Romanulu, august 1887 (Anul 31)

1887-08-05

Lucrările de instalarea în pod a unor reservorii și conducte de ape, au fost ad­judecate asupra d-lui Peise din capitală, cu 4 la sută sub devis. In ceea ce privesce lucrările de înveli­­tare a palatului, ele se vor esecuta în regie. * * * Michael Aziel, unul dintre expulsații is­­raeliți d’acum două ani, a fost prins alal­tăieri în capitală. * * * Pentru facerea unui debarcader în por­tul Mangalia precum și a altor lucrări în acest port, ministerul lucrărilor publice a ficmat a se ține la licitație în data de 20 August. * * * Din Paris se scrie că d. Petre I. Sto­­enescu a susținut cu succes tesa de doc­tor în medicina înaintea facultaței de me­dicină din capitala Franciei. D. Stoenescu, credem că se va reîn­­torce în țară prin Septembre. SOIRI DIN AFARA In Bulgaria s’a proclamat iarăși starea de asediu. Toți trebue să stingă lumină­rile la orele 9 sera. Călătorii sunt supuși în porturi unei severe cercetări și sunt conduși cu escortă până la țărm. * Sâmbăta trecută s’a înscris în registrul statei civile copilul de curând născut al lui Menotti Garibaldi, dându-i-se numele moșului său, Giuseppe. Botez nu s’a făcut Serbarea familiară s’a încheiat printr’un banchet. * Guvernul turcesc, având în vedere că löUláfiíla ca lrtfftnn ^ —— * ... ..li,, I. i ordin atât autorităților din capitală, cât și autorităților din vilaieturile Monastir, Ia­­nina și Salonich, ca­re ia cele mai ener­gice măsuri pentru stârpirea bandelor de tâlhari. Pentru acest scop Porta are de gând să se pună în înțelegere și cu gu­vernele din Grecia, Serbia și Bulgaria. * Guvernul alsacian a interes pentru a­­nul acesta societății francese de sciințe proiectata escursiune în Alsacia. * Arc­ivarul teatrului național din Pesta și publicistul maghiar, Alecsandru Balazs, s’a otrăvit cu cioncari la mormântul fiicei sale. * Din băcănia lui Franz Oberrecht din Pesta s’a furat Vineri în 29 s. n. pușcu­lița (cutia) plină cu creițari de al Kultur e­­gyletului ardelean.—Ei­ n’au noroc Kultu­­regyletiștii și pace. Am­basandr­ul Rusiei la constantinopol, d. Nel­doff, obținând un concediu, a anun­țat plecarea s­a pentru a stacji. Censul se duce via Odesa la Petersburg și de aci la Kissingen. Afacerile ambasadei le va con­duce consilierul de ambasada, d. Onon. * Consiliul comunal din Roma a cerut vă­duvei Depretis să permită ca corpul băr­batului el să fie înmormântat în Roma. Consiliul comunal a mai luat următoarele hotărîri: Pe mormântul lui Depretis se va depune un coroană de bronz; bustul lui va fi așeciat în capitol; oă stradă din Ro­ma va purta numele lui, la casa din Ro­ma a lui Depretis se va pune u­ piatră comemorativă. S'a votat și 100,000 de franci pentru un monument ce se va ri­dica în Roma.­­ Trei nihiliști ruși au asasinat în timpul din urmă pe uă rusoaică forte bogată, a­­nume Nesterova, care­ se afla în Vladikov­­kas. Fapta criminală s-a săvârșit în casa asasinatei; asasinii i-au pus un căluș în­­ gură, au legat’o de mâni și de picioare și apoi i-au tăiat gâtul. Au furat 800,000 de ruble și au șters’o. Voind să scape in Turcia pe uă corabie, au fost ajunși pe la mijlocul mârei și arestați. Toți trei sunt omeni tineri și voinici, agenți ai partitei teroriștilor. Demascarea șovinismului un­guresc ziarul maghiar Ellenzék sfârșesce­u o descriere a Brașovului cu urmatorele apre­­cieri instructive, pe care le reproducem după Gazeta Transilvaniei : *In general trebue să se facă observa­rea, că guvernul nostru esploateza direc­țiunea națională pe un nivel de tot jos. Sub el originea maghiară e titlul de drept pentru susținerea și nutrirea din bugetul statului. Ori­ce bastard (bitang), dacă e nu­mai Maghiar, formeza pretențiuni la vr’un post de stat în orașele de limbi străine. Omenii, care în localități maghiare au dus la viață destrăbălată și miserabilă, numai spre a ajunge la subsistență , primesc posturi în orașele săsesc­ puritane ce în multe privințe sunt mai culte. Concetă­țenii noștri­ de limbă străină ne cunosc din aceste fapte și după acești indivizii, și cu cât se află mai multe exemple de a­­ceste, cu atât mai nesuferită li se face su­premația maghiară, pentru că li se pare cu atât mai nemotivată. Acesta sistemă, de a câștiga pane și post, nu e politică maghiaro-națională, ci corupțiune maghiaro­­națională». REGULAREA PORȚILOR DE FER Despre negocierile relative la regularea Porții de Fer se comunică următorele : Consorțiul englez, care este în posesiu­nea noului metod de a sparge stânci, in­ventat de căpitanul austriac Lauer, la tim­pul său presintase guvernului ungar un o­fert pentru executarea lucrărilor de regu­lare la Porta de Fer. După negocieri în­delungate, consorțul și-a retras ofertul, ne­­putându-se ajunge la nici oă înțelegere. Antreprenorii adică au preliminat spesele cu 13—14 milione fl., pe când guvernu crede, ca vor fi de ajuns 10 milione. A­­fara de aceia, guvernul nu voesce să pla­­tesca nici ua subvențiune, ci consorțul să efectuiască tóte lucrările pe spesele pro­prii, remânându-i apoi dreptul de a per­cepe vămile stabilite prin tractatele inter­naționale. In felul intenționat de guvern se pare case că nu se va putea afla nici un antreprenor și ast­fel nu va rămâne alt espedient, de­cât ca guvernul să ese­cute îU cram­e in regie proprie. Acesta ar fi și mai­eftin, putându-se întrebuința la lucrări și miliția. După cum află Neue Freie Presse și negocierile cu grupa «Rothschild» pentru financiarea regularii Porții de Fer s’au terminat fără a ajunge la vr’un resultat. Mai este un ofert, al unei bănci de construcțiuni din Frankfurt pa­­tronisata de un institut de bani din Viena Cu aceștia énse nu s’au început ânca ne­gocierile ROMANíku 5 AUGÜST 1887 CURIERUL BĂILOR» IEHADIA Domnule directore, De doul ani nu am mai venit prin Me­­hadia, și în acest interval multe lucruri s’au schimbat, așa între altele s’a termi­nat definitiv că nouă bae numită pe un­­guresce «Szapary fürdő» clădirea, ca cons­­trucțiune solidă și frumósa, isvarele mi­nerale care o alimenteza pentru câțî­va ani vor fi de cel mai mare folos suferin­țelor, mai târziu vor avea și ele aceiași sortă ca cele de la Ludwig unde de abea se mai cunosce ca convin puciosi. Lume, mai mult de cât trebue se gă­­sesce așa că multe persone trebue séü se sufere a locui câte un subterană pene ce póte obține vr’uo cameră, sau se se în­­torce înapoi. Printre cunoscuții din Severin de unde subscrisul își are domiciliul, pot remarca pe d-na Fani Arsenti directarea sculei de fete No. 1, d na Polina Cârlănescu, d-na Bildirescu soția d-lui membru al curții din Craiova G. Bildirescu, d-na Ana Gârdâ­­reanu cu gentila d-sele copilă, d-ra Cons­tanța, d-na Gărdâreanu soția d-lui procu­ror de secție de pe lângă tribu­nalu­l nos­tru și altele ale căror nume îmi scapă pentru moment. Distracțiunile suficiente, timpul splendid, fac pe multă lume să vină aici mai mult pentru petrecere de­cât pentru cură, dar va scumpere grozava în tóte privințele. Eu ași sfâtui pe d. antreprenor Tatartzy ca să-i fie pre­cum milă de noi românii, când soiut este că décá n’am fi noi, hote­lurile iar sta gile. Un lucru nu-1 pot trece de asemenea cu vederea, și­­că de ce e vorba. Duminecă 19 Iuliu curent m’am dus cu mai mulți amici ca să luăm prânzul la un restaurant situat în livada lui Szöceny pu­țin mai sus pe mâna drepta de unde sunt băile supranumite »Hercules» acolo am găsit ca restaurateur pe un neatru mi s’a părut, care s’a purtat cât se puterile prost cu noi, după ce că, am trebuit să adâs­­tâm ore întregi până să ne servescă, apoi și atunci ne servea cu totul alte mâncă­ruri de­cât cele comandate de noi, și daci obiectăm ceva ne răspundea brusci că al­­leie nu ne pute da de őre ce nu se apucă să facă pentru noi de lucru bucătăresei sale. D. Gatartzy antreprenorul, sau autorită­țile locale, nu cred că ar face roü, decá ar căuta să ia ore cam­­­ mosuri de cori­­gere pentru acel birtaș. Pentru moment ne mai putând scrie mai mult fiind gata de plecare în escur­siune pe munți. Vă salut Un Severinean. Constanța, 1 August. Pâne acum, lume forte puțină și mai nici uă petrecere. Hotelurile sunt góle, căci și cel cari se află în Constanța lo­­cuesc în case particulare. Căldura conti­nuă în timpul­­ zilei a fi aprope aceiași. Dimineta și séra sorbim cu nesalin aerul cel răcoros și plăcut al mării. Se aștepta să vie mai multă lume de pe la băile din țără, unde cei ipai mulți nu ’și termină cura de­cât pe la 16 Au­gust.* La 21 (9) August se va face solemni­tatea pentru descoperirea statuei lui Ovi­­diu. Tot în acea­­ zi, se va organisa și oă cursă nautică. De­sigur că, cu așa oca­­siune, Constanța nu va lipsi de vizitator, veniți din mai multe părți ale țarei. * Se scie că sunt deja ,câți­va de când s’a terminat catedrala din Constanța. Péne acum, énsé, ea stă tot închisă, din cauză că nu este încă zugrăvită. Toți se întrebă : Pentru ce acésta ne­păsare ? Ar fi bine se se dea Dobrogei mai bu­ne exemple și se s’arete la ori­ ce ocasiu­­ne mai mult interes pentru acesta nouă provincia română. Cu atât mai mult se cuvine a se face acésta, cu cât ea trebue s’o lege pentru tot­d’a­una de patria mamă numai prin cultura intelectuală și morală se póte des­­volta. Citim în Tutova : Apele (lise minerale ce s’au descoperit în apropierea orașului nostru au devenit importante în scurtul timp al descoperirei lor, căci ele sunt visitate­­ zilnic de sute de omeni. Acestor ape li s’a dat denumi­rea de Vitesda adică scâldâtarea oilor de către preotul satului Simila, prin a cărui îngrijire s’au construit mai multe cabine pentru visitatori, cari se dirijeză forte bine de S. Lea. Mulți bolnavi cari visiteza a­­ceste ape ne-au încredințat ca după câte­va băi ce au făcut în acele ape, au sim­țit mari folose. Ar fi de dorit ca atât au­toritățile, cât și proprietarul acelei moșii d. George Paladi, să se intereseze despre analizarea acestor ape, de unde să se con­state valorea lor. Suntem informați cu d. D. Capeleanu, prefectul județului nostru a visitat aceste ape și ved­énd aglomerația de lume ce era acolo, a convocat consiliul de higiena, pentru Jour 23 Iuliu curent, spre a lua în discuțiune aceste ape și a hotărî, daci tre­bue lăsată lumea a urma cu scăldarea în ele sau nu. Este adevărat câ modul face­rii acestor băi este scandalos, căci numă­rul cabinelor fiind insuficient cei mai mulți bolnavi de ambele secse, se desbrac în mijllocul câmpului, unde alții tornă apa cu cofele peste ei. Acesta operațiune nefiind higienică, de­ore­ce se face în arșița se­relul, se pot nasce forte lesne bóle conta­­giose, ca tifos și altele, între poporațiunea săracă care viziteza acesta apă. Lă sperăm ca onor, consiliu de higiena va regula cu aceste ape cum e mai bine, pînă la ana­­lizarea lor ce s’a regulat a se face. AMBULANTELE RURALE — Urmare 1) — Pentru a confirma mai mult acele de­clarate mai sus în privința syphilisului, credem necesar a cita aci câte­va rînduri din raportul recicat de către p. Fournier, așa spre el, resumând mijlocele de a a­­taca syphilisul conchide la esistența a 2 metode: 1. măsurile de prophi­lasie admi­nistrativă; 2. măsurile destinate pentru a asigura mai bine ospitalisație și tratamen­tul syphiliticelor. Trecând peste măsurile prophylatice care vor trebui studiate și în România, cea ce duce eminentul raportor în privința pun­tului al 2-lea Syphilisul nu este uă bolii pa­sageră, constituită numai prin căte­va acci­dente estem­ore și curabilă prin un trata­­tament de ore­care durată. Este din con­tră uă infecțiune stabilă, permanentă, fe­cundă în manifestări de tot felul, dintre care unele pot deveni mortale; este un dia­­bretă care nu se reduce de­cât în urma u­­nui tratament forte lung, forte greu de ur­mat în mod regulat. In fine este un bolâ care nu lovește numai pe acela care s’a espus, déra a călca influență hereditară se propagă în timp îndelungat, mărind în pro­porții notabile mortalitatea copiilor și de­terminând în adolescență și chiar mai târ­­ziu, un mare număr de afecțiuni grave, adesea incurabile , în fine consecință so­ciale etc. Pellagra. Acest morb pare a fi cel mai răspândit printre poporațiunea sám­éa și în adevăr nu avem să cetim raportul vre­unui medic din ambulanță pentru a ne convinge că pelagroșii se presinta cu miile pe timpul cât ambulanța staționază în vre­ua localitate; însă ceia ce voim a releva este, că nu e de ajuns să facem­, complet sau aprope­ un Diagnostic, dară­ua dată boia fiind cunoscuta trebue să căutăm a o vindica, și nu credem ca solința să fie făcut așa mare progres în România, în­cât cu vre­un câte­va porțiuni sau alifii se fie (! A se vedea Românulu de la 3 ș i 4 August, în stare a opri răul și nici chiar a aduce ua ameliorare de­cât cel mult pasageră, căci pellagra fiind că bula generală, con­stituționala, nu va putea fi radical vinde­cată de­cât numai atunci când vom fi în stare a combate­răul în sine însuși și în acest mod a împedeca și aparițiunea di­feritelor accidente care nu sunt de­cât nisce manifestațiuni analoge, acelora care le întîlnim în syphilis și care probeza câ boia nu a părăsit vechiul său domiciliu deteriorat de mai mulți ani. In adevăr, precum dice d. Jules Arnould, Pellagra este un intecsicație alimentară în general datorită consumațiunei popușoiului alterat, luând aspectul unei epidemii în țările unde se obicinuește popușoiul stricat și mersul unei epidemii în anii și sesenele când alterația grăunților a ajuns în gradul cel mai înalt. Fără de a intra în nenumăratele detalii asupra pellagrei, vom­ spune numai că a­­fară de pelagra adevărata s’a mai descris un alta, — pseudo-pellagra de origină el­­coolicâ (Besamion) , în fine Zachi admite posibilitatea originei pellagrei prin leuco­­ma­nie. In epoca acest­a când doctrina pa­­rasitaza ia u d estensiune așa de conside­rabilă este posibil ca microbul pellagrei se puta fi găsit, și cultivat, déra pene în pre­sent nu avem cunoșcința unei asemenea descoperiri, și prin urmare nimica­­iu ne autorisază a descrie pellagra ca uă bola parasitara. Toți autorii cari s’au ocupat de studiul pelagrei, resună simptomele în următorea triadă: exanthemul tulburări digestive, fe­nomene nervose. Cu tote­­ acestea, fie­care din aceste simptome se pote găsi în alte afecțiuni și unul sau altul pote lipsi sau a se­­ presenta cu aspecte diferite precum manifestația cu târziia nu pote fi calificată de topic, căci își pote schimba aspectul de 3 seü 4r ori în decursul bulei și pate să se asemene cu exanteme cu totul de altă natură. Precum dice și d. Arnould, exan­­temul numit pelagros pare a fi simptomul cel mai nesigur pentru a stabili diagnosa. Lăsând la oă parte diversele complica­­țiuni ale pelagrei putem stabili că, de­și diagnosticul acestui morb nu presintă în general nici ua dificultate, totuși trebue să avem cunosciințe destul de întinse asu­pra afecțiunilor cutanee și un timp mai îndelungat de a examina pacienții, de­cât acela care se presinte în ambulanțe din causa sutelor de cazuri ce clonic­au a observa. Insist asupra acestui punt căci sunt con­vins că mare parte dintre pelagioșii tre­cuți în statisticele unor raportori nu pre­­sentau de­cât erupții cutane séü pate chiar și tulburări digestive care puteau să fie cu totul de altă natură mai ales în timpul verei când aceste accidente sunt mai fre­­cvente. Să nu uităm de asemenea a spune că în examinarea pacientului trebue să a­­vem în­tot­deauna în vedere impalidismul și alcoolismul hydrargyrismul, miseria fi­­siologică precum și syfilisul. Când ne pu­nem tote aceste întrebări, natural câ exa­minarea completă a pacientului cere un timp mult mai îndelungat de­cât acela care resultâ din calculele făcute asupra statisticelor din ambulanțe și care obligă pe medici a face diagnosele d la vitesse și­­ vue d'oeil. (Va urma) l)r. V. Negel, sona de naș al pruncului ei; cu tote ace­stea botezul s’a severșit d’un substitut și am remas nașul titular. Luna trecuta n’am mai putut resista stăruințelor nepotei mele d’a’mi vedea, d’a admira și d’a săruta pe micul meu nepot și fin. M’am dus dor cu calea ferată la Mauthausen și am găsit pe mititelul Ion culcat la spate cu piciorel sale în aer, cu un surîs pe buze și bucu­­rînduse de esistența lui în ciuda defectu­­ositatea toaletei sale care se compunea nu­mai două cămașe scurtă. Trebue să măr­turisesc că nerușinarea finului meu ajunse la culme, căci mititelul nu era singur ci espunea goliciunea lui unei societăți com­pusă de șase persone între cari și trei dom­ne; trebue énse se admit în favorea lui împregiurarea ușurătore că căldura era mare și că omulețul ne împlinit âncâ vîr­­sta de patru luni. Cele șase persone presente erau : ân­­tâia tatăl pruncului, fórte mândru în dem­nitatea sea de părinte; al douilea moșul său, plin de îngâmfare; al treilea mama lui, care s’a deprins a vedea în copilașul său un Bismark al secolului viitor; al pa­trulea bunica lui (condeiul meu e prea slab a descri speranța ei în privința vii­­torei sale cariere); al cincilea doica lui, care jură cu Ionașcu e, fără dor și póte, cel mai frumos prunc ce a existat vr'ua dată în lume; și al șaselea unchiașul și naș 1 séu, ce am onore să fiu în persană. Mititelul Ion e culcat pe spate pe un di­van și se joca vesel cu propriile sale pi­ciorușe, fără a băga în sema espresiunile laudatore ale personelor ce’l ínconjura și ale căror omagii le acceptă cu indiferență caracteristică unui idol. Toți se întrec a’l menține în buna sea disposițiune prin tot felul de glume și se bucur când unul sau una isbutesce a provoca pe buzele sale dulcele surîsuri ale mulțumirei. D’uă dată case se schimbă lucrurile ca printr’un mi­nune. Ionașcu se uita serios, se ivesce uă încrețitură între sprîncenile séle, colțurile guriței sele se lasă în jos și c’uă mișcare energică respinge mâna mamei sale. — Ionașcu al meu ! ce al? esclama mama lui. Sufletul meu­­ c­­e te-a supărat ânge­­rașul meu ? strigă bunica. Doica, tatăl, moșul și unchiul s’amestecă în tânguirea generală, esprimându’și fie-care adânca sea părere de réü, că mititelul lor tiran le-a retras favorea lui și cu seninătatea lui de mai înainte s’a prefăcut în posomorîre. Ti­ranul énsé, vedénd consternațiunea supu­șilor lui, vrea să manifeste autoritatea sea supremă: bate cu pici­orele și cu mâinele sele și începe a țipa, a sbiera c’un putere și c’un stăruință care dovedesc sănătatea plămânilor séi. Concertul nu ajunge nici mai melodios, nici mai armonios prin a­­mestecarea vocilor mângâietore a asisten­ților. Dar când septetul a ajuns la puntul de culminațiune, Ionașcu gasesce cu care a trece de la «Fortissimo­ vivace» la «An­­dante moderato» și treptat până la «Piano, pianissimo». Obrajii lul reprind coloritul lor natural, ochișorii lui albaștrii, în care mai lucesce un lacrâmiora, iar uâ espresiune de satis­­facțiune, gurița reîncepe a surîde și micul tiran al familiei primesce pe brațele doicei omagiile supușilor lui. Seninătatea și buna înțelegere s’au restabilit și micul meu ne­poțel, depus iarăși pe divan, se îndeletni­­cesce cu dificila gimnastică d’a băga de­getul cel mare al piciorului drept în gură. Nu este bine a adusa de bunurile lu­­mei, d’aceia m’am grăbit a doua di di­mineți a renunța d’uă cam dată la uă cunoscința mai intimă cu finul meu, am plecat cu calea ferată și mi s’a părut a audi în flueratura trenului vocea stridentă a junelui meu nepoței. In timpul escursiunei mele la Mauthau­­­­sen spre a face cunoscința cu cel mai mic nepot al meu, ca se’mi trecut de iinut CORESPONDINTA CONTIMPORANA Kritzendorf, 2 August. Domnule directore 1 Sunt cinci­spre-dece luni de când asis­tai la Mauthausen, în calitate de mar­­tor, la cununia celei mai june din numeró­­sele mele nepote. Iarna trecută starea a sanctarei mele m’a poprit a servi în per­ FOIȚA ROMANULUI 5 AUGUST 30 UN OM DIN DIUA DE ADI ] ) Romani de un Contimporan PARTEA II. VIII. •— Nu, te rog... Mă însărcinez eu cu a­­cesta, disc repede d. de Wolvereins, căruia i se suise sângele în obraz. Cu tot anga­jamentul său, cum veni Fa­­bien la hotelul din strada Elysée, un fu d. de Wolvereins care -i vorbi. Jacqueline îl pândi la eșirea din celebrul cabinet ver­de. Ea trimise pe un fecior să-l iasă înainte în momentul când era să pășască pragul ușei cu giamuri. — Iarta-me că te opresc, scumpe dom­nule, și te rog ca să intri puțin pene la mine. Ea ’l primi, nu în salonașul său parti­cular, ci în salonul cel mare, care da spre seră și grădina hotelului. Tóte ușile erau deschise; erau șase cosuri sera, și, pe la sfârșitul lui Maiu, acesta nu e un cos târ­­diu. Demersul n’avea așa­dar nimic din prea băgător de somn și nici de neobici­nuit. — Sunt la ordinele d-vostru, domnișoră, dise Fabien pe tonul cerimonios fără afec­­tațiune ce adoptase față cu fiica protecto­rului său. — Sunteți la ordinele mele când ve­d­em, după cum ar fi ori­ce om bine cres­cut, vrând ne­vrând. Sunt înse­mirată că nu veniți să va puneți mai adesea la or­dinele mele în mod spontan c. Fabien o privi ca ua surprindere îngriji­­tóre. Dar ea rîdea. El se reasigură. — îmi impun­ domnișoră, discreția mea ? Mers-am, fără să sciü cu ea pene la impolitețe ? — Nu’ți imput nimic... și nici n’am gândul d’ați da un bun consiliu... E ca, nu vreau să te fac ați perde răbdarea. Săp­­temâna cea­l­alta, s’a vorbit aci despre d-tea. Se întreba dacă ambițiunea d-téle va rămâne limitată între colonele Bursei sau décá va trece podul în vr’uă di- Se observa că, déci ea s’ar desvolta cu a­­verea d-tele, nu ’i-ar fi greu d’a te con­duce pene la cameră. — Eu, la cameră ! Ce se fac acolo ? — Aceia ce se face de ordinar , un sfârșit déci e un om mediocru ; un început décá e uă persona, de valore, după cum ar trebui să fii.... Tata­mea părea că crede cum că ești în drept a pretinde a­­cesta. — D. de Volvereins nu mi-a vorbit nici vă dată acesta. — O scii, ș’adaog câ n’a manifestat intențiunea d’ați vorbi. Mai ântâia te con­sideră că pe un auxeliar prețios, de care ’i-ar părea logic ca să se priveze cât mai târzliu posibil. Dar nu mĕ îndoesc câ te ar ajuta chiar p’un cale care te-ar de­părta de cercul intereselor sale... atât nu­mai să’l rogi. — Cu ce scop, sub ce prete est cel pu­țin, ași îndrâsni să’l importunez c’un a­­semenea ambițiune, décá din întâmplare ’mi ar veni acesta ambițiune ? — E la d-ta d’a vedea și judeca... Vei fi tot­d’auna mulțumit d’a fi un bursier mai mult sau mai puțin fericit în aface­rile d­ele ? — Mărturisesc, că pâne acum... — Ah !... Credeam ca fiind dat numele d-tale, ai avea ținta mai departe. Ea îl privea ca unul din acele aere de provocațiune liniștită cum numai singurele fete bătrâne cochete au soü tinerele îndrăs­­nețe. Fabien simți că se învârtește casa cu el. Era destul de lămurit. Ș’atunci, d-sora, murmura el, ai bine­voit ca să te gândesc! a mé preveni de bunele disposițiuni ale d-lui tatăl d-tale... bunele sale disposițiuni secrete? — Da, găsesc drept ca să nu te las a te tăvăli într’uă situațiune mediocră, chiar când ea e auzită. — N’am avut încă timpul ca se mé tă­­vălesc observă Fabien surîdend... Cu tóte acestea nu’ți sunt mai puțin dator recu­­noscință... și fii sigură d-ș ură, voi sei se profit de consiliul d-tale. De va veni o­­casiunea, voi avisa. Salută, gata a se retrage. Jaquelina, îl opri c’uă privire. — Vei păstra, dise ea, se înțelege de la sine, nu tăcere absolută asupra zelului meu d’a te servi... Și vei avea grije d’a te feri de ori­ce judecată îndrâsnată ? — Câte uă dată am orgolia, nici un dată ensé nu’mi placi se mé lăud. — Fóarte bine ! — Și déci ambițiunea mea, desvoltân­­du-se cu averea mea, după cum o diceat odiniora, ar câștiga sentimentele mele in­time, voi sei s’aștept ca circumstanțele să ’mi permită a le esprima fără exces de presuațiune, fără gânduri predise. Candidatura sea de căsătorie era pro­pusă, în mod galant. Era, după tote apa­rențele, aceia ce voise Jacquelina. Cât despre el nici vorbă că voia. Pentru can­didatura sea politică tot norosă încă, ho­tărî s’o lase a veni tot de la sine sau prin ajutorul d-lui de Wolvereins. Nu întârzi să înse a o vedea apârînd ochilor săi. Intr’uă bună diminâță, după cinci­spre­­zece zile aprópe de la avertismentul ce Fabien primise de la Jaquelina, cornițele, care percurgea gh­arele, ridică nasul și disc : — Ia spune’mi, d’Estreville, pentru ce n’ai fi consilier general în departamentul d-tôle... în departamentul nostru, pentru că fac parte și eu acum din el ? — Sunt prea tenér­âncă... fără antece­dente... — Da, acesta e ca la curtea cu furi... Nu’ți va da cu trecutul în cap. — Ași avea cel puțin trebuința d’a fi condus sprijinit... — Nu tocmai atât cât o credi pentru consiliul general... Pentru deputăție, e alt­ceva, dar n’am ajuns péné acolo. Nu vom ajunge de­cât tocmai peste două ani. Așa dar am gândul ca să’mi pui candidatura în două departamente, în acela al meu și în cel pe care am căpătat acum dreptul de cetate. Se presupunem că voi isbuti, a­­ceia ce este admisibil, într’adevĕr, căci am propus a lucra... lucrez. Mai ântâi, re­­construesc la Travée, dau de lucru la tota lumea din giurul meu, cumpăr tot ce e de dat fără a uita voturile și influențile... Toți alegotorii nu sunt de vândare, dar majoritatea, și alegerile se fac cu densa. Așa dar isbutesc... Ei bine ! ce ai dice dacâ’ți ași ceda locul după ce’l voiu cu­ceri? Atât numai, trebue ca să fii consi­lier general și cam în apele mele... Opi­­niunea d-tele ? Hum! sciț câ n’ar­âncă. Ce opiniune ar putea să aibă un ténor ca d-tea când cei d’uă etaje cu mine și nu sciü d’au­âncă. E înțeles de alegotori că republica este... cea mai bună ciocolată. E prea de mult de când s’a scris acesta pe ziduri. D’alt­fel au dreptate, în fond a­­legătorii. Concurența nu e nici uă dată afirmată în mod strălucit, și nu se înțe­lege pentru ce omenii cari au arătat atâta nedibacie în oposițiune, unde e ușor de a fi dibacia, ar escela în arta guvernarei, unde cei mai șireți se așeza în câte­va luni numai. Suntem ficșați asupra unui punt numai, că forma guvernamentului puțin importă; totul depinde de aceia cari l’au în mână. Să încercăm a pune mâna pe el, décâ ne credem hotărîți și pru­denți... Și în sfîrșit décá n’ar fi de cât numai republicanii în Francia, lucrurile ar merge mai bine, afară numai décâ fran­cezii n’ar fi devenit cu toții risce dobi­toce... Aceia ce face că revoluțiunea nu nea profitat nici uă dată, ci numai ne-a despărțit; am lucrat pentru alții, cari au sciut să scotă măduva și ne-a lăsat veni­nul. A parte acesta, forte legitimă, revo­­luțiunea­ d este stabilâ din punt de vedere național, necesară, escelentă din puntul de vedere al intereselor generale ome­nesc!... Și d-te a eredi ast­fel, nu este așa? — De­sigur, domnule, dise Fabien, care, zăpăcit, neputând dice nici un vorbă, în­cepuse sé rîdă. — Ei bine, vom mai vorbi despre ace­sta mai în fond. Sâmbătă sera în trenul căsătoriților. Henry Rabnsson. (Urmare în No. viitor). 1 V" r

Next