceste din urmă și cele­l­alte provincii nepurtașe la uniune ; ast­fel se formară deosebite grupuri; grupul provin­­ciilor de Nord, de Sud, de centru și unele din provincii rămaseră cu totul afară din aceste combinațiuni. Chiar și în acest fel, obstacole comerciale erau imense, grupul provinciilor de Nord, avea, spre pildă, un tarif superior grupului de sud, afară de a­­cesta, există un fel de animositate între aceste grupuri; pe de altă parte, provin­ciile ce nu formau un grup­­ erau și mai asuprite economicește. Este bine înțeles că aceste diferite grupuri, n’aveau alt scop, de­cât d’a înlesni relațiunile comerciale între deosebitele provincii. Acesta cum era, situațiunea economica a țărilor germane pe timpul lui List și înainte de Zollverein. List, vedea în Zollverein, precursorul u­­niunei politice a tuturor țărilor germane; întru acesta, el era liber schimbist numai pentru aceste țări, pe dată cnsă ce era vorba, de a adopta liberul schimbist și față cu cele­l­alte țări străine, List deve­nea protecționistul cel mai grozav. Neco­­mercializând liber de­cât între noi (pro­vinciile din uniunea vamală), producțiu­­nea germană Zicea List, nu va suferi in­fluența concurenței străine, vânzând și cum­părând între noi, noi vom ficșa prețul de unde ca consecință, el va varia mai puțin. Acest preț, din contra, continua List, va varia într-un mod enorm, deci granițele germane vor fi deschise produc­­țiunilor străine, concurența stabilindu-se, ea va aduce pagube însemnate producțiu­­nei germane. Variabilitatea prețului este, ce este drept, uă causă de turburare e­­conomică (d­omage) stabilitatea lui en sé micșorată, acesta tulburare decá nu chiar o departezá. List, nu prea avea conse­cință în teoria ce el admitea; resultatele liberului schimbist, sunt aceleași fie el a­­plicat între provinciile aceliași țâri, fie el aplicat între țări diferite. Ast­fel fiind sis­tema economistului german, avem credem, dreptate când începând a vorbi de dânsul, spuneam că autoritatea lui putea fi invo­cată cu succes atât de d. Xenopol cât și vorat, că inconsecința teoriei germane, vine în defavarea atât a «Voinței Națio­nale» cât și a »Independenței Române.» Cu ideile ce le arătarfim mai sus, List de­parte de a trece ca liber schimbist, cum s’a pretins, a fost și este pronunțat între economiștii protecționiști. Un alt economist, care voia pentru A­­merica, ceea ce d. Xenopol ,voesce pen­tru România, era Carrey. Toți s’au ocu­pat cu economia politica, cunosc fără în­doială teoria economistului american, vom­ căuta a o rememora în câte­va cuvinte, înainte cnsă de a face acesta, credem ne­cesar de a aminti că Americanii în de­curs de vr’uă 30­ ani (1819—1881), schim­baseră vr’uo 7 tarife­­ generale. Aceste ta­rife, unele mai protecționiste ca altele, provocau dese plângeri din partea Ame­ricanilor, plângeri, cari de multe ori, erau aprope de revolte. In Noua­ Lume, erau doue categorii de omeni cu interese o­­puse : industriali și agricultori; cei d’an­­tel, aveau nevoe de a fi protegiați contra concurenței străine, pentru acest scop ce­reau un tarif autonom sever; cei­l­alți a­­veau nevoe de a vinde cât de mult și de a se aprovisiona cât mai­eftin posibil a­­cestora, liberul­ schimb, le era necesar. Ast­fel fiind, plângerile nu puteau de­cât să se maresca și nemulțumirile între aces­te două clase de omeni, se traduceau prin revolte potolite, prin concesiuni în favo­rea când a unuia, când a celei­l­alte cla­­se. Carrey, care combătuse, de­și cu un succes numai aparent, teoria lui Ricardo, se declară partizan al protecționismului. Motivele ce el dedea, ea se legitimase pre­­cum conduita sea, erau urmatorele : nu­mai prin protectionism, se putea încu­­ragia atât industria, cât și agricultura na­țională; că numai prin protectionism, po­­porațiunea agricolă era împedicată de a se prascia; ca în sfârșit, prețul atât de mn îmvariabil când liberul schimb ar­ fi do;m­­­nat, devenea mult mai stabil prin protec­ționism. Carrey, voia să împedice disper­­siunea­­ poporațiunei agricole americane, ce avea loc prin cultura ostensiva. Pro­tecționistul american ,era i nimic neîmpă­cat al culturei estensive, care pe de -â parte, favoriza împrâșcierea poporațiunei, iar pe de alta, sloia (sărăcea) pământul prin aceea ca se cultivau mereu pămân­turi încă ne­esploatate. Acesta sărăcire a pământului nostru, zicea el, o făceau nu­mai In beneficiul țarilor cari au comercia cu noi, în deosebi Englitenii; noi ne rui­nam, adăoga el, ca să îmbogățim pe alții. Prețul grânelor, determinându-se după cu­noscuta lege economică a cererei și a o­­fertei, piețele europene ficsau prețul, și grânele americane a trebuiau­ să sufere influ­ența diferitelor schimbări survenite în Eu­ropa. Acesta, revoltă pe Carrey, care a­­tribuia tóte inconvenientele ce arătarăm mai sus, numai liberulul­ schimb. (Va urma). SCIRI D’ALE PILEI Duminecă, Regele și Regina au asistat la serviciul divin oficiat în mănăstirea de la Sinaia. D. Căpitan N, Filip, din­ statul major, a a încetat din viață. * In inspecțiunea pe care a făcut’o d. O­­bedenaru, prefect de Ilfov, în județul no­stru, a destituit mai mulți notari; * * * Emigrarea israeliților urmeza în Iași; a<Ji va pleca un număr mare de familii evre­­ești spre America prin Hamburg. Cu a­­cesta ocasiune se spune că s’a născut ideia printre emigranți, de a închiria ha­­rabagii, cari să’l ducă péné la N­eam de unde apoi sâ’și ia biletele reduse în sco­pul emigrărei. El alergă la mijlocul a­­cesta, spun foile din Iași, din causă că gă­sesc mult mai­eftin, asociindu-se 10—12 inși, ca să merga péné la Nțeam cu ha­­rabagiu, iar nu cu trenul, ce’l costă după socotelele lor mai mult de­cât îndoit. SIC *3$. Evadatul G. Căldăraru, fugit din peni­tenciarul T-Ocnei, s’a prins. * * * Curtea de apel din Focșani a început mutarea la Galați. * * * D. D. Ionescu s’a confirmat în postul de revisor al regiei monopolului tutunu­rilor pentru distrugerea cul­urei ilicite în județul Ialomița, * * * * * -*

Next