Romanulu, iulie 1887 (Anul 31)

1887-07-31

MEUHHmsei£a&»t v ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia c­e 30 litere, petit pagina IV ...... . .40 bani De ti­p ., ,, ,, „ III...............2 lei „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: ÎN ROMANIA, la administrațiunea tiranului. IN PARIS, la Havas, Laffite et O-nne, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasa — Pentru tot ce priveste adminis­trațiunea Românului, abonamente, re­­înoiri de abonamente, schimbări de adrese, anunciuri, etc., etc, a se a­­dresa IO, Strada Nouă ,unde este instalat biuroul adminis­­trațiunei nóstre, oi pentru tot ce privesce redacțiunea și tipografia Ro­mânului, 3. Strada Domnei, BUCURESTI, 30 CUPTOR Din raportele ce zhilnic primesce de la revisorii săi școlari, ministerul instrucțiunei publice constată,—spune el însuși în ordinul circular publi­cat în Monitorul de astăzi, — că lo­calele școlare din comunele rurale lasă foarte mult de dorit în privința stărei lor materiale. * Acest ordin circular care sfârșeșce prin a invita pe prefect se dea or­din subprefecților cari vor porunci primarilor să se repare localurile de scoilă, acest ordin circular care portă a­rul 9,380 și e datat din 15 iuliu 1887, e un document care apare re­gulat la începutul f­e­căror vacanțe școlare. Ministerul ’1 redige. Monitorul 1 publică, prefecții ’1 primesc, aruncă asupră’I uă galeșă privire și ’1 lasă se urmeze a se scoborî pe treptele ierarh­iei administrative. Din cobo­­rîre în coborîre, ordinul ajunge la ultimul conac și adorme pentru un an întreg. Ministrul se crede dator a-l redeștepta în anul viitor, punân­­du-I alt n­ r. de ordine. Reparațiunile ce se cer de revi­sorii școlari române a se face în alte timpuri mai generose, când pre­fecții vor bine­voi se rndeplinescá și ordinele ministerului de instruc­țiune cu aceiași ponctualitate și cu aceiași stăruință cu cari îndepli­nesc ordinele ministerului de in­terne. Ce reflecțiuni descuragiate trebue să facă în ei înșiși revisorii școlari când văd în ce mod prefecții ascul­tă de îndemnurile ce le vin de la capul sculelor ! Ministerul, plin de ilusiune tocmai la un téner de 19 ani,­­zice prefec­ților : «aștept de la energia disposi­­­ «țiunilor ce veți lua ca să fiui pus «în plăcuta posițiune de a cunosce «după 15 Septembre, că tote scule­­­le din județul, încredințat adminis­ CBMUWui 'iv:.fiUfCBy',­Vrt4J/'­',i ^BStSacA'o siWCr.n^auWs^wa«»»^^ESEM­PLARUL 1. BAN Fundatore: C. A. ROSETTI «trațiunea d-vostră, s’art redeschis la «epoca fixată, avénd în același timp «și mobilierul necesar pentru ca cur­­­surile acestor scóle să nu flă îm­­­pedicate în timpul anului școlar cu «reparațiunile încă neterminate.» Acesta «plăcută posițiune» în care ministerul așteptă să fiă pus prin e­­nergia disposițiunilor prefectorale e unul din acele visuri cari se vor re­alisa, nu e vorbă — căci totul se re­­aliseza în timp și în spațiu, dar care pentru moment rămâne vis. El décà revisorul școlar iea la se­rios ordinul circular al capului său ierarhic, și iși permite a reaminti, când mai tare când mai încet, pre­fectului că trebue aduse la îndepli­nire cele ce stau­ scrise în circulara ministerului, pentru ca acesta să fi­ pus «în plăcută posițiune»,—prefectul începe a face­­ file amare revisorului și, găsindu’I doctoria de ducă, face pe minister a’l trimite aiurea­sca pur și simplu a’l invita să redevină ce­­tațen nefuncționar, când nu'1 des­­titue motivat și cu pedepsa. Prefecții nu vor să ajute șcóla română în general, și nici nu vor să sc­ă de școala rurală în special. Acesta’s un adevĕr pe care cu toți, ministerul în frunte, ’l probăm în tote filele. Ordinele circulare cari pleca de la centru nu fac de­cât a spune acest adevĕr pe cale oficială chiar și celor mai optimiști. Prefecții nu vor să ajute scala, dor­mi­te să mai pună pe minister în «plăcută posițiune» de a sti că sculele rurale sunt bine întreținute, și că igiena lor e una din stăruin­țele favorite ale d-lui prefect. Ministerul bate prefectului la u­­rechi că starea în care se afla sco­­lele rurale este prejudiciabilă progre­sului. Prefectul nici nu condescinde a asculta, oă revisorul școlar, care ține la pâinea lui, tace în fața des­potului județean și crede a-și înde­plini datoria trimițend ministerului raporte în cari înșiră viste și jale despre starea localelor de șcală. Hârtie multă jertfită formei, ra­porte, ordine, instrucțiuni și regu­lamente destule pentru ca forma să fie satisfăcută chiar și’n cerințele ei cele mai minunate ; fondul case e lă­sat în voia Domnului, care e pre­fectul și prefectul nu voiesce, n’a voit și, după cum statt lucrurile, nu va voi încă mult timp. Ministerul în 1888 va trimite tot acest ordin circular și, ca și’n 1887, va aștepta de la energia disposițiu­nilor prefectorale să fiă pus în «plă­cută posițiune». Până atunci va rămâne în posi­­țiunea ce-i impune administrațiunea actuală. Lupta de ieri publică un corespondință din Roman. In ea citim amănunte asupra morfei unui elev de la scala de agricul­tură din Roman, George Popescu, mort în urma bătăilor suferite de la directorul scu­­lei, d. Silvia Gostinescu. Deci declarația făcută la 2 Iulie de e­­levul Ciulei Constantin care a fost față la omor, și deci spusele Romașcanului care a scris Luptei sunt conform cu adevărul faptelor petrecute, ar fi uă nelegiuire din partea tuturor să se lase jos­tă asemenea afacere și, împreună cu părintele nenoro­citului copil omorît, toți se nu cera pe­depsirea profesorului—deci acest nobil ti­tlu se pote da unui om care bate un co­pil pene a-l pricinui mortea. D. Gheorghian, ministrul domentelor, ve­nind în Iași și espunându­i-se afacerea a mustrat pe d. Silvia Gostinescu când a­­cesta i-a spus că n’a dat de­cât două pal­me elevului care lovindu-se cu capul de perete a amețit și a cădu­t jos. D. Costinescu mărturisesce palmele a­­plicate astfel în­cât elevul a dat cu capul de părete, a amețit și a că­zut jos, ér d. ministru se mârginesce a’l mustra, a póte chiar cu blândeță parintéscá și cu sfaturi ca de aci înainte când o bate se bată cu precauțiune ca să nu mai dea elevii cu capul de părete, se amețescâ și se cadă jos. Să nu uităm că d. Silvia Gostinescu nu e nici caporal, nici sergent e profesor și director al unui institut de cultură, al unei șcule speciale. «Când s’a înmormântat elevul Popescu «Gh­eor­ghe, spune­­ corespondentul Luptei, «tot Românul l’a urmat pâné la cimitir «și indignarea e mare în oraș , numai e­­«levii scelei n’au avut voe să însoțescâ «trupul nefericitului lor camarad, fiind o­­m priți de către director, care se temea ca «să nu se ție discursuri neplăcute pentru «densul». D. director e un om impayable , cum dice Francesul; — d. director, în fața in­­dignațiunei Romașcanilor, nu s’a temut, nelăsând pe elevii a da ultima probă de iubire camaradului lor, de­cât de discur­suri neplăcute pentru dânsul. Să vedem ce va face ministerul dome­ntelor și care va fi resultatul anchetei, căci ancheta va trebui să se facă : a fost marte de om! SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Berlin, 29 Iuliu Gazeta Coloniei într’uă notă oficiosă, dlameza cu energie circulare a Papei care violeza dreptul public. Gazeta adaogă, câ ■sa ar fii? ^wmaasatvem ! Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI décà Italia s’ar plânge la puteri, acestea ar trebui să refuze d’a primi nota Vatica­nului. Constantinopol 29 Iuliu D. de Nelidoff, intr’uă convorbire ce a avut cu marele Vizir, a reamintit propune­rea ce o făcuse Rusia mai înainte în pri­vința numirei unui regent provisoriu în Bulgaria. Porta s’a declarat gata a spri­jini acesta propunere dacâ va fi primită de Bulgaria.­­ Pesta, 29 Iulie. Biroul statisticei a espediat, ori tabloul mișcărei comerciului general al Ungariei pentru anul 1886. Reese din acel tablou cu importările României s’au micșorat cu 13,947,189 fio­rini comparat cu cifrele din anul 1885. Esporturile Austro-Ungariei în România n’a descrescut de­cât cu 476,736 fiorini. Tabloul mai conține amănunte privitore la negocierile comerciale cu România. Madrid, 30 Iuliu. PabricäÄr^r­alar­d­uri amenința de a închide stabilimentele că tacsele urmeza a fi percepute­­ asupra articolelor vândute. 1 Roma, 30 Iuliu. italian a invitat pe guvernele­ustriei de a bine­ voi sa deschidă negocierile pentru noul tratat de comerciu. Viena, 30 Iuliu. Se asigură că principele Rudolf va fi numit șeful corpului de armată din Gratz. D baron de Kuhn, care cedază postul său, principelui ereditar, este desemnat pentru un comandament în Galitia. Agenția Liberă. LEGEA COERCITIVA IN IRLANDA Riarele englese se ocupă cu proclama­rea stărei de asediu în 31 comitate din Irlanda. Freemans Journal din Dublin scrie : • íAee Bía Hiar ofcf Arc­estraordinară este fără păreche în acest secol. De uă asemenea năpustire asupra maselor nu este capabil un guvern liniștit, înțelept și responsabil. Proclamarea de Sâmbăta trecută este un abuz de încredere din partea guvernului față cu parlamentul. Proclamând starea escepțională aprope peste țara întrega, peste comitate care prin ordinea ce domnesce în ele sunt un model pentru ori­ce district din Marea Bri­­tanie, a violat nu numai spiritul con­­stituțiunel, ci și spiritul lege­ de co­­ercițiune. Rea este ce ’i drept legea, deși cu tote acestea ea prevede că numai în anumite împregiurărî să se proclame starea de asediu­ într’un comitat sau district. Numai de ar fi poporul destul de prudent ca se pri­­mescá și acesta mare lovitură. Times se esprimă în modul următor : Noi-luămi hotărîrea luată Sâmbăta trecută la Dublin drept dă dovadă că guvernul este hotărît să facă în­ DUMINECA, 31 IULIU 1887 L­umineza­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROM­ANIA, la administrațiunea diarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — trebuințare de puterile ce i s’au dat, dar înainte de tote trebuie să se dea un asalt îndrăsneț causei acestei calami­tăți până când liga națională va trage la­ îndoială autoritatea guvernului re­ginei și planul de campanie, după ce a fost declarat la tribunalul regal de nelegal și criminal, este susținut pe față, este anevoie de a convinge pe arendași și pe toți funcționarii irlan­dezi că lordul Salisbury împreună cu colegii săi nu glumesce de loc. Domnul Grevy la Mont-sous- Vaudrey Președintele republicei franceze a fost î­ntâmpinat­ la sosirea s­a în Mont-sous- Vaudrey de către primarul dr. Pachet cu următorele cuvinte : Domnule președinte ! Ne simțim forte măguliți că putem zice celui mai înalt represintant al guvernului republican, bine al venit. Numele d-vostră, care este scris pe temelia regimului democratic, va fi rostit cu cea mai mare stimă de noi. Noi iubim cu patimă republica, al cărei principiu­ , «ordine și progres», ne o­­feră cele mai bune garanții pentru pacea socială. Noi suntem un po­por muncitor și băgător de somn. Pentru pregătirea viitorului și pen­tru asigurarea z^ilei de mâine, a­­vem nevoe de ore­care stabilitate de lucruri chiar și în cele politice. De aceea necontenitele sguduiri, de cari suferă organul guvernamen­tal, pe care noi îl numim consiliul de miniștrii, produc oă impresiune penibilă. Avem însă töta încrederea în represintanții noștril și în sfatu­rile lor, și suntem siguri că ei vor s­i se îndepărteze carul republicei de acesta stâncă periculosä. La aceste cuvinte d. Grevy a răspuns: împărtășesc ideile țarei mele și regret, ca și d­v., nestabilitatea în guvern. Sunt adânc mișcat de zelul amical, cu care sunt primit și voiti face pentru torá tot ce-mi va fi po­sibil. ARMENI SI POARTA Dupe cum se anunță din Con­­stantinopole, în sferele armenesci e­­sistă mare nemulțumire față cu gu­vernul turcesc, de­ore­ce acesta a cerut de la patriarh­ul Vehabedian ca se pună societatea unită armeană care se află sub controlul direct al densului, sub controlul esclusiv al statului. In sferele armene se tem emenui că acesta cerere este numai un pro­test pentru adevărata intențiune a Porței, de a pune capăt autonomiei sculelor armene. Patriarh­ul în urma menționatei cereri din partea Porței a convocat numai de­cât consiliul estraordinar. Se așteptă un resistență energică cu atât mai mult că cere­rea Porței este în contra Constitu­­țiunei armenei sancționată de însăși Porța. Listă de subscripțiune pen­tru incendiați LISTA NO. 14 D-nii G. Nicolau, G. Ionescu, M. Arghi­­riad, Z. Rădulescu, A. Thalsk, I. Corbu­­lean, S. Movreanu și N. Mincu, din Sinaia, au deschis uă listă de supsefiere și au or­­ganisat uă serată dansantă, în folosul in­cendiaților din Botoșani și Piatra. Serata s’a dat în sala otelului d-lui Gr. Nicolau. Resultatul a fost cel de mai jos, și su­ma strînsa s’a trimis la redacțiunea Ro­mânului : " Se scad cheltuelile pentru serată..................... 55 80 Total 206 50 Sumele precedente. . . 12128 35 Total 12334 85 Lei B. Gheorghe Nicolau . . .10 — M. Arghiriade..............10 — I. A. Raduleseu • . . .10 — G. Ionescu.................10 — St. Korbul­...................10 — N. Mincu.......................10 — S. Modoeanu...............10 — Al. Thalschi..................10 — E. Wisling.......................2 — A. Kon . .........................5 — G. Kreisler...................10 — Ion Bertescu..................2 — Ath. Stroilescu..............2 — A. I. Stoicescu .... 2 — Politzer........................2 — A. Farkaș ...... 10 ■— L. Gașpar ...... 2 — I. Vanda........................5 — H. Popovici....................5 — Rioșdeanu. .................8 — V. Stanescu ..... 5 — Q­. Niculescu...................1 — Frantz Belik................5 — N. Mazara....................5 — M. Trușniak................2 — I. Pinhas.........................2 — Riegler.............................5 — Pandele Calavrez ... 3 — I. Erler........................5 — E. Kershner...................10 — I. Ungart.......................10 — Dr. Kerimbak...............10 — E. I. Popescu.................5 — Mihaileanu.......................2 — Erfurt...............................1 — Aron N. Izidovici ... 1 — Gr. Ionescu.....................2 — K. Undek.......................4 — Suma Încasați în sala seratei . 209 53 262 30 FOIȚA ROMANULUI 31 IULIU MARIOARA NUVELA de Soüa Nădejde — Nicule, nu șugul, uită-te de-acu se strică vremea, cine scie când ne vom în­­întîlni! Eu cred c’ar trebui să mé ceri la mama, atuncia ar putea veni cât de des , și ea n’ar avea nimic de bănuit. — Despre băiat nu mi-i teamă, dér vedi n’am vreme sé mé ocup cu ast­fel de lucruri. — Ce fel ? .... Ce­­ fier ? .... Cum ? ... Vreme n’ai.... dér atuncia ce se tac ? ... când ai se mé el? ... șeii în ce stare sunt... Vedi bine nu se ’ncap trâgăneți,... — Ea, las, este încă vreme, cât ai bate în palme nu se fac lucrurile. — Ce feliü grăești, Nicule ?... fliceal ca în trei săptâmâni, de vrai, ne putem lua. Cum ? Iți schimbi vorba ori eu nu te înțeleg ? ... — Dar tu, când mai înțelegi, acela­și lucru cânți mereu. — Nicule, ce ți-am făcut? Te-ai supă­rat ? Vedi, te iubesc nu pot se-mi închi­pui ce­va rea de tine; dar ești prea iute. — Ei, nu mai câtcodă ci acelea­și lu­cruri, mă plictisesci. Eu se sfîrșim: de ce vom sta de vorbă, de ce ne vom sfădi Buna seră Marioară, las că nu te uit, nu­mai fii cuminte. — Cum? Te duci și nici un respuns ?... Spune când te văd. — Când voi avea vreme vin­eu ne­­chiemat. — Dar un de asta era vorba. Cum ? Nu iești stăpân pe cuvîntul teu ? — Cuvânt, necuvânt, nu ne putem lua cu una, cu două. Bună sera. Marioara mută încremenise în loc, un ceas pute stătu nemișcată... Era uă nopte întunecoasă, dar mai întunecată era inima ei. Așa scurtă să-i fie fericirea ? A visat ori e aevea ? Glasul îngr­­jitoriu al cucu­­veicei, ce cântă aprope de dânsa, o făcu­se tresară. Amețită, năucă, porni spre casă șoptind. Ce-am făcut?... Ce-am făcut?.... * «In sfirșit am rupt, gîndea Nicu mer­gând spre casă. Mi s’a luat uă greutate de pe inimă, i-a venit cam reü, dar i-a trece; tote trec în lumea asta, parcă­ vă văd peste­ un an măritată, ca gemete gos­podină. Ce se faci ? Fie­care cu norocul lui. Or cine să fi fost în locul meu nu putea face de­cât ce-am făcut. Așa­ î. Lu­crurile sunt fatale, cum e Ilce Prutescu. Dă, să fi fost vara mai lungă tot n’o lăsăm așa degrabă , dar să mi bată bruma, nu-mi vine de loc. Pe urmă trebuea să sfîrșim uă dată, de nu acuma mai târ«Jiu. De-un lucru mi-i cam milă, când a vedea baba că fata se cam îngrașă la pântece, rea are s’o descânte. De cât, are baba buru­­ene, parcă ea a fi fost mai de treabă de­cât fata ? Surcica nu sare departe de la trunchi­. Tóte fetele au ibovnici, dar cine le vede cu copii ? Așa și Marioara mea, câte-va prăvurele un cerșor, duce două trei săptămani de lingoare și i-a trecut, parcă de când lumea n’a avut ibovnic». «I-a trece, i-a trece», suna mereu in mintea lui Nicu. * — Ei nenișorule, strigă într’una din­­ file Prutescu, ce-ți mai face puica, vâciu și c’avui dreptate, când îți­­ fisei sé nu lași chilipirul! Dar mi se pare câ­te-a buima­­ci tărâ­neică de-a binele. — La început eram chiar cât ce cade. Ce vrai ? Năcărale, tinerețe nu-s ? — Ei și, póte regreți ? — Ba, de loc, monșer, ce-a căutat a găsit, naiba o tot scotea innainte-mi? Se ținea grapă s’o ea. — Ha ! Ha ! da naivă porumbiță, stil câ nu ți-ar fi stat rea­mire, te cunu­nam eu. — Atîta mi-ar fi lipsit! Și pe urmă în­­ ziua de a-i fi să te însori fără zestre e să pură nebunie. Și ușor s’ar mărita tóte go­­lancele! Ațin calea, cu cochetăriile lor te scot din sărite și la urmă ți se leagă de gît. Se fii uă­leacă mai slab de înger și’n două săptâmâni ești însurat, ]­eu, bun metod de-a vina bărbații, fi-le-ar satul al dracului. — Ce vrai, monșer, luptă pentru traiu, n’au fii și de nea? — Luptă, neluptă, fără sunătore nu me prinde pe mine nici una, poate se fie cât de chipusa. — Rejon nene, reijon, ochișele, frumu­șele găsești câte vreai, simți numai se ai. Me­eredi, monșer, pe mine în Bucuresci mĕ ruga uă văduviță cu două mii de gal­beni, n’am vrută să să-mi eau grijă de tâ­năr. Femeea e un tiran, nene, căreia de câte ori îl veni, de câte ori te-i duce, sâ dai sâibă:— Da unde ai fost? Unde te duci. Ce-aî stat colo, câtă di’ncolo, da pe drum de ce n’ai mers mai iute ? Veci nu ții la mine d’acea nu vii mai degrabă ? ba unele îndrăznesc sâ-ți ia și socoteală de banii cheltuiți! Mi se ridică părul pe cap numai gîndindu-mi la căsnicie, ție-se de cei însurați, mie nu-mi trebue. Când vreau vin, când vreau mă duc, liber liber și independent, monșer. — Der când mai porți și corne, ce dici, Prutescule. — Anico, cum le portă preșidintele nos­tru, nene. Ha! Ha ! — Cine i le-a pus bre ? — Noșt­ră întrebare, cine altul de­cât femeia lui ? — Dar cu cine, moșer ? — Ha ! Ha ! cu cine ?... Cu mine, pu­iule. Ce credi ? Când tu făceai amor la mahala, eu stăm și număram stelele ? Uă femeiușcă de gust. N’ai văzut’o nici uă dată ? — De unde s’o véd, n’a venit de mult. — Uă brunetă cum nu mai are părechii și șmecheră bre de’ncheaga apa. Intr’un di era cât p’aci sâ ne depsescă. L’a buimâ­­ci fără, nene, dă cap , l’a facu fără să creadă câ­t sunt văr! — Bravo ție, mergi bine, — Ca’n raiul lui Mahomet, monșer. Masă escelentă, vin, cafea, la plimbare o însoțesc tot tot­dea­una. Numai ce­ va audi : «Dră­guță, póte ești obosit, eu merg cu vérul să iau nițel aer. Cetește Zola pene ne-om intorce, dar nu țe’i uri. Iți arată societa­tea francedâ ca’ntr’uă oglindă, se vedi fran­­țuștele cât îi de rafinate nu preste că noi Româncele.» II sărută monșer de-al crede câ­t un înger de nevinovăție, fléü mé în­­fior. Les mai bine se porte alții cârne din pricina mea de­cât eu din pricina al­tora. — E trist bre. — Trist? Ba de loc, e sunt forte ve­sel ? Cine-i prost, mărită să fie și cob­o­­rat. Dar spune-mi cum s’a ftun tăre ro­manța ta ? — Gum! Mai întâi vremea s’a recit. Unde să te întâlnesci ? In casă ? Baba te pîndește ca ua dineaică. Pe urmă ce­va mai grav, fata nu me slăbea s’o cer că-și face samă , îmi scotea ochii c’am neno­­rocit’o. In cât poftim petrecere, și chiar mi se urîse. Fetele astea îs de tot ciudate întâi îți fac ochi dulci te smolnesc și pe urmă te mustră, scâncind că le-ai neno­rocit , parcă nu le-ar fi fost cu voie! Dă, urmările dragostei îi cam.... neplăcute.... A cui vina ? Bănuească mâne-sa c’a făcut’o față. Nu-i așa ce dici și tu ? — Ha ! Ha ! tot pățitul e și priceputul Mie ce-mî pățiră sufletul cu fața ministru­lui. Deosebire că pe tine tear fi luat gi­nere, numai tu sĕ fi vrut. Eu ași fi vrut și mi-au dat ei răvaș de drum, nițică di­­vergență de opinii. — Așa, monșer pe cine vrei nu te vrea Eu de abia am scăpat de una și câte­va mă scorb cu ochii. — Dar ea cum a rămas, n’a găsitărâ vre­ un unul ? — Naiba s’o știe, eu unul nici nu mai trec pe-acolo. (Va urma). (Contimporanul).

Next