Romanulu, iunie 1887 (Anul 31)

1887-06-11

AMD AL XIII-LE Voiesce și vei putea. ANUN CIUEI Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... • .40 bani Cetto „ „ n i) IU ^ 'e* ” Inserțiuni și reelame pagina III și IV linia .2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA PRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusst — 20 BANI ESEMPLARULSAMBATA, 11 1UNIU 1887 Luminézá-te si vei fi. / ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepu­blicate se ard — RED­ACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, STRADA DOMNEI, 2 Fundatore: C. A. ROSETTI Direetore: VINTILA C. A. ROSETTI BUCURESCI, 10 CIREȘAR Ministerul de interne a adresat uă circulară prefecților de județe, pe care Monitorul Oficial o publică în ca­zul ce primim astăzi. . Circulara e privitóre la strîngerea «datelor celor mai positive» asupra­­ stărei recoltelor în județele regatului.­­ Aceste date positive, ordonă mi­nisterul, se vor comunica adminis­­trațiunei centrale din 15 în 15­­ file și vor cuprinde, pe lângă indicațiuni generale, și note statistice în cifre, câte se vor pute dobândi ; ele vor in­dica starea recoltei pentru fie­care gen de cultură și pentru fie­care comună din județ. Când case, spune circulara mini­sterială, lucrarea ar presinta une­ori prea mari dificultăți sau când situați­­unea ar fi bună pretutindeni, se vor­­ pute trimite date cu indicațiuni ge­nerale. Circulara e pornită din intențiuni escelente; recunoscem acesta, cum am recunoscut tot­deuna escelența inten­­țiunilor cari au predomnit la con­­fecțiunea unor asemenea circulări, menite a împodobi—și atâta tot­­— paginele Monitorului Oficial. De la intențiune énse puné la e­­fectul real distanța, în țara nóstrá și cu administrațiunea sub care ne fe­ricim, e atât de mare în­cât nu seim să flă multe cazuri în care in­­tențiunea vedită într’uă circulară să fi percurs acesta distanță și să fi produs efectul real. E deosebire, e uă deosebire des­părțită printr’un abis între a cere date positive asupra recoltelor și a le primi de la d-nii prefecți, cărora circulara cu n­nul 7757 din 28 Main le este adresată. Și afirmarea nostră e cu atât mai adevărată și cu atât mai curănd se va adeveri cu cât ministerul, prin­­tr’o­ recunoscere deseverșită a ad­­ministrațiunilor prefectorale, lasă a­­cestor administrațiuni latitudinea de a trimite date cu indicațiuni generale, dacă lucrarea ar presinta pre mari dificultăți. Prefecturile se vor grăbi, într’un înduioșătore unanimitate, a spune că lucrările presintă pre mari dificul­­cultăți, și prin urmare vor trimite tote indicațiunile cât se pote de ge­nerale,—atât de generale în­cât mi­nisterul se va feri forte de­ a le pu­blica în Monitorul oficial. Suntem și vom mai fi încă con­damnați la sistema mesurilor pe ju­mătate, mai păgubitore adesea de­cât lipsa completă de ori­ce măsură. FOIȚA ROMANULUI 11 IUNIU 33 Diarele nemțesci din Viena, fia­rele unguresci din Pesta și alte o­­rașe ale Ungariei, și chiar aliarele francese din Paris, (cum bunieră Le National, care a publicat glifele trecute dă corespondință din Bucu­­resci) se ocupă tote de argumentul ce s’a făcut între Austro-Ungaria și R­o­mânia, cu privire la cestiunea sudi­­ților a căror posițiune se va schim­ba de la 1 ianuarie 1888. însărcinatul de afaceri al Austro- Ungariei, d. de Heidler-Egeregg a pu­blicat un aviz adresat acestor sudiți austro-ungari, din care, ca și con­frații noștri d, estragem pasagiul ur­mător : «Sudiții austro-ungari nu vor mai «putea, de la 1 ianuarie 1868, să «mai facă apel la protecțiunea aus­­­tro-ungară, ci va fi supuși sub tote «raporturile legilor statului român, «dăcă, de acum până la epoca mai «sus indicată, nu vor câștiga drep­­­turile de cetățeni austro-ungari». Presa străină discută acest aran­­gjament în tóte felurile și’n tóte chi­purile. Să spun lucruri unele mai ciudate de­cât altele. Crede guvernul român că opiniu­­nea publică română va fi deplin lu­minată nu­mai cu cele ce scriu qlia­­rele străine ? Nu cred diarele oficiose și’n spe­cie diplomatica Etoile Roumaine că acesta cestiune ar merita să fie stu­diată cu amănuntele oficiale de cari oficioșii dispun în voiă ? --------- — 111 mi -------­Z­iarul L'Indépendance Belge, care se bucură în sferele nostre guvernamentale de uă trecere forte mare, scrie în numă­rul său de la 7 iunie 1887 sub rubrica Austro- Ungaria cu titlul «Violențe electo­rale în Ungaria» urmâtorele : «Lupta electorală care s’a încins în Un­­­garia a pricinuit chiar de acum acte de «violență în mai multe puncte ale regatu­­­lui. In comitatul de Galats, revolverile, «bastonele cu șișuri au început a se jace «în întrunirile electorale. Oposițiunea, ve­­«zând că partizanii guvernului sunt în «majoritate, a recurs la argumentele sim­­«țifore. S’a omorît un alegător, armata a «venit pe câmpul de luptă și numai astfel «s’a pus capăt luptei». Alegerea de la Galați, din regatul Ro­mâniei, e trecută ca întrunire electorală în Ungaria. Lucrul ni se pare cu atât mai ciudat cu cât, dacă nu ne încetăm, coresponden­tul­­iarului L'Indépendance Belge din Bu­­curesci ocupă u­ posițiune quasi-oficială aci în România, și prin urmare, mai mult ca ori­ce corespondent, ar fi putut fi pus în posițiune să lumineze gazeta­rea asu­pra naivităților geografice ce comite cu comitatul de Galati. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Viena, 9 Iunie­. In cercurile bine informate se asigură că d. de Kalnoky n’a luat pene acum nici uă hotărâre în ceea ce priveșce călătoria sea de vară. Este vorba că putința unei amâ­nări a acestei călătorii stă în legături cu întrevederi importante. Belgrad, 9 Iunia. Se consideră aici eventualitatea unui mi­nister­­istici ca forte probabila. Landerbank din Viena și Handels Ge­sellschaft din Berlin pregatesce mari ope­rațiuni financiare cu scop de a acoperi deficitul sârbesc. Propunerile cu privire la aceste operațiuni vor fi supuse Skupcinei în cursul lunei lui August. Viena, 9 Iunie­. Aliz Nizami pașa, adjutantul general, a făcut uă visită d-lui de Kalnoky. Afară de călătoria s­a la Londra cu scop de a duce Reginei Engh­terei, cu ocasiunea jubileului său, felicitările Sultanului, generalul mai este însărcinat de a sonda cabinetele din Viena și din Berlin privitor la cestiunea e­­gipteana. In cercurile diplomatice se aș­­teptă că Sultanul să întârzie cu ratificarea convențiunei între Englitera și Turcia de­ore­ce cabinetele din Viena și Berlin a­­ratâ în timpul de față cea mai mare con­­descendință dorințelor Rusiei cu privire la cestiunea bulgară. Paris, 9 Isnifi. D. John Lemaine publică în gh­arul Le Matin un articol în care Z­ce că partida de șah care se jocă actualmente între di­plomația Papală și diplomația italiană, va ține mult timp. Francia va avea timp să trăiască. Paris, 9 Iunia. Remășițele d-nei Thiers au fost estu­­mate și transportate în monumentul ridi­cat vechiului președinte al Republicei, la Pére-la- Chaise, Viena, 9 Iunifi (cal. ind. Iscalirea tratatului privitor la împrumu­tul bulgar a fost din nou animată. Se dă ca cuvânt al acestei amânări, plecarea ne­așteptată a directorului de la Sanderbank la Paris. Petersburg, 9 Iunifi (cal. ind.) Ministrul de resbel a publicat un tablou al forțelor armatei cazacilor. Cifra totală se urcă la 165.300 omeni, comandați de 3744 oficieri. Marea majoritate a trupelor aparține cavaleriei. Artileria cazacilor nu­mără 236 piese de campanie. Carlsruhe, 9 Iuniei (cal. ind.) Dieta badesă, care se va întruni peste câte­va­­ zile, va fi sesizată îndată de un proect de lege privitor la cumpărarea căi­lor ferate strategice construite în marele ducat de Baden de către guvernul impe­riului. Guvernul imperiului a stăruit, asupra ur­genței și însemnăt­atei acestor proecte. Belgrad, 9 Iunia Cabinetul Garașanin și-a dat demisiunea, în urma neînțelegerilor ivite între miniștri. Regele Milan a conferit astăzi cu mai mulți bărbați politici. Agenția liberst. DESTĂINUIRILE GENERALULUI LE FLO La desmințirea ce s’a dat în presa ger­mană, în privința misiunei d-lui de Rado­­vitz la curtea din Petersburg în anul 1875 generalul Le Fio răspunde printr-o­ scrisóre publicată în Figaro, din care reproducem următorele : Aceia ce am afirmat despre misiu­nea d-lui Radovitz, erea pe vremea aceea notorie în Petersburg și am fost asigurat în modul cel mai for­mal de către două persoane, cari erau cu totul în posițiune de a fi ini­țiați în tote secretele cancelariei ru­seșc!, ast­fel că eu am trebuit să fac imediat raport ducelui Decazes. Acestă depeșă trebuie să se afle în arh­ivele ministerului nostru de ex­­terne sub rubrica «divisiunea politi­că Nr. 20, data 21 Aprile 1875. De­peșa póte fi văzută acolo și mie mi se va lăsa onorea d’a crede că ea n’a putut fi mai mult de­cât astăzii fructul fantasiei mele. Cestiunea proprietarilor stră­­*­nici in Rusia de vest, fiarele ruseșci arată mulțumirea lor pentru ucazul prin care Țarul a pus pe străini în neputință de a mai dobândi proprietăți în părțile apusene ale Rusiei. Petersburg sJcaja Gazeta (zice că în istoria rusesca acel ucaz va fi privit ca uă liberare de jugul apusului și mai cu sema de jugul german, care apasă de două secole, din timpul gloriosului Petru cel Mare, asupra poporului rusesc. De atunci, continuă numitul­­ z­ar, streinii au pus mâna pe funcțiunile cele mai înalte ; după aceia au a­­ajuns administratori de moșii și pe­dagogi ; mai apoi le-a plăcut comer­­cial și industria nostra și în fine se îndrăgiră așa de mult de­­ era ru­­sesca, în­cât o ocupară, fără nici uă sfială, în mod pacinic, și deve­­niră proprietari peste teritorii în­tinse din Rusia sau luară moșii în arendă pentru multă vreme. Ast­fel germanii, încet-încet, au ocupat tot teritoriul nostru de la apus. If Acum onsé li s’a glas; Monds off! Legea de la 14 (26) Marte a pus capăt unei nici anecsări a terito­riului rusesc de către străini, și mai cu semn de către Germani, cari sin­guri au arătat mai multă solidicitu­­dine pentru cultura rusescă. Impor­tanța acestei legi este atât de mare, în­cât cu ea nu se póte compara de­cât scuturarea jugului mongol. In special salută cu bucurie noua lege cele 22 de guvernamente, pe cari pacinicii cuceritori teutoni au început a le preface în provincii ca Alsacia și Lorena. AFACEREA CRETEI Din Constantinopole se anunță că a sosit acolo un deputațiune din partea creștinilor din Creta, spre a se plânge la Sultan și a cere ca două treimi din veniturile insulei și tote dările indirecte să intre în bu­getul Cretei și ca perceperea dărilor să se facă de către autoritățile insu­lei. Porta să fie datore de a sancționa în termen de trei luni tote hotărâ­rile Adunărei naționale din Creta. Poporațiunea creștină să nu fie re­­presintată în Adunarea națională nu­mai prin majoritate absolută ci prin două treimi și darea funcțiunilor se corespundă proporțiunei dintre po­porațiunea creștină și mahometană, iar funcționarii să fie aleși de către adunarea națională. SCIRI D’ALE PILEI D. prim ministru a sosit ieri în capitală și a presidat un consiliu de miniștrii. * ❖­­ * * D. Cautouly, împreună cu familia, a pă­răsit capitala. * * * Juriul universitar pentru judecarea d-lor Mârzescu și Țoni nu s’a putut ieri con­stitui din causă că a lipsit d. dr. Calen­ders * * * Ministerul de resbel a hotărît să înfiin­țeze o­ scală specială de telegrafie mili­tară. ♦ * * Posițiunea prefectului de Dorohoi­ pare a fi sdruncinată. * * * D. general Pencovici a inspectat alaltă­­eri garnizonele din Buzău și Bârlad și a rămas, după cum se spune, forte mulțumit. * * * La monastirea Pasărea s’au potolit lu­crurile. S’a ales o nouă staniță. * * * D. V. A. Ureche s’a reîntors de la Pa­ris, unde a stabilit împreună cu mai mulți distinși pictori francesi proiectul pentru statua cronicarului Miron Costin. Primăria capitalei a acordat antreprisei pentru distribuirea apei în capitală un nou termen de 9 luni pentru terminarea lu­crărilor. * * * Se afirmă că d. ministru al agriculturei ind­ustriei etc., a însărcinat pe unul din­tre șefii de divisiune ca să facă să an­cheta la școla de arte și meserii. * * * D. Sturdza, ministrul instrucțiunei pu­blice, și d. Haret, secretarul ministerului, s’au reîntors din escursiunea ce au făcut pe munții de la Sinaia până la Câmpu­ Lung. * * * Em.­sea mitropolitul primat s’a dus să facă uă inspecțiune la mănăstirea Ți­­gănesci. * * D nii profesori Bogdea și Meissner s’au întors din misiunile didactice cu cari au fost însărcinați. * * 4c S’a deschis pe soma d-lui ministru de interne un credit de lei 1.000, pentru în­tâmpinarea cheltuelilor necesare cu trimi­terea la Paris, în căutarea d-lui Pasteur, a locuiitorului George Andrei, din comuna Scurta, județul Putna, care a fost mușcat de un lup turbat. * * * Se cfice că doctorul Secet, capul servi­ciului sanitar din Bulgaria, care a venit să studieze organisarea și reglementele aces­tui serviciu de la noi, ar fi propus medi­cilor, cari ar dori să se stabilască în Bul­garia, funcțiuni bine remunerate. * * * D. C. Dumitrescu, noul membru în con­siliul permanent de pe lângă ministerul in­­strucțiunei publice, a intrat în exercițiul funcțiunei sale. * * * Curtea cu jurați din capitală se va com­pile în prima sesiune din iunie, de d. St. Iorgulescu, președinte și d-nul Ghica și Obedenaru ca judecători asesori. * * * Citim în Vocea Covurluiului . Comisarii umblă pe strade, colpor­tând proteste contra alegerii colegiului I. Spre a obținea semnături, spun ómenilor că e uă cerere pentru ușurarea dărilor. Acesta ne o atestă mai mulți orășeni. Ori­ce comentar credem de prisos. CESTIUNEA FILOCLEREI D. ministru al agriculturei, industriei co­­merciului și domenielor, a adresat către d-nii prefecți de județe urmatirea circu­lară : Domnule prefect Din circulari anteriore cunosceți exis­­tența focarului filoeferei din județul Pra­hova. Cu tote măsurile de combatere și și prevenire întreprinse cu mari sacrificii de guvern și particulari, pustiitarea insectă a făcut progrese uimitore invadând în de­curs de aprape 3 ani, de când s’a putut Yegof Nebunul Erckmann-Chatrian XX. — Suntem scăpate, murmură Caterina. Și se puseră amândouă pe plâns. — Tu, ai fost curagiosă, dicea fermiera, asta e frumos, asta e bine. Jean-Claude, Gaspard și cu mine, putem fi mândri de tine ! Luiza era mișcată d’uă emoțiune atât de adâncă că tremura din cap pene la pi­­ciore. Că dată primejdia trecută, firea ei cea dulce își luă locul, nu putea să înțe­­legă curagiul ei de adineori. Peste un minu, trenindu-și puțin în fire, se găteau să iasă la drum, când vor fura pe cinci sau șase partizani cari veneau să le întâlnéscá. — Ah !­ori cât ai plânge, Luizo, <fise Lorquin, tot ești un dragon, un drac cu­rat. Acum faci pe plăpânda; dar te-am ve­r­­ jut cu toți la lucru. Și, apropo, unde-mi sunt pistolele ? In vremea asta, cineva da într’uă parte bulăriele, și marele Marc Dives, cu sabia spânzurată de pumnul mânei, apăra stri­gând : — He! mamă Caterina, éca sguduituri. Mii de tunete ! ce noroc ați avut să mé brodesc aici. Ve prăpădea, ticăloșii ăia! — Da, di-se bătrâna fermieră vîrându-și perul cărunt sub bonet, am avut mare noroc. — O cred și eu că ați avut noroc mare! Nu e nici­­ zece minute, sosesc cu furgonul meu la tata Cuny. «Nu te duce la Donon. Imi zice el, de un ceas cerul e roșiu în­­tr’acolo... de­sigur că se bat acolo sus — Crezi ?—Pre legea mea, da.—Atunci să se ducă Joson se vede ca ce este, éi noi, în așteptare, să golim un pahar. Bun ! abia eșise Joson și aud oă mulțime de strigăte: Ce e asta, Cuny?—Sciu și eu.» Deschidem ușa și vedem încăerarea. He! Zise marele contrabandist, nu suntem noi de ceva cami slab mult la gânduri, săr pe Fox al meu, și înainte. Ce noroc! — Ah ! Zise Caterina, daca am fi siguri că treburile nostre merg tot așa de bine la Donon, am putea să ne bucurăm. — Da, da, mi-a povestit asta Frantz,­e dracu amestecat la mijloc ; trebue să fie câte uă scrântitură, respinse Marc. In sfâr­șit... în sfârșit,... stăm aci, cu piciorele în zăpadă. Să nădăjduim că Pierette n’esé și lase camarazii se fie sdrobiți, și aideți să ne golim paharele, încă pe jumătate pline. Sosiră patru alți contrabandiști, zicând că ticălosul de Yegef ar putea să se în­­torcă cu uă grămadă de tâlhari de soiul lui­— Așa e, răspinse Dives. O să ne în­­torcem la Falkenstein, de­ore­ce e ordi­nul lui Jean-Claude, dar nu putem lua cu noi furgonul, căci ne-ar împedica să taiem drumul, și, peste un ceas, toți tâlharii ăș­tia ne-ar cădea în spinare. Ai se mergem la Cuny, Caterina și Luiza n’o se se su­pere să bea uă înghițitură, nici cei­l-alți; asta le-ar pune inima la loc. Hi, Bruno! Luă calul de­­ căpăstru. Se așezară în sanie doui omeni răniți. Alți două fiind u­­ciși, cu șapte sau opt cazaci întinși pe ză­padă, fură părăsiți. Se îndreptară spre ca­sa bătrânului pădurar. Frantz se mângâia de a nu se fi găsit la Donon. Omorâse doui cazaci, și la vederea cârciumei se înve­seli. Dinaintea ușei ,staționa furgonul cu cartușe. Cuny eși strigând: — Fiți bine venite, mamă Lefevre. Ce nopte pentru femei! Stați jos. Ce se pe­trece acolo sus ? Pe când se goleau sticlele în grabă, a trebuit, să se mai deslușască u o­dată totul. Bietul bătrân, îm­brăcat într-un bluză și un pantalon verde, cu chipul sbârcit, ple­șuv, asculta cu ochii sgârți, împreunând mânele și strigând : —■ Domne ! Dumnezeule ! în ce vre­muri trăim ! Nu mai poți umbla pe dru­murile cele mari fără să nu-ți fie frică să fii atacat. E mai reu de­cât în vechile is­torii ale Suedezilor. Și clătina capul. — Aide, Zise Dives, suntem grăbiți ; Ia drum ! la drum ! Eșind totă lumea din cârciumă, contra­bandiștii conduseră furgonul, în care se găsea vr’uă câte­va mii de cartușe și două butoiașe de­­ rachiu, la trei sute pași de acolo, în mijlocul vâel, apoi scoseră caii. — Mergeți înainte! strigă Marc; în câteva minute vé ajungem. —• Dar ce vrei să faci cu căruța aia ? Zicea Frantz. De­ore­ce n’avem vreme s’o ducem la Falkenstein, ar fi mai bine s’o lăsăm sub șopronul lui Cuny de­cât s’o părăsim în mijlocul drumului. — Da, ca să faci se spânzure pe bietul betrén, când o veni Cazacii, căci vor fi aci mai înainte de un ceas. N’avea grije, am ideia mea. Frantz ajunse sania care se depărta. In curând trecură hherestreul Marchizului și o luară la drepta, ca sé merga la ferma din Bois-de-Chânes, al cărei coș înalt se des­coperea pe platou, la trei sferturi de leghe. Cum erau pe la jumătatea cos­tei, Marc Dives și omenii lui sosiră strigând : — Opriți-ve puțin. Priviți colo ! — Și întorcând cu toții ochii spre fun­dul strîmtorei, vâZură Cazacii dând tur­­cele căruței, în număr de două sau trei sute. — Sosesc, să fugim ! strigă Luiza. — Așteptați puțin. zise contrabandistul, n’avem de ce se ne fie tema. Vorbea încă, când oă flacără imensă își întinse ambele aripi purpurii de la un munte la altul, luminând pădurile, stâncile, casa cea mică de pădure, la uă mie cinci sute metri de­desubt; apoi urmă să de­­zu­are atât de puternică că se cutremură pământul. Și cum toți asistenții uimiți se priveau unii pe alții, muți de spaimă, rîsetele lui Marc se amestecară cu urletele din ure­chile lor. — Ha ! ha ! ha ! eram sigur că ticăloșii o să se oprescă împrejurul furgonului. Zise el, ca sa-mi bea rachiul, și că fitilul o să aibe vreme să ajungă la iarba de pușcă! Credeți ore ce o să ne urmărască? Brațele și piciorele lor stau atârnate acum de crăcile brazilor!... Aide, hi!... Să dea Dumnezeu să li se întâmple tot așa tutor celor cari au trecut Rhinul!... Escorta íntrega, partizanii, doctorul, totâ lumea devenise tăcută. Atâtea emoții gro­zave inspira fie­căruia gândiri fără sfâr­șit, ast­fel cum viața ordinară n’are nici uă dată. Și fie­care își zicea: «Ce sunt omenii, spre a se distruge ast­fel, a se necăji, sfâșia, ruina? Ce și-am făcut case se urască? Și care e spiritul, sufletul fio­­ros care îl ațâță, de nu e însuși diavolul? Singur Dives și cu omenii lui nu se mișcau de lucrurile astea, și galopând, rî­­zând și aplaudându-se : — Eu, striga marele contrabandist, n’am văzut nici uă dată un asemenea farsă... Ha! ha! ha! o se rîd și peste­uă mie de ani. Apoi devenea posomorât și striga : — Ori­cum, tote astea trebuie să [ne vie de la Yegef. Trebuie să fii orb ca să nu recunoști că el a condus pe Germani la Blutfeld. Mi-ar fi necaz să fi fost atins de vre-o sburătură din căruța mea, îl re­zerv ceva mai bun de­cât asta. Tot ce doresc e să fie sănătos penă ce ne vom întâlni undeva, la un colț de pădure. Fie într’un an, Zece, două­zeci, ori când, nu­mai să se întâmple lucrul ! Cu cât voi fi așteptat mai mult, cu atât pofta îmi va fi mai deschisă: bucățile cele bune se mă­nâncă reci, cum e capul de mistreț, cu vin alb. O spunea asta cu oare­care blândețe, dar cei cari îl cunoșteau ghiceau că Ye­gof era în mare pericol. După un jumătate de ces tota lumea sosea pe platoul fermei din Bois-de-Chenes. XXI Jerôme din Saint-Quirin își făcuse re­tragerea spre fermă. De la miezul nopței ocupa platoul. — Cine e acolo­­ strigară caraulele la apropierea escortei. — Noi suntem, cel din satul Charmes, răspinse Marc Dives cu glasu­l tunător. Cine­va veni să-l recunoscă, apoi tre­cură. Ferma era tăcută; un caraulă, cu pușca la umăr, se plimba pe dinaintea magaziei

Next