Romanulu, septembrie 1889 (Anul 33)
1889-09-15
980 Unul câte unul, d. Nicorescu a luat în cercetare tote faptele, punând în vederea tuturor de ce arme se serva administrațiunea pentru a combate pe liberalii din localitate și a face să triumfe la viitorele alegeri candidații conservatori. D. Nicorescu a sfârșit zicând că nu crede ca guvernul sa lase, până în cele din urmă, ca onarea cetățenilor se fia lasata la discreția administrațiunei ș’a parchetului local, și ca spera ca acusurile ce s’au adus atât d-sele cât și celorl alți cetățeni, vor remâne fara nici un resultat, prin faptul ca nu se va mai face nici ua urmărire din partea parchetului , căci guvernul a vezut ânsuși la ce s’are spune daca ar permite se se dea curs unei urmăriri întemeiata pe asemeni acusari. Dupe d. Nicorescu a vorbit d. Gh. Pallade. D-sea a aretat care a fost intențiunea prefectului când s’a servit de armele pe cari le a dat în mâna parchetului, pentru a lovi in persone onorabile ca d. deputat Nicorescu, d. senator Gâlca, și alți cetățeni Bârladeni. Este un sistemă inaugurată de actualul prefect al județului Tutova, pentru a lovi în tot ce este liberal și a-și pregăti teremul atât pentru alegerile comunale cât și pentru celealte alegeri ce se vor mai face pe viitor. C’un argumentare, pe cât de strînsa pe atât și de puternica, d. Pallade a căutat sa deștepte atențiunea tuturor asupra uneltirilor de care se face vinovata administrațiunea, și a încheiat prin a îndemna pe toți liberalii să fia cu mare luare aminte pe viitor, fața cu armele de cari se servă administrațiunea pentru a Înăbuși voința alegătorilor și a asigura isbenda reacțiunei. Nu pot se va descria indignațiunea asistenților în contra administrațiunei și a parchetului, și aplaudele zgomotase ce au însoțit cuvintele oratorilor. Dumineca viitor e uă nupă întrunire, când se va ficșa și lista candidaților alegerilor comunale de la 5 (17) și 7 (19) Septembrie. Se așteptă sosirea d-lui Nicolae Ionescu, care are să iea cuvântul în acestă întrunire. Incheiând, nu pot sâ nu ve spun că Bârladul este în cea mai mare mișcare și că întrunirea ce s’a făcut ieri a produs un curent, care va asigura pe deplin isbânda candidaților oposițiunei. SOIRI D'ALE PILEI M. S. Regelesa primit din partea M. S. Reginei Regente a Spaniei uă scrisore prin care se face cunoscut ca, introducându-se severe economii în budgetul ministerului de Stat. Legațiunea regala pe lângă curtea României se găsesce printre acele ce urmază a fi suprimate, și că, prin acest fapt, misiunea d-lui marquis del Moral, ministru resident al Spaniei la Bucuresci, este terminată. * * * Primăria comunei Iași publică concurs pentru întocmirea planurilor școlii comunale de meserii ce se va clădi pe locul Hanului Turcesc de lângă Trei Erarhi. Valorea totală a proiectului este de 400.000 lei și școla va cuprinde în internatul său 100 elevi, plus personalul trebuitor unei școli sistematice. Proiectele complecte se vor pepune închise și sigilate, fărâ a fi subscrise de autor ci purtând numai un de visă orecare, la primărie pânâ în ziua termenului. * ■* * Banditul bulgar care a fost prins la Jilava, și care acum se află în penitenciarul Vacăresci, după cum afla Constituționalul, nu vrea se și spue adevăratul său nume, Zicând ca se chiamă simplu Ivan. D. Papp continua cu cercetările sale. D. judecător de instrucție din Vidin a primit tote amănuntele privitore la prinderea banditului în cestiune, și acum se ocupa și dânsul cu nioi descoperiri. * * * împrumutul 4 la suta a fost acoperit de trei ori în străinătate pe prețul de 81 mărci cu dobânda de la 1 iulie. Națiunea crede ca împrumutul s’ar fi acoperit de mai multe ori daca n’ar fi cassat renta italiană și nu s’ar fi urcat scumptul în străinătate. * ♦ * Demisiunea d-lui Rădulescu, primar al Ploescilor, a fost primită. Unii cred că întreg consiliul comunal se disolvă. * * * Un cleric afirma Adevărului, ca cu trenul de eri ua săptămână, care sosește din Giurgiu séra, a invadat în capitală, nu mai puțin decât 25 de călugări jefuiți. O fi adevărat ? * * * I. Lascar Catargiu a făcut erl o visită d-lui N. Blaremberg. * * * Mai multe numiri s’au făcut in personalul inferior al mai multor credite agricole din tara. * * * D. Em. Protopopescu-Pake, primarul capitalei, nu va pleca în străinătate decât pe la 20 a. c. * * * D. dr. Felix, membru în consiliul superior sanitar, a plecat în inspecțiune prin mai multe județe din partea de sus a Moldovei. Scrii din Paris Scrisorea d-lui Susini Cât de mult s’au învrăjbit boulangiștii cu republicanii se pote vedea și din urmatórea telegramă ce d-nul Susini, deputat, și contracandidat la Touluse a ministrului de interne a adresat acestuia. Etă telegrama : D-tea calci in picidre orice libertate și provoci resbelul civil; ești un adevărat dictator. D-tea ai pus alaltăieri asasini să mă omore și pe cetățeni i-ai rupt în bucăți. Am scăpat numai ca prin minune de asasinii plătiți de d-tea. Agenții dumitale au încercat ca să dea foc teatrului ca astfel să ardă în el 3000 de omeni. «E destul! Sunt deputat întocmai ca d-ta. Floquet s’a bătut cu Boulanger. D-ta să te bați cu Susini. «Noi vom scăpa astfel orașul nostru de spectrele asasinătore ce ai trimis aici: «Ești singur răspunzător de resbelul civil dacă va isbucni. Dacă nu ești laș, răspunde da, bate-te! «Eu vom pleca imediat să mă bat, vom numi secundanții și ne vom bate pe marte, vom tranșa astfel o dată pentru totdeauna cine să stăpânescă Toulusul: oportuniștii ori democrații naționali. Susini. După cum se crede, ministrul Constans nu va răspunde d-lui Susini nimic. Congresul spiritiștilor Erl a început congresul spiritiștilor la Paris. Spiritiști se numesc între ei acel ROMANULU 15 SEPTEMBRE indivizi, cari constituiți într’uâ societate internațională caută, prin ajutorul diferitelor aparate electrice să se pună în contact cu spiritele invisible. La congresul actual sunt representanții a 40.000 indivizi spiritualiști. Afară de acesta asistă și representanții a 75 reviste speciale de știință. Ceia ce este mai de mirat, e că la Paris, unde poporul este cât se pate de positivist, s’au aflat oă mulțime de persone cari profesăză credințele spiritiștilor. El caută acum să adune bani pentru ca să clădăscă oă biserică. MEDICINA Despre friguri. XXVI. Tinetura lui Davila se da la bolnavii ce sufer de urdinare, dureri de inimă; acesta doctorie se dă ca picăturele : în ua lingură cu apă sau pe puțin zahăr sa torna câte 10—15 picături și daca durerea nu înceteza se mai póte lua ânca pe atâta, pâné la cel mult 40 sau 60 picături, case în 24 ceasuri, pentru un om mare. Trebue de luat sema ca picăturile lui Davila închide stomacul, și opresc eșirea afara, de aceia ele nu se vor lua de cât deca omul nu sufere de încuiare, și cine a luat curățenie și ese afară în urma acestia nu trebue se ia picaturile decât deca ordinarea urmeza mereu. La copil pâné la doi ani nu se da de loc picaturile aceste, de la 2 ani in sus se póte da câte un picătură sau două în timp de un zi, turnate în o cășca cu apa și apoi din acea apa sa se bea cu lingurița la câte un ceas una, astfel ca în 24 ceasuri se se póte bea doua, trei picaturi, ori patru pentru copii ceva mai mari. Pentru ca se vindecam frigurile adesea, nici nu avem nevoe de picaturile lui Davila, care remânease doctoria pentru dureri mari, colici, vârsaturi, și urdinare, atunci se dau aceste picaturi, ca se liniștesca durerile, până când chinina începe să lucreze și sé vindece baia. XXVII Aveți in sticla chinina topită în apă, pe care farmacistul v’au dat’o după receta. 2) Chinina sulfuria 5- gr. Aq. distill. 200 gr. topita după artă. Ua lingura de masa din acestă doctorie ține in ea jumatate gram de chinina. Vă linguriță ține a Zecea sau a opta parte din un gram. La copil pâné la un an dăm vă data pe Zi (in ^4 ceasuri) ua jumătate de lingurița, sau ceva mai mult, peste jumătate, daca am vezut ca nu s’a înțeles nimic. La copil de la doul la cinci ani putem da de doua ori pe Zi ,sora și diminața, câte un lingurița din doctorie. De la cinci ani în sus, putem da de la uă jumătate de lingura de masa în fiecare dimineța, până la uă lingura, după cum vedem ca se alege din doctorie, bula. Unii copil ia fl ușor doctorie, alții nu vor, pe aceștia mama lor îl ține în brațe, le ține mânile, iar cu lingura de doctorie îl turnam doctorie în gura, când o deschide, și ținem lingura în gura penă ce copilul a înghițit doctoria, câci altfel o varsă; pe urmă putem da copilului puțina apă, sau ceva dulce. Sunt unii copil care de loc nu vor se deschidă gura, acestora le astupam cu degetele nasul, atunci copilul sâ mâdușă, câci n’are pe unde se resufle, și fara voia lui deschide gura, ca se resufle, atunci îl versam cu lingura doctoria în gură, pe care n’o póte face altfel decât s’o înghită. Unii copil când iau chinina întâia dată, varsa, dar asta nu face decât bine, și trebue sa le dam înainte. La copil péné la 15 ani putem da ua lingura pe Zi séü chiar și sé íntrécá. La omenii mari dam de la 2 linguri péné la trei pe Z> Prin urmare, pentru ca se dam chinina la bolnavi, dupé vrâsta lor, greutate nu este, chiar déca le dam ceva mai multa într’o Zi» rea nu se face, a doua Zi» vom putea da ceva mai puțină. Să nu ne mulțumim énse a da chinina pene ce lasa numai pe bolnav frigurile, ci trebue s’o dăm mai multe «Zile chiar după ce bolnavul este bine, căci altfel ’i întorc frigurile, ori slăbește și sufere de friguri, care ’i ruineza sânatatea pe nesimțite. La cei slăbiți și réți prăpădiți de friguri, trebue să le dăm chinina vreme de trei până la șase luni neîntrerupt câte mai puțin ceva, decât atunci când ’i scutura frigurile, dar fără preget într’una. Pentru cel mai puțin loviți, că luna de 7’le pate fi de ajuns , pentru unii care au avut numai câteva accese de friguri dersenatatea lor sa’a simțit, opt Z‘le, după ce nu mai sufere nimic, póte urma cu chinină. Déca cetitorul n’a urmat cu cetirea, se va încredința care e pricina ca chinina trebue luată timp îndelungat—pentru că ’l trebue timp ca sé omore miasmele din sânge, și se curețe și intaresca corpul, fiind câ hrănește pe bolnav, face gust de mâncare, și -l oprește de a se îmbolnăvi din nou și a i se învârtoșa splina. Adesea vedement venind să cumpere un praf de chinina, ca au un copil sau un om bolnav, și ie întreba atunci, cu un praf cine se póte vindeca de friguri? Adesea doctorul scrie bolnavului chinina câta crede ca ’i este trebuinciosa în prafuri, hapuri, séu altmintrea. Zicându’ne ca doctorul i’a scris doctorii prea multe, ca le-a luat un Zi séu doué, s’au făcut bine, și nu mai are nevoie d e mal ia. Cu tote aceste slabiciul, galbinarea și amețeia cresce mereu, dar e convins ca așa e dat sa fie, și nu’l poți scote din idei, ca sufere numai ca nu vrea să urmeze cu chinina. Am avut figuri, am luat chinină, m’au lăsat ele, sunt acuma énse slab, ce nu póte face chinina, die ei, și o refusă cu dispreț. Termin ce am de spus pentru chinina, ca nu e alta doctorie în stare de a vindeca frigurile decât chinina, luata insa timp de ajuns, ca nici arsenicul nici ferul, nici ori ce alta doctorie nu se póte pune aléturi cu acesta neprețuita chinină. Că cei ce iau chinina nu sunt nevoiți a-și schimba felul lor de mâncare sau băutura; laptele, vinul nu strică, ci din contră ajută la bunele felose ale chininei, și e un neînțeles, idea ce are poporul, ca deca la chinină nu trebue să mânânce decât cutare sau cutare lucru . Se mânânce ce are și ce pote, și e cu atât mai bine dacat vin, lapte ouă, carne. XXVIII Cel ce sufer de friguri, trebue, dacă pot, se mănânce bine, mâncarea de post cu bula nu merge. Laptele, vinul, ouele, carnea, cognacul sunt trebuinciose, ca cineva se scape de friguri, și se nu mai capete. Cine postește slăbește, și cel slab mai ușor se bolnăvește de friguri, și forte cu greu se vindecă. E de datoria clerului se propage poporului, care sunt bolnavi și slabi nu trebue să postești, câci D-Zeu nu cere jertfa vieței omului, ci fapte bune. Mulți mor din cauza ca nu vor să mănânce lapte, fiind ca Zic el, că este post. Bara laptele este știut astăzi se da la unele bele ca singura hrană și doctorie ; de multe ori doctorul spune bolnavului, alege între lapte și morte, și bolnavul, fiind post prefera, se móra decât să bea lapte, mare. Am avut un bunică, care a murit în Ziua de florii; doctorul spunea sa bea lapte, și ea aștepta paștele ca se incepa cura, fiindca era post. Cestiunea hranei țeranului nostru , cu mâncarea în tot timpul anului ca sălbaticii, aprope numai cu vegetale, este forte interesanta, din punctul de vedere al sănătății și puterei sale, daca el ar mânca mai bine, ar scapa mai lesne de , friguri, de pelagra, de beție, de lene, s’ar putea măsura cu mândrie cu frații săi, francesii, espaniolii și italienii, ar lucra ei singuri pământul lor. Nu ar veni în fiecare an zecimi de mii de unguri, bulgari, sa lucreze și să înainteze pe acest pământ, pe când săteanul plânge de bala femé, și durere ca nu’și póte munci ogorul séu. XXIX Vinul fiind cel mai folositor poporului nostru, el nefiind nâ băuturá spirtósa, ci un béuturá hranitóre, care ’l dă putere și ’l póte face să nu capete friguri, pelagră și beție, este de întâia necesitate ca Statul să ínlesnesca consumarea sa. Astazi în rare locuri găsești un vin bun, și e atât de scump, el care ar putea fi atât de eftin ! Țăranul nici nu știe ce e vinul, de aceia nici nu’l place,pentru ca nicăiul nu găsește vin bun și eftin. T da lui mâna sâ cumpere cu 1 leu litrul de vin sau și mai scump ? Prin sate, la bolnavi greu le ziceam sé le dea vin sé bea, ca sé se íntaréscá, gâseam ca în loc de vin li se aducea oțet, vin nefiind nicăiri prin sate, iarâcranul nu știe de vin decât în timpul culesului, când e dulce și’n adevăr nu’l bun. ’Mi pare chiar că în interesul poporului, ar trebui desființate tóte taxele fiscale asupra vinului, și vinul să fie permis să l aibă și să’l pota vinde oricine, puindu-se în schimb, alte dări pe țuică, rachiu sau alte obiecte, dar nu pe un lucru de întâia necesitate pentru popor, pe vinul care ’i da puterea și viața. Usul vinului fiind mai respândit, și beția ar scădea, căci românul n’ar bea tóte beuturile cele mai otravitore, cari ’1 amețesc și ’1 tîmpesc. XXX Ca se termin, se spunem ceva și cum putem scăpa de bălți, cele mai multe se pot seca, altele ce nu se pot scurge, trebue făcute pentru ca să fie mereu pline, ca un apă curge córe să le pătrundă. Casele sa fie cât se pote de departe de bălți, pe locuri mai înalte. In josul bălților, pe drumuri, pe lângă case, se se sadesca copaci, plopi, tei, salcâmi cât se pote de deși. Este aprape cunoscut că arborii opresc miasmele de a trece printre ei precum sita opresce târîțele, pe de alta parte el curăță și usuca mereu pământul prin rădăcinile lor care trag apa din pământ. Se zice, că și florea serelul ar avea puterea de a opri miasmele să străbată, lumânarea lor au adus multe felose, făcând se dispară frigurile în multe locuri. Locuințele satelor trebue să fie destul de largi, ferestrile se se pot deschide, și sé fie mari ca aerul se pótá intra lesne; arborii prea aprópe de ferestre, ca se oprescá lumina de a intra în casă nu trebue să fie. Curtea vitelor departe de casă, lângă puț și fântână să nu se facă bălți, curățenie pretutindeni, este o condiție de sănătate și de scăpare de friguri. Era cel ce au suerit mult de friguri și văd că nu scapă, trebue să se mute de unde ședea . Adesea uă simpla mutare din un loc mlăștinos, în un loc mai sănătos au putut face ca frigurile să înceteze cu totul, íi Băile în apă rece sunt folositore celor ce sufer de friguri. Dr. Negrescu. Scuri teatrale Teatrul din Craiova a luat măsuri spre a da, în anul acesta mai multej represintațiuni de operete în limba română. Printre piesele ce se vor juca vor fi Bocacio și Stafia. Direcțiunea acelui teatru s’a adresat la comitetul teatrelor din Bucuresci spre a cere se i se dea libretul pieselor care aparțin teatrului național. Direcțiunea va satisface acesta cerere. * Printre artiștii angajați la Craiova sun d-na Odesianu și d. Roșianu. * In Ziua inaugurărei stagiunei teatrale din Craiova se va face un serbare la care va fi invitata și direcțiunea teatrului din Bucuresci. * La Teatrul Național s’a pus î studiu operetele: Țiganul baron, Dona Ioanita și d-na Angot. * D-na Râdulescu-Niger, a presintat teatrului național, traducțiunea piesei Paul Forestier de B. Augier. Probabil piesa se va represinta în acesta stagiune, rolurile principale fiind încredințate d-lor Manolescu, Notara și d-nei Aristița Romanescu. * pilele acestea se va pune In studia piesa Scepticii. ACTE OFICIALE Ministerul de interne — D. Paul Miller, fost procuror și președinte de tribunal, și Dimitrie Brăescu, fost șef de divisie in ministerul cultelor și ofițer al statei civile în Bucuresci, sunt numiți în posturile de directori clasa II in serviciul penitenciarelor centrale. — D-nii N. V. Brăiloiu și D. Vasiliu, actuali grefieri-comptabili clasa II în serviciul penitenciarelor centrale, sunt înaintați la gradul de grefieri-comptabili clasa I în același serviciu. — D-nii Vasile V. Dimitriade, sunt numiți în posturile de grefieri-comptabili clasă II în serviciul penitenciarelor centrale. Ministerul de resbel .. . Ofițerii și funcționarii militari mai jos numiți, retrași din serviciul armatei după a lor cerere, se vor Înscrie intre pensionarii militari cu începere de la data aprobarea retragerei și cu cuantumul de pensiune potrivit anilor de serviciu, care se ficseza astfel: — Locotenentul-colonel Merișescu Constantin, cu lei 510 pe lună, cu începere de la 16 iulie 1889. — Sub-intendentul Anghelescu Dimitrie, cu lei 510 pe luna, cu începere de la 16 iulie 1889. — Căpitanul Leca Gheorghe, cu lei 255 pe luna, cu Începere de la 16 August 1889. — Șeful de biuton clasa II Petrescu Nicolae cu lei 255, bani 88 pe lună, cu începere de la 1 August 1889. Sunt înaintați la gradul de sub-locotenent, pe Ziua de 30 August 1889 . — Sergentul Sutzu Gheorge în regimentul 1 roșiori. — Sergentul Mușetescu Gheorghe în reg. 2 calarași. — Sergentul Duca Christea în reg. 11 calarași. — Sergentul Priboianu Constantin in reg. 2 călărași. Ministerul lucrărilor publice Se aprobă facerea următorului viriment de fonduri în budgetul drumurilor din ju FORȚA ROMANULUI 15 SEPTEMBRE 4 Simion Licinschi BANDITUL DIN DOBROGIA Iancu Goldenberg avea ca la 45 de ani, scurt, purta barba mare, mai mult cărunțită , cu uă înfățișare de om prost, de om care nu scie, nu vede, nu se amestecă în dar averile prăvăliei; femeia și cu un fată avea, ducea prăvălia; ele serveau mușterii. Pe femeie o chiema Leea, naltă aprope îndoit cât lanca Goldenberg, slaba și uscată la față; abia pe ici, pe colea, se mai puteau deosebi urmele unei frumusețe trecute. Leea era neobosită. Ziua și noptea o vedeai în prăvălie luptând ca să îndatoreze mușterii, mai cu osebire ca vinul era len, acru, mai de abitir ca oțetul și trebuia îndulcit cu vorba. Pe fată o chema Rebeca și era cu drept ! Cuvânt dulceața vinului. Nici scurtă ca tatal ei, dar nici înaltă ca mama ei, avea uâ statură mijlocie, trăsuri fine, un corp bine făcut, forme regulate. La prima vedere nici că puteai crede ca ea e fiica cârciumarului și a cârciumaresei și pu tate acestea era a lor. Mai deosebit decât orice în Rebeca, era ochii ei. Negri, mari, cu greu puteai câta în el fărâ ca să nu’l pleci în jos pe altul, așa erau de patrunZători și vioi. Iancu punea mult preț pe Rebeca; el scia câ tot capitalul lui sta într’ânsa; el scia câ trebue să o facă se seada în cârciumă, câci numai astfel ar veni pescarii ca proștii, ca sé bea borșul lui. El scia ca stând fața in prăvălie, ochii dihorilor de la poliție ar fi mai puțini deschiși asupra lui, îl vor lăsa cu prăvălia deschisa pâné la Ziuă. El scia în fine, ca și licența va fi mai mică. Rebeca cu vorba ei, va face tóte, va îndulci tóte, va face aguri da miere și de aceia sta ca un prost, în pravălie, nu se amesteca, lăsa tóte pe sema nevestei și a fetei, în cârciuma lui Iancu veneau rareori burlaci, ci tot pescari flâcâl de prin prejur cărora le plăcea ca bâad vin, să se uite în ochii cei negri și mari cât un prună, al Rebecii. 9 Chiar mulți pescari însurați, tot pentru lucrul acesta venea. De vreme ce se hotărau se bea, apoi își ziceau, că mai bine se bea la Iancu, unde vedeau și pe Rebeca. Simion venise și el altă dată cu Ivan al Ribaldini, pescar flăcăui care ședea în partea aceia a orașului. Intrând în rachieria din fața caselor lui Lieheardopol, el voia se bea, se uite gândurile și tristeța ce îl apăsa pe piept, dar dând de burlaci fugi, nu vrea se auda, nu vrea se vada burlaci. Cum îi vedea goi, rupți, bieți, cu fețele vinete și desfigurate, parcă se vedea pe el într’ua oglindă; și își zicea: de nu simt așa, voi ajunge, îl voi ajunge; și de aceia fugea de burlaci. La lancu cel puțin se uita, când în ochii Rebecii când în fundul ales cu vin. Acest contrast: strălucirea ochilor fetei și strălucirea vinului in ola, 11 facea se uite, se se uite și pe el, facea ca în vinul din óla, se vada ca se desemneza u o pereche de ochi, plin de foc, pe care îl visa de mult și pe care nu îi întâlnise încă. Stând cu cotele rezemate pe masa se uita adesea în ochii Rebechi; se vada, nu sunt ochii pe care îl visera el adesea. Și cu tota strălucirea lor, cu tota frumusețea fetei, nu era ea stăpâna ochilor ce îi se arâta în vis. El nu socotea ca ochii aceia ce îi se arâta în vis, sunt al unei evreice. Că el zugrăvea întreg ținuta ce îl stăpânia , o vedea cu fusta de stambă galbenă cu floricele și cu șorț cu pieptar, legat deasupra pieptului în loc de la mijloc, așa câ pieptul li se arâta mic, micuț de tot, ca la ua fată de șăpte ani. Și așa tot plănuind, repeta mereu potocă vină (jumătate oca de vin) și er polocă, pânâ când a picat cu capul pe masă, trudit de insomnie, de gânduri și de vin. Simion a adormit, erau alți cari mai bea, cari repetau vecinicul polocă vină séuocă vină și pentru lancu, fiecare mușteriu precum plătea băutura, avea și dreptul se dorma cu capul rezemat pe masă și cu paharele lângă el ca niște candele pe jumătate cu untde lemn. In timpul acesta la una din mesele din fața lui Simion, se încinsese un certu grasnic și tocmai despre el. Unul susținea ca Simion e din Ismail și ca nu il pescar. — Soil tu, da de unde scil, de unde îmi eșî așa iscusit. Nu’l pescar, d’apoi nu vezi cum trage cu cótele pe masaj nu’l vezi cum dorme. Cine mai face astfel ca noi pescarii. Déca era plugar, era sé bea un pahar, doué, și era să plece, nu adormia cu vinul la nas. — Ei, ti, ribalchi; ei brat zadeutva, (El mé pescare, mé frate, de unde esel). Și așa continuă pescarul înfuriat strigând pe Simion spre a’l deștepta, ca împreună cu el se dovedescá adversarului ca a ghicit, spunând ca Simion e [pescar. — Nu, n’ai dreptate. Nu vezi, așa umblă pescarii, îmbrăcați curat. Nu te uiți la cișmele lui, sunt din Ismail; mă prind ca este soldat fugit din Basarabia. Unul își întemeia părerea ca e pescar pe faptul ca bea și a rămas adormit cu vinul la nas; celalt își întemeia spurerea ca e sudat fugit din Rusia, pe faptul ca e ténei* și are în piciore cisme lucrate în Ismail. — Soldat, ei breși și cac sabac. Ei ribalchi brat minti (Sa’dat ca un câine. Mai pescar, frate). Și începu a striga pe cât îl lua gura, ribaldhi, brat, pâne când Simion se deșteptă din somn. Cum se deșteptă pricepu despre ce este vorba. Cei două adversari începu a’l întreba, unul câ e pescar, altul că e soldat, de unde e, din Ismail, unde pescuesce, are vintire, cârmace, setce, au mulțime de întrebări de felul acesta. De unde sunt, și de g unde vin; tocmai acesta întrebare își pusese adesea Simion și nu a putut-o deslega. Și tocmai despre asta nu aștepta să i se vorbescu. De unde sunt lât pe acilea era să răspundă. Sunt burlac. Răspunsul era îndestulător. Dar numai câ’î trecea prin minte acesta gândire și ochii i se udară de lacrime. Stătu puțin pe gânduri, lăsând pe cei doi adversari să’l înece cu întrebări. Apoi revenindu-și în fire și dându-și socotela despre starea lucrurilor răspunse.—De unde sunt? Ce sunt? Sunt pescar din Ismail, am familie acolo, frați, surori și nemuri multe. Și repeta mereu, am frați, am surori, am neamuri multe. El știa că minte, dar acesta minciună pare câ’l face bine, câ ’l umplea inima de bucurie. Răspunsul lui Simion satisfâcu pe ce doi adversari. Primul s’a mulțumit auzind cu e pescar; cel de al doilea s’a mulțumit auzind cu e din Ismail. Se îmbrățișară cu toții și se sărutară cu niște buni prietini și se puse pe băut din noți, pentru ca se futáresca cunoscința lorü. Se așezară cu toții la Ua masă și apoi începu sa se audă strigătele: lanca, Leca, Bircă, ocă vino, dva, dăvai dva oca; (uu oca de vin, două, dâ două oca) pânâ picară cu toții, cu capetele pe masă, învinși de borșul lui Incu Goldemberg, care se Indulcia prin faptul ca ședea în prăvălie Re* beca, fata cu ochii negri, mari, pe cari nu’l puteai privi fără să’l pleci către pământ pe ai tei. (Va urma). Zamfir Filotti