Romanulu, ianuarie 1889 (Anul 33)

1889-01-24

ANUL AL XXXIVI-LE EXEMPLARUL 15 DA­N Edițiunea BUCURESTI, 23 CALENDAR Pe lângă cele alte vecsațiuni de un ordin cu totul administrativ, cari au dat naștere la tot felul de plân­geri și nemulțămiri, țăranii s’au plâns și se plâng din causa lipsei de pă­mânt ș’a învielilor celor asupritore cu proprietarii și arendașii. Amândouă aceste cestiuni, cari au fost necurmat și’n timp de ani des­­bătute, se reduc adî la una și ace­iași cestiune și tind la unul și ace­lași scop: îmbunătățirea stărei ță­ranului. Din momentul când cunoscem ca­usa cu tóte relele el urmăm­ și sim­țim trebuința pentru vindecarea lor, nu ne mai remâne de­cât să ne dăm sema de ceia ce avem mai bine și mai nemerit de făcut, pentru ca, cu adevărat, să putem ajunge la sco­pul ce ne propunem. Pentru a ne da case sema în de­plină cunoștință de ceia ce avem de făcut, trebuie nu numai a cunosce causa și relele ei urmări, ci și a le studia d’aprópe, procedând mai na­­inte la un minuțiosa cercetare, care să ne pună în posițiune d’a îmbră­țișa cestiunea în totu întregimea ei ș’a ne forma oă convingere bine în­temeiată pentru resolvarea mea. Făcutu-s’a acesta la noi ? Iată ce ne propunem a cer­ceta. Guvernul de la 20 Martie s’a pre­­sintat înaintea alegătorilor cu două proiecte de legi pentru îmbunătăți­rea stărei țăranului: unul privitor la darea de pământuri, prin vânza­rea moșiilor Statului în loturi mici, și altul privitor la învoielile dintre țărani și proprietari sau arendași. Amândouă aceste proiecte de legi, cari s’au pus înainte ca uă reformă bine-făcătore, n’au fost resultatul u­­nor anume cercetări, făcute în sco­pul d’a cunosce bine cestiunea și d’a o studia cât se póte mai d’a­própe și’n tote amănuntele ei. In adevăr, cum s’au întocmit aceste proiecte de legi ? Făcutu-s'a vr’uă anchetă agricolă, care se adune­­ște selințele necesare în acestă privință ? Nici una. S’au luat numai plângerile țăra­nilor și s’a Z*s : țăranii se plâng că n’au pămênt și că sunt asupriți prin învoielile lor cu proprietarii și aren­dașii , să le dăm deci pământ, îm­­părțindu-I în diferite categorii, și să modificăm și legea în ființă asupra învielilor agricole. N’avem întru nimic să bănuim bunele intențiuni ce au putut să pre­side la întocmirea celor două pro­iecte de legi; din contră, stăruim a crede că guvernul n’a fost condus de cât de dorința d’a face bine și că n’a avut alt înainte’s de cât nu­mai îmbunătățirea stărei țăranului. Dor de aci și pene la perfecțiu­nea, pe cât póte să fie cu putință, a lucrărei sale, este un mare deo­­sibire. Și tocmai în privința acesta cre­dem că nu numai că guvernul n’a făcut, omenesc, vorbind, oă lucrare perfectă, dar și că lucrarea m­a este chiar necompletă. Fără să mai vorbim pentru a dî de proiectul de lege privitor la vânza­rea moșiilor Statului în loturi mici la țerani, care conține unele dispo­­sițiuni ce nu pot să fie admise de­cât în paguba principiului ce a ser­vit de basă la facerea lui, disposi­­țiuni cari, de almintrelea, ar putea să fie modificate ast­fel în­cât să stabilescă un deplin acord în ceia ce privesce întrega sea economia;— fără să mai vorbim. Zicem, de acest pro­iect de lege, vom da ca dovadá, în ceia ce voim să susținem, proiectul de lege asupra învielilor agricole. Invoelile agricole au fost și sunt privite ca una din cestiunile cele mai grele de resolvat, căci aci este vorba nu numai d’a regula nisce rapor­turi cu totul particulare, ci și d’a asigura pe cel mai slab în contra esploatărei și asuprirea celui mai tare. Prin urmare, de la început se ri­dică greutăți, cari trebue să fie bine cercetate si bine studiate în tote a­­men­­tele lor. Ce a făcut guvernul în acesta pri­vință, mai nainte de a procede la în­tocmirea proiectului său de lege ? Unde sunt cercetările, unde sunt studiile făcute, unde sunt sehințele culese de anume anchete agricole, în privința cărora cei ce ne citesc sciü forte bine cât am stăruit pen­tru numirea lor ? Răspunsul la aceste întrebări îl găsim în însăși circulara actualului ministru al domeniilor, adresată că­ să fie bine chibzuite și bine înțelese d­e toți prefecții din țară, prin care îi invită a pune în vederea proprie­tarilor și arendașilor mai cu véZa din districtele lor proiectul de lege al gu­vernului, pentru a’și da părerea și a face asupră­ I observațiunile ce ei vor crede de cuviință. Țăranul s’a plâns într’una că este asuprit prin învoelile lui cu proprie­tarul și arendașul; și ministrul do­­meniilor vice prefecților; cereți pă­rerea propriet­rului și arendașului în privința proiectului de lege al gu­vernului asupra învoelilor agricole, pentru ca astfel să vedem ce modi­ficări mai putem aduce ! Dar, cui pate să fie favorabilă a­­cesta părere ? Și cum crede ministrul domenti­­lor că partea interesată are să se rostesca în contra propriei sale cause ? Este mai mult de­cât uă glumă ceia ce a voit să facă prin circulara­rea ministrul domentelor, glumă pe care suntem siguri că d. Carp, co­legul d-sele și autorul proiectului de lege de care este vorba, n’a putut s’o primescá de cât c’un surîs pe cât de rece și de nepăsător, pe atât și de ironic, întrebăm pe ministrul domentelor, cu tota seriositatea și cu tot intere­sul ce avem pentru îmbunătățirea stărei țăranului. Cum crede, d-sa, că, cu chipul a­­cesta pare să fie pus în pos­țiune de a-și da sema în deplină cunoș­­tință de causă de ceea­ ce trebue să fie să lege ca aceia privitore la în­­voelile agricole, și d’a-și forma con­vingerea asupra unei buni întocmiri a ei, care să aibă la temelie echi­tatea și dreptatea ? Nu, ci-le ministru al domeniilor ; nu ast­fel credem noi că trebue să se proceda când este vorba de uă întocmire de atâta însemnătate, care să reguleze nișce raporturi ca ace­lea cari nasc din învielile dintre ță­rani și proprietari sau arendași. Guvernul are alte mijloce și pate să ia alte măsuri cu mult mai ne­­merite, pentru a culege adevăratele șeh­ițe ce’i sunt necesare la alcătui­rea unui asemenea proiect de lege. Asemeni mi­jloce și măsuri care, pentru a fi cu adevărat eficace, se cere, ca condițiune neapărată, ca ele de cel ce voesc a se servi și folosi de ele. Cu circulări de felul celei adresate de ministrul domeniilor către prefecți, și cu nisce sehiițe ca acelea ce voesce să culegá din părerile și ob­­servațiunile pe cari așteptă să le primesca de la proprietari și aren­dași, nu se pate face uă întoc­mire seriosă și temeinică, și încă mai puțin să lege de atâta însemnătate ca aceia privitore la învielile agricole. Trebuesc cercetări amănunțite, tre­­buesc studii seriose, trebuesc sciiițe exacte și bine întemeiate pe fapte, pe practica și experiența lucrurilor, și, pe lângă acestea, un spirit pre­­văzutor și iubitor de a face bine celui asuprit și de a­­ garanta inte­resele lui ca și ale tuturor fără deo­sebire,—trebuesc: Zicem, tote acestea când este vorba să resolvăm uă ces­tiune ca cea agricolă și să facem un lege care să asigure în viitor bunele raporturi dintre țărani și proprietari sau arendași. Numai printr’uă asemenea resol­­vare a cestiunea, numai printr’un a­­semenea­ lege putem să dăm țărei progresul și liniștea, și să asigurăm, în același timp, pe lângă îmbunătă­țirea stărei țăranului, și propășirea agriculturei nóstre. . ■ [UNK]‘xSr* JOI, 24 IANUARIU (12 IAN. st. v.) 1889. Sub titlul «Un ultimatum doctorului Ba­­beș» de arul unguresc care apare în Buda­pesta, Pester Lloyd a publicat următarele rânduri pe cari Românul le a reprodus n­ rul séu de asprá, la rubrica infor­­mațiuni. Era rândurile din Pester Lloyd . »Gam­ acum un an și jumătate, profe­­­sorul dr. Babeș, dupe invitarea guvernu­lui român, s’a dus la Bucuresci se în­­«tocmescá un institut medical (?). Atunci «criperase Babeș de la ministrul unguresc «de instrucția un concediu de un an. După «espirarea acestuia capeta un altul de un «jumătate de an. In luna acesta espira și «al doilea concediu, și ministrul a însciin­­­țat senatul universitar că, de ca­d-rul Ba­­«beș nu’și va începe prelegerile în Ianu­­­ariu, catedra lui se va considera ca va «cântă. » Noi am dori ca acest incident sĕ se con­sidere vădata pentru tot­deuna închis, căci dupe cum răbdarea Ungurilor are margini tot ast­fel e drept se credem că și răbda­rea Românilor are margini, fiind și el tot de fire omenescá, ér nu dobitocescu. Incidentul d-rului Babeș a durat peste mâsurâ de mult. Am mai atras atențiunea publicului și a celor în drept, asupra posi­­țiunei anormale în care d-nul dr. Babeș se afla la Bucuresci, când nici una din legă­­t­rile care ’l înlânțuesc la Pesta nu erau deslegate pentru d-nia sa. Firesce că observațiunile nóstre nu au fost luate în băgare de semn de principalii interesați, adică de d. ministru al instruc­­țiunei publice și de d. dr. Babeș, — cel d’ântâiă pentru ca să i se procure succe­sorului său plăcerea de a primi pe nas românesc bobârnace unguresci adminis­trate cu maghiară galanteria de colegul său de la Pesta, ér cel d’al d­oilea, d. dr. Babeș, pentru discutata plăcere d’a se certa—ca și pentru Omer—două seri, două mari orașe pentru d-sea, care, adică, sé’l aibă. On se Varrache ! Se póre, dar asta nu face plăcere nici Românilor, nici Ungurilor. Asemenea si­­tuațiuni cari vor să fia diplomatice și și­rete nu duc mult și se resolvâ mai adese­ori în dauna deșteptului care le creazâ printr’un prudență împinsă la estrem și pe­ntr’uâ neîncredere care alcătuesce ua adeverată insultă pentru Români. D. dr. Babeș a cerut — Pester Lloyd spune—un concediu de un an la Pesta; a rămas, adica, în căruța ungurescă și a șed­ut și’n teleguța românesca. Ce D-Zeu­ după un an de cjile, d. dr. Babeș nu a putut să se convingă de lealitatea celor ce’l chiarnasară să se hotărască a demi­siona verde și furâ academice, tortuase și meticulose restricțiuni din postul de la Pesta pentru a remâne Român și profesor la Bucuresci ? Pentru ce se mai cera un al doilea con­cediu de șase luni ? Pentru ce se se es­­puna a fi dat afară pe unguresce de Se­natul universitar din Buda­pesta? N­ici după 18 luni de ședere în Bucuresci nu s’a crezut pe deplin asigurat de intențiu­­nile sincere ale ac­elora cari i se zic frați? Ore părintele séu, onor. d. Vincențiu Ba­beș, care, intr’un lung șir de ani, a pu­tut cunosce firea celor din Țară, nu i-a spus că Românul nu e înșelător, nici și­ret, nici calpuzan și mincinos I Deca­da, atunci pentru ce concedii peste concedii ? Ore numai pentru a oferi Ungurilor diariști ocasiunea de a zice că «uite, vitele alea de Români ne cer pe «cetățenii noștri ca se’l lumineze și să le «arete și lor ce va st­rică turbarea și «cum înțelege d. Pasteur acesta tur­­«bate...»? Căci, mulțămită conduitei ambigue și în doui peri a d-lui dr. Babeș aceste trase trebue să fi apărut încă de pe vera în Ziarele vecinilor noștri. Faptul acesta cu tărâgănirile lui enervă peste măsura! Și în căruță și în­țelegută nu merge.— Zice un proverb popular pe care d. Vic­tor Babeș pare ca nn’l care părintele său i-l va înțelege dor pe explica cu tote amenuntele sale. Noi rugam pe actualul ministru, rugăm pe d. dr. Babeș se deslege acesta situațiune care nu e spre cinstea Universitate! bu­­curescene. Ce va răspunde Senatul nostru univer­sitar, când senatul universitar unguresc va da afara pe d. dr. Babeș ? Preparativele germane Politische Nachrichten publică un articol asupra pregătirilor a tot fe­lul de îmbunătățiri ce se fac în ar­mata germană. In consideratele ce le face asupra acestor pregătiri spune că statul ger­man este împins la aceste scrificii, prin împregiurarea că tote statele ve­cine fac același lucru și când e vorba de apărarea națională germană, nu imperiul unit pate să se dea în­dărăt. In detaliile ce se face asupra or­­ganisărei armatei insistă mai ales a­­supra artileriei. Se vede din relațiunile ce dă că artileria, mai ales cea de la frontieră va fi mărită într’un mod considerabil. S’a luat disposițiuni ca și în timp de pace fie­care bateriă să fiă gata ca de resbel, cai, iarba de pușcă și personal să fiă nu numai îndestulător, dar chiar și pentru reservă. Numitul Ziar spune că nici se póte să facă alt­fel Germania, când se scie că Francia deja péné acum are cu 576 tunuri mai multe, plus că în budgetul pe anul acesta a mai prevăzut sume enorme pentru îm­bunătățirea armatei. Alegerea din Paris Cu cât se apropie Ziua alegerii cu atât mai mult partidele în luptă devin mai înfierbântate. Cele mai violente polemice, în Ziaristică, s’au început și învinuirile și laudele proprii au ajuns la cel mai înalt grad. Ambele partide cred că vor eși biruitere din luptă. Când citești foile boulangiste, îți vinde a crede că d. Jacques, candidatul grupurilor unite republicane nu va căpăta nici un vot. Dar cetind cele ce scriu organele republicane, pariez­ că Boulanger are s’o pățascâ și să cadă cu rușine. Comitetul central republican a pu­blicat de altfel următorul buletin de zi: «Scirile ce le primim de prin despărțiri sunt din cele mai învese­­litore. Din tote părțile ni se asigură că generalul Boulanger are să cadă și cetățenii vin cu grămada la bi­­­rourile din Paris și împrejurime pen­tru a se pune la disposiția clubului central și causei republicei. Cât des­pre spesele ce trebue a se face, ele nu se ridică la suma ce credem să fie necesară. Din parlamentul maghiar In ședința de la 16 curent s’a ur­mat cu discuțiunea asupra proiectu­lui de lege militară. FORȚA ROMANULUI 24 IANUARIE 22 OMUL CU DIAMANTU DE P. COQUELLE Nelly e fericita și nu va versa nici uă lacrimă, nici chiar uă gândire de afecțiune nu va acorda reamintire­ unui amic, unui amant care, în mormânt, va repeta nu­mele meu amestecat cu gemetele și sufe­rințele supliciului! Creerul meu se rotâceșce din ce în ce mai mult în domeniul unei închipuiri fan­tastice. Cât de frumosu ’mi pare Nelly a­­cum când e pierdută pentru tot­dea­una de mine , forma ei ia­tă aparentă înge­­rască, suavă, stralucitóre ! Ce sunt pe lângă aceste splendori farmecele frumusețe­­sele pământești ? Ea se idealiseza și devine un înger ne­­material. Imaginațiunea mea, din ce în ce mai exaltata de amor, o face să împârtâ­­șascâ sorta mea, și unul lângă altul, strînși îmbrățișat­, ne vedem umblând prin viața eternă. O strâng la inimă fără tema ca să nu ’mi scape, lănțuită de mine, până la sfârșitul vecurilor. Iubeam pe Nelly cu puterea unei primi afecțiuni, cu pasiunea disperare­ și a do­rinței nerealisabile. Uitasem trista mea sorta pentru a urma avântul imaginațiunei mele în delir: ea me atrăgea, mĕ purta pe ari­pele sele repezii în mijlocul sferelor ce­­reșel; pluteam în eterul firmamentului, sburam în infinit, tot cu densa; paradisul nu mai avea sfârșit, ca și frumusețea și farmecele tovarășei mele ; fie­care moment îmi descoperea splendori noui. Dac’ași putea s’arunc în inima verișorei mele să scânteie din focul ce mé consumă, m’ar iubi de­sigur, déc’ar cunosce senti­mentele mele ; din nefericire nu le va fei nici uă dată, și dacă din întâmplare va veni să visiteze mormântul meu, uă voce secretă nu’i va spune că sub acea mar­mură, a bătut uă inimă pentru ea și c’a iubit’o până dincolo de moment­­ XIV In care sunt e spus la un pericol noi și iminent Reiau acum succesiunea evenimentelor cari au urmat pretinsul med deces. După ce părăsi patul meu de morte în același timp cu cei­l’alți vizitatori, Fraer se duse îndată la doctorul Audrey, decan al facultaței de medicină din New-York. Dorea să petreca câte­va momente In societatea lui doctă, avend onorea a’l fi presentat ș’apoi d’a sei părerea sea asupra omului cu diamantul. Politețea acestui tur­bat ascundea, după cum se póte ghici lesne, un alt gând. Lăsă să-i scape sentimentele sale reale în cursul convorbirei sale cu Audrei și acesta ca om forte patrumjétor, se uni cu proiectul lui Fraer și scopul in­teresat al politeței sale. — Ast­fel, ai voi ca să se facă autop­sie d lui Jackson ? ni Z d e el repede. — Déca nu se opune nimic la acesta, respinse Fraer, surprins d’acesta conclu­­siune neașteptată a doctorului și fórte mirat ca’i ghicise gândirea mea ascunsă. — Dar s’ar putea să întâmpinăm ore­­cari greutăți înainte d’a ajunge la scopul acel­a. Mai înteiu voința familiei. — Alfred Jackson, n’are familie. — De unde soii? •— Nl cunosc personal, ș’apoi am luat tote informațiunile putinciose în privința asta și sunt sigur ca nu me înșel afirmând că Jackson n’are familie. Ș’apoi, urma Fraer, care voia cu ori­ce preț a vîrî pe doctorul Audrey în jocul seu, senința e interesată a cunosce soluțiunea acestei probleme curiase. D-ta chiar, nu ești óre încurcat în privința asta ? Andrei surâse pe sub mustați. — Póte urma tot Fraer, nu admite e­­sistenta uni diamant în corpul lui Jack­­son, și voesci­a sei causa mortei sale. — W. K. Jubeo ’mi a spus c’a murit repede, pe la mieciul nopței trecute, și fură cauza bine determinată, căci nu presenta de­cât simptomele unei simple umflaturi a intestinelor. W. K. Jubeo prevenit în graba, sosi lângă amicul seu prea tarziu. —• Acesta nu e cu neputința, respinse Fraer, dar fiind dat ca jumătate din New­ York­, chiar din Statele­ Unite, să nu îm­­partașescâ acest mod de a vedea, îmi pare destul de natural ca să se tranșeze ces­tiunea cât mai curând posibil. — împărtășesc și eu pre­cum părerea d-tale, domnule. —­ Atunci cred­ că se va face autop­sia? striga turbatul c’un ton gâfâind. — Nu scri încă greutatile ce vom în­tâmpina pana s’ajungem la acesta , ș’apoi creiji că operațiunea acesta după deces mai e trebuinciasa ? — Trebuinciasa, domnule ! <fi indispen­sabila și vei fi cel d’ântăiu a o sfătui in calitatia d-tale de învețat, interesat a face lumina asupra acestui caz pato­logic. — Póte, dar nu voi fi singur da păre­rea asta? reluă Andrei care voia să îm­­pingâ pe interlocutorul său până la ca­­pat și a gusta din malițiosa plăcere de a-l aufli mărturisind scopul interesat al vizitei sale. — Oh ! îți dau cuvântul de onore că partizanii d tale vor fi nenumărați, ș’a re­pet­av ca ua dată, senința are un interes mare de a pătrunde secretul ce înconjura­ pe omul cu diamantu și a defini cauza de­cesului său. Un individ aparținând speciei omenești póte el physiologicamente se în­ghită un diamant și acestă observațiune aduce după sine martea cu ori­ce preț? — Se pare prea bine ca cine­va să în­ghită un sîmbure de piersică, d-le Fraer, respinse rázând doctorul, căci nu admiti cred că pretinsul diamant, s’aiba mărimea unei ghiulele de 12 livre ! — De­sigur respinse Fraer cam decon­certat de acesta glumă; dar desordinele ce un corp tare și tăetor pate să ocasioneze în organismul omenesc și mai ales acesta forte repede și neesplicabila : cca ce stiuni cari sunt de cel mai mare interes pentru lumea învățata; ce­va mai mult, nu s’a fă­cut are și autopsia omului cu furculița? — îmi pare, scumpe domnuțe, c’ai de­venit forte erudit de când nu te am mai văzut. Te aprinzi ca un doctor, discutând că teza favorită. — Fraer nu respinse nimic la acestea, înțelese că mersese cam departe și simți ironia lui Audrey. Cu tote acestea, hotă­rât a câștiga în causa sea pe doctorul, reluă după un moment de tăcere : — In sfârșit, pentru a termina, am­in­tima convingere că nu e nici un învățat din lume care să nu dorescá autopsia asta ! — Nici măcar unul din aceia cari au făcut prinsóre ! respinse repede doctorul. Fraer era prins chiar în mreaja lui Kolborosi câte­va cuvinte, se încurcă în frase neînțelese, se rătăci în negațiuni și afirmațiuni contradictorii, și împins la es­­trem d’Audrey, sfârși prin a mărturisi că se prinsese pe 1,000 dolari că diamantul nu se afla în Alfred Jackson.­­ Și după cum se cuvine în asemenea cas, voesci­a sei deca pierzi sau nu. Măr­­turisesce-o, amicul meu. — Ei bine, da, doctore. — Atunci vom face autopsia, daca nu se va opune nimeni. — Nu se va opune, te asigur în mod formal. — Cine scie ? Din parte’mi ași vedea cu mare plăcere resolvindu-se acestă pro­blemă sciințificâ; mă intereseză mai mult de­cât ași voi s’o spun. ■— Dar timpul zoresc e, strigă Fraer, cred că soii câ poimâne trebue să îngrope pe Jackson! — Mă duc se mé ocup îndată, și se în­trunesc pentru acesta pe unii din colegii mei de la facultatea de medicină, pentru a lua uă hotărâre. — Mulțămesc, domnule Audrey și com­­pleta pe tot devotamentul meu la­nca­­siune. — Și d-tea pe scalpelul meu, pentru a te face să câștigi prinsarea. (Va urma).

Next