Romanulu, septembrie 1889 (Anul 33)

1889-09-15

980 Unul câte unul, d. Nicorescu a luat în cercetare­ tote faptele, punând în vederea tuturor de ce arme se serva administra­­țiunea pentru a combate pe liberalii din localitate și a face să triumfe la viitorele alegeri candidații conservatori. D. Nicorescu a sfârșit zicând că nu crede ca guvernul sa lase, până în cele din urmă, ca onarea cetățenilor se fia lasata la discre­ția administrațiunei ș’a parchetului local, și ca spera ca acusurile ce s’au adus atât d-sele cât și celorl alți cetățeni, vor remâne fara nici un resultat, prin faptul ca nu se va mai face nici ua urmărire din partea parche­tului , căci guvernul a vezut ânsuși la ce s’ar­e spune daca ar permite se se dea curs unei urmăriri întemeiata pe asemeni acu­­sari. Dupe d. Nicorescu a vorbit d. Gh. Pal­lade. D-sea a aretat care a fost inten­țiunea prefectului când s’a ser­vit de armele pe cari le a dat în mâna parchetului, pentru a lovi in persone onorabile ca d. deputat Nicorescu, d. senator Gâlca, și alți cetă­țeni Bârladeni. Este un sistemă inaugurată de actualul prefect al județului Tutova, pentru a lovi în tot ce este liberal și a-și pregăti tere­­mul atât pentru alegerile comunale cât și pentru cele­alte alegeri ce se vor mai face pe viitor. C’un argumentare, pe cât de strînsa pe atât și de puternica, d. Pallade a căutat sa deștepte atențiunea tuturor asupra u­­neltirilor de care se face­­ vinovata admi­­nistrațiunea, și a încheiat prin a îndemna pe toți liberalii să fia cu mare luare a­­minte pe viitor, fața cu armele de cari se servă administrațiunea pentru a Înăbuși voința alegătorilor și a asigura isbenda re­­acțiunei. Nu pot se va descria indignațiunea a­­sistenților în contra administrațiunei și a parchetului, și aplaudele zgomotase ce au însoțit cuvintele oratorilor. Dumineca viitor e uă nupă întrunire, când se va ficșa și lista candidaților alegerilor comunale de la 5 (17) și 7 (19) Septem­brie. Se așteptă sosirea d-lui Nicolae Ionescu, care are să iea cuvântul în acestă întru­nire. Incheiând, nu pot sâ nu ve spun că Bârladul este în cea mai mare mișcare și că întrunirea ce s’a făcut ieri a produs un curent, care va asigura pe deplin is­­bânda candidaților oposițiunei. SOIRI D'ALE PILEI M. S. Regelesa primit din partea M. S. Reginei Regente a Spaniei uă scrisore prin care se face cunoscut ca, introducându-se severe economii în budgetul ministerului de Stat. Legațiunea regala pe lângă curtea României se găsesce printre acele ce ur­­mază a fi suprimate, și că, prin acest fapt, misiunea d-lui marquis del Moral, ministru resident al Spaniei la Bucuresci, este ter­minată. * * * Primăria comunei Iași publică concurs pentru întocmirea planurilor școlii comu­nale de meserii ce se va clădi pe locul Hanului Turcesc de lângă Trei­ Erarhi. Va­­lorea totală a proiectului este de 400.000 lei și școla va cuprinde în internatul său 100 elevi, plus personalul trebuitor unei școli sistematice. Proiectele complecte se vor pepune închise și sigilate, fărâ a fi subscrise de autor ci purtând numai un de visă ore­care, la primărie pânâ în z­iua termenului. * ■* * Banditul bulgar care a fost prins la Ji­­lava, și care acum se află în penitencia­­rul Vacăresci, după cum afla Constituțio­nalul, nu vrea se­­ și spue adevăratul său nume, Zicând ca se chiamă simplu Ivan. D. Papp continua cu cercetările sale. D. judecător de instrucție din Vidin a primit tote amănuntele privitore la prinde­rea banditului în cestiune, și acum se o­cupa și dânsul cu nioi descoperiri. * * * împrumutul 4 la suta a fost acoperit de trei ori în străinătate pe prețul de 81 mărci cu dobânda de la 1 iulie. Națiunea crede ca împrumutul s’ar fi a­­coperit de mai multe ori daca n’ar fi cassat renta italiană și nu s’ar fi urcat scumptul în străinătate. * ♦ * Demisiunea d-lui Rădulescu, primar al Ploescilor, a fost primită. Unii cred că întreg consiliul comunal se disolvă. * * * Un cleric afirma Adevărului, ca cu trenul de eri ua săptămână, care sosește din Giurgiu séra, a invadat în capitală, nu mai puțin de­cât 25 de călugări jefuiți. O fi adevărat ? * * * I­. Lascar Catargiu a făcut erl o visită d-lui N. Blaremberg. * * * Mai multe numiri s’au făcut in perso­nalul inferior al mai multor credite agri­cole din tara. * * * D. Em. Protopopescu-Pake, primarul ca­pitalei, nu va pleca în străinătate de­cât pe la 20 a. c. * * * D. dr. Felix, membru în consiliul supe­rior sanitar, a plecat în inspecțiune prin mai multe județe din partea de sus a Mol­dovei. Scrii din Paris Scrisorea d-lui Susini Cât de mult s’au învrăjbit boulan­­giștii cu republicanii se pote vedea și din urmatórea telegramă ce d-nul Susini, deputat, și contra­candidat la Touluse a ministrului de interne a adresat acestuia. Etă telegrama : D-tea calci in picidre ori­ce liber­tate și provoci resbelul civil; ești un adevărat dictator. D-tea ai pus alaltă­ieri asasini să mă omore și pe cetățeni i-ai rupt în bucăți. Am scăpat numai ca prin minune de a­­sasinii plătiți de d-tea. Agenții dumitale au încercat ca să dea foc teatrului ca astfel să ardă în el 3000 de omeni. «E destul! Sunt deputat întocmai ca d-ta. Floquet s’a bătut cu Bou­langer. D-ta să te bați cu Susini. «Noi vom scăpa astfel orașul nostru de spectrele asasinătore ce ai tri­mis aici: «Ești singur răspunzător de res­belul civil dacă va isbucni. Dacă nu ești laș, răspunde da, bate-te! «Eu vom­ pleca imediat să mă bat, vom­ numi secundanții și ne vom bate pe marte, vom tranșa astfel o dată pentru tot­deauna cine să stăpânescă Toulusul: oportuniștii ori democrații naționali. Susini. După cum se crede, ministrul Cons­­tans nu va răspunde d-lui Susini nimic. Congresul spiritiștilor Erl a început congresul spiritiști­­lor la Paris. Spiritiști se numesc între ei acel ROMANULU 15 SEPTEMBRE indivizi, cari constituiți într’uâ so­cietate internațională caută, prin a­­jutorul diferitelor aparate electrice să se pună în contact cu spiritele in­visible. La congresul actual sunt repre­­sentanții a 40.000 indivizi spiritua­liști. Afară de acesta asistă și repre­­sentanții a 75 reviste speciale de știință. Ceia ce este mai de mirat, e că la Paris, unde poporul este cât se pate de positivist, s’au aflat oă mul­țime de persone cari profesăză cre­dințele spiritiștilor. El caută acum să adune bani pentru ca să clădăscă oă biserică. MEDICINA Despre friguri. XXVI. Tinetura lui Davila se da la bolnavii ce sufer de urdinare, dureri de inimă; acesta doctorie se dă ca picăturele : în ua lingură cu apă sau pe puțin zahăr sa torna câte 10—15 picături și daca durerea nu înce­­teza se mai póte lua ânca pe atâta, pâné la cel mult 40 sau 60 picături, case în 24 ceasuri, pentru un om mare. Trebue de luat sema ca picăturile lui Davila închid­e stomacul, și opresc eșirea afara, de aceia ele nu se vor lua de cât deca omul nu sufere de încuiare, și cine a luat curățenie și ese afară în urma a­­cestia nu trebue se ia picaturile de­cât deca ordinarea urmeza mereu. La copil pâné la doi ani nu se da de loc picaturile aceste, de la 2 ani in sus se póte da câte un picătură sau două în timp de un zi, turnate în o cășca cu apa și apoi din acea apa sa se bea cu lingu­rița la câte un ceas una, ast­fel ca în 24 ceasuri se se póte bea doua, trei picaturi, ori patru pentru copii ceva mai mari. Pentru ca se vindecam frigurile adesea, nici nu avem nevoe de picaturile lui Da­vila, care remân­ease doctoria pentru du­reri mari, colici, vârsaturi, și urdinare, a­­tunci se dau aceste picaturi, ca se liniș­­tesca durerile, până când chinina începe să lucreze și sé vindece baia. XXVII Aveți in sticla chinina topită în apă, pe care farmacistul v’au dat’o după receta. 2) Chinina sulfuria 5- gr. Aq. distill. 200 gr. topita după artă. Ua lingura de masa din acestă doctorie ține in ea jumatate gram de chinina. Vă linguriță ține a Zecea sau a opta parte din un gram. La copil pâné la un an dăm vă data pe Zi (in ^4 ceasuri) ua jumătate de lin­gurița, sau ceva mai mult, peste jumătate, daca am vezut ca nu s’a înțeles nimic. La copil de la doul la cinci ani putem da de doua ori pe Zi ,sora și diminața, câte un lingurița din doctorie. De la cinci ani în sus, putem da de la uă jumătate de lingura de masa în fie­care dimineța, până la uă lingura, după cum vedem ca se alege din doctorie, bula. Unii copil ia fl­ ușor doctorie, alții nu vor, pe aceștia mama lor îl ține în brațe, le ține m­ânile, iar cu lingura de doctorie îl turnam doctorie în gura, când o deschide, și ținem lingura în gura penă ce copilul a înghițit doctoria, câci alt­fel o varsă; pe urmă putem da copilului puțina apă, sau ceva dulce. Sunt unii copil care de loc nu vor se deschidă gura, acestora le astupam cu de­getele nasul, atunci copilul sâ m­âdușă, câci n’are pe unde se resufle, și fara voia lui deschide gura, ca se resufle, atunci îl ver­­sam cu lingura doctoria în gură, pe care n’o póte face alt­fel de­cât s’o înghită. Unii copil când iau chinina întâia dată, varsa, dar asta nu face de­cât bine, și trebue sa le dam înainte. La copil péné la 15 ani putem da ua lingura pe Zi séü chiar și sé íntrécá. La omenii mari dam de la 2 linguri péné la trei pe Z>­ Prin urmare, pentru ca se dam chinina la bolnavi, dupé vrâsta lor, greutate nu este, chiar déca le dam ceva mai multa într’o Zi» rea nu se face, a doua Zi» vom putea da ceva mai puțină. Să nu ne mulțumim énse a da chinina pene ce lasa numai pe bolnav frigurile, ci trebue s’o dăm mai multe «Zile chiar după ce bolnavul este bine, căci altfel ’i întorc frigurile, ori slăbește și sufere de friguri, care ’i ruineza sânatatea pe nesimțite. La cei slăbiți și réți prăpădiți de friguri, trebue să le dăm chinina vreme de trei până la șase luni neîntrerupt câte mai puțin ceva, de­cât atunci când ’i scutura frigu­rile, dar fără preget într’una. Pentru cel mai puțin loviți, că luna de 7’le pate fi de ajuns , pentru unii care au avut numai câte­va accese de friguri dersenatatea lor sa’a simțit, opt Z‘le, după ce nu mai su­fere nimic, póte urma cu chinină. Déca cetitorul n’a urmat cu cetirea, se va în­credința care e pricina ca chinina trebue luată timp îndelungat—pentru că ’l trebue timp ca sé omore miasmele din sânge, și se curețe și intaresca corpul, fiind­ câ hră­nește pe bolnav, face gust de mâncare, și -l oprește de a se îmbolnăvi din nou și a i se învârtoșa splina. Adesea ved­ement venind să cumpere un praf de chinina, ca au un copil sau un om bolnav, și i­e întreba atunci, cu un praf cine se póte vindeca de friguri? A­­desea doctorul scrie bolnavului chinina câta crede ca ’i este trebuinciosa în prafuri, hapuri, séu altmintrea. Zicându’ne ca doc­torul i’a scris doctorii prea multe, ca le-a luat un Zi séu doué, s’au făcut bine, și nu mai are nevoie d e mal ia. Cu tote aceste slabiciul, galbinarea și amețeia cresce mereu, dar e convins ca așa e dat sa fie, și nu’l poți scote din i­­dei, ca sufere numai ca nu vrea să ur­meze cu chinina. Am avut­ figuri, am luat chinină, m’au lăsat ele, sunt acuma énse slab, ce nu póte face chinina, die ei, și o refusă cu dispreț. Termin ce am de spus pentru chinina, ca nu e alta doctorie în stare de a vindeca frigurile de­cât chi­nina, luata insa timp de ajuns, ca nici arsenicul nici ferul, nici ori ce alta docto­rie nu se póte pune aléturi cu acesta ne­prețuita chinină. Că cei ce iau chinina nu sunt nevoiți a-și schimba felul lor de mâncare sau bă­­utura; laptele, vinul nu strică, ci din con­tră ajută la bunele felose ale chininei, și e un neînțeles, idea ce are poporul, ca deca la chinină nu trebue să mânânce de­cât cutare sau cutare lucru . Se mânânce ce are și ce pote, și e cu atât mai bine daca­t vin, lapte ouă, carne. XXVIII Cel ce sufer de friguri, trebue, dacă pot, se mănânce bine, mâncarea de post cu bula nu merge. Laptele, vinul, ouele, car­nea, cognacul sunt trebuinciose, ca cine­va se scape de friguri, și se nu mai capete. Cine postește slăbește, și cel slab mai u­­șor se bolnăvește de friguri, și forte cu greu se vindecă. E de datoria clerului se propage poporului, ca­re sunt bolnavi și slabi nu trebue să postești, câci D-Zeu nu cere jertfa vieței omului, ci fapte bune. Mulți mor din cauza ca nu vor să mă­nânce lapte, fiind­ ca Zic el, că este post. Bara laptele este știut astă­zi se da la unele bele ca singura hrană și doctorie ; de multe ori doctorul spune bolnavului, alege între lapte și morte, și bolnavul, fiind post prefera, se móra decât să bea lapte, mare. Am avut un bunică, care a murit în Ziua de florii; doctoru­­l spunea sa bea lapte, și ea aștepta paștele ca se incepa cura, fiind­ca era post. Cestiunea hranei țeranului nostru , cu mâncarea în tot timpul anului ca sălbaticii, aprope nu­mai cu vegetale, este forte interesanta, din punctul de vedere al sănătății și puterei sale, daca el ar mânca mai bine, ar scapa mai lesne de , friguri, de pelagra, de beție, de lene, s’ar putea măsura cu mândrie cu frații săi, francesii, espaniolii și italienii, ar lucra ei singuri pământul lor. Nu ar veni în fie­care an zecimi de mii de un­guri, bulgari, sa lucreze și să înainteze pe acest pământ, pe când săteanul plânge de bala femé, și durere ca nu’și póte munci ogorul séu. XXIX Vinul fiind cel mai folositor poporului nostru, el nefiind nâ băuturá spirtósa, ci un béuturá hranitóre, care ’l dă putere și ’l póte face să nu capete friguri, pelagră și beție, este de întâia necesitate ca Sta­tul să ínlesnesca consumarea sa. Asta­zi în rare locuri găsești un vin bun, și e atât de scump, el care ar putea fi a­­tât de eftin ! Țăranul nici nu știe ce e vi­nul, de aceia nici nu’l place,­pentru ca ni­­căiul nu găsește vin bun și eftin. T da lui mâna sâ cumpere cu 1 leu litrul de vin sau și mai scump ? Prin sate, la bolnavi greu le ziceam sé le dea vin sé bea, ca sé se íntaréscá, gâseam ca în loc de vin li se aducea oțet, vin nefiind nicăiri prin sate, iarâ­­cranul nu știe de vin de­cât în timpul culesului, când e dulce și’n adevăr nu’l bun. ’Mi pare chiar că în interesul poporului, ar trebui desființate tóte taxele fiscale asupra vinului, și vinul să fie per­mis să l aibă și să’l pota vinde ori­cine, puindu-se în schimb, alte dări pe țuică, ra­chiu sau alte obiecte, dar nu pe un lucru de întâia necesitate pentru popor, pe vi­nul care ’i da puterea și viața. Usul vi­nului fiind mai respândit, și beția ar scă­dea, căci românul n’ar bea tóte beuturile cele mai otravitore, cari ’1 amețesc și ’1 tîmpesc. XXX Ca se termin, se spunem ceva și cum putem scăpa de bălți, cele mai multe se pot seca, altele ce nu se pot scurge, trebue făcute pentru ca să fie mereu pline, ca un apă curge córe să le pătrundă. Casele sa fie cât se pote de departe de bălți, pe lo­curi mai înalte. In josul bălților, pe drumuri, pe lângă case, se se sadesca copaci, plopi, tei, sal­câmi cât se pote de deși. Este aprape cu­noscut că arborii opresc miasmele de a trece printre ei precum sita opresce târî­­țele, pe de alta parte el curăță și usuca mereu pământul prin rădăcinile lor care trag apa din pământ. Se zice, că și florea serelul ar avea pu­terea de a opri miasmele să străbată, lu­­mânarea lor au adus multe felose, făcând se dispară frigurile în multe locuri. Locuințele satelor trebue să fie destul de largi, ferestrile se se pot­ deschide, și sé fie mari ca aerul se pótá intra lesne; arborii prea aprópe de ferestre, ca se o­­prescá lumina de a intra în casă nu tre­bue să fie. Curtea vitelor departe de casă, lângă puț și fântână să nu se facă bălți, curățenie pretutindeni, este o­ condiție de sănătate și de scăpare de friguri. Era cel ce au su­erit mult de friguri și văd că nu scapă, trebue să se mute de unde ședea . Adesea uă simpla mutare din un loc mlăștinos, în un loc mai sănătos au putut face ca frigurile să înceteze cu totul, íi Băile în apă rece sunt folositore celor ce sufer de friguri. D­r. Negrescu. Scuri teatrale Teatrul din Craiova a luat măsuri spre a da, în anul acesta mai multej represinta­­țiuni de operete în limba română. Printre piesele ce se vor juca vor fi Bocacio și Stafia. Direcțiunea acelui teatru s’a adresat la comitetul teatrelor din Bucuresci spre a cere se i se dea libretul pieselor care a­­parțin teatrului național. Direcțiunea va sa­tisface acesta cerere. * Printre artiștii angajați la Craiova sun d-na Odesianu și d. Roșianu. * In Ziua inaugurărei stagiunei teatrale din Craiova se va face un serbare la care va fi invitata și direcțiunea teatrului din Bu­curesci. * La Teatrul Național s’a pus î studiu o­­peretele: Țiganul baron, Dona Ioanita și d-na Angot. * D-na Râdulescu-Niger, a presintat tea­trului național, traducțiunea piesei Paul Forestier de B. Augier. Probabil piesa se va represinta în acesta stagiune, rolurile principale fiind încredin­țate d-lor Manolescu, Notara și d-nei A­­ristița Romanescu. * pilele acestea se va pune In studia piesa Scepticii. ACTE OFICIALE Ministerul de interne — D. Paul Miller, fost procuror și pre­ședinte de tribunal, și Dimitrie Brăescu, fost șef de divisie in ministerul cultelor și ofițer al statei civile în Bucuresci, sunt numiți în posturile de directori clasa II in serviciul penitenciarelor centrale. — D-nii N. V. Brăiloiu și D. Vasiliu, actuali grefieri-comptabili clasa II în ser­viciul penitenciarelor centrale, sunt înain­tați la gradul de grefieri-comptabili clasa I în același serviciu. — D-nii Vasile V. Dimitriade, sunt nu­miți în posturile de grefieri-comptabili clasă II în serviciul penitenciarelor centrale. Ministerul de resbel .. . Ofițerii și funcționarii militari mai jos numiți, retrași din serviciul armatei după a lor cerere, se vor Înscrie intre pensio­narii militari cu începere de la data apro­barea retragerei și cu cuantumul de pen­siune potrivit anilor de serviciu, care se ficseza ast­fel: — Locotenentul-colonel Merișescu Con­stantin, cu lei 510 pe lună, cu începere de la 16 iulie 1889. — Sub-intendentul Anghelescu Dimitrie, cu lei 510 pe luna, cu începere de la 16 iulie 1889. — Căpitanul Leca Gheorghe, cu lei 255 pe luna, cu Începere de la 16 August 1889. — Șeful de biuton clasa II Petrescu Nicolae cu lei 255, bani 88 pe lună, cu începere de la 1 August 1889. Sunt înaintați la gradul de sub-locote­­nent, pe Ziua de 30 August 1889 . — Sergentul Sutzu Gheorge în regi­mentul 1 roșiori. — Sergentul Mușetescu Gheorghe în reg. 2 calarași. — Sergentul Duca Christea în reg. 11 calarași. — Sergentul Priboianu Constantin in reg. 2 călărași. Ministerul lucrărilor publice Se aprobă facerea următorului viriment de fonduri în budgetul drumurilor din ju­ FORȚA ROMANULUI 15 SEPTEMBRE 4 Simion Licinschi BANDITUL DIN DOBROGIA Iancu Goldenberg avea ca la 45 de ani, scurt, purta barba mare, mai mult cărun­țită , cu uă înfățișare de om prost, de om care nu scie, nu vede, nu se amestecă în dar averile prăvăliei; femeia și cu un fată a­vea, ducea prăvălia; ele serveau muș­terii. Pe femeie o chiema Leea, naltă aprope îndoit cât lanca Goldenberg, slaba și us­cată la față; abia pe ici, pe colea, se mai puteau deosebi urmele unei frumusețe tre­cute. Leea era neobosită. Ziua și noptea o vedeai în prăvălie luptând ca să îndato­reze mușterii, mai cu osebire ca vinul era len, acru, mai de abitir ca oțetul și tre­­­buia îndulcit cu vorba. Pe fată o chema Rebeca și era cu drept ! Cuvânt dulceața vinului. Nici scurtă ca tatal ei, dar nici înaltă ca mama ei, avea uâ statură mijlocie, trăsuri fine, un corp bine făcut, forme regulate. La prima vedere nici că puteai crede ca ea e fiica cârciumarului și a cârciumare­­sei și pu tate acestea era a lor. Mai deosebit de­cât ori­ce în Rebeca, era ochii ei. Negri, mari, cu greu puteai câta în el fărâ ca să nu’l pleci în jos pe al­tul, așa erau de patrunZători și vioi. Iancu punea mult preț pe Rebeca; el scia câ tot capitalul lui sta într’ânsa; el scia câ trebue să o facă se seada în câr­ciumă, câci numai ast­fel ar veni pescarii ca proștii, ca sé bea borșul lui. El scia ca stând fața in prăvălie, ochii dihorilor de la poliție ar fi mai puțini des­chiși asupra lui, îl vor lăsa cu prăvălia deschisa pâné la Ziuă. El scia în fine, ca și licența va fi mai mică. Rebeca cu vorba ei, va face tóte, va îndulci tóte, va face aguri da miere și de aceia sta ca un prost, în pravălie, nu se amesteca, lăsa tóte pe sema nevestei și a fetei, în cârciuma lui Iancu veneau rare­ori burlaci, ci tot pescari flâcâl de prin prejur cărora le plăcea ca bâad vin, să se uite în ochii cei negri și mari cât un prună, al Rebecii. 9 Chiar mulți pescari însurați, tot pentru lucrul acesta venea. De vreme ce se ho­tărau se bea, apoi își ziceau, că mai bine se bea la Iancu, unde vedeau și pe Re­beca. Simion venise și el altă dată cu I­­van al Ribald­ini, pescar flăcăui care ședea în partea aceia a orașului. Intrând în rachieria din fața caselor lui Lieheardopol, el voia se bea, se uite gân­durile și tristeța ce îl apăsa pe piept, dar dând de burlaci fugi, nu vrea se auda, nu vrea se vada burlaci. Cum îi vedea goi, rupți, bieți, cu fețele vinete și desfigurate, parcă se vedea pe el într’ua oglindă; și își zicea: de nu sim­t așa, voi ajunge, îl voi ajunge; și de a­­ceia fugea de burl­aci. La lancu cel puțin se uita, când în o­­chii Rebecii când în fundul ales cu vin. Acest contrast: strălucirea ochilor fetei și strălucirea vinului in ola, 11 facea se uite, se se uite și pe el, facea ca în vinul din óla, se vada ca se desemneza u o pereche de ochi, plin de foc, pe care îl visa de mult și pe care nu îi întâlnise încă. Stând cu cotele rezemate pe masa se uita adesea în ochii Rebechi; se vada, nu sunt ochii pe care îl visera el adesea. Și cu tota strălucirea lor, cu tota frumusețea fetei, nu era ea stăpâna ochi­lor ce îi se arâta în vis. El nu socotea ca ochii aceia ce îi se arâta în vis, sunt al unei evreice. Că el zugrăvea întreg ținuta ce îl stăpânia , o vedea cu fusta de stambă galbenă cu floricele și cu șorț cu pieptar, legat de­asupra pieptului în loc de la mij­loc, așa câ pieptul li se arâta mic, micuț de tot, ca la ua fată de șăpte ani. Și așa tot plănuind, repeta mereu pot­ocă vină (jumătate oca de vin) și er pol­ocă, pânâ când a picat cu capul pe masă, tru­dit de insomnie, de gânduri și de vin. Simion a adormit, erau alți cari mai bea, cari repetau vecinicul pol­ocă vină séu­ocă vină și pentru lancu, fie­care muș­teriu precum plătea băutura, avea și drep­tul se dorma cu capul rezemat pe masă și cu paharele lângă el ca niște candele pe jumătate cu unt­de lemn. In timpul acesta la una din mesele din fața lui Simion, se încinsese un certu gras­­nic și tocmai despre el. Unul susținea ca Simion e din Ismail și ca nu il pescar. — Soil tu, da de unde scil, de unde îmi eșî așa iscusit. Nu’l pescar, d’apoi nu vezi cum trage cu cótele pe masaj nu’l vezi cum dorme. Cine mai face ast­fel ca noi pescarii. Déca era plugar, era sé bea un pahar, doué, și era să plece, nu ador­­mia cu vinul la nas. — Ei, ti, ribalchi; ei brat zadeutva, (El mé pescare, mé frate, de unde esel). Și așa continuă pescarul înfuriat stri­gând pe Simion spre a’l deștepta, ca îm­preună cu el se dovedescá adversarului ca a ghicit, spunând ca Simion e [pescar. — Nu, n’ai dreptate. Nu vezi, așa um­blă pescarii, îmbrăcați curat. Nu te uiți la cișmele lui, sunt din Ismail; mă prind ca este soldat fugit din Basarabia. Unul își întemeia părerea ca e pescar pe faptul ca bea și a rămas adormit cu vinul la nas; cel­alt își întemeia spurerea ca e s­udat fugit din Rusia, pe faptul ca e ténei* și are în piciore cisme lucrate în Ismail. — Soldat, ei breși și cac sabac. Ei ri­balchi brat minti (Sa’dat ca un câine. Mai pescar, frate). Și începu a striga pe cât îl lua gura, ribaldhi, brat, pâne când Simion se deșteptă din somn. Cum se deșteptă pricepu despre ce este vorba. Cei două adversari începu a’l în­treba, unul câ e pescar, altul că e soldat, de unde e, din Ismail, unde pescuesce, are vintire, cârmace, setce, au mulțime de întrebări de felul acesta. De unde sunt, și de g unde vin; tocmai acesta întrebare își pusese adesea Simion și nu a putut-o deslega. Și tocmai despre asta nu aștepta să i se vorbescu. De unde sunt l­­ât pe acilea era să răs­pundă. Sunt burlac. Răspunsul era îndes­tulător. Dar numai câ’î trecea prin minte acesta gândire și ochii i se udară de la­­crime. Stătu puțin pe gânduri, lăsând pe cei doi adversari să’l înece cu întrebări. Apoi re­­venindu-și în fire și dându-și socotela des­pre starea lucrurilor răspunse.­­—De unde sunt? Ce sunt? Sunt pescar din Ismail, am familie acolo, frați, surori­ și nemuri multe. Și repeta mereu, am frați, am surori, am neamuri multe. El știa că minte, dar acesta minciună pare câ’l face bine, câ ’l umplea inima de bucurie. Răspunsul lui Simion satisfâcu pe ce doi adversari. Primul s’a mulțumit auzind cu e pescar; cel de al doilea s’a mulțumit auzind cu e din Ismail. Se îmbrățișară cu toții și se sărutară cu niște buni prietini și se puse pe băut din n­oți, pentru ca se futáresca cunoscința lorü. Se așezară cu toții la Ua masă și apoi începu sa se audă strigătele: lanca, Leca, Bircă, ocă vino, dva, dăvai dva oca; (uu oca de vin, două, dâ două oca) pânâ pi­cară cu toții, cu capetele pe masă, învinși de borșul lui Incu Goldemberg, care se In­­dulcia prin faptul ca ședea în prăvălie Re* beca, fata cu ochii negri, mari, pe cari nu’l puteai privi fără să’l pleci către pă­mânt pe ai tei. (Va urma). Zamfir Filotti

Next