Romanulu, noiembrie 1887 (Anul 31)

1887-11-25

­NIL­­ L XXXI-LE Voiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV Detto „ „ „ „ UI Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C­une, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasu — REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, ro Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI Cu începere de la 15 (27) Noem­­bre,­­Jiua deschidere! Camerilor, edi­ția I a Românului va apare la 2 ore, iar ediția II-a, conținând resumatul desbaterilor corpurilor legiuitore, va apare la 8 ore sera și va trebui se­­ fie distribuite tutor abonaților înainte de 10 ore sera. Rugăm pe abonații noștri! din Ca­pitală a ne face cunoscut cât de cu­rând, care din aceste ediții voesce se li se trimută. SKSnHfflWJaW»*** BUGURESGI, 24 RAPCIUNE Scriî de cea mai mare însemnă­tate ne sosesc din Paris. Președintele Republicei s’a hotărît, în urma întrevedere, ce a avut ca șefi, tutor grupurilor majorității, se’și dea demisiunea, pe care va anunța-o Parlamentului îndată ce se va con­stitui n­oul cabinet, cu formarea că­ruia s’au însărcinat d-niî Ribot și Goblet. Dupa aceleași serii, noul cabinet se va presinta chiar mâine înaintea Camerei, oră Congresul se va în­truni Sâmbătă la Versailles pentru a alege pe nuoul Președinte al Re­publicei. In câte­va­­ zile dece­se produse în Francia nu numai uă crisă mi­nisterială ci și uă schimbare neaș­teptată în conducerea afacerilor Sta­tului, prin retragerea primului ma­gistrat al Republicei. Nenorocita afacere a decorațiuni­­lor, care puse direct în joc pe ginerile Președintelui Republice!, ca unul care esploatase posisiunea și legăturile sale de familie în paguba onestității cetățianului și a moralității publice, prin amestecul său în nișce afaceri dintre cele mai­scabrase și mai în­­jositore, atrase după sine schimba­rea a unei întregi stări de lucruri, provocând uă crisă care va rămâne în istoria politică a Franciei de tristă aducere aminte. Câte învățăminte nu putem culege din cele ce se petrec a­ fi în Repu­blica franceză ! Bărbatul onest, căruia Francia îi încredință pentru a doua oră con­ducerea afacerilor sale prin reale­gerea s­a la președinția Republicei, se vede a­ fi nevoit se părăsască po­­sițiunea înaltă pe care îi o asigu­rase reputațiunea s­a deja câștigată și considerațiunea de care se bucura în fața unui popor de 85 milione, din causă că un membru al fami­liei sale, lipsit de ori­ ce scrupul și că un trecut care numai republican și corect n’a fost, a abuzat de ca­litatea sea și a deșteptat în opiniu­­nea publică un simțământ de uă a­­dâncă neliniște pentru viitorul Re­publicei. încrederea ânsa în sine și corec­titudinea purtăreî sele, pe cât timp fu în capul Republicei, făcu pe Pre­ședintele el se nu vede curen­tul ce se forma chiar în con­­tră’i, printr’u­ reacțiune neașteptată a resimțimentului opiniunei publice. D. Grévy se legănă penă în sfâr­șit în speranța că reputațiunea s­a nu va fi întru nimic atinsă, și că n’are să perda câtuși de puțin din încrederea de care se bucură, prin faptele condamnabile ale unuia din membrii familiei sale, în contra că­ruia, în sufletul séu, pare că era tot atât de revoltat, ca și acel cari vo­taseră, c’uă majoritate sdrobitore, numirea unei comisiuni de anchetă în așa numita afacerea Wilson. El, ce bine îl ar fi prins acest vot d-lul Grévy, décá ar fi sciut la timp sé se foloséscá de el ! Și, în adevăr, ce mai aștepta Pre­ședintele Republicei în urma acestui vot? Vă schimbare a opiniunei publice în privința unor fapte pe cari ea deja le condemnase ? Și acestă schimbare, întru­cât ea ar fi putut folosi la înlăturarea cri­­mei la care fatal minte trebuia să dea naștere demisiunea Președintelui Re­publicei? Negreșit că Președintele Republi­cei nu mai avea nimic de așteptat în urma votului Camerei, și acesta cu atât mai mult, cu cât guvernul trădase, ca se­­ zicem așa, înaintea ei dorința d-lui Grévy, prin opune­rea președintelui consiliului, d. Rou­­vier, la numirea unei anchete. Respingând vederile șefului cabi­netului în acesta cestiune, Camera se găsea față în față cu însuși Pre­ședintele Republicei, căruia nu’I mai lăsa de­cât timpul sa cugete la re­tragerea s­a. Dovada despre acesta fură întru­nirile grupurilor politice din Cameră cari urmară votului dat, întruniri în cari se discută pe față retragerea d-lui Grévy de la preșidenția Repu­blicei, retragere ce fu privită de mai mulți membrii, între cari și d. Richot, ca neapărată. Nehotărîrea deci a d-lui Grévy de a se retrage îndată după votul Ca­merei de la preșidenția Republicei, nu a putu fi de­cât în paguba sea și de nici un folos pentru înlătura­rea crisei ce domnesce a<fi în Fran­­­­cia, crisă care, cum iu­serăm, fatal­­i minte trebuia să se producă. Pentru cei ce au văi­ut în d. Grévy un bărbat onest și s’au o­­bicinuit să pue temei pe reputațiunea sea câștigată și pe încrederea de care s’a bucurat în Francia, pe tot timpul cât s’a aflat în capul ei, ne­hotărîrea s­a până în momentele din urmă d’a se retrage de la preșiden­ția Republicei este mai mult de­cât un nedumirire, este, deci ne putem exprima ast­fel, ce­va inesplicabil. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Madrid, 23 Noembre. Marocanii au smuls drapelul ce’l arbo­raseră Spanioli în insula Pereuil. Ministrul afacerilor străine a protestat. Constant înopole, 93 Noembre, Sultanul, pe timpul șederii Țarului la Berlin, a telegrafiat împăratului Wilhelm pentru a-l ruga să intervină pe lângă Ța­rul pentru a termina cu cestiunea bulgară. Paris, 53 Noembre, 6 ore séra. In urma intervederea ce a avut c­u capii tuturor grupurilor majorităței, d. Grévy s’a hota­rît a’șî da demisiunea. Va anunta determinatiunea sea Par­* Ja­lamentului de îndată ce se va consti­tui cabinetul. D-niî Ribot și Goblet au primit ca să formeze cabinetul care se va pre­­senta Vineri în fața camerei. Congresul se va întruni Sâmbătă la Versailles pentru a alege pe noul pre­ședinte al Republicei. Agenția Liberă. VIZITA ȚARULUI LA BERLIN Kreuzzeitung, vorbind despre acesta vi­­sita, scrie între altele : Cum­ că vecinii și aliații noștril, atât Austro-Ungaria cât și Italia, n’au pentru ce să fie geloși sau să se tema, este un lucru care se în­țelege de la sine, ast­fel că nu este nevoe d’a mai­­ fice vr’uă vorbă în­­ acesta privință, de­ore­ce caracterul­­ ferm și sigur al împăratului și al po­­­­liticei sale este destulă garanție. Eu­ropa caré va primi fără îndoială convingerea că întâlnirea va avea drept urmare un lucru : de a aduce mai multă lumină și lîmpetțeală în turbureala politicei europene. Și ace­sta este un împrejurare liniștitore. Die Wossischie Zeitung, după ce constată rácela cu care a fost Țarul la Berlin, accentuiază întrevederea principelui de Bismarck cu țarul, și scrie : Avea-va sea nu acestä întreve­dere vr’uă influență mai însemnată asupra mersului politicei ruseșci, as­tăzi nimenea nu póte prevedea. Ța­rul nu este om sigur. Nici un dom­nitor nu este atât de puțin de sine stătător ca cel autocrat. Țarul de la început n’a fost prieten călduros al Germanilor. Tocmai asta a încura­­giat pe panslaviști se merge mai de­parte de­cât dânsul. Țarul a provo­cat spiritele de care acum nu pote scăpa. La noi se va lua act cu satisfac­­eting:„ déca guvernul rusesc se va lăsa mai prietenos față cu imperiul gem­an. Nu se pate vorbi ânsă de cine scie ce arangjamente, cari s’ar fi luat erl, cu atât mai puțin, că Țarul a retușat însoțirea ministrului să fi responsabil. In ori­ ce cas, prin întrevederea Țarului cu cancelarul, nu se va schimba nimic nici din fermitatea, nici din scopurile alianței întreite din centrul Europei. Germania ră­mâne prietenul prietenilor săi, alia­tul sigur al aliaților săi. Pentru a­­nii cei mai apropiați drumul politi­cei germane este desemnat de a­­cestă alianță. Prin urmare ori­ce s’ar întâmpla acum în Rusia, fie că întâlnirea personală a Țarului cu principele Bismarck va avea efecte bune, fie că nu, Alecsandru III atât din modul primirei sale în capitala Germaniei, cât și din expunerile prin­cipelui Bismarck va fi câștigat im­­presiunea, că Germania pare în a­­devăr să fie prietenă Rusiei, dar nici uă dată serv­tarea ei. Aniversarea biruinței de la Slivnița Bulgari­­a a serbat pretutindenea la 8 (20) Noembre aniversarea biruinței de la Sliv­nița. La palatul princiar din Sofia a fost mare prâmj și cu aceasta ocasiune principele de Coburg a adresat ofițerilor urmatorele cuvinte: z­iua de astăzii este vă­­ ți sfântă pentru iubita nostră patrie ; ea ne revocă în memorie marile isbânde. Vitejia armatei, sacrificiile de bună­­ voie ale întregului popor au pus lu­mea în uimire și au fost încoronate de succesul meritat. D-voistră ați­­ salvat onorea armelor bulgare și ați­­ apărat libertatea, în dependința și in­n­tegritatea tronului și patriei și ați a­ 1 V* VINERI, 25 NOEMBRE 1887 Loi minéza-te și vei fi. / ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șese luni 24 lei, trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru toate țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulu­î și ofieiele poștale. I­A PARIS, la Havas, Lafsite et C­une, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16. Fleischmarkt. IN IT­ALI­A,Ta. d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepuhlicate se ard — sigurat poporului bulgar stima na­țiunilor civilisate. Adânc mișcat prin aducerea aminte de marile isbânde ale bravei mele armate și ale glori­osului meu popor, vă salut din tóta inima în acest a­­ zi de sărbătore na­țională. Inălțând rugăciunile mele către atât puternicul dumnedeu ca să bine­cuvinteze armele bulgare și să înfrumsețeze istoria Bulgariei cu multe alte exemple de patriotism, beau în sănătatea regimentului I de infanterie și a Alteței sale principelui Alecsandru, bravul meu predecesor, al cărui nume regimentul îl portă. UN MARE MEETING IN BELGIA La 21 Noembre s’a ținut în Lie­ge, sub președinția primarului d’An­­drimont un meeting monstru, la ca­re au luat parte industriași, profe­sori și advocați. In discursurile ce s’au rostit, s’au vorbit multe contra d-lui Krupp și s’au luat o­ mulțime de resoluțiune. Resoluțiunile invită guvernul ca lucrările de fer și oțel necesare pen­tru esecutarea fortificațiunilor la Meu­­sa, și în special tunurile, să se lase esclusiv pe seama industriei națio­nale pe calea concurenței libere, și pentru acest scop să se reînființeze vechia turnătorie regală de tunuri și să se dea industriei belgiane. Cunoscutul publicist și profesor Emile De Laveleye, primul orator, a accentuat cu toată tăria că mișcarea actuală n’are nici uă tendință anti­­germană. Ea este pornirea firesca a tuturor statelor, a celor mici ca și a celor mari, d’ași făuri ele singure armele. Adunarea s’a terminat printr’un banchet, la care au luat parte vr’ău 120 de persone. SCIRI D’ALE DI LEI M. S. Regele a făcut erl să visită Em. sele mitropolitului primat. * * * D. colonel Cerutti, atașat militar al Ita­liei la Viena și Bucuresci, pârâsesce acest post spre a lua comandamentul unui re­giment de infanterie în Italia. * D. Michotte de Welles, prim-secretar la legațiunea belgiană din Bucuresci, a pără­sit capitala ducându-se la Stockolm spre a gera legațiunea de acolo în absența titula­rului, care a obținut un concediu de mai multe luni. * * * Colegiul I electoral pentru consiliul ge­neral al județului Neamțu este convocat pentru 13 Decembre spre a alege doui membri în locul d-lor N. Gridov și V. D. Stan, decedați. Tot pentru 13 Decembre este convocat * 4c și colegiul I pentru consiliul general al ju­­dețului Argeș spre a alege de asemenea douî membri. * * * D. general Constantin Cruțescu, direc­torul general al ministerului de resbel, este autorizat a subscri pentru d. ministru de resbel ad-interim I. C. Brătianu corespon­dența ce nu­ este reservată, a aproba ch­eltuieli și a emite ordonanțe de plată și de delegații. *1 * L'Independance Roumaine are informa­­țiune positivă că d. prim-ministru a ofe­rit portofoliul resbelului d-lui general Cre­­tenu, dar acesta a refuzat. 4c ** In bugetul ministerului financelor se pre­vede înființarea unui post de inspector ge­neral al vămilor. * * * B. Grecofî, fost ministru de finance în Bulgaria, se află actualmente în Bucuresci. * * * Consiliul de administrațiune al regiei mo­nopolurilor a decis că de la 15 (27) se íncepa a pune din m­ou în vendare cutii de chibrituri de câte 5 și 10 bani. * * * pilele acestea a fost în capitală Bakla bey, primul redactor al ziarului arab El Ahrat. Densul a plecat ieri spre Egipt. * * * Preotul Florea Rudeanu s’a grațiat de pedepsa închisorei de 5­­ zile la care este condamnat prin cartea de judecată a ju­decătorului oealului Topolog, jud. Argeș. * * * C. Mihail Anastasiu este numit, pe timp de un an de la depunerea jurământului, membru în comisiunea de experți, institu­ția pe lângă ministerul financelor. 4c ** Ieri s’au întrunit din n­ou, la­ parchetul general al Curței, membrii Curței de apel și al parchetului general, continuând dis­cuția asupra noului proect de reformă a magistraturei. 4c 4«* Membrii societăței cooperative din Bu­curesci sunt convocați în ședința pentru 23 Noembre st. v. * * * Sâmbătă se vor face noul esperi­nțe cu pușca Rudini, în presența Regelui. * * * Galații publică documente de pe timpul lui Cihan Vodă, privitor la locurile de cherestele din portul Galați. 4« 4c 4c Vocea Govurluiului ne comunică : D. M. Kogâlniceanu, se afla de peri as­­pele cetăței nóstre. D-sea aflam ca va pleca mâine la Constanța, iar după câte­va zțile în strainătate, de unde nu se va întorce de­cât către începutul lui Decembre spre a lua parte la lucrările Camerei. * 4« 4c Scalele primare din Huși, care fuseseră închise pentru 10­­ file din causa ivirei e­­pidemiei de anghina difterica, s’au deschis. * Epocei i se scrie din Vâlcea că cel mai ve 4c CRONICA TEATRALA IN SUMAR. Don Carlos, Infant de Spania, tragedia în cinci acte, de Schiller, traducțiune de­a­nul Iacob Negruzzi, representată pentru prima oră pe scena Teatrului Național din Bucuresci, Sâmbătă la 11 No­­embre 1887.— Istoria și poesia în concepțiunea unei drame sau unei tragedii.— Shakespeare și Schiller. — Teatrul francez și dramaturgii germani.— Elementele dramatice din Don Carlos. — Artiștii români din Don Carlos în genere.— D-na Aristița Roman.-Manolescu în Principesa Eboli. d. Grigore Manolescu în Don Carlos - Repertoriul celor două săptămâni trecute.— Domna de Stael, în acea minunată carte intitulata De V­illemagne, duce de Don Car­los al lui Schiller, la finele capitolului ce se consacră acestei tragedii și Briganzi­lor, următorele cuvinte privitóre la cea d’ân­­tâiu : acesta tragedia își urmăzâ^dsfașu­­rarea ei între istoria și poesia, fără a Sa­tisface pe deplin nici pe una nici pe alta!s Observațiunea e justa, precum juste sunt tóte observațiunile ce deștapta scriitore e­­nunță asupra întregei civilisațiuni germane de secolul trecut. Pentru un subiect cunoscut, și ânca bine cunoscut din istoria în tote amenuntele lui, e totdeuna cu greu spectatorului se creda combinațiunile poetice și deci nereale ce’i presintă autorul. Schiller, când a scris pe Don Carlos ca și mai ’nainte Briganzii, fericea, pentru a dice ast­fel, ferbea în car­durile tinere ale unui geniu pe care fără îndoială ’l putem numi geniul cel mai ge­neros, cel mai nobil, cel mai simpatic și deci cel mai comunicativ din tote câte se nu­mera in fostele literature­ germane. Ténor și gata a se înflăcăra în fața ori­cărei idei frumóse, ar fi fost peste putință acestei ad­mirabile și bogate imaginațiuni ț­e se fi ți­nut în marginele strivite și reci ale cadru­lui, ale colorilor și ale pasiunilor și eve­nimentelor, — tóte istorice. Istoria nu face se reésa cu atâta elo­­cința contrastele pe cari ochiul poetului le vede în scenele istorice, când el le pri­­vește în vederea unei idei de mai înainte găsite. Intre întunecatul Filip, regele Es­­paniei cernite, înconjurat de o­ regină ne­norocită, un fel de plăpânda flore pe care vântul rece o ofilesce glilnic când la Ma­drid, când la Aranjuez, de un fiu care e contrariul opus cu firea ficei părintelui său, de un preot intrigant, de un duce d’Alba «n fanatic tiran, de un inchisitor bătrân aprape de un secol și de uă ființă curi­­osă pentru­ Spania și chiar pentru secolul XVI, de­ acel mare vis de Posa, simpatic și incomprehensibil în multe,—între tote a­­ceste ființe istorice poetul a făcut să nască prin varietatea și bogăția poetică a des­­voltărei, prin Ies coups de canif sau mai bine prin schingiuirile ce le dă istoriei re­ale un număr­are­care de frumuseți ""și contraste scenice, cari tot­deuna și în orî-ce timpuri vor fi véisate și aprețuite cu deo­sebita plăcere. «Un număr­are­care de frumuseți și contraste scenice“ disecăm, și p íntr’adevĕr, ca în tot teatrul german, de la Lessing și pené dincolo de Goethe, spre noi încoce, și în Don Carlos al lui Schiller avem a­­celeași defecte de lungimi, de părți acce­sorie, de tirade filosofice, de țese cari­tate, de­și coprind în multe rânduri frumuseți superiore, nu sunt menite a contribui la mersul acțiunei, ba ce e mai mult slă­besc interesul acestei acțiunei, făcând-o să se sbatâ în foc și se lângedască­­ d’a-în­ pi­­ciorele. O fi având Lessing dreptate în multe, dar acolo unde nu recunosce teatrului fran­cez nici un merit, mulți își permit a sus­ține că, déci nici una n’ar fi bunătățile și frumusețile de alt gen ale acestui teatru oropsit de faimosul critic german, apoi una tot are, și anume modul de a pricepe un subiect, de a’l face planul și de a’i înjghe­ba scenele ast­fel în­cât prima se fia năs­­căterea secundei, acesta a terției, și așa mai încolo până la desnodământul final, fără ca firul facțiunei [să nu devieze un moment din calea sea. Acolo unde Schiller și-a adus mai de aprope aminte de teatrul francez, scenele se lega mai alt­fel una de alta, și acțiunea nu are salturile cari rup în bucăți atențiu­nea spectatorului. Curios pentru noi, obicinuiți cu teatrul clasic al Franciei și cu comedia contimpo­rană francesă, forte curios este teatrul ger­man în care influența lui Sh­akepeare, a­­cest mare și genial desprețuitor al unită­ții locului, se bate în capete cu influența teatrului clasic francez pe care Lessing, Goethe și Schiller se siliau a-l uita și nu puteau, căci multe și neperifere sunt și frumusețile lui. In fața poesiei dramatice și incompara­bilei puteri de a forma pentru vecia din­­tr’un condeiu caracterele, pe care le are Sh­akespeare, uiți istoria. Hamlet al lui Shakespeare a omorât pe Hamlet al lui Saxo Grammaticus și Regele RicardȚII, făp­tuit de formidabila imaginațiune a marelui dramaturg englez, nu te mai lasă să te mai gândesci la Ricard al istoriei. Geniul lui Shakespeare face ca înaintea dramelor lui să ți se ștargă ci­tele istoriei, să nu mai poți și să nu mai ceri a vede de­cât ceia ce ți­ arată poetul. La Schiller nu e așa; poesia nu omoră istoria, și sunt­ momente când­ spiritul spec­tatorului, în fața dramei poetului, se în­­drepta și câtre istoria, pentru ca în per­sonagiul lui Schiller el nu vede totul. Deo­sebirea e mare și nu­mai după una sau două audițiuni ea se vedesée lămurit spec­tatorului atent. Aceste observațiuni, bine­înțeles, nu ne vor opri a nu recunosce că sunt frumu­seți de primul ordin în Don Carlos că sunt scene de­uă putere dramatică escep­­țională, și că tot­deuna Don Carlos, pe ori­ce scenă, jucat cu economia și cu buni artiști, va face efect și va plăcea chiar spectatorilor nededați cu felul teatru­lui german. Nu vom povesti subiectul; el este în­de­obște cunoscut:­­caracterul lui Don Filip, iubirea lui Don Carlos pentru Elisabeta de Valois, promisă lui mai întaiü și apoi dată tatălui său, Don Filip, de­cât regele Fran­ciei Enric II tatal ei, amicia marchizului de Posa pentru Don Carlos, intrigele de curte la cari lucrază fără preget călugărul Domingo și crudul duce d’Alba, și în fine pasiunea principesei Eboli,—se amestecă una cu alta pentru a da nastere tragediei și într’easa unor scene de la frumuseță ad­mirabila și mai cu sema, mulțumită geniu­lui lui Schiller, do­uă elocințe mișcatore. Pe scena teatrului nostru, cu tot numă­rul cel mare al personagielor, piesa nu e jucata rea de toți artiștii ; nici unul nu e ridicul, cum ni se da multe mostre în a­­nii trecuți, și nu văd în ce unii din con­frații mei au găsit pe Niculescu imposibil în rolul călugărului Domingo, acel duhov­nic intrigant, perfid și curtelan. Că Nicu­lescu nu realiseză în Domingo pe idealul Dominicanului deștept ca vulpea, umilit și ipocrit, cu limbă mai veninosă ca a șar­­pelui, asta’i un adevăr mai luminos ca lu­mina serelul. Principalul este că nu pri­­mejduesce rolul, ci’l duce pené la capăt fără să se poticnăscă în ridicul. Deci, toți actorii își duc rolurile, unii bine, alții binișor, în tot c'est du bon or­dinaire, tocmai ca vinul pe care’l bea la mesa’s presidențială sgârcitul d. Grévy, pre­ședintele Republicei francese. Din acest bon ordinaire, punem de­uă parte ca du vin de grands crus, împreună cu tot publicul care a asistat la cele patru represintațiuni ale lui Don Carlos, pe d­na Ar. Roman­-Manolescu (Principesa Eboli) și pe Manolescu (Don Carlos). Sunt multe creațiunile pe care d-na A­­ristița Roman.-Manolescu le-a creat pe scena Teatrului Național din Bucuresci de vra trei ani încoce, de când incontestatul și marele său talent a luat un avânt pu­r­ternic, devenind din ce în mai stăpân pe mijlocele cu cari­catura și studiul au în­­zestrat-o. Cred énse că creațiunea, asupra căreia jam­uica cea mai severa ar ave mai puține restricțiuni de facut, este, de­sigur, acesta principesă Eboli în care Schiller a arătat (scena din sera cu Don Carlos) pe femeia cu uă elocință și cu uă putere dramatica desăvârșit superbe, și pe care d-na Aris­­tița Roman.-Manolescu ne-o da cu uă mă­­surâ, cu uă solință și cu uă artă într’a­devĕr admirabile.

Next