Romanulu, iulie 1887 (Anul 31)
1887-07-31
MEUHHmsei£a&»t v ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia ce 30 litere, petit pagina IV ...... . .40 bani De tip ., ,, ,, „ III...............2 lei „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: ÎN ROMANIA, la administrațiunea tiranului. IN PARIS, la Havas, Laffite et O-nne, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasa — Pentru tot ce priveste administrațiunea Românului, abonamente, reînoiri de abonamente, schimbări de adrese, anunciuri, etc., etc, a se adresa IO, Strada Nouă ,unde este instalat biuroul administrațiunei nóstre, oi pentru tot ce privesce redacțiunea și tipografia Românului, 3. Strada Domnei, BUCURESTI, 30 CUPTOR Din raportele ce zhilnic primesce de la revisorii săi școlari, ministerul instrucțiunei publice constată,—spune el însuși în ordinul circular publicat în Monitorul de astăzi, — că localele școlare din comunele rurale lasă foarte mult de dorit în privința stărei lor materiale. * Acest ordin circular care sfârșeșce prin a invita pe prefect se dea ordin subprefecților cari vor porunci primarilor să se repare localurile de scoilă, acest ordin circular care portă arul 9,380 și e datat din 15 iuliu 1887, e un document care apare regulat la începutul fecăror vacanțe școlare. Ministerul ’1 redige. Monitorul 1 publică, prefecții ’1 primesc, aruncă asupră’I uă galeșă privire și ’1 lasă se urmeze a se scoborî pe treptele ierarhiei administrative. Din coborîre în coborîre, ordinul ajunge la ultimul conac și adorme pentru un an întreg. Ministrul se crede dator a-l redeștepta în anul viitor, punându-I alt n r. de ordine. Reparațiunile ce se cer de revisorii școlari române a se face în alte timpuri mai generose, când prefecții vor binevoi se rndeplinescá și ordinele ministerului de instrucțiune cu aceiași ponctualitate și cu aceiași stăruință cu cari îndeplinesc ordinele ministerului de interne. Ce reflecțiuni descuragiate trebue să facă în ei înșiși revisorii școlari când văd în ce mod prefecții ascultă de îndemnurile ce le vin de la capul sculelor ! Ministerul, plin de ilusiune tocmai la un téner de 19 ani,zice prefecților : «aștept de la energia disposi «țiunilor ce veți lua ca să fiui pus «în plăcuta posițiune de a cunosce «după 15 Septembre, că tote sculele din județul, încredințat adminis CBMUWui 'iv:.fiUfCBy',Vrt4J/'',i ^BStSacA'o siWCr.n^auWs^wa«»»^^ESEMPLARUL 1. BAN Fundatore: C. A. ROSETTI «trațiunea d-vostră, s’art redeschis la «epoca fixată, avénd în același timp «și mobilierul necesar pentru ca cursurile acestor scóle să nu flă împedicate în timpul anului școlar cu «reparațiunile încă neterminate.» Acesta «plăcută posițiune» în care ministerul așteptă să fiă pus prin energia disposițiunilor prefectorale e unul din acele visuri cari se vor realisa, nu e vorbă — căci totul se realiseza în timp și în spațiu, dar care pentru moment rămâne vis. El décà revisorul școlar iea la serios ordinul circular al capului său ierarhic, și iși permite a reaminti, când mai tare când mai încet, prefectului că trebue aduse la îndeplinire cele ce stau scrise în circulara ministerului, pentru ca acesta să fi pus «în plăcută posițiune»,—prefectul începe a face file amare revisorului și, găsindu’I doctoria de ducă, face pe minister a’l trimite aiureasca pur și simplu a’l invita să redevină cetațen nefuncționar, când nu'1 destitue motivat și cu pedepsa. Prefecții nu vor să ajute șcóla română în general, și nici nu vor să scă de școala rurală în special. Acesta’s un adevĕr pe care cu toți, ministerul în frunte, ’l probăm în tote filele. Ordinele circulare cari pleca de la centru nu fac decât a spune acest adevĕr pe cale oficială chiar și celor mai optimiști. Prefecții nu vor să ajute scala, dormite să mai pună pe minister în «plăcută posițiune» de a sti că sculele rurale sunt bine întreținute, și că igiena lor e una din stăruințele favorite ale d-lui prefect. Ministerul bate prefectului la urechi că starea în care se afla scolele rurale este prejudiciabilă progresului. Prefectul nici nu condescinde a asculta, oă revisorul școlar, care ține la pâinea lui, tace în fața despotului județean și crede a-și îndeplini datoria trimițend ministerului raporte în cari înșiră viste și jale despre starea localelor de șcală. Hârtie multă jertfită formei, raporte, ordine, instrucțiuni și regulamente destule pentru ca forma să fie satisfăcută chiar și’n cerințele ei cele mai minunate ; fondul case e lăsat în voia Domnului, care e prefectul și prefectul nu voiesce, n’a voit și, după cum statt lucrurile, nu va voi încă mult timp. Ministerul în 1888 va trimite tot acest ordin circular și, ca și’n 1887, va aștepta de la energia disposițiunilor prefectorale să fiă pus în «plăcută posițiune». Până atunci va rămâne în posițiunea ce-i impune administrațiunea actuală. Lupta de ieri publică un corespondință din Roman. In ea citim amănunte asupra morfei unui elev de la scala de agricultură din Roman, George Popescu, mort în urma bătăilor suferite de la directorul sculei, d. Silvia Gostinescu. Deci declarația făcută la 2 Iulie de elevul Ciulei Constantin care a fost față la omor, și deci spusele Romașcanului care a scris Luptei sunt conform cu adevărul faptelor petrecute, ar fi uă nelegiuire din partea tuturor să se lase jostă asemenea afacere și, împreună cu părintele nenorocitului copil omorît, toți se nu cera pedepsirea profesorului—deci acest nobil titlu se pote da unui om care bate un copil pene a-l pricinui mortea. D. Gheorghian, ministrul domentelor, venind în Iași și espunândui-se afacerea a mustrat pe d. Silvia Gostinescu când acesta i-a spus că n’a dat decât două palme elevului care lovindu-se cu capul de perete a amețit și a cădut jos. D. Costinescu mărturisesce palmele aplicate astfel încât elevul a dat cu capul de părete, a amețit și a căzut jos, ér d. ministru se mârginesce a’l mustra, a póte chiar cu blândeță parintéscá și cu sfaturi ca de aci înainte când o bate se bată cu precauțiune ca să nu mai dea elevii cu capul de părete, se amețescâ și se cadă jos. Să nu uităm că d. Silvia Gostinescu nu e nici caporal, nici sergent e profesor și director al unui institut de cultură, al unei șcule speciale. «Când s’a înmormântat elevul Popescu «Gheorghe, spune corespondentul Luptei, «tot Românul l’a urmat pâné la cimitir «și indignarea e mare în oraș , numai e«levii scelei n’au avut voe să însoțescâ «trupul nefericitului lor camarad, fiind om priți de către director, care se temea ca «să nu se ție discursuri neplăcute pentru «densul». D. director e un om impayable , cum dice Francesul; — d. director, în fața indignațiunei Romașcanilor, nu s’a temut, nelăsând pe elevii a da ultima probă de iubire camaradului lor, decât de discursuri neplăcute pentru dânsul. Să vedem ce va face ministerul domentelor și care va fi resultatul anchetei, căci ancheta va trebui să se facă : a fost marte de om! SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Berlin, 29 Iuliu Gazeta Coloniei într’uă notă oficiosă, dlameza cu energie circulare a Papei care violeza dreptul public. Gazeta adaogă, câ ■sa ar fii? ^wmaasatvem ! Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI décà Italia s’ar plânge la puteri, acestea ar trebui să refuze d’a primi nota Vaticanului. Constantinopol 29 Iuliu D. de Nelidoff, intr’uă convorbire ce a avut cu marele Vizir, a reamintit propunerea ce o făcuse Rusia mai înainte în privința numirei unui regent provisoriu în Bulgaria. Porta s’a declarat gata a sprijini acesta propunere dacâ va fi primită de Bulgaria. Pesta, 29 Iulie. Biroul statisticei a espediat, ori tabloul mișcărei comerciului general al Ungariei pentru anul 1886. Reese din acel tablou cu importările României s’au micșorat cu 13,947,189 fiorini comparat cu cifrele din anul 1885. Esporturile Austro-Ungariei în România n’a descrescut decât cu 476,736 fiorini. Tabloul mai conține amănunte privitore la negocierile comerciale cu România. Madrid, 30 Iuliu. PabricäÄr^ralarduri amenința de a închide stabilimentele că tacsele urmeza a fi percepute asupra articolelor vândute. 1 Roma, 30 Iuliu. italian a invitat pe guverneleustriei de a bine voi sa deschidă negocierile pentru noul tratat de comerciu. Viena, 30 Iuliu. Se asigură că principele Rudolf va fi numit șeful corpului de armată din Gratz. D baron de Kuhn, care cedază postul său, principelui ereditar, este desemnat pentru un comandament în Galitia. Agenția Liberă. LEGEA COERCITIVA IN IRLANDA Riarele englese se ocupă cu proclamarea stărei de asediu în 31 comitate din Irlanda. Freemans Journal din Dublin scrie : • íAee Bía Hiar ofcf Arcestraordinară este fără păreche în acest secol. De uă asemenea năpustire asupra maselor nu este capabil un guvern liniștit, înțelept și responsabil. Proclamarea de Sâmbăta trecută este un abuz de încredere din partea guvernului față cu parlamentul. Proclamând starea escepțională aprope peste țara întrega, peste comitate care prin ordinea ce domnesce în ele sunt un model pentru orice district din Marea Britanie, a violat nu numai spiritul constituțiunel, ci și spiritul lege de coercițiune. Rea este ce ’i drept legea, deși cu tote acestea ea prevede că numai în anumite împregiurărî să se proclame starea de asediu într’un comitat sau district. Numai de ar fi poporul destul de prudent ca se primescá și acesta mare lovitură. Times se esprimă în modul următor : Noi-luămi hotărîrea luată Sâmbăta trecută la Dublin drept dă dovadă că guvernul este hotărît să facă în DUMINECA, 31 IULIU 1887 Luminezate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — trebuințare de puterile ce i s’au dat, dar înainte de tote trebuie să se dea un asalt îndrăsneț causei acestei calamități până când liga națională va trage la îndoială autoritatea guvernului reginei și planul de campanie, după ce a fost declarat la tribunalul regal de nelegal și criminal, este susținut pe față, este anevoie de a convinge pe arendași și pe toți funcționarii irlandezi că lordul Salisbury împreună cu colegii săi nu glumesce de loc. Domnul Grevy la Mont-sous- Vaudrey Președintele republicei franceze a fost întâmpinat la sosirea sa în Mont-sous- Vaudrey de către primarul dr. Pachet cu următorele cuvinte : Domnule președinte ! Ne simțim forte măguliți că putem zice celui mai înalt represintant al guvernului republican, bine al venit. Numele d-vostră, care este scris pe temelia regimului democratic, va fi rostit cu cea mai mare stimă de noi. Noi iubim cu patimă republica, al cărei principiu , «ordine și progres», ne oferă cele mai bune garanții pentru pacea socială. Noi suntem un popor muncitor și băgător de somn. Pentru pregătirea viitorului și pentru asigurarea z^ilei de mâine, avem nevoe de orecare stabilitate de lucruri chiar și în cele politice. De aceea necontenitele sguduiri, de cari suferă organul guvernamental, pe care noi îl numim consiliul de miniștrii, produc oă impresiune penibilă. Avem însă töta încrederea în represintanții noștril și în sfaturile lor, și suntem siguri că ei vor si se îndepărteze carul republicei de acesta stâncă periculosä. La aceste cuvinte d. Grevy a răspuns: împărtășesc ideile țarei mele și regret, ca și dv., nestabilitatea în guvern. Sunt adânc mișcat de zelul amical, cu care sunt primit și voiti face pentru torá tot ce-mi va fi posibil. ARMENI SI POARTA Dupe cum se anunță din Constantinopole, în sferele armenesci esistă mare nemulțumire față cu guvernul turcesc, deorece acesta a cerut de la patriarhul Vehabedian ca se pună societatea unită armeană care se află sub controlul direct al densului, sub controlul esclusiv al statului. In sferele armene se tem emenui că acesta cerere este numai un protest pentru adevărata intențiune a Porței, de a pune capăt autonomiei sculelor armene. Patriarhul în urma menționatei cereri din partea Porței a convocat numai decât consiliul estraordinar. Se așteptă un resistență energică cu atât mai mult că cererea Porței este în contra Constituțiunei armenei sancționată de însăși Porța. Listă de subscripțiune pentru incendiați LISTA NO. 14 D-nii G. Nicolau, G. Ionescu, M. Arghiriad, Z. Rădulescu, A. Thalsk, I. Corbulean, S. Movreanu și N. Mincu, din Sinaia, au deschis uă listă de supsefiere și au organisat uă serată dansantă, în folosul incendiaților din Botoșani și Piatra. Serata s’a dat în sala otelului d-lui Gr. Nicolau. Resultatul a fost cel de mai jos, și suma strînsa s’a trimis la redacțiunea Românului : " Se scad cheltuelile pentru serată..................... 55 80 Total 206 50 Sumele precedente. . . 12128 35 Total 12334 85 Lei B. Gheorghe Nicolau . . .10 — M. Arghiriade..............10 — I. A. Raduleseu • . . .10 — G. Ionescu.................10 — St. Korbul...................10 — N. Mincu.......................10 — S. Modoeanu...............10 — Al. Thalschi..................10 — E. Wisling.......................2 — A. Kon . .........................5 — G. Kreisler...................10 — Ion Bertescu..................2 — Ath. Stroilescu..............2 — A. I. Stoicescu .... 2 — Politzer........................2 — A. Farkaș ...... 10 ■— L. Gașpar ...... 2 — I. Vanda........................5 — H. Popovici....................5 — Rioșdeanu. .................8 — V. Stanescu ..... 5 — Q. Niculescu...................1 — Frantz Belik................5 — N. Mazara....................5 — M. Trușniak................2 — I. Pinhas.........................2 — Riegler.............................5 — Pandele Calavrez ... 3 — I. Erler........................5 — E. Kershner...................10 — I. Ungart.......................10 — Dr. Kerimbak...............10 — E. I. Popescu.................5 — Mihaileanu.......................2 — Erfurt...............................1 — Aron N. Izidovici ... 1 — Gr. Ionescu.....................2 — K. Undek.......................4 — Suma Încasați în sala seratei . 209 53 262 30 FOIȚA ROMANULUI 31 IULIU MARIOARA NUVELA de Soüa Nădejde — Nicule, nu șugul, uită-te de-acu se strică vremea, cine scie când ne vom înîntîlni! Eu cred c’ar trebui să mé ceri la mama, atuncia ar putea veni cât de des , și ea n’ar avea nimic de bănuit. — Despre băiat nu mi-i teamă, dér vedi n’am vreme sé mé ocup cu astfel de lucruri. — Ce fel ? .... Ce fier ? .... Cum ? ... Vreme n’ai.... dér atuncia ce se tac ? ... când ai se mé el? ... șeii în ce stare sunt... Vedi bine nu se ’ncap trâgăneți,... — Ea, las, este încă vreme, cât ai bate în palme nu se fac lucrurile. — Ce feliü grăești, Nicule ?... fliceal ca în trei săptâmâni, de vrai, ne putem lua. Cum ? Iți schimbi vorba ori eu nu te înțeleg ? ... — Dar tu, când mai înțelegi, același lucru cânți mereu. — Nicule, ce ți-am făcut? Te-ai supărat ? Vedi, te iubesc nu pot se-mi închipui ceva rea de tine; dar ești prea iute. — Ei, nu mai câtcodă ci aceleași lucruri, mă plictisesci. Eu se sfîrșim: de ce vom sta de vorbă, de ce ne vom sfădi Buna seră Marioară, las că nu te uit, numai fii cuminte. — Cum? Te duci și nici un respuns ?... Spune când te văd. — Când voi avea vreme vineu nechiemat. — Dar un de asta era vorba. Cum ? Nu iești stăpân pe cuvîntul teu ? — Cuvânt, necuvânt, nu ne putem lua cu una, cu două. Bună sera. Marioara mută încremenise în loc, un ceas pute stătu nemișcată... Era uă nopte întunecoasă, dar mai întunecată era inima ei. Așa scurtă să-i fie fericirea ? A visat ori e aevea ? Glasul îngrjitoriu al cucuveicei, ce cântă aprope de dânsa, o făcuse tresară. Amețită, năucă, porni spre casă șoptind. Ce-am făcut?... Ce-am făcut?.... * «In sfirșit am rupt, gîndea Nicu mergând spre casă. Mi s’a luat uă greutate de pe inimă, i-a venit cam reü, dar i-a trece; tote trec în lumea asta, parcă vă văd peste un an măritată, ca gemete gospodină. Ce se faci ? Fiecare cu norocul lui. Or cine să fi fost în locul meu nu putea face decât ce-am făcut. Așa î. Lucrurile sunt fatale, cum e Ilce Prutescu. Dă, să fi fost vara mai lungă tot n’o lăsăm așa degrabă , dar să mi bată bruma, nu-mi vine de loc. Pe urmă trebuea să sfîrșim uă dată, de nu acuma mai târ«Jiu. De-un lucru mi-i cam milă, când a vedea baba că fata se cam îngrașă la pântece, rea are s’o descânte. De cât, are baba buruene, parcă ea a fi fost mai de treabă decât fata ? Surcica nu sare departe de la trunchi. Tóte fetele au ibovnici, dar cine le vede cu copii ? Așa și Marioara mea, câte-va prăvurele un cerșor, duce două trei săptămani de lingoare și i-a trecut, parcă de când lumea n’a avut ibovnic». «I-a trece, i-a trece», suna mereu in mintea lui Nicu. * — Ei nenișorule, strigă într’una din file Prutescu, ce-ți mai face puica, vâciu și c’avui dreptate, când îți fisei sé nu lași chilipirul! Dar mi se pare câte-a buimaci tărâneică de-a binele. — La început eram chiar cât ce cade. Ce vrai ? Năcărale, tinerețe nu-s ? — Ei și, póte regreți ? — Ba, de loc, monșer, ce-a căutat a găsit, naiba o tot scotea innainte-mi? Se ținea grapă s’o ea. — Ha ! Ha ! da naivă porumbiță, stil câ nu ți-ar fi stat reamire, te cununam eu. — Atîta mi-ar fi lipsit! Și pe urmă în ziua de a-i fi să te însori fără zestre e să pură nebunie. Și ușor s’ar mărita tóte golancele! Ațin calea, cu cochetăriile lor te scot din sărite și la urmă ți se leagă de gît. Se fii uăleacă mai slab de înger și’n două săptâmâni ești însurat, ]eu, bun metod de-a vina bărbații, fi-le-ar satul al dracului. — Ce vrai, monșer, luptă pentru traiu, n’au fii și de nea? — Luptă, neluptă, fără sunătore nu me prinde pe mine nici una, poate se fie cât de chipusa. — Rejon nene, reijon, ochișele, frumușele găsești câte vreai, simți numai se ai. Meeredi, monșer, pe mine în Bucuresci mĕ ruga uă văduviță cu două mii de galbeni, n’am vrută să să-mi eau grijă de tânăr. Femeea e un tiran, nene, căreia de câte ori îl veni, de câte ori te-i duce, sâ dai sâibă:— Da unde ai fost? Unde te duci. Ce-aî stat colo, câtă di’ncolo, da pe drum de ce n’ai mers mai iute ? Veci nu ții la mine d’acea nu vii mai degrabă ? ba unele îndrăznesc sâ-ți ia și socoteală de banii cheltuiți! Mi se ridică părul pe cap numai gîndindu-mi la căsnicie, ție-se de cei însurați, mie nu-mi trebue. Când vreau vin, când vreau mă duc, liber liber și independent, monșer. — Der când mai porți și corne, ce dici, Prutescule. — Anico, cum le portă preșidintele nostru, nene. Ha! Ha ! — Cine i le-a pus bre ? — Noștră întrebare, cine altul decât femeia lui ? — Dar cu cine, moșer ? — Ha ! Ha ! cu cine ?... Cu mine, puiule. Ce credi ? Când tu făceai amor la mahala, eu stăm și număram stelele ? Uă femeiușcă de gust. N’ai văzut’o nici uă dată ? — De unde s’o véd, n’a venit de mult. — Uă brunetă cum nu mai are părechii și șmecheră bre de’ncheaga apa. Intr’un di era cât p’aci sâ ne depsescă. L’a buimâci fără, nene, dă cap , l’a facu fără să creadă cât sunt văr! — Bravo ție, mergi bine, — Ca’n raiul lui Mahomet, monșer. Masă escelentă, vin, cafea, la plimbare o însoțesc tot totdeauna. Numai ce va audi : «Drăguță, póte ești obosit, eu merg cu vérul să iau nițel aer. Cetește Zola pene ne-om intorce, dar nu țe’i uri. Iți arată societatea francedâ ca’ntr’uă oglindă, se vedi franțuștele cât îi de rafinate nu preste că noi Româncele.» II sărută monșer de-al crede cât un înger de nevinovăție, fléü mé înfior. Les mai bine se porte alții cârne din pricina mea decât eu din pricina altora. — E trist bre. — Trist? Ba de loc, e sunt forte vesel ? Cine-i prost, mărită să fie și coborat. Dar spune-mi cum s’a ftun tăre romanța ta ? — Gum! Mai întâi vremea s’a recit. Unde să te întâlnesci ? In casă ? Baba te pîndește ca ua dineaică. Pe urmă ceva mai grav, fata nu me slăbea s’o cer că-și face samă , îmi scotea ochii c’am nenorocit’o. In cât poftim petrecere, și chiar mi se urîse. Fetele astea îs de tot ciudate întâi îți fac ochi dulci te smolnesc și pe urmă te mustră, scâncind că le-ai nenorocit , parcă nu le-ar fi fost cu voie! Dă, urmările dragostei îi cam.... neplăcute.... A cui vina ? Bănuească mâne-sa c’a făcut’o față. Nu-i așa ce dici și tu ? — Ha ! Ha ! tot pățitul e și priceputul Mie ce-mî pățiră sufletul cu fața ministrului. Deosebire că pe tine tear fi luat ginere, numai tu sĕ fi vrut. Eu ași fi vrut și mi-au dat ei răvaș de drum, nițică divergență de opinii. — Așa, monșer pe cine vrei nu te vrea Eu de abia am scăpat de una și câteva mă scorb cu ochii. — Dar ea cum a rămas, n’a găsitărâ vre un unul ? — Naiba s’o știe, eu unul nici nu mai trec pe-acolo. (Va urma). (Contimporanul).