Romanulu, august 1887 (Anul 31)

1887-08-05

EXEMPLARUL 15 BAN­I REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 10 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI anul al xxx-le Lu­minéza­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei !p entru tate țerile Europei, trimestrul 15 lei­­ se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Lafitte et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Pleisehmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — VINERI, 5 AUGUST 1887 V­oiesce si vei putea. A­NINCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV . . ...................40 bani Getto ■ „ „ „ „ III...............2 lei — „ inserțiuni și reclame pagina III și IV linia .2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusst — Pentru tot ce privesce adminis­trațiunea Românului, abonamente, re­­înoiri de abonamente, schimbări de adrese, anunciuri, etc., etc. a se a­­dresa IO, Strada Nouă unde este instalat biuroul adminis­­trațiunei nóstre, éi pentru tot ce privesce redacțiunea și tipografia Ro­mânului, 3, Strada Domnei, BUCURESCI, 4 AUGUST E un subiect care este și va fi totdeuna actual în filaristica română, până când cei de la putere se vor hotărî a-și schimba linia de purtare față cu opiniunea publică și fată cu fiiarele cari, ori cum ar fi ele, când pun înainte fapte petrecute, trebuesc ascultate. Subiectul acesta este nepăsarea și disprețul cu care guvernele tracteză în țară la noi destăinuirile de tot fe­lul ce i se fac prin presă. Un fapt săvârșit nu se pote nega ; se pote expune în diferitele moduri, i se pot mări proporțiunile și pro­nunța sau slăbi colorile; i se pot adauge părți străine de dânsul, dar în fond faptul rămâne, există așa cum s’a petrecut. Presupuneți că un firar de oposiți­­une—căci cele guvernamentale nu vor atrage atențiunea guvernului de­cât nu­mai asupra unor ușore neregularitățî, și acesta pentru a pute furișa chiar în corpul reclamați unei ceva laude, câtă­va tămâiă la adresa capilor săi, —presupuneți, fa­cem, că un fiiar de oposițiune francă și leală, de oposi­­țiune animată numai de dorul bi­nelui obștesc, denunță guvernului un fapt nelegal, ba chiar nelegiuit, și cere pedepsirea culpabililor și sa­­tisfacțiunea celor prigoniți. La noi, guvernul, de­și cunosce intențiunile acelui­­ Țar, tace, rămâne nepăsător, desprețuesce vâlva care se face în opiniunea publică, și prin purtarea lui invită pe autorii fapte­lor nelegale sau nelegiuite a merge înainte pe calea ce au apucat. Presupuneți și mai mult: un fiiar care, în focul polemicilor Silnice, crede că e datoria și interesul lui a mări proporțiunile faptului, sau expu­­nându-l­a ușa de violență, amenin­țări și injurie. Cu tota violența, și amenințările, și mărirea proporțiunilor, faptul să­vârșit a remâne în piciure. Și ’n primul și ’n al doilea cas care este datoria și care este chiar inte­resul unui guvern care ține a con­serva simpatia opiniunei publice, și a impune stimă și respect până și dușmanilor prin exacta îndeplinire a prescripțiunilor legei ? Guvernul e dator, in­dată ce un fapt îi este adus la cunoscință, a cerceta prin mijilacele forte nume­rose de care dispune dăcă, în tot sau în parte, cele spuse sunt con­forme cu adevărul. Găsind adevărul, desbrăcat de ori­ce patimă sau exagerațiune, el este dator a urma îndată și fără șovăire ceia ce legea îi prescrie pentru ase­menea cozuri. Răspunzând pe cale oficială, cu probe peremptorie, cu arătări de celea cari nu mai admit replică, gu­vernul pe lângă vefia mare în fața opiniunei, ar câștiga și li­­nîștea lui propriă. Căci, atunci, con­vinși că guverul pare la minut sa sdrobască minciuna și să arunce ri­­diculul asupra falselor acusațiuni, cei cari fac destăinuiri vor căuta și ei adevărul ci nu numai umbra ade­vărului. La om­ nu se face ast­fel. La noi se spune mii și sute în tote fidele; se afirmă și bune și rele ; guvernul tace, rămâne nepăsător, desprețuesce la uă­ealta tate destăinuirile, tóte plângerile, tóte reclamațiunile. Nici una nu este adevărată, fiii oficiosele sale. Tate sunt adevărate, susțin m­­arele oposițiune­. Pe cine din cele două părți să credü cetă­­țănul ? Adaugem că printr’uă pornire ne­norocită a firei omenesce, răul, după cum se pune de preferință înaintea binelui, tot ast­fel se și crede de preferință. Guvernul pare să facă lumină, are viü interes de a se face lumină, și cu tote acestea tace. Am înregistrat pe rând tóte ne­legiuirile ce s’au comis de func­ționarii administrațiunei actuale. Pentru nici una nu am văfiut dându-ni-se în gazeta oficială una din acele lămuriri netede și com­plete, la citirea căreia să pleci capul și să te ’nchini. Lucrul nu s’a făcut nici uă dată ; intrega satisfacțiune nu s’a­ dat nici uă dată opiniunei publice revoltate. S’a negat pur și simplu faptul prin firațele oficiase, sau nu s’a fu­s ni­mic, scu pe ascunse s’a mutat sau s’a destituit funcționarul vinovat, — adică­­ s’a făcut lucru pe jumătate, ceia ce este și mai rea de­cât dacá nu s’ar fi făcut de loc. Prin astfel de politică administra­tivă, publicul perde cu desăvârșire speranța de a pută să’și aibă drep­tatea, funcționarul gata a apuca pe clinul nelegalităților un scie exemplu ce i se dă și sorta ce’l așteptă și pe el, de­ore­ce mutarea sau desti­tuirea vinovatului se face pe tăcute și pe furiși. Infîne nimic bun, ni­mic practic, chiar când că există ceva hotărîre a curma sau micșora răul. De câte­va fi­le, fiarele sunt pli­ne, banióra, cu faptul petrecut la școla de agricultură din Roman. Un elev mare de morte violentă, se a­­cusă de toți directorul acestui insti­tut de mortea nenorocitului Popescu, un alt elev care povesteșce faptul e amenințat mai pe urmă că va pă­timi ca și «el d’ántain, se spun în contra directorului acusațiunile cele mai grave, opiniunea publică e re­voltată,—și ministerul de care de­pinde funcționarul atât de greu acu­­sat, tace, rămâne nepăsător, nu face nimic, disprețuind opiniunea publică­­ din orașul Roman, și întrega opi­­­­niune publică din țără. Unde vor să ajungă cu acesta li­niă de purtare nu seim­ seim numai că, în fața țării, nu ast­fel un guvern pate să se îndreptățescă și să se fortifice. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Viena, 3 August Pené acum principele Ferdinand de Co­burg n’a plecat, încă din Viena. Natchevitch este de asemenea aici, se crede câ d-sea va mai rămâne âncă câte­va zile. Londra, 3 August. Camera comunelor a respins bilul pri­vitor la construcțiunea unui tunel sub ca­nalul la Manche. Paris, 3 Augu­t. Sindicatele presei de aici au­ telegrafiat condoleanțele lor Gazetei de Moscova; ele vor trimite uă corona cu culorile națio­nale. Pesta, 3 August După datele forte positive ce te am, principele Ferdinand de Coburg n’a trecut prin Pesta nici erl nici astă de Mulți Ziariști așteptăm la gară. Petersburg, 3 August. Novoe Vremia vorbind de eventuala că V*»* 1 letone a principelui de Coburg în Bulgaria, (zice ca deca regenții cred că pregătesc prin acesta noua nemulțumiri pentru Rusia, ei se înșelă. Din contra, că asemenea pro­vocare aruncată Rusiei ar autoriza îndestul pe Țar a interveni în mod energic în a­­facerile Bulgariei și este de cred­ut că de astă dată, acesta intervenire nu ar întâlni că seriosa împotrivire din partea puterilor. Pesta, 4 August. Pester Lloyd de eri séra anunță că principele de Coburg va pleca, fără îndo­iala, în curând în Bulgaria. Viena. 4 August Neue Freie Presse afla ca principele Ferdinand n’a luat pene acum nici un de­­cisiune în privința plecarei sale în Bulga­ria. Asu­pra sea destrăzi. Viena. 4 August. D. Nacevici, într’u­ convorbire cu un diarist vienes a răspuns că va rămâne 10 sau 20 de zile- Ministrul bulgar a adău­­gat ca principele de Coburg stârnesce în primele, séle reserve ; cu tote acestea ră­mâne principele ales al Bulgarilor. D. Nacevici speră ca principele Ferdi­nand va merge în Bulgaria spre a lua po­sesiunea tronului său. Hotărîrea sea defi­nitiva în acesta privință va fi cunoscuta într’un termen de 20 de­­ zile. Ministrul afacerilor străine al Bulgariei confirmă ca Sublima Porta sfârnesce pe Ferdinand să’și amâne hotărîrea. Agenția Liberă. GERMANIA CONTRA RUSIEI Die Post continuă amenințările și atacurile ei contra Rusiei și stârn­esce din nou pe lângă publicul ger­man ca­ să vândă hârtiile rusescî. Ziarul Kreuzzeitung este și mai vio­­lent; se plânge de brutalitatea și fa­natismul politicei rusesce. Este tim­­p­rmzseitwi­tz ca Rusia se revină la relațiuni mai bune. Țarul trebuie să reducă armata, care trece departe peste limitele unei armate de apărare. Este inesplicabil cum capitalul german oferă Rusiei bani pentru construcțiuni de căi ferate, pentru ca Rusia să potă apoi duce în Ger­mania cerealele și armata ei. Chiar și Norddeutsche Allgemeine Zeitung, care până acum n’a fu­s nici un vorbă, publică acum în capul fiialului petițiuni anti-rusesci în con­tra inundărei pieței germane cu ce­reale rusescî și reproduce petițiunile pentru urcarea tacșelor vamale asu­pra cerealelor. PUBLICISTUL RUS KATKOFF Ian fi­ua de 1 August a murit dis­tinsul publicist și influentul om po­litic în Rusia, Mihail Nichiforovici - Katkoff, la moșia sea Pnamensky. Cu privire la viața sea găsim ur­­mătorele amănunte : Katkoff s-a născut la 1820 și se trăgea dintr’o­ familie nobilă din Moscva. Studiile le-a terminat în Königsberg și Berlin, unde a fost un ascultător forte zelos al lui Schel­­ling. îndată ce s’a întors în țară a fost numit profesor de filosofie la școala superiora din Moscva. D’aci s’a retras ânsa după scurt timp și s’a consacrat publicisticei, pe care care a dobândit un succes ne­mai­pomenit în Rusia. Activita­tea publicistică, în timp de 30 de ani, a lui Katkoff se împarte în două jumătăți. De la 1856 până la 1861 a susținut în Ruski Viestnik ideile liberale moderne, în special a luptat pentru ideea selfguvernamentului en­­glez, în același timp însă făcea o­­posițiune energică partidei radicale și socialiste. La 1861, luând direcțiunea fiiaru­­lui Moskovskija Viedomosti, s’a pro­dus un scnimnare raumaia­ nŭ rile dânsului. Din europen și liberal ce era, s’a făcut apărătorul celui mai estrem șovinism rusesc: înăbușirea sângerosă a resculei polonilor și ti­rania lui Muravieff au găsit în el un apologist tot atât de fanatic, pe cât era de dușman tuturor tendințelor partitei constituționale, care după el nu făcea de­cât maimuțărea pe străini. Fiind­că asemenea idei nu putea fi de­cât favorabile sistemului auto­cratic din Rusia, Katkoff a dobândit în calitatea sea de publicist­­ă in­­fluență politică atât de mare, în­cât părerile densului erau adese­ori as­cultate la curtea țarului. N’a lipsit mult ca sé’l resterne și pe d. de Giers, actualul ministru de externe. Katkoff, pe cât a fost de urgisit de Nemți, p’atât a fost de­stimat în tixUL plA.1 Ci? XI de 0%tr& EVs­ nOP­SÎ SCIRI D’ALE PILEI MM. II. Regele și Regina au proiectat pentru Sâmbăta viitore uă escursiune la monastirea Brebu. Pentru acesta escur­siune se vor face mai multe invitațiuni. * * * Pe la 15 August, principesa Iosefina de Hohenzollern, mama regelui, este așteptată la^vnața. MM. II. Regele și Regina o vor întâmpina la Verciorova. * * * M. S. Regele a primit din partea Exce­sele domnului Rafael Nünez o scrisore prin care ’I notifica realegerea sea la pre­­ședenția „Republicei Colombia“, conform nouei Constituțiuni. * * * Pentru ocuparea locurilor de bursieri la școlile dependente de ministerul agricul­turei, industriei, comerciului și domeniilor se va ține concurs în ordinea urmâtore : La 25 August st. v. pentru școla de a­­gricultură și silvicultură de la Herăstrău ; pentru școlele practice de agricultură de la Strihareț și Pâncesci-Dragomiresci; pen­tru școla de arte și meserii din Bucuresci și pentru școla technica și de instrumente agricole din Iași. La 1 Septembre s. v. pentru școla su­­periora de medicină veterinară. La 10 Septembre s. v. pentru scalele comerciale din Bucureșci, Craiova, Iași și Galați, Consiliul general al județului Brăila este autorizat de a se ocupa, în actuala sea sesiune extraordinară, și cu cestiunea a­­nulăreî dintre veniturile județului a rămă­șițelor de zecimi județene asupra contri­­buțiunilor directe datorite pe anii trecuți și de la care Statul a renunțat. * * * D. medic veterinar Constantin Starco­­vici a oferit scalei superiore de medicină veterinară 20 preparate bacteriologice de microbi patdgeni. * ** % D. general Gheorghe Anghelescu a ofe­­rit județului Mehedinți, lemnăria necesară pentru­­construirea unui pod peste apa Motru de pe teritoriul comunei Cloșani. * * * Neaprobându-se resultatul licitațiunei ca­re s’a făcut în Ziua de 14 (26) Iulie 1887, pentru darea în întreprindere a esecutarei zidărielor magazinelor de grâne și între­­positelor de mărfuri din porturile Galați și Brăila, se publică o a doua licitațiune pentru Ziua de 20 August (1 Septembre) 1887. Pe baza seh­iței primită de la ministe­rul afacerilor străine, se aduce la cunoș­­cința publică că guvernul austro-ungar a stabilit uă carantină de 7 zile în tote por­turile maritime ale monarh­iei contra pro­veniențelor din Sicilia și Calabria și că călătorii și efectele lor vor fi supuși la uă desinfectare rigurosă. * * * Generalul Radovici a luat aici coman­damentul corpului al 2-lea de armată pen­tru timpul cât generalul Cernat va lipsi în concediu. * * * Inaugurarea noului local al sculei de veterinarie de pe cheiul Dâmboviții se va face la 1 Octombre viitor. * * * Secția de vacanțe a tribunalului Ilfov a amânat pentru 11 (23) Septembre judeca­rea procesului celor 4 greci, autorii spar­gerea băcăniei de la Pandurii. Unul din autorii spargere­­a evadat ora de sub escortă. * * Ministerul domeniilor a aprobat , după cum spun oficiasele, resultatele licitațiilor ținute pentru restaurarea palatului admi­nistrativ din Iași. Lucrările de reparațiune interioră și es­­teriorâ, precum și prefacerea privatelor, cari vor fi scose din corpul palatului, au fost adjudecate cu 2 cei 50 bani la sută sub devii asupra d-lui Gr. Botez din Iași. * * * * * * FOIȚA ROMANULUI 5 AUGUST 3 FAMILIA CĂLĂULUI de MAURICIU HARTMANN i. D’ua dată îmi trecu prin minte suveni­­rea unei familii pe care o cunosceam — mĕ întrebai deca care cum­va nu mă gă­sesc în fața unui asemene caz, decâ d-na Măbius nu era din întimplare nebuna? In privirea, vorba și purtarea ei însă nu era nici cel mai mic semn de nebunie. Ordinea și curățenia care domnea în apartamentul în care fusesem introdus nu mă putea face să cred asemene în stricăciunea min­­ței, fiind același lucru cu privire aruncată asupra unei căsnicii, cu privirea aruncată în sufletul menagerei. Domna se retrase în bucătărie pentru ca să pregătescă cina. Eu și bărbatul ei remăseram preumblându-ne în lungul și largul gradinei. Mă găseam atît de bine în acea îngrăditură a liniscel de sora în­cât pismuiam în amicul meu acest locaș în care era ținut de sărăcie. Suit p’uă mică movilă în căpătâiul gradinei, mă în­­torsei și celebrai acest Turculum în ter­meni entusiaști La drepta, îndestul de de­parte pentru ca nici unul din acele sgo­­mote să potă ajunge până la noi, se în­tindea orașul, a­le cărui turnuri erau aurii de surele care apunea. In fața lui, satul, ascuns în dosul unei perdele de verdeță și flori. Atracțiunea poetică a acelui sat era mărita încă de suvenirea ce i se lega: el a fost locașul unuia din cântăreții noștri­ cei mai nobili și cei mai seducători. La piciorele male se întindea uă vale în cur­mezișul căreia șerpuia un pîrîiași murmu­rând și’n susul căruia se afla uă costă mărginașe închisă d’uă pădure de fag. Lingă pădurea aceia se vedea uă căsuță singuratecă care acoperea dej­ea, ca prin­­ă tăcere vădită, umbrele castelor mode­rate. Tăcerea și singurătatea vâei nu pă­reau că ajunge căsuței, căci ușile și feres­trele erau cu fața către pădure și cu spa­tele către partea locuită. Cu totă singula­ritatea asta, înfățișarea locuinței avea ceva de atrăgător, și nu-mi mai puteam lua ochii de la dânsa. Totă partea aceia res­pira liniștea și pacea. — Cine e omul fericit care locuiesce acel colț de pământ ? întrebai eu pe os­­pete meu. El nu mă aufii și ful silit ca să mai în­treb­­ă dată. Atunci el se cam turbură, se suci, se resuci, și dupe ce se convinse că copii nu’l puteau auzii respinse în sfîr­­șit c’uă vece stinsă . — Colo stă călăul! încurcătura în care se află prietenul meu respuns­ându’mî, mă iubi. Pentru ce se prefăcuse că nu m’aude la întrebarea d’ânteî ? Pentru ce acele priviri îngrijate aruncate împrejurul lui maig înainte d’a satisface curiositatea mea ? Pentru ce, dupe ce făcu acesta, scobori în grabă dupe mo­vilă, ca și cum ar fi voit, deportându-se de mine, se taie scurt întrebările mele ? N­ urmai, dar eram distrat. Nu s’ar putea ca Möbius s’abibe vr’uă crimă mare pe consciință ? Ideia asta’mi trecu prin cap ca un fulger. Nu mai eram în stare ca să mai țiu­uă convorbire în regulă, și Möbius părea paralisat d’aceieai greutate. Ne plimbarăm în sus și’n jos pe aleia ni­­siposă fără ca să schimbăm nici vă vorbă măcar. Capul meu era în fierbere, și in­ventam un romanț întreg de crimă c’un erou mai mult sau mai puțin nobil și ne­fericit, care era vinovat, și acest vinovat mergea alături cu mine. Faptul că Möbius se stabilise în vecinătatea călăului ar fi trebuit să’mi probeze că eram p’uă cale greșită, căci pentru ce un criminal s’ar întrista sufletul cu trebuința d’a vedea In­­tr’una cuțitul atîrnîndu’l d’asupra capului? Der raționam s’imi răspundeam eu singur Sufletul omului nu e pre făcut într’un mod curios, ast­fel că, atunci când un crimă apasă pe consciință rea, caută chiar el supliciul ? Criminali nu se juca őre voioși cu pericolul care’l amenință ? Pe când eram în prada acestor gîndiri, copii alergară către noi și’l spuseră că vine bunicul lor. El însă n’o spuse cu acea veselie isbucnitore dupe cum o fac de or­dinar copiii când anunță venirea vre­unui moș. Ei nici n’alergară înaintea lui. Din contra, s’apropiară c’un aer cam îngrijat de tatăl lor și s’agățară de mâna sau de palele hainei săle de casă; cât despre Mö­bius, cum fu vestit de cele ce se petre­ceau se opri, încruntă sprincenile și privi în prejurul său până ce zări pe un om care scobora cu un pas voinicesc costa dealului și înainta către căsuță. Ospele meu era forte turburat, murmură câte­va vorbe ne­înțelesat apoi, făcându și curaj, se întorse către mine și’mi zise : — E prea târziu, scumpe domnule, și daca vei mai întârzia nu vei ajunge in oraș de­cât când se va întuneca de tot. I­ privit încremenit. Avea aerul d’a mă da afară. Atunci el plecă ochii în jos, îmi luă mâna și’mi zise, c’uă voce tremu­­rândă : — Iartă-mă. Da, te silesc să pleci ; nu vreau ca să te întîlnescl­aci cu omul a­­cela; nu sciü deca ’mi vei ierta acesta întîlnire ; acum case îți datoresc explicațiuni și le voi da de îndată ce voi simți că am puterea. Pîn’atunci te rog ca să nu fii supărat pe mine... umblă sănătos, îmi luai geamantanul și fugii fără ca să’mi iaU Ziua bună de la stăpîna casei. Nu mă prea simțeam bine în acea locuință idilică, și vream să scap pe prietenul Mö­bius de suferințele sale. La două­zeci de pași departe de casă întîlnim pe omul cu care nu voise să fac cunosciința. Era un om înalt, cu părul lung și cărunt ce-i că­dea în cârlionți pitoresc­ pe umeri și în­cadrând un obraz finiseit, dar plin de sbîr­­cituri. Privirea’i era drept­ă și sinceră. El era îmbrăcat cu uă haină negru pe talie cu palele lungi ; în mână avea un baston țăpăn. Totă înfățișarea lui respira nu sciu ce demnitate și aducea aminte pe primarii sa­telor din Germania de sud, cari sunt cu toții pătrunși de funcțiunile lor oficiale. I­ A două sérii chiar, Mebius îmi întórse visita. El intră în odaia mea c’un ore­care solemnitate, respinse scurt la între­bările mele relative la sănătatea femeiei și copiilor săi, și, aședându-se lingă mine pe canapea, îmi spuse c’a isprăvit repede de lucru pentru c’avea să’mi comunice ceva lung. Luă un țigare, o aprinse, și, privind chibritul stins, îmi zise : — Intîmplarea, scumpul meu domn, te a adus la mine. Cum nu te am invitat nici uă dată, cum ți-am ascuns într’adins unde locuiam, simt nevoia ca să te asigur c’ași fi prea fericit ca să te văd adesea la mine... Ș’apoi după cele ce ai făcut pentru mine, acesta se înțelege de la sine. Möbius fugea cu putere din țigarea sea și scotea nisce nori de fum, ca și cum ar fi voit să se învăluie cu un văl. Apoi făcând uă sforțare, urmă ast­fel: — Nu pot să te rog ca să vii din nou la mine fără a te preveni că acesta invita­­țiune, în unele cazuri, ar putea fi pre­cum ua cursă. Nu stiu până la ce punt lași ca se ți se conducă purtarea d-tele de pre­judecățile crescerei. — Asigurate, îi Zisei eu, îți garantez că aceia ce am ajuns să consider ca că prejudecată nu exercitezá nici uă influen­ță asupra sentimentelor și purtărei mele. — M’am esprimat réü, răspunse Möbius; aci póte nu e vorba de prejudecăți. Der bag semn că vorbesc într’un mod neînțe­les și că ast­fel póte te voiu plictisi. A­­ceia ce trebue să fac mai bine e să’ți po­vestesc fără ocoluri aceia ce ar fi trebuit sĕ’fi încredințez de mult âncă. A mai a­­mâna acésta povestire, te voiu face póte sé mé bănueștî. Câte lucruri au mai tre­buit să’fi pară stranii! Mebius se întrerupse din nou, apoi după uă scurtă pausă începu : — N’ai fost ieri isbit d’aceia că nu’ți am oferit nici măcar un pahar cu apă dupe lungul d-tele umblet? (Va urma).

Next