Romanulu, noiembrie 1888 (Anul 32)

1888-11-25

â­ n "V ANUL AL XXXII-LEe semplarul 15ban BUCURESCI,24 BRUMAR In fine, înțelegerea s’a făcut Și concesiunile au fost reciproce. Gruparea liberalo-conservatore a ce­rut trei portofoliuri ministeriale : i s’a dat, dar nu i s’a satisfăcut și con­­dițiunea ce punea ca guvernul să ’și dea demisiunea și apoi să se reconsti­­tuesca tot sub președinția d-lui T. Rosetti. In ceia ce privesce cel de al treilea punct al negocierilor, ca proiectele de legi propuse de guvern, și cari au constituit programul lui cu care s’a înfățișat înaintea țarei, să fie stu­diate în comun și apoi presintate Corpurilor legiuitore,—despre acesta nu se scie pe ce baze s’a făcut înțelegerea; probabil însă că gru­parea liberal­-conservatore în prin­cipiu a cedat guvernului, reservân­­du’și dreptul ca aceste proiecte se trecá din nou prin consiliul de mi­niștrii și să fie discutate și amen­date sau modificate în unele din păr­țile lor. Numai când aceste proiecte de legi vor veni în desbaterea Corpuri­lor legiuitore, vom vedea în ce vor consista schimbările ce li se vor a­­duce și ce anume concesiuni s’au făcut și’n acesta privință de guver­nul junimist. Cele trei portofoliuri ministeriale au­ fost încredințate d-lor Gg. Ver­­nescu, Al. Lahovari și general Manu­ ară cabinetul s’a reconstituit în mo­dul următor : D. Teodor Rosetti, președintele con­siliului și ministru fără portofoliu ; D. G. Vernescu, la justiție ; D. Al. Știrbei, la interne ; D. general Manu, la resbel; D. P. Carp, la esterne ; D. Al. Lahovary, la domenii; D. Al. Marghiloman, la lucrările publice ; D. Menelas Ghermani, la finance ; D. Titu Maior­escu, la instrucțiunea publică. Prin urmare, dintre miniștrii cei vechi numai d-nu­ P. Carp, Gher­mani și Maiorescu își au păstrat por­­tofoliurile pe cari le au avut, éra­d. general Barozzi nu mai face parte din noua combinațiune. Cabinetul, ast­fel cum este recon­stituit, se va anunța chiar astă­zil Camerelor. S’a sfârșit deci — cum triceam într’unul din numerile trecute — și cu ultima scenă a actului final. Remâne acum se vedem pene unde acesta înțelegere sau impecare de fapt, va fi și uâ înțelegere sau impecare morală între junimiști și liberali-conservatori. Pene atunci, nu ne putem opri d'a spune, de pe acum, care este păre­rea nostra asupra situațiunei și cum vedem noi lucrurile în viitor. Ori­ ce s’ar plice și ori­cum s’ar privi lucrurile, junimiștii ca și libe­­ralii-conservatori nu pot să fie mulță­­miți de resultatul negocierilor lor. Și acesta este lesne de înțeles, déci ne dăm sema de cele urmate pene acum do­uă parte și de alta și de împregiurările în cari s’a fă­cut înțelegerea dintre dânșii. Și unii și alții au — cum se­­ zice — alt­ce­va pe suflet și alt­fel cugetă asupra situațiunei, căci și unii și alții sunt nutriți de alte simțiminte și au porniri cu totul diferite. Dar erau nevoiți să s’apropie și se’și dea mâna pentru a trece mo­mentele de crisă, rămânând în urmă să’și netezescá fie­care calea cum ar crede mai bine pentru a’și ajunge scopul. Etă cum se explică înțelegerea fă­cută, de a cărei trăinicia avem des­tule cuvinte să ne îndoim. Aliații de ieri, intrând atjl în gu­vern, nu se aibă rolul lor în gospo­dăria guvernamentală, și acesta gos­podăria nu pate să margă când unul va trage într’uă parte și altul in­­tr’alta. Am mai veglut noi însoțiri de fe­lul acesta și feim care le-a fost traiul și ce s’a ales până în cele din urmă de toată gospodăria lor. Fie­care a căutat la început să facă, cum­­plice Francesul, «Tonne mine à mauvais jeu», péné ce’I a venit momentul oportun pentru a cere divorțul și a rupe ast­fel ori­ce însoțire politică. Vom vedea ce are să se întâmple mai târziu cu gospodăria guvernamentală, prin însoțirea junimiștilor cu libera­­lii-conservatori, cum are să le fie traiul și cine va cere divorțul ! Nu s’a întâmplat nimic ce ar pu­tea sa justifice credința că influența germană lucreza acum mai puțin pentru menținerea păcei. Din primul moment al suitei pe tron a împăra­tului Wilhelm al II am spus că față cu u­ națiune militară prin escelență, un nou cap al armatei germane nu pute să abandoneze limbagiul mi­litar. Și deci cuvintele unui domnitor tinor și focos nu se potrivesc cu ale veteranului care a luptat încă con­tra primului Napoleon, acesta nu ne-a făcut să credem că împăratul Wilhelm Is voiescu se parasesca po­litica tradițională a imperiului. Eve­nimentele au dovedit că aceia cari n’au împărtășit acésta credință și s’au cufundat într’un amestec de a­­menințare și lingușire, au fost cu desăvârșire greșiți, înțelesul în care a fost redactată ultima corespondință, ne face să credem că relațiunile En­­glitezei cu Germania nici uâ dată n’au fost mai bune ca acum. Cât timp vor dura acestea, nu se va putea găsi o­ garanție mai bună pentru pacea generală. A se vedea telegramele tn pa­gin III R­elațiunile Engliterei cu Germania Cu ocasiunea sosirei în Engistera a îm­părătesei germane Victoria, soția răposa­tului împărat Frederic, Morning Post, chiar oficios, scrie urmâtorele : Cestiunea agrară în Irlanda In camera comunelor din Engiste­ra s’a presintat de guvern noul pro­iect de lege pentru înlesnirea cum­­părării de pământ în Irlanda. In acest proiect este vorba de a se vota 5 milione de fund­ sterlingi pen­tru esecutarea dispositiunilor care s’au luat în anul 1885 de lordul cancelar al Irlandei, d. Ashbourne. Aceste disposițiuni urmăresc scopul de a da arendașilor irlandezi posibili­tatea, ca să devină proprietari ,pe micjloctie ce le oferă statul. Prețul de Cumpărare este întocmit ast­fel ca să se platesca de 15 ori mai mult de­cât arenda și se se amortiseze în timp de 49 de ani printr-uă plată anuală de 4 și jumătate la sută. Cu privire la desbaterile urmate asupra acestui proiect t­iarului Wo­­ssische Zeitung i se scrie urmâtorele : Fiscalul general pentru Irlanda a accentuat în vorbirea s­a pentru noul proiect agrar succesul care s’a do­bândit în Irlanda prin legea lordu­lui Ashbourne, privitore la crearea de mici proprietari. Pentru acest scop s’au dat deja 6 milione. Mai sunt încă 5706 de petiții, cari aș­­tepta resolvarea. Ratele s’au plătit regulat, din 90,000 de fundi ster­­lingi, cari trebuiau plătiți la 1 ia­ ?­nuarie, au mai rămas de plată nu- i­mai 1100 de fundi sterlingi. Acest­ sistem, sau trebuie abandonat sau trebuie lărgit. D. Gladstone a vorbit în contra propunerei sale. Dânsul n’are nimic . I.. de obiectat contra creărei de mici proprietari, dar inițiativa în aces­ta privință nu trebuie se pornesca, după cum s’a întâmplat cu legea d-lui Ashbourne, esclusiv de la pro­prietari. Ș’apoi din punct de vedere financiar ar fi periculos d’a da­uă prea mare întindere efectului numi­tei legi. Voiesce guvernul se ia măsuri de espulzare, deci cumpărătorul nu póte séü nu voiesce se’și implinesc­ da­toriile ? Planul pentru înmulțirea micilor proprietari ar trebui să fie amânat, până când se va resolva cestiunea restanțelor în câștiurile de arendă, pentru că acestea au pus pe marii proprietari în posițiune de a esploata legea agr­ară cu totul în favorul lor. D. Goschen a apărat proiectul de lege, care, după dânsul, este cel mai bun mijloc d’a combate liga națio­nală irlandeză. Desbaterea apoi s’a amânat. AFACERI SCANDALOASE IN FRANCIA Procesul deputatului Numa Gilly a dat nastere la unele destăinuiri din partea d-lui Wilson. Se z­ice că d. Wilson ar fi pus la disposițiunea d-lui Gilly și a apărătorului său 22 mii de acte, cu a căror publicare s'a făcut amenințare în decursul pro­cesului Wilson—Limousii­t—Gaffarel. De­ore­ce desbaterile urmate la Ni­­mes n’au oferit ocasiunea d’a face us de asemenea acte, acum se pare că d. Wilson ar fi hotărât d’a pro­voca scandal pe altă cale. Dânsul s’ar fi hotărât sâ publice în Ziarul seu Petite France, care apare de două ori pe săptămână în Tours, es­­urse de sensațiune, și în celtfltm ,l’a făcut prin a pune în bănuială pe primul redactor al c­iarului Le Paris, Charles Laurent, precum și pe pro­prietarul acestui z­iar, bancherul Veil- Picard din Besanșon. Cel dintâia a anunțat oă întrunire publică în Am­­boise, adică în cercul electoral al d-lui Wisoo, spre a combate realegerea a­­cestuia. De aceia ginerile d-lui Grévy a avut un motiv special ca sâ pro­cedeze cu tostă energia și a publicat în Petite France urmatorea notă : «Presența directorului tjiarului Le Paris în departamentul nostru ne dă prilejul d’a provoca pe d. Lau­rent se dea ore­cari esplicațiuni la următorul act: «Mé oblig d’a plăti suma de 20 mii de lei aceluia care’mi va comu­nica numirea mea de cavaler al le­­giunei de onore. Resplata se va face­­ în note de bancă franceze în z­iua ] în care va apare numirea mea în­­ Monitorul oficial al republicei. Acest obligațiune remâne valabilă până la 81 Ianuarie 1881. E. Veil-Picard». DUMINECA, 25 NOEMBRE 1888 In urma acestor destăinuiri, unele­­ Lista guvernamentală a avut 123 voturi­­ fiare din Paris cer deja ca consi­­l și cea liberală 122. fiul legiunei de onore se primescá uă anchetă contra d-lui Veil-Picard. Se­­ificii că s ar fi făcut demersuri pe lângă d. Grévy ca să intervină d’a nu se mai face alte destăi­nuiri. SCIRI D’ALE PILEI S’a început concursul pentru u­ bursă de canto în străinătate. Juriul se compune din profesori de la conservator, sub pre­­ședința d-lui Al. Odobescu, delegat ca mem­bru al consiliului permanent. * * * D. general Budișteanu, inspectând her­ghelia de la Nucet, s’a convins că perso­­lul d’acolo trebuie sporit, a și făcut uă propunere în acest sens. * * * M. S. Regele va pleca în curând la Ga­lați pentru ca să inspecteze încrucișătorul Elisabeta. * 4c 4c Batalionul 2 de vânători, care a fost în garnizonă la Sinaia în timpul șederei MM. LI. acolo, s’a reîntors în capitală. * 4c 4c La colegiul I de Ilfov s’a ales consilieri județeni d-nnl : Pirdus Vlahuți, Nicolae Amira, C. Sto­­ianescu inginer, Emanoil Bâleanu, Petre Millo, C. G. Mănciulescu, Dimitrie Manu, Constantin Niculescu Dorobanțu. N’a fost de cât un singură lista. A­ ji se face alegerea col. II. Candidații sunt d-nii : Grigore Triandafil, Haralambie Ghiorghiu, Dr. Nichita, Iorgu G. Daniilescu, Gheorghe Urseanu, Ion Marinescu, Dedu Menelas, Ghiorgie Isvoranu. * *­­ I> pi>în P­iudjecător.rtff, •in­j­ jfcUnixe, a dat ordonanță de neurmărire în afacerea d-lui Al. Fotino, fost șef de divisie la spitalele Eforiei civile. ❖ * * La clubul liberal-conservator a fost a­­sasta­ sera iluminație pentru alegerea d-lui L. Catargiu ca președinte al Camerei. * * D. Nădejde va interpela guvernul în pri­vința grevei lucrătorilor de la gara de Nord. * * * D-lui Al. Balș, prefectul poliției din Iași, i s’a acordat un concediu pentru cai de baie. D. G. Popovici, directorul prefecturei este însărcinat cu gerarea afacerilor pre­fecturei. • * * Se $te că fostul general și ministru Anghelescu va fi apărat înaintea Curtei de casațiune de d-nii G. Danielopolu și N. Blaremberg. * * * La colegiul I din Dolj, pentru consiliul județian a fost balotagiu. * * * Unele firare anunță ca d. I. C. Brătianu își va pune candidatura la colegiul I de Muscel în locul d-lui N. Crețulescu, care a optat pentru Senat. ** * * * Ni se spune ca învățâtorii din Muscel n’au primit încă salariul pe luna Septem­­bre. Atragem atențiunea d-lui ministru al învețâmîntului asupra acestui fapt. * * * Joi 10 Noembre s’a înfățișat înaintea curtei de apel secția I, din Iași, procesul moștenitorilor del. Anastasie Bașota cu e­­pitropia casei Bașotă. Avocații moștenito­rilor, d-nil . Al. Șendrea, T. Stelianu și Cr. Macri, au cerut amânarea procesului invocând proba cu marturi, pentru a do­vedi captațiunea. Apărătorii Epitropiei sunt d-nil: Gr. M. Buicliu și M. Mircea. Cur­tea a admis incidentul, amânând procesul. * * * Se z­rie ca M. S. Regele va visita în curând herghelia de la Nucet. * * * D. G. Mârzescu, vice-președinte al Se­natului, a plecat la Iași. * * * Președinte al curtei de apel din Galați se crede ca va fi numit d. Prodan, actua­lul prefect al județului Putna. * * * Duminica trecută s’a logodit domnișoara Arista Pascal cu d. George Mandrea, sim­paticul architect. Felicitările nóstre. * * * Epoca desminte știrea dată de unele­­ fiare cum ca ar fi voia de mutarea ma­iorului Baldovici comandant de jandarmi. * ♦ * Democratul din Ploesca ne aduce, a<­i urmatorele amănunte: u­genta care face serviciul de pasageri în­tre Târgoviște și Ploesoi. Atacatorii în frunte cu individul Ioan Savu din s-ta Treime, nepotul lui Stan Vasile (Bolnavul), care servesce acestuia ca logofăt pe moșia Târgușorul-Nod, dupa ce au bătut pe călători au violat pe un domná ce se afla în diligentă. Res­­ocatorii se presinta cu motive false ca se ascund­â intențiunea și faptul ata­cului. In present se află arestat capul bandei, contra căruia sunt atâtea probe. In pri­vința acestui periculos individ am mai scris deja și faptele sale ne încredințeze că va comite și în viitor acte și mai mi­­serabile precum singur în mai multe rân­duri și chiar acum a declarat. * * * Resboiul vechi, află că în penitenciarul Păngurați, oa revoltă sângerasă a isbucnit între mai mulți deținuți; arestați încâdrați au maltratat pe director și pe soldați in­trați pentru restabilirea ordinei. Directorul a fost obligat să întrebuințeze arme și u­­nul din revoltați a fost rănit. * * OTHBB Baa B MMMMMMMMBCBHBB—M—BBU—M—————. FOIȚA ROMANULUI 25 NOEMBRE 63 Domna Arnaud DIRECTOAREA de poșta DE ELLE BERTHET XVI Scenă conjugală ■*— El! răspunse corințele cu un ton de dispreț, ar avea mai mult trebuință ca să fie protegiat el ânsuși. Am voit se am i­­nima ușurata de tóte laudele sale ș’am scris la Paris pentru a sei ce se cred des­pre creditul ce zicea că are, ș’acum am convigerea că nu cunoscea nici pe minis­trul* 1 nici pe secretarul ministrului și nici chiar pe cel mai de jos funcționar d’acolo. Nu’mi mai vorbi despre caraghiosul acela; e un intrigant de drept cea mai de jos și îmi e rușine când mă gândesc c’am fost bătaia lui de joc. Pe când cornițele se esprima ast­fel Ge­rard, observă pe furiși pe Emma care se roși, dar fără a da alt semn de emoțiuni. — Cum se ínsela, cine­va,­­zise ea­­ ere­ ,­deam cu tóte acestea că baronul se pur­­­­tase în mod onorabil cu d. Gerard, și’l stima ore cum pene’n dina când a îndrâs­­nit să calomnieze în mod nedemn­­ pe ua femeie escelentâ și demnă... — N’am făcut de­cât să’l stimezi dom­nișoră? întrebă inginerul c’un voce cam tremuratare. Emma ridică asupra lui uâ privire lim­pede și plină de candore. — Vede prea bine că e prea mult și asta, respinse ea surâdând , dar era as­­pețe tatălui meu și a trebuit câte ua dată se’i dau ua preferința față cu amicii mei particulari. Gerard 1l mulțumi d’acesta vorbă prin­­tr’u­ privire pasionată. — Lă lăsăm pe Puysieux, reluă corni­țele cu nerăbdare. Iți mulțămesc Gérard» și mulțămesc protectorilor mei cunoscuți și necunoscuți pentru bunătatea lor, dar chiar când ar putea se isbutesc, nu m’ar scăpa. Și espune motivele sale d’a crede câ de­­cisiunile asceptate ar sosi prea târdiv pen­tru a putea preveni un desadru. Gerard nu simțea de cât prea mult cât de drepte erau acele motive. Emma îl pri­vea cu grije, asceptând de la densul că vorba de mângâiere; cum el în sé tăcea, ea disa d’ua dată : — Ei bine! domnule Gerard, pentru că nu scii nici un mijloc d’a scote pe fata din prăpastia ’n care a căzut, cunosc eu unul... Voesct să m’ajuți ca să’l pun în­­ practică ? — Ah! domnișoră, din totă inima ! Ce trebuie sĕ fac ? Emma nu se grăbi a vorbi, ne stiind cum ar putea sé esprime gândirea. £ — Fiica mea, întrebă cornițele cu as­prime ce e acesta fantezie ? Sermana copilă părea a simți­tă încur­cătură de marte. In sfârșit, luându’și cu­­ragiul în dinți, dupe cum ss zice, ea ur­mă cu ușurința : — De mai multe ori, domnule Gerard, m’ai făcut sé cred că m’ai iubi.... Mă mai iubesci acum ? Nu te teme a vorbi de fața cu tata. Inginerul era atât de turburat de asta întrebare neasteptatâ în­cât renase cu gura căscată. — Te întreb, reluă d-sora de Vaublanc însuflețindu-se, décà mă iubesci cum am credut... déca ții la ideia d’a mé lua? — Ce ínsemneza asta Emma ? qfise co­rnițele încruntând sprâncenile, și unde vo­­esei s’ajungi cu întrebările d-tele necuvi­­inciose ? — Tată, nu te supăra de índrásnela mea; mĕ vei aproba de­sigur când vei­sei pla­nul meu... Dar, adaogă ea mușcându’i bu­zele, pate că m’am înșelat în credința mea. Inginerul putu în sfârșit se vorbescu : — Domnișoră, respinse el cu căldură, iar tâ-mi mirarea, dar eram atât de departe d’a mă ascepta... Am are trebuința d’a a­­firma câ fericirea de care vorbescl este cea mai mare, cea mai scumpă din dorin­țele mele ?... Domnule de Vaublanc, urma el adresându-se tatălui iubit de surprindere! ași fi dorit se’țî fac acesta mărturisire în­tr’un alt moment și’n circumstanțe mai puțin critice , dar încuragiarea ce am pri­mit... — Lasă, lasă, întrerupse Emma, merg, prea iute... Ast­fel dér tot mé iubesci și­­ n’al fi supărat d’a mé avea ca nevastă ? Forte bine ; cu tóte acestea, e uă condi­­țiune : sciat că sunt bogata; inchipuește-ți că n’ași avea nimic ; închipuește-ți că din­­tr’un motiv sau altul, sunt mai saraca de­cât cea mai săracă țărancă, ai stărui în intențiunea d’a mé lua ? — Mé mai întrebi, domnișoră? Averea d-tele cea mare numai m’a împiedicat pe­­n’acum d’a declara familiei d-tele senti­mentele ce aveam pentru d-tea, cu care n’am nimic. — Dar în sfârșit Emma repetă cornițele cu necas, unde voiesci s’ajungi ? — De mila, încă un cuvânt... El bine! Gerard, pentru că te afli în asemeni dis­position!, cere mâna mea tati și mami și décâ ’ți-o acorda-o, eu nu ’ți-o refus... Der cere-o iute... acum... acum audi d-tea ? Cum Gerard desconcertat, d’acea impe­­tuositate, nu scia încă ce continențâ s’aibe, ci. de Vaublanc înțelese în sfârșit gândirea fiicei sale. — Sermana copilă ! d-le el, intențiunea tea e bună... dar e tot un nebunie. — Nu iurie că e un nebunie tată, căci din propria d-tele mărturisire e singurul șorț de scăpare ce ne mai remâne... Dom­nule Gerard, urmă că, vei avea explicațiu­­nea purtărei mele care, o mărturisesc, tre­buie se-ți pară curiosa! In sfârșit pentru a putea se dispun de averea lăsată de un­­chiul meu, trebuie ca sa fiu maritata și ca bărbatul meu să renunțe într’un mod for­mal la acest bun. Consimte la acésta re­nunțare și eu sunt a­l­tele... numai să mé obții de la personele scumpe de care depind , dar vecil ca nu e timp de pierdut ! — Domnișoră, reluă Gerard c’un voce mișcată și întorcându-se spre comite, daca ași putea crede că cererea mea va fi pri­mită, ași face-o în genuchi. Emma bătu din palme cu bucurie : — In sfârșit! strigă ea; dér n’ai nevoe să te pui în genuchi; escelentul meu tata va consimți și mama de­sigur ea se va lăsa a fi înduplecată... Nu e așa tată, că d-ta nu te opui la căsătoria asta? Mai în­­tâiu iubesc pe Gerard de must încă. Oh ! D-zeul meu da, îl iubesc din epoca în care eram copil amândoul ! — Fi va cu putință, Emma? strigă Ge­rard transportat. La aceste cuvinte interveni d. de Vau­blanc cu autoritate. — Le sfârșim glumele, Emma, crise el c’un ton peremptoriu ; și d-ta, Gerard, uită ideile estravagante ce inspiră acestei co­pile afecțiunea sea pentru mine. Chiar décá din parte-vé, acest plan ar fi realizabil creist c’ar obține din parte’mi consimți­­mêntul ? Cred­i ca pentru un interes aprope personal, ași voi să improvizez uă căsă­torie pentru fiica mea, se pretind de la a­­cela care ar lua-o să’mi cedeze tóta ave­rea mea? Acesta ar fi un infamie, un lași­tate nedemnă din partea unui om real, ne­demnă d’un tată; și dac’ași fi capabil d’un asemenea calcul, ași merita tote relele, tóte rușinele de cari sunt amenințat. Emma și inginerul erau consternați; cu tóte acestea d-sora de Vaublanc nu se dete învinsă. — Tată,­­zise ea, plângând, te rog nu avea nici un scrupul... Cine­va pute să fie fericit și fără avere, după cât îmi pare, când e tânăr și iubesce.... Acum, iubesc pe Gerard și densul asemene mă iubesce de mult... Ci vorbesce, adăoga ea cu nerăbdare, nu este adevărat că mă iu­besc! ? — Ah ! domnișora, mai am trebuință ca s’o spun, d-ta ești stăpână pe tóte visele mele, pe tóte gândurile.... (Va urma).

Next