Romanulu, iunie 1887 (Anul 31)

1887-06-25

ANUL AL XXXI-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIDRI Linia de 30 litere, petit pagina IV .... Detto „ H ii n ÜI............ Inserțiuni și reclame pagina 111 și IV linia A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea fiiarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-une, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusst — 2 lei 2 .. 20 BAN­I ESEM­PLARUL RED­ACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, STRADA DOMNEI, 2 Fundatore: C. A. ROSETTÎ Direetore: VINTILA C. A. ROSKTTI Tefli abonații noștri trebuie se pri­­mescă fiiarul prn distribuitorii noș­tri între orele 7 și 9 sera. Numai cei cari locuesc la Șoseaua Colentina, Șoseaua Kiselef, fabrica de chibrituri, Cimitirul Belu, Gările, Abatoriul, spre bariera Moșilor­­ spre bariera Rahovei, vor primi 7ia­și­rul prin poștă, a doua fii diminuță. Rugăm pe cei cari n’ar primi în acest mod firarul să adreseze plân­gerea lor direct către d. Vintilă C. A. Rosetti. BUCURESCI, 24 CIREȘAR Pe cât se vede, vecinii noștri­ Austro-Ungari ’și fac uă greșită în­chipuire de țara nostră și au­nă ciudată ideiă de mersul lucrurilor. In cestiunile politice, ca și î n cele economice, organele de publicitate dau curs liber tutor informațiunilor­­ și vederilor celor mai fantastice, în­­cercându-se pe întrecute se denatu­reze tot pene chiar și ceia ce în fi­rea lucrurilor este. Dacă acest procedeu îl întrebuin­­țază în contră­ ne c­a tactică politică, le putem spune că greșită le este calea și cu totul nesigură le va fi isbânda, daci la vr’uă isbândă se așteptă din lupta întreprinsă în con­tra intereselor nóstre. Ne obicînuisem se vedem multe și de tote în foile din Viena și Pes­ta în ceia ce privesce starea lucru­rilor la noi; dar mărturisim că nu credeam că ne era dat să consta­tăm, pe lânga tot felul de m­esacH- și estm neîl de lapte xîtrT nici chiar că au esistat. Uă deplină și temeinică dovadă de ceia ce cricem ne o dete acum în urmă Neue Freie Presse. E că, în adevăr , ce citim într’uă corespondință din Bucuresci a foiei vieneze, de la 21 Iunie, cu privire la starea nostră economică și la tre­buința neapărată pe care o simte teza pentru încheierea unei Conven­­țiuni comerciale cu Austro-Ungaria : «In zilele din urmă s’au întrunit conducătorii oposițiunei și au hotă­­rît să nu mai întreprindă nimic con­tra încheierei Convențiunei comer­ciale cu Austro-Ungaria, ba din po­trivă să intervină cu energie pentru grabnica încheiere a Convențiunei, pentru ca să pună capăt miseriei S finai la vale : /• «In urma încetare! desăvârșite a exportului și, ținând, sema de f­rumo­sa perspectivă în ce privesce recolta orzu­lui și porubului, prețurile au scăzut așa de tare, în­cât producătorii a­­lerga desperați în tote părțile și’și pun tote silințele, pentru a forța cercurile competente ca să încheie Convențiunea comercială cu Austria. Ei pun în vedere că, în acest caz, exportul ar putea reîncepe și că, în special, exportul de vite, de orz și de porumb ar fi de forte mare fo­los, pe când acum aceste articole, cu tote că prețurile sunt de batjo­cură, totuși nu se pot vinde. Tóte acestea se publică oă fotă seriosă și care trece ca bine infor­mată de ceia ce se petrece aiurea. Ar fi trebuit pote ca să nu ne fi dat ostenela nici chiar de a mai menționa ceia ce fa­ce corespondință fantesistă a fotei vienese , dar pentru că ea este făcută cu roua intențiune d’a duce publicul în erore, nevoiți sun­tem să n’o lăsăm să tracă fără obser­­vațiunile nostre și fără să dăm des­­mințirea ce se cuvine neadevărului. O facem acesta cu atât mai mult, cu cât credem că aceste observațiuni pot folosi chiar vecinilor noștri, cari pare că sunt puțin cunoscători de ceia ce se petrece la noi și că cu înlesnire dau ascultare la tot ce li se spune de țara nostră­ Să cercetăm deci faptele pe cari le e spune corespondință din Neuer Freie fresse, și mai întâitt ceia co ducătorilor oposițiunei și la hotărî­­rea lor de a nu mai întreprinde ni­mic în contra încheierei Convențiu­nei comerciale cu Austro-Ungaria și de a interveni cu energie pentru grab­nica incheiere a Convențiunei, pen­tru a se pune capăt miseriei terei. Nimic, absolut nimic adevărat din tote acestea. Nu numai conducătorii oposițiu­nei, ci țara întrăgă este în contra încheierei unei Convențiuni comer­ciale cu Austro-Ungaria pe basele ce ni se propune, și nimeni nu s’a gândit și nu se gândește ca să în­cheiă vr’aă dată uă convențiune care să nu fie basată p­e principiul de deplină reciprocitate și să nu a­­sigure interesele nóstre. E că ceia ce este bine să scie ve­cinii noștri f­­acă ceia ce trebue să aibă în vedere, daci cu adevărat voesc să restabilască cu noul rapor­turi comerciale și să întărescă legă­turile de bună vecinătate. In ceia ce privește infzma in care se află țara nóstra, din causa res­­belului vom fi cu Austro-Ungaria, pu­tem asigura pe vecinii noștri că ea n’a existat și nu există de­cât numai în mintea și cugetul celora cari își fac uă mulțumire din a de­natura faptele și cred că ’și servesc țara inducând publicul in erere. «Că producătorii — cum fa­ce co­­respondintele fetei vieneze—alergă disperați în tote părțile și ’și pun tote silințele pentru a forța cercu­rile competente ca să încheiă con­vențiunea comercială cu Austro-Un­garia», — acesta nu s’a văr­ut și nici nu se va vedea în România, și dovadă de c­eia­ ce fa­cem este ân­­suși faptul că producătorii și cul­tivatorii noștri agricoli nu numai că ’și vând productele lor, dar stăruesc încă ca­re nu se încheie uă con­­vențiune comercială cu Austria care se jicnască întru­cât­va interesele e­­conomice ale țărei. Dar, în fine, întrebăm și afii : Cine a perdut mai mult și cine perde în realitate de pe urma res­­belului vamal, declarat de Austro- Ungaria ? Negreșit că ambele părți în luptă au să sufere consecințele lui, dar perderea cea mai netăgăduită și mai mult simțită va fi pentru Austro­­, căci, de­ că uă Convențiun­e comercială nu se va încheia, se va închide mărfurilor și fabricatelor ei unul din debușeurile cele mai prin­cipale. Incheiăm deci, cu ceia ce am mai spus și altă dată vecinilor noștri, că concurența ce li se face aiurea și măsurile protecționiste ce se iau pre­tutindeni, nu sunt tocmai de natură a nu’i îngriji de starea lucrurilor și a’I lăsa nepăsători pentru interesele lor, cari, ori ce s’ar fa­ce, vor avea să întâmpine cel puțin tot atâtea neajunsuri, câte întâmpină și intere­sele și industria celor­l­alte țări, față cu crisa economică generală ce dom­­nesce a fii și căreia pare că cu greu i se pute pune capăt, cu tóte sfor­țările ce se fac în a­castă privință și cu tată lupta întreprinsă pe acest tărâm. Bine ar face vecinii noștri să cu­gete la tote acestea, daci cu adevă­rat voiesc d’a ajunge la putința să încheiă o­ Convențiune comercială cu noi. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Viena 24 Ianu­l Rege e Milan va sosi aci Sâmbăta după amintri, trecând prin Pesta. Maiestatea Sea va mergie apoi la Gleichenberg pentru a-și face cură. Berlin, 24 Iunie împăratul a apărut, de mai multe ori la ferestra istorică a palatului și a fost acla­mat cu entusiasm de mulțime. Călătoria M. S la Ems este hotărîtă pentru 2 iulie. Berlin, 24 Iunie. Gazeta de Voss dice că proclamarea principelui Regent Luitpold ca Rege al Bavariei este utilă și necesară. Atena, 24 Iunie. D. Dragomiris a fost numit ministrul Greciei pe lângă curtea din Viena și d. Vlachos ministru pe lângă curtea din Berlin, Budapesta, 24 Iunia Numerose escese s’au făcut timpul ale­gerilor în Croația. Lisabona, 24 Iunia La cea din urmă cursă de tauri, arena s’a dărâmat. S'au scos deja până acum fiece cadavre și numeroși răniți. Viena, 24 Iunia Scriea despre apropiata sosire, în ora­șul nostru, a regelui Milan, este conside­rată aci ca un simptom de dorință a re­gelui de a menține vechea amiciție între Serbia­ și Austria. Petersburg, 24 iunie. Le «L&urtidl de St. Petersbourg desminte scirea fra­cf. de Nelidoff, ambasadorul Ru­siei la Constantinopole ar fi supus forței uă notă amenințătore în privi­ța ratifică­rii convențiunei egiptene între Turcia și Engh­teza. Belgrad. 24 Iunie Regele Milan va pleca Sâmbătă la Viena și va fi însoțit de com­itele Hengel Müller ministru plenipotențiar al Austriei la Bel­grad. O­ mare importanță politică se atribuie acestei călătorii. Agenția liberă. FRANCEZII CONDAMNAȚI IN LIPSCA Cu privire la sentința dată de tribuna­lul imperial german din Lipsca în proce­sul de înaltă trădare, c că ce scrie Le Temps . In tată Europa, chiar și în Ger­mania, procesul ce s’a judecat la Lipsca, nu va putea fi caracterisat de­cât într’un singur chip. Este un proces de tendință. Dacă legea pe­nală germană a avut în vedere sen­ SAMBATA, 25 IUNIU 1887 . Lumineta­te și vei fi.­­ ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sene Inni 24 lei; trei Iuni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. H. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — iimentele interne, durerile și speran­țele, protestele consciinței și ale i­­nimei, și urmăresce aceste senti­mente, atunci de­sigur Alsacienii și Lorenii aduși înaintea tribunalului din Lipsca sunt vinovați. Ori­cine înse trebue să admită că ei nu sunt singuri, că imensa majo­­ritate a locuitorilor din provinciile aneosate este vinovată de aceeași crimă și supusă la aceeași pedepsă. Iar daci, din potrivă, legea germană n’are în vedere de­cât acte și în­cercări, nu este mai puțin adevărat că instrucțiunea urmată de 4 luni față cu acusații n’a dat la lumină nimic positiv și că a trebuit, pentru ca totuși să se compună un dosar, să se culegă cele mai neașteptate a­­cusațiuni. Acest mare proces, de la care se aștepta cineva la descoperiri sdrobi­­toare, a rămas așa­dar de batjocu­ră. In zadar s’a vîrît în această a­­facere politică, în tote formele justi­ției ordinare, căci numai politica a dat nastere persecuțiunilor și nu­mai ea a dictat pedepsele ce au ur­mat. Scopul a fost de a pedepsi în persoanele celor patru fii ai țărei întrega Alsacia pentru votul din Fe­­bruarie trecut. Crima Alsacienilor este că nu iubesc pe Germania și nu pot să uite patria lor de uădinioară. Z­iarul francez termină apoi în fața procedeurilor germane cu următorele cuvinte: Francia n’are de ce să se plângă, de­ore­ce nimic n’ar fi putut să în­rădăcineze mai bine în aceste pro­vincii aducerea aminte de Francia. Dă’ este evident că Germania face ca modul acesta să treabă care o amăgesce și care fatalmente trebuie să se întorcă contra Germaniei. Ar fi nu numai oă afacere de onore, ci și în interesul Germaniei d’a arăta clemență și generositate. Unde Ger­mania constată vinovați și acasă, opiniunea publică din Europa nu va vedea de­cât victime. D’ALE BULGARIEI După mi­alul din Rusciuk. Rereti August, ministrul justiției din Bul­­garia d. Stoiloff a adresat pe la în­ceputul lui Iunia, din Viena, urmă­­tarea scrisore d-lui Nacovici, minis­tru de externe al Bulgariei: Scu­­­pul meu coleg. M’am adresat tele­grafie către principele Alecsandru la Kis­­singen. Tóte rugăciunile mele ca să se în­­torcă în Bulgaria n’au aflat nici un răsu­net la densul. Nu m’ași fi așteptat la a­­cesta din parte’t. Aiii am vorbit cu corni­țele Kalnoky. Povața acestuia continuă a fi de a face tot posibilul ca să ajungem la uă împăcare cu Rusia. Și eu am ajuns la convingerea, că fără consimțimentul Ru­siei nu vom putea ajunge la nici uă is­pravă. Aci (în Viena) sunt cu desăvârșire nehotărîți și se tem de un resbel. Bate un vânt tare de la Nord. Spune lui Za­­haria Stoianov, să nu mai înjure așa de tare în Loubuda, ci se aștepte să vadă ce direcțiune vor lua lucrurile. In curând mai multe. Zaharia­ Stoianov, după cum a­­firmă Pester Lloyd în urma acestor sfaturi, ar fi și scoborât tonul fața cu Rusia și acum de curând ar fi declarat că nu mai rămâne de­cât de a lăsa la­ră parte pe neuitatul principe. CONVENȚIUNEA TURCO-ENGLESA Corespondinței Politice i se comu­nică din Londra că acolo se aș­­teptă imediata ratificarea conven­țiunei turco-englese privitóre la E­­gipt. Cabinetul engles, în principiu, s’a declarat gata d’a încheia un act adițional care să țină sămă de ne­dumeririle ce s’au manifestat. Și la Constantinopole se așteptă d’aseme­­nea imediata ratificare a conven­țiunei turco-englese. Se pare că Porta s’a hotărît la acesta mai mult în credință că supunerea conven­țiunei în discuțiunea marilor puteri va da ocasiune d’a se face pre­cari modificări și adause. ÎNTRUNIREA presei A sâră, la 8 și jumătate ore, re­­presentanții presei din capitală s'au întrunit în bi­rourile redacțiunei Cu­rierului Financiar și au încheiat ur­mătorul proces-verbal : PROCES-VERBAL ■ fAfii, 11 lu­ 1« la 8 și jumătate pre­săra, sub­semnații represintanți ai presei din capitală ne-am întru­nit, în virtutea procesului-verbal de la 8 (20) Iunie 1887, la redacția ziiarului Curierul Financiar. La acestă întrunire au fost con­vocați toți membrii în viață ai co­mitetului general al presei, membrii comisiunei financiare și delegațiunea comitetului general al presei pentru administrarea fondului adunat. In urma discuțiunilor urmate și la cari au luat parte d-nii Dianu, Skupiewski și D. A. Laurianu, adu­narea a luat următoarea hotărîre cu unanimitatea de voturi: «Sub­semnațiî represintanții pre­sei din capitală întrunindu-ne astă sară, la 8 și jumătate ore în bi­­rourile redacțiunei Curierului Finan­ciar, am decis ca să se aleagă oă delegațiune din sânul nostru care să se pună în înțelegere cu delega­țiunea vechiului comitet general al presei, care a administrat până a­­cum fondul, pentru punerea la dis­ FOIȚA ROMANULUI 25 IUNIU 2 UN OM DIN DIUA DE ADI Romani de un Contimporan PARTEA I. 1 Cu totul altul era Fabien. Îndestul de mare, înalt, forte elegant, el era un Pa­risian, care venise de la Paris și unde se întorcea. Era plăcut fără a fi frumos, dis­tins fără a avea noblețe, impunător fără prestigiu, întrunind intr’énsul tote cali­tățile superficiale cari pot da farmecul, în lipsă de merit. De alt­fel, în mod ve­­dit inteligent și copil bun. — Da, reluă d-na d’Estreville, eu am trăit tot­ d’a­una aci, și la Lisieux. Tatăl teu, a stat în Paris; în fond îi a părut rén d’acel oraș destrăbălat... Și, dovadă că’i a părut réy, e că a voit ca se eresei acolo... Mai suferea asemenea și de mediocra nos­tră avuție... De­sigur că tu nu sufereai așa de mult? — Nici de cum, mamă, respinse Fabien c’un surîs cam silit. Averea nostră e în­destulătore... pentru presiune , cât pentru viitor mé însărcinez eu cu ea. — îmi pare, intr’adevĕr, că opt­spre­­fiece mii de lei venit, e destul. Tu ești singurul copil. — Era destul­­ădini oră.... Dar astă-fii! — Ah! da, astă-dî... f­icî și tu ca tată! teț. D’aceia a ținut și densul ca să facă mai mulți bani. — Și’i sunt forte recunoscător, crede-me. Și décá e ceva care’mi face memoria lui mai respectabila și mai scumpă, este acea grijă continuă ce a avut d’a face din mine un om din timpul de a fi­, înarmat de la cap pene la piciore pentru marea luptă mo­dernă... — Care e încă cucerirea caerului de aur, nu este așa? ii întrerupse d-na d’Estrevi­­lle c’un suris trist. In sfîrșit, a avut grija asta!.. De câte ori ’l-am mai audit repe­tând: «Trebuie se fie om al timpului ; tre­buie se fie avut; restul nu e nimic. Cu tóte noblețile din lume și cu tote virtuțile dupe pâmînt, un om sărac este tot atît de stre­in, tot atât de încurcat, în societatea nostra contimporană, ca și un sălbatec care n’a a­­dus, ca să trăiască printre noi, de­cât moneta­rea de scoici.» E că pentru ce ai fost dat în colegiul Laplace, cel mai modern, dupe câte se fa­ce, dintre tote stabilimentele de educațiune... Tu șeii că nu eu am propo­­veduit pentru sfîntul acela... — Ce ai fi d«it cre d-tea ? întrebă Fabien c’un fel M nerăbdare. D-na d’Estreville atrase pe umorul său capul tenorului și respinse : — Ași fi vuit ș’așl voi âncă să te țin acolea... Oh! nu așa, atît de aprope... Sunt raționabilă... Dar, aide, Fab al meu, e fe­ricire ș’aiurea, nu numai la Paris. Fabien se desfăcu binișor. — Buna mea mamă, fiise el sculându-su ’mi e tema că nu’ți dai sema bine nici de condițiunile actuale ale vieței, în general, nici de trebuințele particulare ale situațiu­­nei nóstre... Hîrtiile astea, cari ’mi au fost date de notar, le am examinat cu cea mai mare îngrijire. Acesta era dorința d-tele, cu tóte că de la mortea tatălui meu au trecut numai câte­va fiile. Țineai ca sé fiu, cât se va putea mai mai curând, în stare ca sé mă pronunț asupra oportunitatei u­­nei vinderi, care credeai că va fi în stare a’mi mări venitul... Ei bine! adevărul e c’acésta vindere, durerosă atît pentru d-tea cât și pentru mine, nu ne ar aduce lucru mare. Lă lăsăm dar lucrurile cum sunt. Poți să urmefii a trăi aci, ca și’n anii trecuți. Cu sărăcăcios» d-tele moștenire și cu zestrea vei putea să nu schimbi nimic din obice­iurile d-tele, atît de modeste de alt­fel, și presința d-tele va fi asemene forte trebu­­inciosă, fiind dat ca eu să plec. — Mulțămesc, copilul meu, pentru fru­­mosele sentimente ce-mi arăți. — Cred că nu te ai îndoit nici uă dată de iubirea și devotamentul meu? — Nu, de­sigur... Dar, pentru că voești să păstrezi Estreville, pentru ce nu vo ești ca să te și stabilesci în ei ? — Pentru că am nevoe să câștig bani, scumpă mamă. — Așa­dar îți trebuesc mulți ? — Hum ! câți mai mulți or fi... In tot cașul, bine înțeles mai mulți de câți ani. Iți mârturesc că mă simt chemat a avea mai multă avere de­cât îmi a lăsat tata... Cine-va astă­zii nu póte trăi în destul de bine cu opt sau nouă mii de lei venit pe an., mai ales într’un viitor­, necunoscut încă... — Oh ! viitorul, viitorul... Mai ântâi va fi mortea mea... In urmă, póte căsătoria. — Póte! Vorba asta e prea vagă... Ș’a­­poi, ce probabilitate vemii d-tea că nie voi putea însura p’aci ? — Vă căsătorie de interes nu e proba­bilă, sunt d’aceiași părere cu tine, dér­ită unire fericită, potrivită... — Cinci­spre­ fiece mii de lei venit cu totul, pentru că casă în care vor veni și copii póte, dupe cum fi­e notarii ! căci acesta e aceia ce numesci potrivită. Forte ’ți mulțămesc!.. Spune’mi mai bine d’a dreptul mamă c’ai în cap vre­un proiect. — Acesta e adeverat. Visul meu e a­­cela ce’l are tóte mamele, adică a te ve­dea însurat cu vecina nostră. — Maria-Teresa­ Domnișora de Nar­­gues ? — Da. — Mai ântăi, densa are două­ fieci și pa­tru de ani, adică un an mai puțin de­cât mine. Apoi, ne am cunoscut când eram mititei și adesea pierduți din vedere fără nici uă suferință aparentă. Am avut tim­pul ca să ne iubim și ocasiunea d’a su­feri, fără ca să ne gîndim vr’uă dată la acesta. Nu sciu să fi existat vr’uă căsătorie de inclinațiune în condițiunile acestea. Nu iubesc pe Maria-Teresa și nici densa pe mine , deci nu ne vom iubi nici uă dată. — Ești sigur că densa nu te iubesce? Fabien privi pe mama mea c’uă mirare sinceră, în care s’amesteca uă bănuială de curiositate, una din acele curiosități cari provoc în­tot­dea­una, la bărbați ca și la femei, jumătăți de descoperiri de ge­nul acelia ce au fiea. — Ei ași! Să mă iubească acea frumósa pusnicâ?.. Și de ce are Dumnezicuie mare? D-na d’Estreville era sĕ răspundă, când , printr’uă finețe de femeie, ea băgă de semn c’ar fi mai bine să lase pe fiul său se scotă singur lucrul la maidan. — Lucrul acesta e d’uă importanță mică fi­se densa, acum când te ai hotârît să’mi încredințezi paza locuinței din Estreville, și să te duci la Paris. Faptul n’ar avea interes de cât décá aveai dorința sé stai locului și se îngrijesci singur de pâmînt... Și cred că hotărârea asta ar fi fost mai bună de­cât cea­l­altă. Cu tóte că, casa nu este mare, totu’și e loc destul pentru toți aci. Tu ai apartamentul teu și de va tre­bui vei putea dispune și d’al meu care a fost al tatălui teu, căci mie ’mi va fi d’a­­juns un colțișor... Ș’apoi, Buttard este oă ancesă bună pentru Estreville : un k­ilo­­metru pe șosea, cinci sute de metri prin livezii... In sfirșit daca lucrul acesta nu’ți place, uită ce’ți am spus... și plecă când vei voi. — Oh! nu așa de curând, bine­înțeles scumpă mamă, fu­se Fabien c’un ton de impulare. Nu mé crede în stare c’ași pu­tea să te părăsesc, așa de curând dupe... •— Credeam c’afacerile tate... D-na d’Estreville era și mai ales trebuie să fi fost forte amârîtâ de mortea soțului ei , dar densa avea bine înțeles puțin din filosofia sufletelor simple în privința mor­­ței: ea se reîntorsese deja către viață către viitor pe care fiul său și interesele lui le representau în destul de bine în ochii săi. — Afacerile vor mai aștepta, fi­se te­­norul. —» Și ai speranța ca vei isbuti ? — ț­i : siguranța... Cel puțin într’atît cât privesce de isbînda modestă. Cei cinci­­fieci de mii de lei ce tatăl meu a bine­voit a’mi d’a acum trei ani, pentru ca se pot se intru la un agent de schimb, îmi aduc adesea, chiar timpii ordinari, de două sau trei ori mai mult de­cât or­unde. Ași voi se mai pot să pun încă cinci-fieci sau șai-fieci de mii de lei în afaceri... Instruc­țiunea practică ce am primit m’a făcut se ved îndată, o scu­, uă situațiune în destul de importantă în casă , acesta situațiune

Next