Romanulu, noiembrie 1887 (Anul 31)
1887-11-25
1072 importanți din martorii acuzații în procesul tinerilor Vâlceni, care este a se judeca la Craiova la 7 Decembre, și care sunt mai toți funcționari, sunt deciși, pentru a se sustrage mandatelor de aducere ce curtea decese în sesiunea din Septembre în contra lor, unii a se face bolnavi, iar alții mai cu dare de mâna, a trece granița la Sibiu unde vor petrece câteva zile. * * * Citim în Buciumul Velcel . Nu stim pentru a câtea ora am relatat miseriele și pungășiile directorului de la arestul preventiv T. Puțurianu. Am spus că acest miserabil schingiuește pe arestanți pentru a’i storce de bani și a’i constrânge să se ducă pentru ai apăra la un avocat anume cu care densul împărtășește câștigul, cu tote acestea nu vedem dându-se nici uă măsura. * * * Tribuna din Sibiu află că poetul Eminescu, a primit ajutore însemnate de la frații noștri bucovineni. * * Liberalul din Iași înregistrează urmâtorele : Printr’uă petițiune adresată subprefectului din plasa Bucium, Gh. Foleanu face destăinuirea urmâtoreastă vară într’uă dimineață, înainte de a se lumina de flină el a observat că oă pară roșie gălbuie s’a rădicat de trei ori de la pământ pe locul statului într’un cier din împregiurul locului fostului seminar de la Socola. El rugă prin acesta petițiune pe subprefectul plășei ca să-i dea voie a săpa pe propria sea socoteală acel loc, și în cas când va descoperi ceva, atunci se se împartă frățește între el și stat! Noroc se dea Dumnezeu ! * * * Prutul este informat că, d. sub inspector Palladi, a cerut tutor revisorilor din circumscripția sea seă limita cel mai târziu penă la 20 Noembre un buletin bibliografic de cărțile didactice întrebuințate in scalele rurale și secundarie din acea circumscripție. * * * D. V. Calligari membru de ședință a tribunalului Fălciu, care după cum am arătat și a frânt piciorul stâng prin un accident de trăsură, a fost transportat de la moșiea d-sele Isaiea la Iași, unde se află în cura doctorilor Russu junior și Sculy. Cu plăcere anunțăm că, după informațiunile ce avem accidentul întâmplat d-lui V. Calligari nu va avea nici oă altă urmare gravă, și ca în curând se va putea reîntorce în mijllocul familiei sale. PlOGla AMA pentru deschiderea sesiunea ordinară a corpurilor legiuitore la 15 Noembre 1887. La orele 11 de diminață se va celebra un Te-Deum la Mitropolie, în presența : D-lor senatori și deputați ; D-lor miniștri; înaltei curți de casațiune; înaltei curți de compturi; Curților, tribunalelor, corpului profesoral, autorităților administrative, militare, consiliului comunal și camerei de comercialI La orele 11 12, înaltele corpuri și autorități se vor întruni în ssala ședințelor Adunărei și vor ocupa, înaltele curți de casațiune și de compturi, tribuna a doua în drepta tribunei diplomatice. Curțile, tribunalele, corpul profesoral, autoritățile administrative, comunale și camera de comerciu, tribuna oficială. III D-nii senatori vor ocupa întâiele bănci ale Adunării din drepta Tronului. D nii deputați băncile din fața Tronului. IV Pornirea cortegiului Regal de la Palat co s» anunța prin 101 tunuri. IV La orele 12 M. S. Regele, care este primit la scară de către d-nii miniștrii, va intra în sala ședințelor Adunării, precedat de Casa sea civilă și militară și se va urca pe Tron, încongiurat de d-nii miniștri. Casa civilă și militară a M. S. Regelui se așează dinapoia Tronului. Locul liber se ocupă de ofițerii superiori. VI M. S. Regele, după citirea Mesagiului de deschidere, pârâseșce sala Adunărei, și Corpurile legiuitore proced îndată la începerea lucrărilor. D-nii senatori trec la localul Senatului. VII Biletele de intrare în sala Adunării pentru acesta li se vor da d-lor senatori și d-lor deputați prin președința consiliului miniștrilor. Biletele pentru tribuna diplomatică se vor da de către d. minisru al afacerilor străine, care face și invitațiune d-lor representanți ai Puterilor străine spre a asista la acesta solemnitate. Biletele pentru celealte tribune se vor da prin președința consiliului de minștrii. DESCOPERIRILE DE LA BIVOLARI Citim în Buciumul Vălcel: Se scie că la Bivolari s’a descoperit pe vară urmele unor băi romane. Acum primim orecare informațiuni de unde reese că săpăturile care a continuat neîntrerupt au dat nisce resultate neașteptate și promite a se face cele mai întinse descoperiri. Din cauza timpului ploios și a drumului aprope inpracticabil n’am putut culege date mai certe și mai minuțiose. Până când ensé vom putea vedea prin noi enșine aceste descoperiri cu tóte împedicările ce ne face cei în drept, dăm aci în resumat ceia ce ni s’a relatat de corespondentul nostru. Aceste băi romane descoperite la Bivolari, au luat dimensiuni grandiose. S’a desvelit pene acum peste 20 camere pardosite cu cărămizi și ciment, cari formau camerile de băi, parte unde se faceau băile în basinuri, parte având piliere de carămiili superpuse și pe care se aflau așezate paturi unde Romanii luau băile de abur. Afară de acesta s’a descoperit și să vână grosa de apă termală cam de 31 grade centigrade. S’a mai găsit și un număr imens de vase antice cu figuri însă teracotă superbă, mon de arme de diferite forme ca securi, lănci etc. In fine două petre mari de formă romboidală cu inscripțiuni. După una din ele am putut căpăta urmatorea inscripțiune, pe care o transcrim întocmai: IMP. CAES. DIVI. TRAIANI. PART. FIL. DIVI. NERVA. NEP. TRAIANO. HADRIANO. AVG. P. M. T. R. POT. XXII COS III P. P. I. VRIS. AG. (Nediscifrabil) P. PROC. AVG. UA CATASTROFA PE MARE La 19 Noembre. pe la 11 ore noptea, două vase s’au ciocnit, la zece mile de Douvres. Vaporul Schelten a fost scufundat. Se spune că 200 de persone au fost înecate. Vr’uă 50 de persone au fost scăpate de vaporul Edho. ROMANUL( 25 NOEMBRE POLICHIIVELTE (NOVELĂ) —Urmare !— A, se gândi Silvina, acesta este dér modul d’a fugi, așa se făptuesc acele împrejurări cari silesc pe fétu a se mărita. Mulțumesc pentru lămuriri, Margareta. Dintr’ua dată vecie, că un frumos Polichinelle se apropie spre dânsa, în haine albe de atlas. Un fel de Polichinelle care se vede numai în vitrine, ținând în mâini coșuleț cu bombane : mic, supțirel, în pantaloni spanioli, ciorapi de mătase, ghete brodate cu fir, guler lat de dantele melineze , pălărie mare... Era alb, alb de tot, albă-l era și 1) A se vedea Românulu de la 22 și 23 Noembre. Și pun măsura ca principala calitate a artistei în acesta scenă capitală și două greutate splimentatóre, pentru că multe fiind sentimentele ce ea trebue să esprime, multe nuanțele ce trebue să respecte, îndată ce artista nu ar fi păzit măsura în espresiunea tuturor pasiunilor cari o agita pe rând, principesa Eboli, cu inima ce Schiller i-a dat în scena din seră, ar fi dispărut într’u amestecătură incomprehensibilă. Nu natura și frumusețea rolului principesei Eboli, ci deplinătatea talentului la care a ajuns astăziî d-na Aristița Roman.Manolescu și autoritatea conșcientă cu cari ’și conduce talentul, face ca acest rol să reda pe primul plan. Rossi, condus într’un rând la Burg- Theater (era prin 1855) de un amic, asculta, de mi-aduc bine aminte pe Don Carlos, fără să sciă uă iată nemțesce. Când — h-sora Neumann, în rolul principesei Eboli, pronunță primele cuvinte în al II tabel al actului I, Rossi strînse de mână pe amicul său și-i șopti: Ecco un 'artista. Aceste cuvinte vor fi spuse de orlce străin, artist sau numai cunoscător al frumosului artistic, când va aufli fără s- o înțelege pe d-na Romanescu în rolul principesei Eboli. Va fi destul străinului care va asculta pe d-na Romanescu, cum Rossi asculta pe d sora Neumann, să vadă câtă armonia esistă intre conducerea vocei , masca scenică și gesturle artistei, pentru a simți că n’are înainte-i uă actriță de mână a patra scană frumosă și splendidă creatură care s’a făcut artistă cu aceiași tragere de inimă cu care s’ar fi făcut și... sé dicem spilárosa, ci uă artistă privile-giată și pentru care arta nu mai are multe secrete. Adaugeți în fine, pentru a ve imagina pe deplin pe principesa Eboli, creată de artista română, adăugeți, flie, și dicțiunea d-nei Aristița Roman.Manolescu, cu a ei netedă și desăvârșită rotunjime , cu acel respect al cuvîntului, nemototolit chiar în cele mai vijeliose aventuri ale pasiunei, cu acea stăruință — pe care nimeni nu o mai are în teatru,—de a face ca péné și finala cuvintelor terminate în ni să se ducă deplină, clară, distinctă și cristalină péné în ultimele bănci ale galeriei. Incontestabil că pentru un jeune-premier principala calitate a talentului său este simpatia ce jocul său inspiră. Notați că simțimentele ce el este chiamat să esprime sunt totdeuna de celea cari trebue sa mișce puternic sa la întrega. * Fac să rîdă §i să plângă — cum spune, și spuner bine devisa de pe hârta de scrisori a lui Manolescu. Asta’l devisa unui jeune-premier, pentru a o aduce la îndeplinire e de neapărată trebuință ca talentul artistului să fiu simpatic. Poți să fii perfect, și se hârjii prin nervii spectatorului, și să-i străpezesci gustul încât sĕ o tulescu îndată ce te vede apărând pe scenă,—cum adeseaori mi se întâmpla, spre marea mea mirare, se ved la Paris, la Comedia Francesă, pe unii din așa numiții vieux habitués că pleca pentru că avea să apară cutare artist sau artistă. E că uă primejdia la care Manolescu nu va fi estus nici uă dată pentru că, mai mult decât toți ceilalți artiști ai scenei nogre, el posede simpatia, adică — pentru a vorbi românesca Mascotei — «acel nusciüce, ăe amabil și prietinos» cu care el îmbrăcă personagiul și -l infăcișază spectatorului. Astă calitate se potrivesce în Don Carlos și cu natura intimă a rolului. Cine iubesce pe Don Filip care a nenorocit uă tânâră fată și ’și nenorocesce copilul ? Și cine nu iubesce pe Infante, tenor care, după cum zice, d-na de Stael, «are întreg entusiasmul afecțiunilor inimei», prigonit de fortă, alăturea c’un tată care numai inimă de tată nu are, dând la fiecare pas peste spioni și curtezani perfizi, nenorocit în amor, poet în modul său de a înțelege lumea și amic admirabil? Simpatia în tânărul infante, simpatia în talentul lui Manolescu , trageți singuri conclusiunea. Aacă ceva , ca orice artist, Manolescu adoră rolurile ce posedă pe deplin. Vă domna vorbind Marțea trecută de Hamlet,ficea între altele: Manolescu e ca dus în Hamlet. «E ca dus» este cea mai frumosă laudă ce se póte face artistului pentru acesta a sa creațiune. A perit personalitatea artistului, s’a perdut în aceia a rolului, a dispărut «Grigore» pentru trăi Hamlet, tóte, silințele și tota reușita acestor silințe, demna de care vorbesc și care vedea pe Manolescu în Hamlet nnsciu-pentru a câtea oră le resuma cu minunată precisiune în cuvintele, e ca dus. In Don Carlos lucrul stă, fiind dat rolul, tot astfel, și va sta din ce în ce mai bine daca, Don Carlos trecând în repertoriu, cu economia după cum fusei mai sus. Manolescu își va stăpâni pe Infante cu aceiași autoritate cu care stăpânesce astăzi, spre deplina mulțumire a cunoscătorilor, pe admirabilul său Hamlet. După informațiunile ce ne sosesc aici, ciocnirea s’a făcut între vaporul olandez Schelten și Rosa Mary din Harterpool sera pe când era un mare ceață. Cea mai mare parte din călătorii de pe Schelten erau culcați în cabinele lor. La prima ciocnire s’au repedet pe punte ca nisce zăpăciți. Panica a fost indescripotibilâ. Mulți păreau că au înebunit. In mijlocul îmbulzelei, marinarii au avut cea mai mare greutate spre a deslega luntrele de scăpare. Două case fusese puse pe mare, când corabia, plină de apă, se scufunda. Vaporul Schelten s’a cufundat cu atâta iutila încât echipagiul n’a avut timp să vie în ajutorul pasagerilor cari nu se sfercase în luntre. Numărul celor cari au isbutit să scape este de 85. Ei au debarcat și au fost găzduiți la asilul marinarilor din Douvres. Vasul Ebro, un vas de supravegherea bunurilor și că altă corabia au scăpat pe câțiva naufragiați. Cel puțin 130 de persone au murit. Pe corabie erau numai 8 sau 9 englezi, toți ceilalți pasageri erau Germani sau Olandesi. Acesta catastrofa a produs la Douvres ü o mare emoțiune. Marinarii cari au scăpat afirmă că în momentul ciocnirei Scholtenul se oprise și aruncase ancora din causa ceței. Răspunderea catastrofei trebue deci să cadă asupra căpitanului vaporului Rosa Mary. D-na Ableby care a scăpat povesteste ca Scholtenul plecase din Rotterdam Sâmbăta dimineța. Când vaporele se ciocniră fură scene splimentatore. Mame țintă pe copii lor în brațe, strigăte și planșete și strigăte isbucneți. Unii îngenunchiau și se rugau. Numai 2 din 5 luntre putând fi deslegate secete călătorilor cingătoreJi plută dar ele erau în prea mic număr. Unii au putut scăpa astfel: Un engles, care se afla pe Schellen spune că imediat după catastrofă, căpitanul vaporului făcu semnalele prin focuri de artifice. Acesta atrase atențiunea vaporului Ebro care a stat până la 4 ore dimineța la locul sinistrului spre a încerca să scape pe naufragiați. D. Stepney spune că a isbutit să se urce pe una din cele 3 luntre. Pe drum a dărit pe mulți cari se luptau contra valurilor dar nu era cu putință se merga în ajutorul lor căci luntrele, deja prea încărcate, erau să se scufunde. Vaporul Schelten a dispărut supt mare în mai puțin de 2 minute. Pene acum s-a găsit 31 de cadavre. Printre cei scăpați sunt 20 de marinari. Șeful mecanic, după ce s’a luptat 3 ore cu valurile a fost scăpat deuă corabie care mergea la Bilbao. Două cadavre au fost aruncate de mare pe malul de la Deal. 80 dintre pasageri scăpați vor merge la Rotterdam de unde se vor îmbarca pentru New York, peruca și pe piept avea un buchet de trandafiri albi. Se opri înaintea perdelelor. Căuta se vede eșirea în curie... In apropiere nu era nimeni. Numai sgomotul dănțuitorilor se auzea din când în când. Silvina auzț acerdele unei Gungi mazurce... Dete perdelele la uă parte, se apropie și-și reflimă brațul de umérul polichinellei. — Cauți dânțuitore, îi fise. Sunt aci. Se lăsă în brațele lui și începură a danța piept la piept, coprinși de uă vine bucurie. IV Astfel danțara , piensându-se printre ceilalți, strângându-se de mână, purtați de aceiași pornire sufletesca, pornirea ântâia a unei misteriose și înfocate dragoste. Apoi iar se refura în acel loc, de unde plecava. Tenorul stătea înaintea ei palid, cu buzele tremurânde și ochii înduioșați ca și cum ar fi aprope de a isbucni în plâns. Silvine își încrucișa mâinile cu creșcare nerăbdare și faise : — Ei, și n’ai mai mult nimic d’a-mi spune ? — Iartă-me, nu îndrăsnesc. Ea privi și cu mai multă dragoste și încuragiător spre frumosul Polichinelle, cu față lângărăță, trăsuri blânde, și observă că sub mustățile blonde— pe buze — este un espresie durerosă și că ochii albaștrii și cercuiți de nisce sprincene aurie—sunt mari pentru trupul delicat a tenorului, care se vedea suferind și din cale’nafara modest. Silvine ridică din umeri. Se gândea la aceea, că provedința le-a schimbat rolurile și ei i s’a dat rolul îndrâsnețului pe care voia să'l jóce pene în capăt, altfel unde are și cu romanțul ei. Luă uă atitudine de principesă și lis : —In curând voi împlini douâ fzeci de ani. — Eu douăzeci și cinci. — Tatăl meu este principele de Villemore. Dar pe d-tea cum te chiamă ? — Numele meu este Pierre d’Erfeuilles, marchis, respinse tenorul cu jumătate de voce și cu frică. Silvine esclama : — Fratele marchisului Francisc ? Dar dicea că este unicul fiu, Polichinelle, protestă cu mândrie : — Erore. — Ești d-tea căsătorit ? — Nu răspinse acestă roșindu-se. — Ești logodit cu cineva ? — Nu. — Bine. Ai d-tea vre uă cunoscință că între familiile nóstre ar exista uă ură ca și aceea abune oră ce a fost între Montechi și Capulet? —Nu am aucjit despre'așa ceva, réspunse zîmbind ténérul. — Ei bine, domnule, atunci fă bine și spune-mî, ce te ar împedica pe d-tea a mé lua pe mine de nevasta ? — Eu ? esclamă Polichinelle dânduse îndărăt cu câțiva pași. Dar fata păși cu hotârîre după dânsul. — Da, da, d-tea, îmi aduc aminte de acea fi în care d-tea mi-ai <ris Silvane. O, inima nu înșală și inima mea de mult simțise deja amorul d-tele. D-tea mâ iubești dor. Ei aș voi se aud déca ai curagiul a îmi spune că nu ma iubești ? Stătea în fața lui, îl privea cu ochii ei ademenitori și plini de farmec. Pierre privi în jos și cu vocea durerosă,zise : — Nu mă face de rîs, lasă-mâ în pace. Eu nu pot, mie nu-mi este permis să te iubesc pe d-tea. Silvine își încreți sprîncenele ei grase — Iți poruncesc domnule, că numai decât să-mi spui ce piedici ne despart? — Nici uă dată. — Așa dar totuși există ceva ? > Polichinelle plecă capul, își privea piciorele iar pe buzele sale se ivină espresie și mai vine a unei dureri tainice. — El bine, dar, (lise Silvine. Iau totul asuprăm . Așteptă-mând. Intră în boudoirul Margare Heil și se întorse numai de cât îndărăt, »îmbrobodită. — Vin’o, îi dise, luându’l de braț. Și’l trase după sine. Goborîrâ treptele, ténorul surprins ești din minți, pené ce fata—sprintenă, vine, strângând de braț cu putere pe micul ei Polichinelle, ca și când acesta ar fi în adevertă jucărie. Jos strigă servitorii principelui Villemore. Trăsura veni înaintea terasei, Silvine îmbrânci pe Pierre în trăsură și apoi sări și dansa lângă el. După ce lacheul închise ușa, îi jise cu seriositate : — Spune visitiului semâne mereu înainte și numai atunci sé se opresc, când va vedea gendarmii venind spre noi. Haid ! Lacheul rămase înlemnit, o privi cu seriositate. Silvine strigă superato: — Mânați, înainte dar ! Trăsura plecă. Acum se întorse către Pierre, care ședea în colțul trăsurei ca leșinat, îi lise cu liniște : — Domnule, eu prin asta te-am răpit pe d-tea, te-am făcut să fugi cu mine. Acum așa se vede, nu rămâne decât să lucrăm pentru realisarea acelor împregiurâri cari fac necesară unirea nostră pentru vecie. Pierre își netezi fața mea plină de sudori, voind par’că prin acesta neteflire a’și recâștiga presența de spirit perdută. Apoi întinse mâna spre clopoțel ca se oprescu trăsura. Se sculă, voia să se dea jos. Silvine îl apucă de mână. — Ce faci?... Uiți că eu sunt deja compromisă. O, domnule ! — Silvine, nu mai pot rébda, bolborosi ténérul... Viâța mi-aș da-o pentru d-tea, décá voesci. Dér lasá-mé sé fug. D-tea nu poți sé mé iubescl. — Esc! d-tea nebun ? întrebă ea mișcată de desperarea ce-i coprinse sufletul; nu veii că sunt lângă d-tea, așadar te iubesc. — Nu plânge te rog. Pierre, mĕ înspăimânți ! Ce fel de secret grozav ar fi acela ? O, spunem!, dacă va fi ceva piedică ce nu am putea învinge, mé jur, voi muri cu d-tea. — Oh ! déca ar fi cu putință, aftă Pierre. O, déca s’ar realisa acel vis nebun!. . Silvine, da, eu te iubesc, de un an de cjile pândeam în fiecare oră după d-tea, se te ved, când te coborai în parc, nu mă uitam decât la aceea cum te jucai, cum alergai cu uă sburdălnicie de adorat sau te adânceai în visuri melancolice, d-tea ai crezut multă vreme că nimeni nu te vede, dar eu te privim din pavilion, din ascuns , te însoțeam cu privirile mele pretutindeni, mintea, inima, Intrega mea ființă era liată de dragostea care o desceptase în mine frumusețea d fele. Dar eu te iubesc și... o déca m’ai putea iubi și d-tea!... De ce m’ai scos din locuința mea tristă și ascunsă, pentru ce ai făcut sa dispară din gândul meu abglherea, pentru ce ai deșteptat în mine dorințe...astea îmi vor lua viața, Silvine!... Dar bine, cel puțin voi muri cu gândul că a fost cineva în lumea asta care a putut să mé iubescu și pe mine, și gândul acesta va fi cea d’ánteiü și ultima bucurie a vieței mele... D-tea ești atât de bună cu mine. Iți mulțumesc. Dă’mi mâna. Spunem voesci a mi-o întinde, numai că dată se o ating cu buzele mele, și apoi... Silvine își lăsă mâna și după ce acela o acoperi cu sărutări, își lăsă capul pe umărul lui Pierre, și închise ochii. După uă pausă mică, întrebă cu voce lină, dulce, ca și când s’ar fi deșteptat dintr’un lung și fericitor vis: — Ei bine, îmi vei spune acum causa pentru care noi nu am putea sĕ ne unim ? (Va urma), într’un strung luat cu împrumut, numa ca sé ne învrednicim a vedea cu un orai mai nainte funcționând cele 9 mașini de abur de 9 sisteme diferite la care lucrăm, căci noi suntem cei care am lucrat cele dintâiü mașini de vapor în țeră. Valorea d-lui Pavelescu o arată propriele sale lucrări, iară nouă nu ne rămâne a^cjice despre dânsa decât, că succesorului său din 1877 (Eremia Manole) i-a fost peste putință să calce pe urmele sale, și astfel a fost nevoit, ca după zadarnice sforțări să abandoneze lucrările reîncepute de către iubitul nostru învățător. D-le directore, ca se înțelegeți în ce stare se afla învățământul în scala de meserii după retragerea d-lui Pavelescu vom aminti un singur lucru: că la esamenele generale se arătau comisarilor trimiși de către onor. ministru lucrări vechi de ale nóstre, făcute sub conducerea d-lui Pavelescu, ca lucrări făcute atunci de către elevii sârmanei școli; ba încă și la esposiția Cooperatorilor séu espus obiectele și mașinile vechi făcute de noi cu arătare că erau efectuate atunci de elevi sculel finem a arăta că în tot timpul absenței din școla de meserii a d-lui Pavelescu, nu s’a mai lucrat nimic de către k elevi, ceva mai trist încă e că s’au distrus ca din sistemă mai tóte obiectele de artă făcute de noi, spre a nu mai rămâne despre un trecut plin de lucru și de aspirațiuni înalte ale sculei de meserii, condusă de un om de valore ca d. Pavelescu. Am urmat cu un viu interes redeșteptarea sculei de meserii de către învățătorul nostru, care în 1875 îl găsim din nou chemat în capul acestei încercate școli. Am deplâns împreună cu toți cunoscători într’ale scalelor, starea nepomenit de înapoiată a instrucțiunei elevilor, așa că d. Pavelescu a fost nevoit ca pe elevi din clasele 4, 3 și a 2 sâ’i pue sa facă aceleași exerciții elementare ca și pe elevi din clasa 1 și la esamenele generale din 1885 absolvenți din clasa 4 cari urmau să primesc o diploma de maestri abia au putut sa înfățișeze câte 2 sau 3 obiecte mici și réți lucrate, în vreme ce elevii începători din clasa 1 au presintat fiecare câte u colecție complectă de obiecte, din care nu lipsea balanța decimală, ostenelile d-lui Pavelescu au fost și de asta-data încoronate de succes, căci prin silința sea a putut aduce elevii în posițiune ca în al douilea an să pună din nou în lucrare parte din mașinele de vapor, abandonate de predecesorul séu și anume : a) 4 locomotive de patru sisteme diferite. b) 2 mașini verticale cu balanciere conectate pentru mișcarea vaporelor pe apă. c) 4 mașini horizontale conectate asupra unui fus de helice, pentru mișcarea vaporelor pe apă. d) 2 mașini oscilante conectate pe un arbor cu raze cu aripile mobile , pentru mișcarea vaporelor pe apă. e) 2 mașini horizontale pentru estracțiune conectate. f) 1 mașină verticală sistem Wolf cu balander, tote aceste mașini afară de locomotive sunt cu detantă și cu condensație, tote case sunt pe oă scară de 6/6 din mărimea naturală, mașini care urmau a fi terminate pentru deschiderea solemnă a scólei și care se puteau și trimite la esposiția viitare din Paris. Am fericit pe elevii cari s’au învrednicit să lucreze la aceste importante mașini în care se întrunesc tote părțile construcțiunilor mecanice, fiindcă li se înfățișa rara ocasiune pentru a-și complecta în mod desăvârșit cadrul cunoștințelor lor speciale, și în adevăra dintre elevii recunoscuți mai cu aptitudine în aceste lucrări, au fost trimiși în străinătate spre a se perfecționa în fabrici, prin stăruința și cunoștințele particulare ale d-lui Pavelescu, stăruințelor căruia se datoreza și clădirea nuoului local al scólei de meserii, căci d. Stolojan numai după ce a venut activitatea din scala de meserii și s’a asigurat de vitalitatea ei s’a hotârît să’l facă un nuou local și să’l ridice nivelul învățământului potrivit cu trebuințele țarei. Pentru organisarea sus numitei scale d. Pavelescu a și întocmit un program de învățământ, dar care nu se va putea pune în aplicare decât pe un persona, care sa scie ce e meșteșul ca d. Pavelescu. Déca d.Gheorghian ar fi vâdut școli nu așa des ca d. Stolojan, ci măcar uă singură dată, ar fi veflut capacitatea d-lui Pavelescu și suntem siguri că nu l’ar fi sacrifica nedemnelor calomnii a unor intriganți cari au indus în erore chiar foile oposițiunei, și nu l’ar fi înlocuit cu un a 2-a edițiune a d-lui Eremia Manole , căci despre capacitatea noului director d. Gheorghian ar fi putut^ălta multe... chiar de la inginerii cu actxe a lucrat d. Don, care e pe deplin convins că meșteșugarii se formază, nu prin muncă și profunde cunoscințe speciale ci prin insinuări și palavre. Se dea Dumnezicu ca rătăcirea din urmă să nu fie rea ca cea d’anteiu, dar... Domnule directore față cu tăcerea d-lui Pavelescu la tóte calomniile ce i s’au adus, ne-am permis a seri cele ce precede ca tribut al recunoscinței nóstre către o Dăm astăzli repertoriul jucat în cele două trecute săptămâni teatrale, deorece, din causă de horă, Joia trecută, Cronica teatrală nu a putut apare. Joi, 29 Octombre st. v. nu a fost represintațiune din causa repetițiunii generale a lui Don Carlos; Sâmbătă, 31 Octombre, Don Carlos (primă); Duminică, 1 Noembre, Don Carlos; Marți, 3 Noembre, Să ne despărțim; Joi, 5 Noembre, Mândria și Amor, Sâmbătă, 7 Noembre, Don Carlos, Duminecă, 8 Noembre, Don Carlos, Marți, 10 Noembre, Hamlet, Gion. INSERTIUNI SI RECLAME Domnule directore, Subsemnații, vechi elevi ai scolei de arte și meserii din Bucuresci, venim respectos a ne arăta prin organul d-vostră gratitudinea către învățătorul nostru de inginer Ion Pavelescu, care de la înfințarea sculei de meserii în 1869 și până la încorporarea ei cu scala de agricultură în 1877 ne-a probat că a fost totdeauna însuflețit de nestrămutata dorință de a face din noi adeverați meșteșugari și pentru realizarea acestei dorințe, a scrut să cumpănâscâ învățământul practic cu cel teoretic și să fim în stare să ne croim și să ne esecutăm lucrările de specialitățile nóstre, fie că ele erau poduri de lemn sau bolți de piatră, ori de ipsos, scări de lemn sau căprioreli pentru binale, fiă că ele erau mobile sau mașini de vapor etc. Eram mândri de resultatul muncei nóstre fără de preget, nefiind socotelit nici de sărbători nici de vacanțe, ba încă ne aducem cu plăcere aminte că din causa lipsei de unelte lucram cu rândul (fiua și noptea