Romanulu, noiembrie 1886 (Anul 30)

1886-11-25

ANUL AL XXX-LE 20 BANI ES­EMPLARUL BUCURESCI, 24 RAPCIUNE ! Negociațiunile pentru încheiarea u­­nei noul convențiuni comerciale cu Austro-Ungaria s’au început. Scrrea este oficială, fiarele maghiare și fiarele viene se o anunță cu un bucurie ce nu reu­șesc a ascunde. De altă parte éase, atât presa un­gară cât și cea austriacă se silesc forte a face pe cititorii lor se creda că nu guvernul cesaro-crăesc a voit să se reîncăpă negociațiunile, că pa­șii cei d’ântâih și stăruințele înce­putului s’au făcut de guvernul Ro­mâniei. Cu alte cuvinte, pentru guvernul imperiului vecin reînceperea nego­­ciațiunilor sau remân­ierea relațiunilor economice dintre România și Austro- Ungaria în statu quo ante, care dom­­nesce de la Iunia încece, ar fi fost tot una. Numai interesele române nu și cele austro-ungare sunt jicnite prin acestă încordată stare de lucruri. Nu ne interesă de cât forte puțin să seim de ca presa austro-ungară va reuși a face pe cititorii săi se crede că România a reînceput ne­gociațiunile și că Austro-Ungaria s’a lăsat a fi rugată, și numai după nu­­merósele stăruințe ale guvernului român s’a hotărât a redeschide a­­ceste negociațiuni. Punctul acesta nu va înrîuri de loc asupra negociațiunilor și mersu­lui lor. Semnalăm înse în trecut, și fără a insista mult asupra faptului, că desele și grăbitele călătorii ale mar­­chizului de Bacquehem, ministrul de comnereiți al Austriei, la Festa și lungile conferințe ce a avut acolo cu ministrul de comerciu al Unga­riei, comnitele Szecheny, nu semana a da dreptate dliselor presei austro­­ungare, că statul vecin ține și nu așteptă tocmai a fi rugat să ’ncă;­>ă negociațiunile. Si chiar dacá n’ar fi de cât de­­clarațiunile de acum câte­va luni ale acelorași­­ fiare, privitoa­re la pagubele Austro-Ungariei și industriei sale prin încetarea convențiunei, și tot ne-am permite a crede că împreună cu presa austro-ungară, imperiul vecin nu va fi și nu este tocmai nepăsă­tor în fața noilor negociațiuni cari vor începe în Decembre, după spu­sele­­ b­arului vienez, Neue Freie Freise. Din tot ce s’a petrecut până as­­tăzi privitor la noua convențiune co­mercială de încheiat între Austro- Ungaria și România, din destăinuirile hârtielor diplo­matice publicate de ministerul aface­rilor străine din România; din discuțiunile ce s’au urmat în ambele parlamente din Viena și din Pesta, din discursurile ce s’au pronun­țat de bărbații politici în Austria și chiar în Ungaria,­­ reiese lămurit și fără nici nă în­­doială următorul adevăr: Déci până astăzi convențiunea co­mercială austro-ungaro-română nu s’a putut încheia, vina nu este nici a represintanților Austriei, nici a re­­presintanților României; interesele e­­conomice ale ambelor țări se putea învoi fără a se păgubi unele pe al­tele. Vina nereușitei a fost lunele tre­cute și pare că va fi în Decembre represintanții Ungariei, interesele e­­conomice ale Ungariei, animate de patima de a înghite interesele eco­nomice ale României, au făcut și pote că vor face ca în Decembre în­voirea să nu se potä face. Ungaria nu pote înțelege și prin urmare nu pute admite faptul că Ro­mânia voieste să iea măsuri ca să nu mai fie în viitor jucată, mai mult încă, chiar atinsă în demnitatea sea națională. Represintanții intereselor ungare voiesc ca exportul și importul Ro­mâniei despre Apus să fie supuse capricielor vămilor unguresci și să aștepte, în viitor ca și pe trecut, buna plăcere a miniștrilor de la Pesta, pentru ca să poată să’și reia mersul lor normal, fără a cuteza măcar să crîcnască în privința pa­gubelor ce i s’au adus și ce i s’ar aduce în viitor. Că acest lucru nu se pate, Ro­mânia, țăra și guvernul, au arătat imperiului în mod lămurit la primele negociațiuni. Că acest lucru nu se va mai pută de aci înainte, sub nici uă condițiune și ftă chiar cât de mari sacrificiele ce România și-ar im­pune — țăra și guvernul o vor a­­răta din nou în mod neîndoios. Nu se va găsi — o credem și o afirmăm ca România — nu se va găsi un singur ministru al M. S. Regelui Carol care să consimță a’și pune din nou iscălitura sub un act care, de s’ar satisface pretențiunile ungare, nu ar fi de­cât îngenuchia­­rea pate pentru totdeuna a isvóre­­lor de viață națională. Recunoscem cu mulțămire silin­țele ce com­ițele Kalnoky împreună cu toți membrii cabinetului austriac și-au dat, înainte și după încetarea primelor negociațiuni, pentru a con­vinge pe represintanții Ungariei de imposibilitățile cerințelor lor. Ni se va recunosce de asemenea case că ducerile de pe vără la Viena ale represintanților români, ducerea probabilă a unui ministru român în Decembre tot la Viena,—lucru afară din restul stipulațiunilor convenite— precum și concesiunile ce s’au fă­cut, în limitele posibilului și demni­­tăței române, de către represintanții noștri în Bucureșci la primele nego­­ciațiuni, sunt tot atâtea probe cari arătă lămurit vecinilor intențiunile oneste de cari România este și va fi animată. Se pare ca dualismul austro-un­­gar să fie șubred peste măsură; se pare ca sfâșierile între cei de la Vie­na și cei de la Pesta să fie dure­­rose și din ce în ce mai îngrijitore pentru edificiul dualistic; — e drept case că reparațiunea edificiului să nu se facă cu material romăn, nici pof­tele Ungurilor să fie mulțămite cu jertfirea intereselor nóstre. Dualismul austro-ungar nu ne pri­­veșce întru nimic. Ne permitem a reaminti acesta celor de la Viena. SER Vi ö I U L TLi-LORAno AL AGENȚIEI HAVAS St. Petersburg, 23 Noembre.—Novoie Vremia face să reiasă că relațiunile di­plomatice ale Franciei și Rusiei sunt pe deplin restabilite. Gând s’ar putea întâm­pla dintr'u a­­ fi într’alta niște evenimente care ar obliga pe d. de Staal și Lobanoif, am­basadorii Rusiei la Londra și Viena să ia concediu, trebue, pentru ca cornițele Suvaloff se nu părâsescă Berlinul, ca Germania să măsare într’un mod serios consecințele ce ar putea resulta din sosirea d-lui de Labou­­laye la St. Petersburg și a baronului de Marenheim la Paris. Negreșit, Rusia a probat îndestul dorința sea de a păstra amicia Germaniei, dar principele de Bis­marck trebue să înțelegă că acesta do­rință nu va împinge pe guvernul rusesc a-i sacrifica interesele și demnitatea s­a. Berlin, 23 Noembre. —Scirea ce anunță ca guvernul german ar fi refușat să ia sub protecțiunea sea pe supușii ruși din Bulgaria e lipsită de temeiu. Germania din contră s’a grăbit a răspunde într’un mod afirmativ la cererea Rusiei, pentru ca im­piegatul rus rămas la Sofia pentru a su­praveghia archivele ruseșci să se potă a­­dresa la trebuință represintantului Germa­niei, pentru protecțiunea supușilor ruși. Roma, 23 Noembre.—Cornițele de Ro­bbant, ministru al afacerilor­­ , a pre­sintat documentele diplomatice in afacerea Bulgariei. El va răspunde Duminecă la în­trebările ce i s’au făcut în privința poli­ticei esteriore. Budapesta. 23 Noembre.—Delegațiunea austriacă, întrunită­ în ședință plenară, a primit bugetul ordinar și extraordinar al marinei, fără modificare. Londra. 23 Noembre!—Principe?» Bea­­­trice de Battenberg, fiica reginei Victoria, a născut un principe. Cair, 23 Noembre. — Residentul engles 'tiu Aden a anecsat, la 300ctombre insula Socotora. Lahora, 23 Noembre. — Scirile venite din Afganistan spun ca Ghilzaisii au bă­tut, trupele Emirului și că oă parte din a­­ceste din urma a trecut la inamic. Insurecțiunea progreseza. Ea este ocasio­­nată de sentimentul popolar, care se pronun­ță contra alianței încheiate între Englitera și Emil și care bănuesce pe acest din urma Că voiesce se dea toza pe mâna Englesi­­lor. Nișce fanatici religioși conduc pe in­surgenți. ALEGERILE IN GIURGIU Corespondință particulară a «Românului». S’au găsit naivi cari se creda că colec­tiviștii, fața cu prescripțiunile nouei legi electorale, vor fi nevoiți să respecte se­cretul votului , căci susțineau dânșii că este neadmisibil ca să esiste un partid, fie chiar cel colectivist, care se’și permită a împinge nerușinarea penă acolo în­cât se desbrace pe alegătorii terorisați și sé-i caute ca pe hoții de cai. Bilele de 2 și 4 Noembre a dat cea mai categorica desmințire acestor naivi, cari mai cred că colectivitatea mai are frica de Dumnedeu și rușine de omeni. D. Vasile Epurescu, încongiurat de vă­câtă de pușcăriași ca Toma Oinăcaru, Var­ban Lilu, Nae Giungu, Biliargiu și alții,­­sărea ca uă fiara sălbatică îndată ce zărea câte un alegător.­ îl introducea într’un ca­rg T­­ ’ 1 I­bjHPÎ didtaților oposițiunea, îl impunea prin ame­nințări să voteze lista guvernamentală. La eșirea din sala se petreceau aceleași lucruri, și numai dupa ce alegatorul pre­­sinta lista oposițiunei putea sa plece în siguranța. Ast­fel s-a urmat atât la cole­giul inteia cât și la colegiul al douilea. Tele protestele alegătorilor au fost puse la dosar, nevoind președintele a lua nici un măsura în contra acestor procedări. Lucrările tuturor autorităților au fost suspendate căci funcționarii alegători și nealegatori erau concentrați în localul de alegere unde au stat în permanența spre a intimida pe alegatori. Buletinele colectiviștilor, dupa care va trimit un model, erau vinete iar plicurile transparente spre a se putea controla. Pe cei ce nu indrazneau să-i controleze i-au gonit chiar din sala de alegere (Stoian Cernea) silindu-i să se abție. Cu acest mod s’au abținut 18 alegători. Mai mulți funcționari au fost destituiți LXV JURNALUL ASTREI Moroschka, 2 Ianiarie 1878 Socra-mea dice că nu am adus iérosi doliul în familia, pentru că nu am voit se raped pe cel vechi, în timpul dinainte și dupĕ cununia, sau permutat­ în ajunul alegerei, precum sunt : D-nii Rizu Portărelu înlocuit cu Toma Dinăcaru puștăriașu , Țigăneșteanu de la telegraf înlocuit prin fiul d-lui Ghița Hristovici, Roșescu și alții. După pronunțarea resultatului, un bandă de pușcăriași și de gardiști, având în frunte pe d-nii Vasile Epurescu, N. Droc Barcian directorul gim­naziului, candidat colectivist, au mers i­u masalale și lăutari pe la mai multe cârciumi, și apoi au condus pene la ii­cuÎatele lor pe Tom­a Dinăcaru pușcăriașii­ și Dianu șeful sergenților. Ast­fel sa terminat și acesta comedie colectivista."■care credem că va fi cea din urmă. Ion Tanase Dimitriu. Cestiunea convențiunea cu Austro- Ungaria. Citim în Neue Freie Presse de la 22 No­embre urmâtorele rânduri: După cum ni se comunică din Pesta, conferințele ambilor miniștrii de comerciü, în care s’a vorbit des­pre eventuala reîncepere a negocie­rilor politico-comerciale cu România, au dat un­ resultat mulțumitor, sta­­bilindu-se oă înțelegere în privința instrucțiunilor. Marchizul de Bacque­hem a părăsit deja capitala Unga­riei; au mai rămas numai rapor­torii speciali ca să se înțelegă în privința detaliilor instrucțiunilor. Se crede că după terminarea sesiunei delegațiunilor, prin Decembre, se vor urma la Viena consfătuiri pentru re­începerea negocierilor privitore la convențiune și că un ministru ro­mân va lua parte la aceste consfă­tuiri. Plecarea generalului Kaulbars Plecarea generalului Kaulbars, după cum s­a făcut in modul următor : Pe la orele 10 înainte de aminzii generalul Kaulbars a venit la con­sulatul rusesc, unde îl așteptau­ câți­va bancoviști, și a ținut următorul discurs : «De­ore­ce Bulgaria este guvernată acum de bande (șaiki) și fiind­că sfaturile bine-voitore ale augustului meu stăpân n'au fost urmate, Bulgaria nu mai are ni­mic de așteptat de la Rusia». Generalul Kaulbars a dat apoi or­din să se plece de 3 ori stindardul și apoi să se ia jos; pe urmă a plecat cu personalul consulatului. La ple­care au fost de față consulii ge­­ner­li austro-ungar, francez, italian și belgian. A mai rămas numai un func­ționar de la consulatul rusesc, dar fără caracter oficial. ■FOIȚA ROMANULUI, 25 NOEMBRE 38 ASTRA ROMAN de DITO SI IDEM (M. S. REGINA ROMÂNIEI) si D-na M. R... (Tran­cțiune de „GIOU") Sander se uita îngrozit la mine, și cu cât el se uita cu atât eu hohotiam de rîs mai mult. — Amendoul sunt în riü... amendoul! Și-acum, saruta-me, Sander, saruta-me deca poți.... Un muget îngrozitor al sloiurilor răs­punse hohotelor mele și un val de sânge cald me năbuși în gură , năvăli apoi roșu ca rubinul pe zăpada cea albă......... Sander nu <rise nimic. Era cu capul gol și vântul ușor și înghietat al iernei îl bâtea părul când în­colo, când în cóce, îmi pironii privirile în pârul lui și mă miram cum nu’î albise..... Ș’apoi, târâșî ua vârsătură de sânge și că nâbușâla de’mi venia a crede că tot aerul din totă lumea nu era de ajuns pentru resuflarea mea. Veniră alții ori nu veni nimeni, și San­der mă duse în brațele lui péné acasa ? Nu sera.­­ Eu mĕ uitam mereu la penui lui și mé miram de ce n’au albit. Nu scia nimic péne când mă puseră pe sofa în salon, sub pomul de Craciun. Atunci auzii și simțit prin curte și prin casă pași grăbiți și omenii cari alergau și din când în când pe unii­­ ficând. — Nu s’a găsit nimic. Sander dispăruse . «Bunica» sta lângă mine și plângea. — Bunica, te rog, îngânai eu, te rog, se puné cai sé mé duc acasă, te rog....te rog. — Dar nu vei puté, copilă ! — Trebue! putui eu duce sughițând și năbușindu-me, căci sângele târâșî începea, încrucișai mânele pe pept și me uitai la ea atât de rugător în­cât ea ordona trăsură. Sander intră în casa. — Vrea să se ducă acasă, suspină Bu­nica. — Da, da, numai de­cât, respinse el fără să se uite la mine. Trebue să plece, de ochii lumei. — Dér móré pe drum ! | — Nu, respunse Sander, nu ! trebue să se ducă acasa la barbatu-séu. El mai audit un : — Nu s’a găsit nimic ! In același moment Gosti intră d’a fuga în salon. — Unde e mama ? Unde e Nicu ? Mai-m­i că­ier era să mé apuce îngro­zitorul rîs, dar Bunica Ta și luase afară și vorbia acolo cu el. Trasura fu gata, făcură un pat înăun­tru. Bunica trimise un om călare ca se vestesca la Moroschka. Se gândia la tate. Scia cum s’a petrecut nenorocirea. O văd înainte-mi și­­ fina și noptea. Margot era deștăptă când ea deschisera ușa.... o da, de­sigur. Apoi, Nicu i-a po­vestit tot, cr Margot o fi gândit că noi de mult o încetam, er nu că întâmplarea ne ne întrunise la un loc , ca apoi copilul care reduse astă priveliște nu trebuia să mai trăiască în astă lume negru, cu gin­gașa ființă nu putea sĕ trâiascâ fără dânsa. Ea­­ zicea totdeuna . Costi póte și fără mine, Mariara me va uita îndată, dar Nicu e al meu, nu trebue să plec din lume fara de a’l lua cu mine. Când îmi propuse înainte de nunta să fugă, se dispară, se hotarise ore de-atunci se moră astfel ? Credea ore c’aveam se fiu fericita ? De Nicu mi-e dor de mi se sfâșia inima , pe el nu’l văd înaintea ochilor, pe când pe Margot o am mereu ’nainte, când mor­­ta și luată de apă, când în piciore înain­te-mi, privindu-me­u ochii ei negri și a­­dânci. E oribil și ma’ngrozesce ! ! După trei zlile spun ca s’a găsit pleca­tul de sania aruncat de apă la țârm. Se vede că Margot cu instinctul de mumă trecând prin sală ,a luat și a îrv­e­r pe Nicu. Și mai spun ca Sander a plâns mult la vederea acestui lucru. Mi-e dor de copil și ași dori să’i văd. Bunica mi-a făgăduit să’l aducă îndată ce ea voia fi mai bine și când Sander n’o fi acasă. El vrea să arendeze moșia și să plece în strâinatate. A pus pe Bunica sé mé întrebe de vo­iesc sé’l véd. Am respuns nu. Așa dară, vinovată și aci! Amandouö mé omora cu întrebările. Nadina nu póte înțelege cum n’am sărit cel puțin după copil și cum nu l’am­ scăpat. Când Paul e de față, nu le permite să me chinuiască cu ast­fel de întrebări. Paul nu s’a dus ânca se véda pe San­der, căci nu voes ce se mé lase atât de mult singură. I-am esplicat scriindu-l cu condeiul, pen­tru ce Satfider nu vine sé mé véda și i-am spus ca nu pot să-l véd fără sé-m­i vină rea. Desnădg­dea și durerea lui Paul când m’a vedut erau de nedescris. Ah ! voia fi mai bine pe lumea cea­l­­alta ; de graba tóte acum , sunt un fâlfâi­­tóre văpaița, nu pot deveni foc de vetra ; lumină a familiei. Ori te nasc­ pentru a fi un flacără linișcita, ori pâlpâi ici și colea ș’apoi te stingi singură. Cum dicea Sander în sera când a re­­dui pentru prima dată : «mai bine stea ră­­tâcitore» de când «fălfâitore vâpâită». Și eu cred tot astfel, căci steua rătăci­­tore lumineza cerul, pe când fâlfâitorea vâ­­pâitâ fâlfâie d’asupra smârcurilor și d’asu­­pra mormintelor. Credeam că-mi luminezi calea vieței mele și eu din contră am pricinuit mortea acelora la cari țineam mai mult pe lume. Presa rusescă și ____ german Ecoul discuțiunilor urmate la Pesta în delegațiuni se observă acum în presa panslavistă rusă, care dove­­deșce un înalt grad de întărîtare. Nici Journal de St. Petersbourg n’a putut să nu vorbescă de provocarea nefolositare a opiniunei publice și să nu întrebe dej c­ausa acestei pro­vocări. Moskovskja Viedomosii, No­voie Vremia și alte­­ ziare fin un lim­­bagiu și mai aspru. Dar dacă orga­nul panslaviștilor din Moscva caută să conteste bărbaților de stat din Austro-Ungaria dreptul de a vorbi ast­fel cum au vorbit, pare că este po­trivită observațiunea că cuvintele mai violente, rostite în delegațiuni, sunt nimica pe lângă modul de a scrie al foilor panalaviste și că prin urmare aceste foi ar fi mai puțin îndreptățite de a face recriminațiuni. CESTIUNEA EGIPTEAN/ Morning Post comunică basi gocierilor ce se urmeza între tera și Perta, în privința Egip Cestiunea financiară este prin regulată fiind că în timpul d­­ună finanțele egiptene s’au în­tățit. Armata egipteană se va pune din 16,000 de soldați, e­gipteni. In privința ofițerilor a ajuns încă la uă înțelegere. IV. pașa voiesce ca oficerii toți s Turci, iar Englitera stăruie ca a­joritatea lor să fie Englesî. Cap­țiunile se vor desființa, procese minale­ vor fi de competinta nalelor micste, cari s’au înființa Ismail pașa. Se vor face oasc óte-cari și bări la aceste tribunale în viii europenilor, cari trăiesc în E<­ia ca se nu se­ mai ivea&că e ca cel cu suprimarea­­ țarului phore Egyptien. In ce privesce­r­gerea trupelor englese, Englizer, voiesce să fixeze un termen,­­ da­ numai garanții că ocupațiunea vi­­­ceta îndată ce siguranța și presti­rea Egiptului vor fi garantate; i atunci cnse trebuie să se recun pe deplin supremația morală a gin­erei asupra Egipetului. SCIRI D’ALE PILEI Ni se comunică din Paris cu d-ra Louisa Bataillard, fiica vechiului nostru amic și cu­noscut filo-român d. Paul Bataillard , se casatoresce cu d. John Holmes Blakesley, inginer civil la Badami (Indiile Englese). Urâm fericire tinerilor căsătoriți. * * * Trenul care trebuia sé sosâscâ Luni la LXVI JURNALUL ASTREI Moroschka, 6 ianuarie 1878 Era se văd pe copii, dar sunt două-zeci grade de frig. Iubita «Bunică» a venit singură. Mi-a povestit un basm. Pe urmă a venit doctorul care de mai ’nainte de măritiși mă iubea și care acum, legânându-și capul, se uită la mine ca și cum ar voi să desgrape din inim­a’mi în­grozitorul meu secret. Nadina urăste pe Bunica atât de mult în­cât devine ridicula. Totdeuna ii spune sau îi face câte un mitocănia, pe care, din fericire, Bunica se face cu n’o baga de somn. Sander pleca poimâne. In fie­care dimineța, el trimite un om calare ca se’ntrebe cum am dormit. Nu’nehid ochii de loc, dar nimeni nu scie, caci nu permit nici lui Paul se dor­ma în odaia mea de bolnavă. Nimeni nu mé puzesce. LXVII JURNALUL ASTREI Moroschka, 18 lanuariü, 1878. Am vedut pe copii. Gosti s’a uitat la mine cu ochi mari și sperioși și­ apoi a <Țis: r

Next