Romanulu, august 1887 (Anul 31)
1887-08-05
Lucrările de instalarea în pod a unor reservorii și conducte de ape, au fost adjudecate asupra d-lui Peise din capitală, cu 4 la sută sub devis. In ceea ce privesce lucrările de învelitare a palatului, ele se vor esecuta în regie. * * * Michael Aziel, unul dintre expulsații israeliți d’acum două ani, a fost prins alaltăieri în capitală. * * * Pentru facerea unui debarcader în portul Mangalia precum și a altor lucrări în acest port, ministerul lucrărilor publice a ficmat a se ține la licitație în data de 20 August. * * * Din Paris se scrie că d. Petre I. Stoenescu a susținut cu succes tesa de doctor în medicina înaintea facultaței de medicină din capitala Franciei. D. Stoenescu, credem că se va reîntorce în țară prin Septembre. SOIRI DIN AFARA In Bulgaria s’a proclamat iarăși starea de asediu. Toți trebue să stingă luminările la orele 9 sera. Călătorii sunt supuși în porturi unei severe cercetări și sunt conduși cu escortă până la țărm. * Sâmbăta trecută s’a înscris în registrul statei civile copilul de curând născut al lui Menotti Garibaldi, dându-i-se numele moșului său, Giuseppe. Botez nu s’a făcut Serbarea familiară s’a încheiat printr’un banchet. * Guvernul turcesc, având în vedere că löUláfiíla ca lrtfftnn ^ —— * ... ..li,, I. i ordin atât autorităților din capitală, cât și autorităților din vilaieturile Monastir, Ianina și Salonich, care ia cele mai energice măsuri pentru stârpirea bandelor de tâlhari. Pentru acest scop Porta are de gând să se pună în înțelegere și cu guvernele din Grecia, Serbia și Bulgaria. * Guvernul alsacian a interes pentru anul acesta societății francese de sciințe proiectata escursiune în Alsacia. * Arcivarul teatrului național din Pesta și publicistul maghiar, Alecsandru Balazs, s’a otrăvit cu cioncari la mormântul fiicei sale. * Din băcănia lui Franz Oberrecht din Pesta s’a furat Vineri în 29 s. n. pușculița (cutia) plină cu creițari de al Kultur egyletului ardelean.—Ei n’au noroc Kulturegyletiștii și pace. Ambasandrul Rusiei la constantinopol, d. Neldoff, obținând un concediu, a anunțat plecarea sa pentru a stacji. Censul se duce via Odesa la Petersburg și de aci la Kissingen. Afacerile ambasadei le va conduce consilierul de ambasada, d. Onon. * Consiliul comunal din Roma a cerut văduvei Depretis să permită ca corpul bărbatului el să fie înmormântat în Roma. Consiliul comunal a mai luat următoarele hotărîri: Pe mormântul lui Depretis se va depune un coroană de bronz; bustul lui va fi așeciat în capitol; oă stradă din Roma va purta numele lui, la casa din Roma a lui Depretis se va pune u piatră comemorativă. S'a votat și 100,000 de franci pentru un monument ce se va ridica în Roma. Trei nihiliști ruși au asasinat în timpul din urmă pe uă rusoaică forte bogată, anume Nesterova, care se afla în Vladikovkas. Fapta criminală s-a săvârșit în casa asasinatei; asasinii i-au pus un căluș în gură, au legat’o de mâni și de picioare și apoi i-au tăiat gâtul. Au furat 800,000 de ruble și au șters’o. Voind să scape in Turcia pe uă corabie, au fost ajunși pe la mijlocul mârei și arestați. Toți trei sunt omeni tineri și voinici, agenți ai partitei teroriștilor. Demascarea șovinismului unguresc ziarul maghiar Ellenzék sfârșesceu o descriere a Brașovului cu urmatorele aprecieri instructive, pe care le reproducem după Gazeta Transilvaniei : *In general trebue să se facă observarea, că guvernul nostru esploateza direcțiunea națională pe un nivel de tot jos. Sub el originea maghiară e titlul de drept pentru susținerea și nutrirea din bugetul statului. Orice bastard (bitang), dacă e numai Maghiar, formeza pretențiuni la vr’un post de stat în orașele de limbi străine. Omenii, care în localități maghiare au dus la viață destrăbălată și miserabilă, numai spre a ajunge la subsistență , primesc posturi în orașele săsesc puritane ce în multe privințe sunt mai culte. Concetățenii noștri de limbă străină ne cunosc din aceste fapte și după acești indivizii, și cu cât se află mai multe exemple de aceste, cu atât mai nesuferită li se face supremația maghiară, pentru că li se pare cu atât mai nemotivată. Acesta sistemă, de a câștiga pane și post, nu e politică maghiaro-națională, ci corupțiune maghiaronațională». REGULAREA PORȚILOR DE FER Despre negocierile relative la regularea Porții de Fer se comunică următorele : Consorțiul englez, care este în posesiunea noului metod de a sparge stânci, inventat de căpitanul austriac Lauer, la timpul său presintase guvernului ungar un ofert pentru executarea lucrărilor de regulare la Porta de Fer. După negocieri îndelungate, consorțul și-a retras ofertul, neputându-se ajunge la nici oă înțelegere. Antreprenorii adică au preliminat spesele cu 13—14 milione fl., pe când guvernu crede, ca vor fi de ajuns 10 milione. Afara de aceia, guvernul nu voesce să platesca nici ua subvențiune, ci consorțul să efectuiască tóte lucrările pe spesele proprii, remânându-i apoi dreptul de a percepe vămile stabilite prin tractatele internaționale. In felul intenționat de guvern se pare case că nu se va putea afla nici un antreprenor și astfel nu va rămâne alt espedient, decât ca guvernul să esecute îU crame in regie proprie. Acesta ar fi și maieftin, putându-se întrebuința la lucrări și miliția. După cum află Neue Freie Presse și negocierile cu grupa «Rothschild» pentru financiarea regularii Porții de Fer s’au terminat fără a ajunge la vr’un resultat. Mai este un ofert, al unei bănci de construcțiuni din Frankfurt patronisata de un institut de bani din Viena Cu aceștia énse nu s’au început ânca negocierile ROMANíku 5 AUGÜST 1887 CURIERUL BĂILOR» IEHADIA Domnule directore, De doul ani nu am mai venit prin Mehadia, și în acest interval multe lucruri s’au schimbat, așa între altele s’a terminat definitiv că nouă bae numită pe unguresce «Szapary fürdő» clădirea, ca construcțiune solidă și frumósa, isvarele minerale care o alimenteza pentru câțîva ani vor fi de cel mai mare folos suferințelor, mai târziu vor avea și ele aceiași sortă ca cele de la Ludwig unde de abea se mai cunosce ca convin puciosi. Lume, mai mult de cât trebue se găsesce așa că multe persone trebue séü se sufere a locui câte un subterană pene ce póte obține vr’uo cameră, sau se se întorce înapoi. Printre cunoscuții din Severin de unde subscrisul își are domiciliul, pot remarca pe d-na Fani Arsenti directarea sculei de fete No. 1, d na Polina Cârlănescu, d-na Bildirescu soția d-lui membru al curții din Craiova G. Bildirescu, d-na Ana Gârdâreanu cu gentila d-sele copilă, d-ra Constanța, d-na Gărdâreanu soția d-lui procuror de secție de pe lângă tribunalul nostru și altele ale căror nume îmi scapă pentru moment. Distracțiunile suficiente, timpul splendid, fac pe multă lume să vină aici mai mult pentru petrecere decât pentru cură, dar va scumpere grozava în tóte privințele. Eu ași sfâtui pe d. antreprenor Tatartzy ca să-i fie precum milă de noi românii, când soiut este că décá n’am fi noi, hotelurile iar sta gile. Un lucru nu-1 pot trece de asemenea cu vederea, șică de ce e vorba. Duminecă 19 Iuliu curent m’am dus cu mai mulți amici ca să luăm prânzul la un restaurant situat în livada lui Szöceny puțin mai sus pe mâna drepta de unde sunt băile supranumite »Hercules» acolo am găsit ca restaurateur pe un neatru mi s’a părut, care s’a purtat cât se puterile prost cu noi, după ce că, am trebuit să adâstâm ore întregi până să ne servescă, apoi și atunci ne servea cu totul alte mâncăruri decât cele comandate de noi, și daci obiectăm ceva ne răspundea brusci că alleie nu ne pute da de őre ce nu se apucă să facă pentru noi de lucru bucătăresei sale. D. Gatartzy antreprenorul, sau autoritățile locale, nu cred că ar face roü, decá ar căuta să ia ore cam mosuri de corigere pentru acel birtaș. Pentru moment ne mai putând scrie mai mult fiind gata de plecare în escursiune pe munți. Vă salut Un Severinean. Constanța, 1 August. Pâne acum, lume forte puțină și mai nici uă petrecere. Hotelurile sunt góle, căci și cel cari se află în Constanța locuesc în case particulare. Căldura continuă în timpul zilei a fi aprope aceiași. Dimineta și séra sorbim cu nesalin aerul cel răcoros și plăcut al mării. Se aștepta să vie mai multă lume de pe la băile din țără, unde cei ipai mulți nu ’și termină cura decât pe la 16 August.* La 21 (9) August se va face solemnitatea pentru descoperirea statuei lui Ovidiu. Tot în acea zi, se va organisa și oă cursă nautică. Desigur că, cu așa ocasiune, Constanța nu va lipsi de vizitator, veniți din mai multe părți ale țarei. * Se scie că sunt deja ,câțiva de când s’a terminat catedrala din Constanța. Péne acum, énsé, ea stă tot închisă, din cauză că nu este încă zugrăvită. Toți se întrebă : Pentru ce acésta nepăsare ? Ar fi bine se se dea Dobrogei mai bune exemple și se s’arete la ori ce ocasiune mai mult interes pentru acesta nouă provincia română. Cu atât mai mult se cuvine a se face acésta, cu cât ea trebue s’o lege pentru totd’auna de patria mamă numai prin cultura intelectuală și morală se póte desvolta. Citim în Tutova : Apele (lise minerale ce s’au descoperit în apropierea orașului nostru au devenit importante în scurtul timp al descoperirei lor, căci ele sunt visitate zilnic de sute de omeni. Acestor ape li s’a dat denumirea de Vitesda adică scâldâtarea oilor de către preotul satului Simila, prin a cărui îngrijire s’au construit mai multe cabine pentru visitatori, cari se dirijeză forte bine de S. Lea. Mulți bolnavi cari visiteza aceste ape ne-au încredințat ca după câteva băi ce au făcut în acele ape, au simțit mari folose. Ar fi de dorit ca atât autoritățile, cât și proprietarul acelei moșii d. George Paladi, să se intereseze despre analizarea acestor ape, de unde să se constate valorea lor. Suntem informați cu d. D. Capeleanu, prefectul județului nostru a visitat aceste ape și vedénd aglomerația de lume ce era acolo, a convocat consiliul de higiena, pentru Jour 23 Iuliu curent, spre a lua în discuțiune aceste ape și a hotărî, daci trebue lăsată lumea a urma cu scăldarea în ele sau nu. Este adevărat câ modul facerii acestor băi este scandalos, căci numărul cabinelor fiind insuficient cei mai mulți bolnavi de ambele secse, se desbrac în mijllocul câmpului, unde alții tornă apa cu cofele peste ei. Acesta operațiune nefiind higienică, deorece se face în arșița serelul, se pot nasce forte lesne bóle contagiose, ca tifos și altele, între poporațiunea săracă care viziteza acesta apă. Lă sperăm ca onor, consiliu de higiena va regula cu aceste ape cum e mai bine, pînă la analizarea lor ce s’a regulat a se face. AMBULANTELE RURALE — Urmare 1) — Pentru a confirma mai mult acele declarate mai sus în privința syphilisului, credem necesar a cita aci câteva rînduri din raportul recicat de către p. Fournier, așa spre el, resumând mijlocele de a ataca syphilisul conchide la esistența a 2 metode: 1. măsurile de prophilasie administrativă; 2. măsurile destinate pentru a asigura mai bine ospitalisație și tratamentul syphiliticelor. Trecând peste măsurile prophylatice care vor trebui studiate și în România, cea ce duce eminentul raportor în privința puntului al 2-lea Syphilisul nu este uă bolii pasageră, constituită numai prin căteva accidente estemore și curabilă prin un tratatament de orecare durată. Este din contră uă infecțiune stabilă, permanentă, fecundă în manifestări de tot felul, dintre care unele pot deveni mortale; este un diabretă care nu se reduce decât în urma unui tratament forte lung, forte greu de urmat în mod regulat. In fine este un bolâ care nu lovește numai pe acela care s’a espus, déra a călca influență hereditară se propagă în timp îndelungat, mărind în proporții notabile mortalitatea copiilor și determinând în adolescență și chiar mai târziu, un mare număr de afecțiuni grave, adesea incurabile , în fine consecință sociale etc. Pellagra. Acest morb pare a fi cel mai răspândit printre poporațiunea sáméa și în adevăr nu avem să cetim raportul vreunui medic din ambulanță pentru a ne convinge că pelagroșii se presinta cu miile pe timpul cât ambulanța staționază în vreua localitate; însă ceia ce voim a releva este, că nu e de ajuns să facem, complet sau aprope un Diagnostic, darăua dată boia fiind cunoscuta trebue să căutăm a o vindica, și nu credem ca solința să fie făcut așa mare progres în România, încât cu vreun câteva porțiuni sau alifii se fie (! A se vedea Românulu de la 3 ș i 4 August, în stare a opri răul și nici chiar a aduce ua ameliorare decât cel mult pasageră, căci pellagra fiind că bula generală, constituționala, nu va putea fi radical vindecată decât numai atunci când vom fi în stare a combaterăul în sine însuși și în acest mod a împedeca și aparițiunea diferitelor accidente care nu sunt decât nisce manifestațiuni analoge, acelora care le întîlnim în syphilis și care probeza câ boia nu a părăsit vechiul său domiciliu deteriorat de mai mulți ani. In adevăr, precum dice d. Jules Arnould, Pellagra este un intecsicație alimentară în general datorită consumațiunei popușoiului alterat, luând aspectul unei epidemii în țările unde se obicinuește popușoiul stricat și mersul unei epidemii în anii și sesenele când alterația grăunților a ajuns în gradul cel mai înalt. Fără de a intra în nenumăratele detalii asupra pellagrei, vom spune numai că afară de pelagra adevărata s’a mai descris un alta, — pseudo-pellagra de origină elcoolicâ (Besamion) , în fine Zachi admite posibilitatea originei pellagrei prin leucomanie. In epoca acesta când doctrina parasitaza ia u d estensiune așa de considerabilă este posibil ca microbul pellagrei se puta fi găsit, și cultivat, déra pene în present nu avem cunoșcința unei asemenea descoperiri, și prin urmare nimicaiu ne autorisază a descrie pellagra ca uă bola parasitara. Toți autorii cari s’au ocupat de studiul pelagrei, resună simptomele în următorea triadă: exanthemul tulburări digestive, fenomene nervose. Cu tote acestea, fiecare din aceste simptome se pote găsi în alte afecțiuni și unul sau altul pote lipsi sau a se presenta cu aspecte diferite precum manifestația cu târziia nu pote fi calificată de topic, căci își pote schimba aspectul de 3 seü 4r ori în decursul bulei și pate să se asemene cu exanteme cu totul de altă natură. Precum dice și d. Arnould, exantemul numit pelagros pare a fi simptomul cel mai nesigur pentru a stabili diagnosa. Lăsând la oă parte diversele complicațiuni ale pelagrei putem stabili că, deși diagnosticul acestui morb nu presintă în general nici ua dificultate, totuși trebue să avem cunosciințe destul de întinse asupra afecțiunilor cutanee și un timp mai îndelungat de a examina pacienții, decât acela care se presinte în ambulanțe din causa sutelor de cazuri ce clonicau a observa. Insist asupra acestui punt căci sunt convins că mare parte dintre pelagioșii trecuți în statisticele unor raportori nu presentau decât erupții cutane séü pate chiar și tulburări digestive care puteau să fie cu totul de altă natură mai ales în timpul verei când aceste accidente sunt mai frecvente. Să nu uităm de asemenea a spune că în examinarea pacientului trebue să avem întotdeauna în vedere impalidismul și alcoolismul hydrargyrismul, miseria fisiologică precum și syfilisul. Când ne punem tote aceste întrebări, natural câ examinarea completă a pacientului cere un timp mult mai îndelungat decât acela care resultâ din calculele făcute asupra statisticelor din ambulanțe și care obligă pe medici a face diagnosele d la vitesse și vue d'oeil. (Va urma) l)r. V. Negel, sona de naș al pruncului ei; cu tote acestea botezul s’a severșit d’un substitut și am remas nașul titular. Luna trecuta n’am mai putut resista stăruințelor nepotei mele d’a’mi vedea, d’a admira și d’a săruta pe micul meu nepot și fin. M’am dus dor cu calea ferată la Mauthausen și am găsit pe mititelul Ion culcat la spate cu piciorel sale în aer, cu un surîs pe buze și bucurînduse de esistența lui în ciuda defectuositatea toaletei sale care se compunea numai două cămașe scurtă. Trebue să mărturisesc că nerușinarea finului meu ajunse la culme, căci mititelul nu era singur ci espunea goliciunea lui unei societăți compusă de șase persone între cari și trei domne; trebue énse se admit în favorea lui împregiurarea ușurătore că căldura era mare și că omulețul ne împlinit âncâ vîrsta de patru luni. Cele șase persone presente erau : ântâia tatăl pruncului, fórte mândru în demnitatea sea de părinte; al douilea moșul său, plin de îngâmfare; al treilea mama lui, care s’a deprins a vedea în copilașul său un Bismark al secolului viitor; al patrulea bunica lui (condeiul meu e prea slab a descri speranța ei în privința viitorei sale cariere); al cincilea doica lui, care jură cu Ionașcu e, fără dor și póte, cel mai frumos prunc ce a existat vr'ua dată în lume; și al șaselea unchiașul și naș 1 séu, ce am onore să fiu în persană. Mititelul Ion e culcat pe spate pe un divan și se joca vesel cu propriile sale piciorușe, fără a băga în sema espresiunile laudatore ale personelor ce’l ínconjura și ale căror omagii le acceptă cu indiferență caracteristică unui idol. Toți se întrec a’l menține în buna sea disposițiune prin tot felul de glume și se bucur când unul sau una isbutesce a provoca pe buzele sale dulcele surîsuri ale mulțumirei. D’uă dată case se schimbă lucrurile ca printr’un minune. Ionașcu se uita serios, se ivesce uă încrețitură între sprîncenile séle, colțurile guriței sele se lasă în jos și c’uă mișcare energică respinge mâna mamei sale. — Ionașcu al meu ! ce al? esclama mama lui. Sufletul meu ce te-a supărat ângerașul meu ? strigă bunica. Doica, tatăl, moșul și unchiul s’amestecă în tânguirea generală, esprimându’și fie-care adânca sea părere de réü, că mititelul lor tiran le-a retras favorea lui și cu seninătatea lui de mai înainte s’a prefăcut în posomorîre. Tiranul énsé, vedénd consternațiunea supușilor lui, vrea să manifeste autoritatea sea supremă: bate cu piciorele și cu mâinele sele și începe a țipa, a sbiera c’un putere și c’un stăruință care dovedesc sănătatea plămânilor séi. Concertul nu ajunge nici mai melodios, nici mai armonios prin amestecarea vocilor mângâietore a asistenților. Dar când septetul a ajuns la puntul de culminațiune, Ionașcu gasesce cu care a trece de la «Fortissimo vivace» la «Andante moderato» și treptat până la «Piano, pianissimo». Obrajii lul reprind coloritul lor natural, ochișorii lui albaștrii, în care mai lucesce un lacrâmiora, iar uâ espresiune de satisfacțiune, gurița reîncepe a surîde și micul tiran al familiei primesce pe brațele doicei omagiile supușilor lui. Seninătatea și buna înțelegere s’au restabilit și micul meu nepoțel, depus iarăși pe divan, se îndeletnicesce cu dificila gimnastică d’a băga degetul cel mare al piciorului drept în gură. Nu este bine a adusa de bunurile lumei, d’aceia m’am grăbit a doua di dimineți a renunța d’uă cam dată la uă cunoscința mai intimă cu finul meu, am plecat cu calea ferată și mi s’a părut a audi în flueratura trenului vocea stridentă a junelui meu nepoței. In timpul escursiunei mele la Mauthausen spre a face cunoscința cu cel mai mic nepot al meu, ca se’mi trecut de iinut CORESPONDINTA CONTIMPORANA Kritzendorf, 2 August. Domnule directore 1 Sunt cincispre-dece luni de când asistai la Mauthausen, în calitate de martor, la cununia celei mai june din numerósele mele nepote. Iarna trecută starea a sanctarei mele m’a poprit a servi în per FOIȚA ROMANULUI 5 AUGUST 30 UN OM DIN DIUA DE ADI ] ) Romani de un Contimporan PARTEA II. VIII. •— Nu, te rog... Mă însărcinez eu cu acesta, disc repede d. de Wolvereins, căruia i se suise sângele în obraz. Cu tot angajamentul său, cum veni Fabien la hotelul din strada Elysée, un fu d. de Wolvereins care -i vorbi. Jacqueline îl pândi la eșirea din celebrul cabinet verde. Ea trimise pe un fecior să-l iasă înainte în momentul când era să pășască pragul ușei cu giamuri. — Iarta-me că te opresc, scumpe domnule, și te rog ca să intri puțin pene la mine. Ea ’l primi, nu în salonașul său particular, ci în salonul cel mare, care da spre seră și grădina hotelului. Tóte ușile erau deschise; erau șase cosuri sera, și, pe la sfârșitul lui Maiu, acesta nu e un cos târdiu. Demersul n’avea așadar nimic din prea băgător de somn și nici de neobicinuit. — Sunt la ordinele d-vostru, domnișoră, dise Fabien pe tonul cerimonios fără afectațiune ce adoptase față cu fiica protectorului său. — Sunteți la ordinele mele când vedem, după cum ar fi orice om bine crescut, vrând nevrând. Sunt însemirată că nu veniți să va puneți mai adesea la ordinele mele în mod spontan c. Fabien o privi ca ua surprindere îngrijitóre. Dar ea rîdea. El se reasigură. — îmi impun domnișoră, discreția mea ? Mers-am, fără să sciü cu ea pene la impolitețe ? — Nu’ți imput nimic... și nici n’am gândul d’ați da un bun consiliu... E ca, nu vreau să te fac ați perde răbdarea. Săptemâna cealalta, s’a vorbit aci despre d-tea. Se întreba dacă ambițiunea d-téle va rămâne limitată între colonele Bursei sau décá va trece podul în vr’uă di- Se observa că, déci ea s’ar desvolta cu averea d-tele, nu ’i-ar fi greu d’a te conduce pene la cameră. — Eu, la cameră ! Ce se fac acolo ? — Aceia ce se face de ordinar , un sfârșit déci e un om mediocru ; un început décá e uă persona, de valore, după cum ar trebui să fii.... Tatamea părea că crede cum că ești în drept a pretinde acesta. — D. de Volvereins nu mi-a vorbit nici vă dată acesta. — O scii, ș’adaog câ n’a manifestat intențiunea d’ați vorbi. Mai ântâia te consideră că pe un auxeliar prețios, de care ’i-ar părea logic ca să se priveze cât mai târzliu posibil. Dar nu mĕ îndoesc câ te ar ajuta chiar p’un cale care te-ar depărta de cercul intereselor sale... atât numai să’l rogi. — Cu ce scop, sub ce prete est cel puțin, ași îndrâsni să’l importunez c’un asemenea ambițiune, décá din întâmplare ’mi ar veni acesta ambițiune ? — E la d-ta d’a vedea și judeca... Vei fi totd’auna mulțumit d’a fi un bursier mai mult sau mai puțin fericit în afacerile dele ? — Mărturisesc, că pâne acum... — Ah !... Credeam ca fiind dat numele d-tale, ai avea ținta mai departe. Ea îl privea ca unul din acele aere de provocațiune liniștită cum numai singurele fete bătrâne cochete au soü tinerele îndrăsnețe. Fabien simți că se învârtește casa cu el. Era destul de lămurit. Ș’atunci, d-sora, murmura el, ai binevoit ca să te gândesc! a mé preveni de bunele disposițiuni ale d-lui tatăl d-tale... bunele sale disposițiuni secrete? — Da, găsesc drept ca să nu te las a te tăvăli într’uă situațiune mediocră, chiar când ea e auzită. — N’am avut încă timpul ca se mé tăvălesc observă Fabien surîdend... Cu tóte acestea nu’ți sunt mai puțin dator recunoscință... și fii sigură d-ș ură, voi sei se profit de consiliul d-tale. De va veni ocasiunea, voi avisa. Salută, gata a se retrage. Jaquelina, îl opri c’uă privire. — Vei păstra, dise ea, se înțelege de la sine, nu tăcere absolută asupra zelului meu d’a te servi... Și vei avea grije d’a te feri de orice judecată îndrâsnată ? — Câte uă dată am orgolia, nici un dată ensé nu’mi placi se mé lăud. — Fóarte bine ! — Și déci ambițiunea mea, desvoltându-se cu averea mea, după cum o diceat odiniora, ar câștiga sentimentele mele intime, voi sei s’aștept ca circumstanțele să ’mi permită a le esprima fără exces de presuațiune, fără gânduri predise. Candidatura sea de căsătorie era propusă, în mod galant. Era, după tote aparențele, aceia ce voise Jacquelina. Cât despre el nici vorbă că voia. Pentru candidatura sea politică tot norosă încă, hotărî s’o lase a veni tot de la sine sau prin ajutorul d-lui de Wolvereins. Nu întârzi să înse a o vedea apârînd ochilor săi. Intr’uă bună diminâță, după cincisprezece zile aprópe de la avertismentul ce Fabien primise de la Jaquelina, cornițele, care percurgea gharele, ridică nasul și disc : — Ia spune’mi, d’Estreville, pentru ce n’ai fi consilier general în departamentul d-tôle... în departamentul nostru, pentru că fac parte și eu acum din el ? — Sunt prea tenérâncă... fără antecedente... — Da, acesta e ca la curtea cu furi... Nu’ți va da cu trecutul în cap. — Ași avea cel puțin trebuința d’a fi condus sprijinit... — Nu tocmai atât cât o credi pentru consiliul general... Pentru deputăție, e altceva, dar n’am ajuns péné acolo. Nu vom ajunge decât tocmai peste două ani. Așa dar am gândul ca să’mi pui candidatura în două departamente, în acela al meu și în cel pe care am căpătat acum dreptul de cetate. Se presupunem că voi isbuti, aceia ce este admisibil, într’adevĕr, căci am propus a lucra... lucrez. Mai ântâi, reconstruesc la Travée, dau de lucru la tota lumea din giurul meu, cumpăr tot ce e de dat fără a uita voturile și influențile... Toți alegotorii nu sunt de vândare, dar majoritatea, și alegerile se fac cu densa. Așa dar isbutesc... Ei bine ! ce ai dice dacâ’ți ași ceda locul după ce’l voiu cuceri? Atât numai, trebue ca să fii consilier general și cam în apele mele... Opiniunea d-tele ? Hum! sciț câ n’arâncă. Ce opiniune ar putea să aibă un ténor ca d-tea când cei d’uă etaje cu mine și nu sciü d’auâncă. E înțeles de alegotori că republica este... cea mai bună ciocolată. E prea de mult de când s’a scris acesta pe ziduri. D’altfel au dreptate, în fond alegătorii. Concurența nu e nici uă dată afirmată în mod strălucit, și nu se înțelege pentru ce omenii cari au arătat atâta nedibacie în oposițiune, unde e ușor de a fi dibacia, ar escela în arta guvernarei, unde cei mai șireți se așeza în câteva luni numai. Suntem ficșați asupra unui punt numai, că forma guvernamentului puțin importă; totul depinde de aceia cari l’au în mână. Să încercăm a pune mâna pe el, décâ ne credem hotărîți și prudenți... Și în sfîrșit décá n’ar fi de cât numai republicanii în Francia, lucrurile ar merge mai bine, afară numai décâ francezii n’ar fi devenit cu toții risce dobitoce... Aceia ce face că revoluțiunea nu nea profitat nici uă dată, ci numai ne-a despărțit; am lucrat pentru alții, cari au sciut să scotă măduva și ne-a lăsat veninul. A parte acesta, forte legitimă, revoluțiunea d este stabilâ din punt de vedere național, necesară, escelentă din puntul de vedere al intereselor generale omenesc!... Și d-te a eredi astfel, nu este așa? — Desigur, domnule, dise Fabien, care, zăpăcit, neputând dice nici un vorbă, începuse sé rîdă. — Ei bine, vom mai vorbi despre acesta mai în fond. Sâmbătă sera în trenul căsătoriților. Henry Rabnsson. (Urmare în No. viitor). 1 V" r