Romanulu, iunie 1887 (Anul 31)
1887-06-25
ANUL AL XXXI-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIDRI Linia de 30 litere, petit pagina IV .... Detto „ H ii n ÜI............ Inserțiuni și reclame pagina 111 și IV linia A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea fiiarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-une, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusst — 2 lei 2 .. 20 BANI ESEMPLARUL REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, STRADA DOMNEI, 2 Fundatore: C. A. ROSETTÎ Direetore: VINTILA C. A. ROSKTTI Tefli abonații noștri trebuie se primescă fiiarul prn distribuitorii noștri între orele 7 și 9 sera. Numai cei cari locuesc la Șoseaua Colentina, Șoseaua Kiselef, fabrica de chibrituri, Cimitirul Belu, Gările, Abatoriul, spre bariera Moșilor spre bariera Rahovei, vor primi 7iașirul prin poștă, a doua fii diminuță. Rugăm pe cei cari n’ar primi în acest mod firarul să adreseze plângerea lor direct către d. Vintilă C. A. Rosetti. BUCURESCI, 24 CIREȘAR Pe cât se vede, vecinii noștri Austro-Ungari ’și fac uă greșită închipuire de țara nostră și aună ciudată ideiă de mersul lucrurilor. In cestiunile politice, ca și î n cele economice, organele de publicitate dau curs liber tutor informațiunilor și vederilor celor mai fantastice, încercându-se pe întrecute se denatureze tot pene chiar și ceia ce în firea lucrurilor este. Dacă acest procedeu îl întrebuințază în contră ne ca tactică politică, le putem spune că greșită le este calea și cu totul nesigură le va fi isbânda, daci la vr’uă isbândă se așteptă din lupta întreprinsă în contra intereselor nóstre. Ne obicînuisem se vedem multe și de tote în foile din Viena și Pesta în ceia ce privesce starea lucrurilor la noi; dar mărturisim că nu credeam că ne era dat să constatăm, pe lânga tot felul de mesacH- și estm neîl de lapte xîtrT nici chiar că au esistat. Uă deplină și temeinică dovadă de ceia ce cricem ne o dete acum în urmă Neue Freie Presse. E că, în adevăr , ce citim într’uă corespondință din Bucuresci a foiei vieneze, de la 21 Iunie, cu privire la starea nostră economică și la trebuința neapărată pe care o simte teza pentru încheierea unei Convențiuni comerciale cu Austro-Ungaria : «In zilele din urmă s’au întrunit conducătorii oposițiunei și au hotărît să nu mai întreprindă nimic contra încheierei Convențiunei comerciale cu Austro-Ungaria, ba din potrivă să intervină cu energie pentru grabnica încheiere a Convențiunei, pentru ca să pună capăt miseriei S finai la vale : /• «In urma încetare! desăvârșite a exportului și, ținând, sema de frumosa perspectivă în ce privesce recolta orzului și porubului, prețurile au scăzut așa de tare, încât producătorii alerga desperați în tote părțile și’și pun tote silințele, pentru a forța cercurile competente ca să încheie Convențiunea comercială cu Austria. Ei pun în vedere că, în acest caz, exportul ar putea reîncepe și că, în special, exportul de vite, de orz și de porumb ar fi de forte mare folos, pe când acum aceste articole, cu tote că prețurile sunt de batjocură, totuși nu se pot vinde. Tóte acestea se publică oă fotă seriosă și care trece ca bine informată de ceia ce se petrece aiurea. Ar fi trebuit pote ca să nu ne fi dat ostenela nici chiar de a mai menționa ceia ce face corespondință fantesistă a fotei vienese , dar pentru că ea este făcută cu roua intențiune d’a duce publicul în erore, nevoiți suntem să n’o lăsăm să tracă fără observațiunile nostre și fără să dăm desmințirea ce se cuvine neadevărului. O facem acesta cu atât mai mult, cu cât credem că aceste observațiuni pot folosi chiar vecinilor noștri, cari pare că sunt puțin cunoscători de ceia ce se petrece la noi și că cu înlesnire dau ascultare la tot ce li se spune de țara nostră Să cercetăm deci faptele pe cari le e spune corespondință din Neuer Freie fresse, și mai întâitt ceia co ducătorilor oposițiunei și la hotărîrea lor de a nu mai întreprinde nimic în contra încheierei Convențiunei comerciale cu Austro-Ungaria și de a interveni cu energie pentru grabnica incheiere a Convențiunei, pentru a se pune capăt miseriei terei. Nimic, absolut nimic adevărat din tote acestea. Nu numai conducătorii oposițiunei, ci țara întrăgă este în contra încheierei unei Convențiuni comerciale cu Austro-Ungaria pe basele ce ni se propune, și nimeni nu s’a gândit și nu se gândește ca să încheiă vr’aă dată uă convențiune care să nu fie basată pe principiul de deplină reciprocitate și să nu asigure interesele nóstre. E că ceia ce este bine să scie vecinii noștri facă ceia ce trebue să aibă în vedere, daci cu adevărat voesc să restabilască cu noul raporturi comerciale și să întărescă legăturile de bună vecinătate. In ceia ce privește infzma in care se află țara nóstra, din causa resbelului vom fi cu Austro-Ungaria, putem asigura pe vecinii noștri că ea n’a existat și nu există decât numai în mintea și cugetul celora cari își fac uă mulțumire din a denatura faptele și cred că ’și servesc țara inducând publicul in erere. «Că producătorii — cum face corespondintele fetei vieneze—alergă disperați în tote părțile și ’și pun tote silințele pentru a forța cercurile competente ca să încheiă convențiunea comercială cu Austro-Ungaria», — acesta nu s’a vărut și nici nu se va vedea în România, și dovadă de ceia ce facem este ânsuși faptul că producătorii și cultivatorii noștri agricoli nu numai că ’și vând productele lor, dar stăruesc încă care nu se încheie uă convențiune comercială cu Austria care se jicnască întrucâtva interesele economice ale țărei. Dar, în fine, întrebăm și afii : Cine a perdut mai mult și cine perde în realitate de pe urma resbelului vamal, declarat de Austro- Ungaria ? Negreșit că ambele părți în luptă au să sufere consecințele lui, dar perderea cea mai netăgăduită și mai mult simțită va fi pentru Austro, căci, de că uă Convențiune comercială nu se va încheia, se va închide mărfurilor și fabricatelor ei unul din debușeurile cele mai principale. Incheiăm deci, cu ceia ce am mai spus și altă dată vecinilor noștri, că concurența ce li se face aiurea și măsurile protecționiste ce se iau pretutindeni, nu sunt tocmai de natură a nu’i îngriji de starea lucrurilor și a’I lăsa nepăsători pentru interesele lor, cari, ori ce s’ar face, vor avea să întâmpine cel puțin tot atâtea neajunsuri, câte întâmpină și interesele și industria celorlalte țări, față cu crisa economică generală ce domnesce a fii și căreia pare că cu greu i se pute pune capăt, cu tóte sforțările ce se fac în acastă privință și cu tată lupta întreprinsă pe acest tărâm. Bine ar face vecinii noștri să cugete la tote acestea, daci cu adevărat voiesc d’a ajunge la putința să încheiă o Convențiune comercială cu noi. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Viena 24 Ianul Rege e Milan va sosi aci Sâmbăta după amintri, trecând prin Pesta. Maiestatea Sea va mergie apoi la Gleichenberg pentru a-și face cură. Berlin, 24 Iunie împăratul a apărut, de mai multe ori la ferestra istorică a palatului și a fost aclamat cu entusiasm de mulțime. Călătoria M. S la Ems este hotărîtă pentru 2 iulie. Berlin, 24 Iunie. Gazeta de Voss dice că proclamarea principelui Regent Luitpold ca Rege al Bavariei este utilă și necesară. Atena, 24 Iunie. D. Dragomiris a fost numit ministrul Greciei pe lângă curtea din Viena și d. Vlachos ministru pe lângă curtea din Berlin, Budapesta, 24 Iunia Numerose escese s’au făcut timpul alegerilor în Croația. Lisabona, 24 Iunia La cea din urmă cursă de tauri, arena s’a dărâmat. S'au scos deja până acum fiece cadavre și numeroși răniți. Viena, 24 Iunia Scriea despre apropiata sosire, în orașul nostru, a regelui Milan, este considerată aci ca un simptom de dorință a regelui de a menține vechea amiciție între Serbia și Austria. Petersburg, 24 iunie. Le «L&urtidl de St. Petersbourg desminte scirea fracf. de Nelidoff, ambasadorul Rusiei la Constantinopole ar fi supus forței uă notă amenințătore în privița ratificării convențiunei egiptene între Turcia și Enghteza. Belgrad. 24 Iunie Regele Milan va pleca Sâmbătă la Viena și va fi însoțit de comitele Hengel Müller ministru plenipotențiar al Austriei la Belgrad. O mare importanță politică se atribuie acestei călătorii. Agenția liberă. FRANCEZII CONDAMNAȚI IN LIPSCA Cu privire la sentința dată de tribunalul imperial german din Lipsca în procesul de înaltă trădare, c că ce scrie Le Temps . In tată Europa, chiar și în Germania, procesul ce s’a judecat la Lipsca, nu va putea fi caracterisat decât într’un singur chip. Este un proces de tendință. Dacă legea penală germană a avut în vedere sen SAMBATA, 25 IUNIU 1887 . Luminetate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sene Inni 24 lei; trei Iuni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. H. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — iimentele interne, durerile și speranțele, protestele consciinței și ale inimei, și urmăresce aceste sentimente, atunci desigur Alsacienii și Lorenii aduși înaintea tribunalului din Lipsca sunt vinovați. Oricine înse trebue să admită că ei nu sunt singuri, că imensa majoritate a locuitorilor din provinciile aneosate este vinovată de aceeași crimă și supusă la aceeași pedepsă. Iar daci, din potrivă, legea germană n’are în vedere decât acte și încercări, nu este mai puțin adevărat că instrucțiunea urmată de 4 luni față cu acusații n’a dat la lumină nimic positiv și că a trebuit, pentru ca totuși să se compună un dosar, să se culegă cele mai neașteptate acusațiuni. Acest mare proces, de la care se aștepta cineva la descoperiri sdrobitoare, a rămas așadar de batjocură. In zadar s’a vîrît în această afacere politică, în tote formele justiției ordinare, căci numai politica a dat nastere persecuțiunilor și numai ea a dictat pedepsele ce au urmat. Scopul a fost de a pedepsi în persoanele celor patru fii ai țărei întrega Alsacia pentru votul din Februarie trecut. Crima Alsacienilor este că nu iubesc pe Germania și nu pot să uite patria lor de uădinioară. Ziarul francez termină apoi în fața procedeurilor germane cu următorele cuvinte: Francia n’are de ce să se plângă, deorece nimic n’ar fi putut să înrădăcineze mai bine în aceste provincii aducerea aminte de Francia. Dă’ este evident că Germania face ca modul acesta să treabă care o amăgesce și care fatalmente trebuie să se întorcă contra Germaniei. Ar fi nu numai oă afacere de onore, ci și în interesul Germaniei d’a arăta clemență și generositate. Unde Germania constată vinovați și acasă, opiniunea publică din Europa nu va vedea decât victime. D’ALE BULGARIEI După mialul din Rusciuk. Rereti August, ministrul justiției din Bulgaria d. Stoiloff a adresat pe la începutul lui Iunia, din Viena, următarea scrisore d-lui Nacovici, ministru de externe al Bulgariei: Scupul meu coleg. M’am adresat telegrafie către principele Alecsandru la Kissingen. Tóte rugăciunile mele ca să se întorcă în Bulgaria n’au aflat nici un răsunet la densul. Nu m’ași fi așteptat la acesta din parte’t. Aiii am vorbit cu cornițele Kalnoky. Povața acestuia continuă a fi de a face tot posibilul ca să ajungem la uă împăcare cu Rusia. Și eu am ajuns la convingerea, că fără consimțimentul Rusiei nu vom putea ajunge la nici uă ispravă. Aci (în Viena) sunt cu desăvârșire nehotărîți și se tem de un resbel. Bate un vânt tare de la Nord. Spune lui Zaharia Stoianov, să nu mai înjure așa de tare în Loubuda, ci se aștepte să vadă ce direcțiune vor lua lucrurile. In curând mai multe. Zaharia Stoianov, după cum afirmă Pester Lloyd în urma acestor sfaturi, ar fi și scoborât tonul fața cu Rusia și acum de curând ar fi declarat că nu mai rămâne decât de a lăsa lară parte pe neuitatul principe. CONVENȚIUNEA TURCO-ENGLESA Corespondinței Politice i se comunică din Londra că acolo se așteptă imediata ratificarea convențiunei turco-englese privitóre la Egipt. Cabinetul engles, în principiu, s’a declarat gata d’a încheia un act adițional care să țină sămă de nedumeririle ce s’au manifestat. Și la Constantinopole se așteptă d’asemenea imediata ratificare a convențiunei turco-englese. Se pare că Porta s’a hotărît la acesta mai mult în credință că supunerea convențiunei în discuțiunea marilor puteri va da ocasiune d’a se face precari modificări și adause. ÎNTRUNIREA presei A sâră, la 8 și jumătate ore, representanții presei din capitală s'au întrunit în birourile redacțiunei Curierului Financiar și au încheiat următorul proces-verbal : PROCES-VERBAL ■ fAfii, 11 lu 1« la 8 și jumătate presăra, subsemnații represintanți ai presei din capitală ne-am întrunit, în virtutea procesului-verbal de la 8 (20) Iunie 1887, la redacția ziiarului Curierul Financiar. La acestă întrunire au fost convocați toți membrii în viață ai comitetului general al presei, membrii comisiunei financiare și delegațiunea comitetului general al presei pentru administrarea fondului adunat. In urma discuțiunilor urmate și la cari au luat parte d-nii Dianu, Skupiewski și D. A. Laurianu, adunarea a luat următoarea hotărîre cu unanimitatea de voturi: «Subsemnațiî represintanții presei din capitală întrunindu-ne astă sară, la 8 și jumătate ore în birourile redacțiunei Curierului Financiar, am decis ca să se aleagă oă delegațiune din sânul nostru care să se pună în înțelegere cu delegațiunea vechiului comitet general al presei, care a administrat până acum fondul, pentru punerea la dis FOIȚA ROMANULUI 25 IUNIU 2 UN OM DIN DIUA DE ADI Romani de un Contimporan PARTEA I. 1 Cu totul altul era Fabien. Îndestul de mare, înalt, forte elegant, el era un Parisian, care venise de la Paris și unde se întorcea. Era plăcut fără a fi frumos, distins fără a avea noblețe, impunător fără prestigiu, întrunind intr’énsul tote calitățile superficiale cari pot da farmecul, în lipsă de merit. De altfel, în mod vedit inteligent și copil bun. — Da, reluă d-na d’Estreville, eu am trăit tot d’auna aci, și la Lisieux. Tatăl teu, a stat în Paris; în fond îi a părut rén d’acel oraș destrăbălat... Și, dovadă că’i a părut réy, e că a voit ca se eresei acolo... Mai suferea asemenea și de mediocra nostră avuție... Desigur că tu nu sufereai așa de mult? — Nici de cum, mamă, respinse Fabien c’un surîs cam silit. Averea nostră e îndestulătore... pentru presiune , cât pentru viitor mé însărcinez eu cu ea. — îmi pare, intr’adevĕr, că optsprefiece mii de lei venit, e destul. Tu ești singurul copil. — Era destulădini oră.... Dar astă-fii! — Ah! da, astă-dî... ficî și tu ca tată! teț. D’aceia a ținut și densul ca să facă mai mulți bani. — Și’i sunt forte recunoscător, crede-me. Și décá e ceva care’mi face memoria lui mai respectabila și mai scumpă, este acea grijă continuă ce a avut d’a face din mine un om din timpul de a fi, înarmat de la cap pene la piciore pentru marea luptă modernă... — Care e încă cucerirea caerului de aur, nu este așa? ii întrerupse d-na d’Estreville c’un suris trist. In sfîrșit, a avut grija asta!.. De câte ori ’l-am mai audit repetând: «Trebuie se fie om al timpului ; trebuie se fie avut; restul nu e nimic. Cu tóte noblețile din lume și cu tote virtuțile dupe pâmînt, un om sărac este tot atît de strein, tot atât de încurcat, în societatea nostra contimporană, ca și un sălbatec care n’a adus, ca să trăiască printre noi, decât monetarea de scoici.» E că pentru ce ai fost dat în colegiul Laplace, cel mai modern, dupe câte se face, dintre tote stabilimentele de educațiune... Tu șeii că nu eu am propoveduit pentru sfîntul acela... — Ce ai fi d«it cre d-tea ? întrebă Fabien c’un fel M nerăbdare. D-na d’Estreville atrase pe umorul său capul tenorului și respinse : — Ași fi vuit ș’așl voi âncă să te țin acolea... Oh! nu așa, atît de aprope... Sunt raționabilă... Dar, aide, Fab al meu, e fericire ș’aiurea, nu numai la Paris. Fabien se desfăcu binișor. — Buna mea mamă, fiise el sculându-su ’mi e tema că nu’ți dai sema bine nici de condițiunile actuale ale vieței, în general, nici de trebuințele particulare ale situațiunei nóstre... Hîrtiile astea, cari ’mi au fost date de notar, le am examinat cu cea mai mare îngrijire. Acesta era dorința d-tele, cu tóte că de la mortea tatălui meu au trecut numai câteva fiile. Țineai ca sé fiu, cât se va putea mai mai curând, în stare ca sé mă pronunț asupra oportunitatei unei vinderi, care credeai că va fi în stare a’mi mări venitul... Ei bine! adevărul e c’acésta vindere, durerosă atît pentru d-tea cât și pentru mine, nu ne ar aduce lucru mare. Lă lăsăm dar lucrurile cum sunt. Poți să urmefii a trăi aci, ca și’n anii trecuți. Cu sărăcăcios» d-tele moștenire și cu zestrea vei putea să nu schimbi nimic din obiceiurile d-tele, atît de modeste de altfel, și presința d-tele va fi asemene forte trebuinciosă, fiind dat ca eu să plec. — Mulțămesc, copilul meu, pentru frumosele sentimente ce-mi arăți. — Cred că nu te ai îndoit nici uă dată de iubirea și devotamentul meu? — Nu, desigur... Dar, pentru că voești să păstrezi Estreville, pentru ce nu vo ești ca să te și stabilesci în ei ? — Pentru că am nevoe să câștig bani, scumpă mamă. — Așadar îți trebuesc mulți ? — Hum ! câți mai mulți or fi... In tot cașul, bine înțeles mai mulți de câți ani. Iți mârturesc că mă simt chemat a avea mai multă avere decât îmi a lăsat tata... Cine-va astăzii nu póte trăi în destul de bine cu opt sau nouă mii de lei venit pe an., mai ales într’un viitor, necunoscut încă... — Oh ! viitorul, viitorul... Mai ântâi va fi mortea mea... In urmă, póte căsătoria. — Póte! Vorba asta e prea vagă... Ș’apoi, ce probabilitate vemii d-tea că nie voi putea însura p’aci ? — Vă căsătorie de interes nu e probabilă, sunt d’aceiași părere cu tine, dérită unire fericită, potrivită... — Cincispre fiece mii de lei venit cu totul, pentru că casă în care vor veni și copii póte, dupe cum fie notarii ! căci acesta e aceia ce numesci potrivită. Forte ’ți mulțămesc!.. Spune’mi mai bine d’a dreptul mamă c’ai în cap vreun proiect. — Acesta e adeverat. Visul meu e acela ce’l are tóte mamele, adică a te vedea însurat cu vecina nostră. — Maria-Teresa Domnișora de Nargues ? — Da. — Mai ântăi, densa are două fieci și patru de ani, adică un an mai puțin decât mine. Apoi, ne am cunoscut când eram mititei și adesea pierduți din vedere fără nici uă suferință aparentă. Am avut timpul ca să ne iubim și ocasiunea d’a suferi, fără ca să ne gîndim vr’uă dată la acesta. Nu sciu să fi existat vr’uă căsătorie de inclinațiune în condițiunile acestea. Nu iubesc pe Maria-Teresa și nici densa pe mine , deci nu ne vom iubi nici uă dată. — Ești sigur că densa nu te iubesce? Fabien privi pe mama mea c’uă mirare sinceră, în care s’amesteca uă bănuială de curiositate, una din acele curiosități cari provoc întotdeauna, la bărbați ca și la femei, jumătăți de descoperiri de genul acelia ce au fiea. — Ei ași! Să mă iubească acea frumósa pusnicâ?.. Și de ce are Dumnezicuie mare? D-na d’Estreville era sĕ răspundă, când , printr’uă finețe de femeie, ea băgă de semn c’ar fi mai bine să lase pe fiul său se scotă singur lucrul la maidan. — Lucrul acesta e d’uă importanță mică fise densa, acum când te ai hotârît să’mi încredințezi paza locuinței din Estreville, și să te duci la Paris. Faptul n’ar avea interes de cât décá aveai dorința sé stai locului și se îngrijesci singur de pâmînt... Și cred că hotărârea asta ar fi fost mai bună decât cealaltă. Cu tóte că, casa nu este mare, totu’și e loc destul pentru toți aci. Tu ai apartamentul teu și de va trebui vei putea dispune și d’al meu care a fost al tatălui teu, căci mie ’mi va fi d’ajuns un colțișor... Ș’apoi, Buttard este oă ancesă bună pentru Estreville : un kilometru pe șosea, cinci sute de metri prin livezii... In sfirșit daca lucrul acesta nu’ți place, uită ce’ți am spus... și plecă când vei voi. — Oh! nu așa de curând, bineînțeles scumpă mamă, fuse Fabien c’un ton de impulare. Nu mé crede în stare c’ași putea să te părăsesc, așa de curând dupe... •— Credeam c’afacerile tate... D-na d’Estreville era și mai ales trebuie să fi fost forte amârîtâ de mortea soțului ei , dar densa avea bine înțeles puțin din filosofia sufletelor simple în privința morței: ea se reîntorsese deja către viață către viitor pe care fiul său și interesele lui le representau în destul de bine în ochii săi. — Afacerile vor mai aștepta, fise tenorul. —» Și ai speranța ca vei isbuti ? — ți : siguranța... Cel puțin într’atît cât privesce de isbînda modestă. Cei cincifieci de mii de lei ce tatăl meu a binevoit a’mi d’a acum trei ani, pentru ca se pot se intru la un agent de schimb, îmi aduc adesea, chiar timpii ordinari, de două sau trei ori mai mult decât orunde. Ași voi se mai pot să pun încă cinci-fieci sau șai-fieci de mii de lei în afaceri... Instrucțiunea practică ce am primit m’a făcut se ved îndată, o scu, uă situațiune în destul de importantă în casă , acesta situațiune