Romanulu, septembrie 1889 (Anul 33)

1889-09-15

ANUL AL XXXIII-LE Voiesce și vei putea. anunciüei Linia de SO litere, petit pagina IV ......................40 banii Detti­n * * n Hl..............2 lei­­ „ , Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia .2 „ — n ' A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (darului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass) IN ELVEȚIA, la „ Din țările cele alte direct la administrațiunea­­ darului . — Scrisorile nefrancate se refusií — Fundatore: C. A. ROSETTI ESÉMPLARUL 1§ BANI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No. 2. Da-cctore : VINT1LA C. A. ROSETTI BUOURESCI, 14 BRUMAREL Românulă, care a fost tot­de­una cel mai aprig apărător al presei, Ro­mânulă In care C. A. Rosetti a a­­rătat tuturor cât de mare e puterea presei și cât de bine făcătorre a fost ea pentru opera de regenerare în­treprinsă de vechii democrați, Ro­­mânul c are a<fi fericirea se constate încă ul&dată cât de folositare și de bine­făcătorre este presa. In timpul vacanțelor, In timpul sesonului mort, ca se­­ fie așa, când toți părăsesc luptele politice, când nimeni nu mai are grijă de ce se face, numai presa a stat la postul ei, numai ea a controlat acțiunele guvernului, numai ea a denunțat re­lele de care suferă societatea nostra. Ea, nu ’și-a mărginit rolul aci, ci a avut cutezanța să spuie, cea ce toți cugetau: «partida liberală, a fă­cut greșeli, partida s’a desorganisat, partida nu mai are drapel, partida nu mai poate trăi ast­fel cum este». Fie­care organ de publicitate ’și a dat părerea, fie­care a arătat că are grijă pentru viitor, fie­care a spus care este leacul după densul. Insă că greșală mare s’a făcut, personalitățile n’au fost escluse din acele discuțiuni, ele au jucat chiar un rol însemnat. Ne­putând primi discuțiunea pe a­­cel tărîm, Românulă s’a mărginit a ’și espune vederile, Intr’uă cestiune atât de Însemnată, ne amestecându-se în polemice în care se făceau­ perso­nalități. Reluând însă, după uă absință de câteva săptămâni, direcțiunea Ziaru­lui fondat de C. A. Rosetti, mă cred dator către public și către foștii a­­micii ai părintelui meu, să răspund la acusațiunile indirecte ce ni s’a a­­dus, cu voie sau în nescrie, și, es­­punând adevăratele cause ale desti­­nărei produse în partida liberală, să reamintesc care erau dorințele părin­telui meu și condițiunile de care a­­târna existența partidei liberale, des­pre credința mea și a urmașilor săi de la Românulă asupra unirei libera­lilor. Nu’mi voi perde timpul cu zădar­­nice discuțiuni spre a ser dă că par­tida liberală trebuie reformată, cum pretind unii, reorganizată după alții, sau purificată, ci voi recunosce, lu­cru netăgăduit de nimeni, că oă parte din liberali s’au desbinat, unii urmând pe d-nul Ion Brătianu, alții pe C. A. Rosetti, alții pe d. D. Bră­tianu, pentru ca mai în urmă uă parte să revie la d. Ion Brătianu, la d. D. Brătianu sau să trecă în tabăra guvernamentală, pe când alții răma­seră cu drapelul lor, neurmând pe nici unul din șefii cari mai sunt în viață. Ast­fel fiind situațiunea, că singură grijă trebuie să avem; cu toții tre­­bue să ne întrebăm: Ce este de fă­cut ? Din parte’mi nu văd, după cum am spus’o­in nenumărate rânduri în colónele Românului, de­cât un singură soluțiune . Unirea tutor ce­lor cari au aceleași credințe sau cel puțin aceleași vederi asupra prin­cipalelor cessiuni sociale și politice, înainte deci de a ne întinde mâna, caută să ne cunoscem bine, să stim cine suntem și ce voim. Acest lucru este, pentru moment cel puțin forte întunecos și spre a’l lămuri, vom­ fi nevoit să revin asupra căușelor care au făcut să se formeze, dintr’un partid liberal, grupuri ca colectiviștii, disidenții, lateralii, radicalii și de­mocrații. Cestiuni personale, cestiuni secun­dare, au răspuns și vor răspunde mulți din părtașii unirei liberalilor. Pate că unele persone au intrat în una din acele grupări împinse de vre­un motiv secundar dar, cel pu­țin în cât privesce pe amicii noștri, trebue să o spun, ori cât de mult ași dori unirea, numai cestiuni de uă mare însemnătate, numai prin­cipii cu totul opuse, îl au făcut să urmeze pe C. A. Rosetti, iar nu pe d. Ion Brătianu. E necesar ca acest pont să fie bine lămurit, să se scie decâ cei cari n’au voit să cedeze lui C. A. Ro­setti recunosc a<ci greșala lor, dacă ei sunt dispuși să cedeze acum și să considere acele cerințe ca făcând parte din programa lor. Pentru ca neînțelegeri să nu poată exista, vom­ reaminti puntele care au dat naștere destinărei dintre cei două șefi ai partidei liberale, arătând în urmă care sunt, după noi, unirile ce se pot face, singurile cari trebuie să se facă. Causa pentru care n’am putut noi, ce știa de la Românulă, să dăm spri­jinul nostru guvernului numit colec­tivitate de d. Eugeniu Stătescu, a fost, după cum am spus, numai deo­sebirea de principii care există în­tre noi. C. A. Rosetti fiind sincer demo­crat, remase credincios principiilor emise în tinerețea s­a, voind pe fie­care zi să facă un pas înainte. In Constituțiunea pe care o primi în 1866, făcend concesiuni d-lor Ion Brătianu, Ion Ghika, Dumitru Ghika, Ion C. Cantacuzino, Petre Mavro­­gheni, Dimitrie Sturdza, Lascar Ca­­targiu, cu cari se unise în timpul revoluțiunei din 1866, se făcu un pas înainte, dar acea Constituție nu putea fi aceia visată de democrații români. Rosetti, îndată ce partida liberală reveni la guvern, crezu că datoria ei este să facă un n­ou pas îna­inte și ceru revizuirea acelei Consti­­tuțiuni. După mult timp și multe di­ficultăți el isbuti să înduplece pe d. Ion Brătianu se primesc­ revizuirea unor puncte, dar nu în sensul idei­lor sale, și de aci se născură pri­mele neînțelegeri, manifestate în pu­blic, între cei doi șefi ai partidei li­berale. Rosetti întreprinse­ră adevărată campanie pentru colegiul unic, pen­tru electivitatea magistraturei, pen­tru libertatea presei și pentru îmbu­nătățiri de adus în serta sătenilor. D. Ion Brătianu nu voia să spe­rie pe boerii, pe conservatorii raliați la partida sea, prin primirea acelor reforme și Rosetti nu voi se cedeze asupra acelor patru punte principale. El, de­și avea uă încredere aprope drică în d. Brătianu, de­și o iubea ca pe un frate, năbuși simțimintele sale de prietenie și se decise­se în­­treprinda singur campania pentru re­formele pe cari le făgăduise alegăto­rilor săi. Marea majoritate a depu­taților merse cu d. Ion Brătianu, pe când cel cari se manifestară în fa­­vorea vederilor lui Rosetti fură nu­mai vr’vă 35. De­și desbinarea nu se produse atunci în public, totuși relațiunile dintre cei ciuci șefi se răriră și causa nu era alta de­cât uă deose­bire de principii, nu de cestiuni secundare, nu uă cestiune de interes personal cum par a crede unii. Când însă guvernul liberal vor să sugrume libertatea presei, Rosetti și amicii săi se manifestară într’un mod care nu putu lăsa cea mai mică umbră de bănuială că numai deo­sebiri de principii îl fac să nu urmeze pe d. Ion Brătianu, care rămase șeful partidei numită colectivitate. Acusațiunile ce s’au adus părinte­lui meu de bărbați ca d. Eugenie Stătescu și de ziare ca Voința Națio­nală, esplicațiunea pe care au dat’o el despre disidență, confirmă cele ce amintim aci. Organele oficiase ale d-lui Ion Brătianu au declarat în nenumă­rate rânduri"că nu Rosetti s’a des­părțit de partida liberală ci colecti­viștii au fost nevoiți să se despartă de densul pentru că programa lui Rosetti «nu corespundea gradului de desvoltare în care ne aflăm». Și acele idei care nu corespundeau gradului de desvoltare în care ne aflăm, erau, după acele foi oficiose, că Rosetti «revenise la finele carierei sale către ideile și puțin spre visurile generose ale tinereței sale,» că el era «un cre­dincios discipol al ideilor revoluțiunei Francese, al cărui admirator a fost în­tot­deauna». Acele visuri generose ale tinereței lui Rosetti, acele aspirațiuni care despartea pe cel de la Româniță, de cei de la Voința Națională, le respec­tăm și ne fălim că ele n’au dispă­rut din inimele nostre. Cei cari vor deci să le întindem mâna, dovedescu­ ne mai întuiü că au și el acele visuri, acele aspira­țiuni generose. Acestea doream să amintesc îna­inte de a începe discuțiunea asupra m­­­irei liberalilor. Vintilă C. A. Rosetti SERVICIUL TELEGRAFIC AL­ „ROMANULUI" Viena, 13 Septembre. Se scrie din Sofia Correspondinței Poli­tice cu d. Pasici, șeful radicalilor șerbi, a dat d-lui Stambuloff asigurări satisfacătóre asupra intențiilor Serbiei în privința Bul­gariei. El a adăogat ca serbii sune actual­mente preocupați de cestiuni interiore și cu idea de a ataca Bulgaria le este cu de­­sevârșire strânnâ. Cu tote aeste asigurări repetate, neli­niștite ,­’au luat sfîrșit în Bulgaria din pricina înarmărilor continue pe cari Ser­bia le face pe granițele sale. Minden, 13 Septembre. La prânzul de gală ce s’a dat în ono­­rea Impăratului Wilhelm. Suveranul a ri­­di­at un toast în sănătatea corpului al 7-lea de armată adaugând că doresce ca si­ se imiteze exemplul dat de părinții lor la Duppel și la Mars la-Tour. Kiel, 13 Septembre. Marele duce moștenitor al Rusiei a so­sit și a fost salutat de tote corăbiile. El a fost primit de amiralul Goltz și de toți ofițerii. După prânz, marele duce moștenitor a plecat în Hanovra. Hanovra. 13 Septembre. împăratul Wilhelm a sosit erl la opt ore sera. Imperatesa îl aștepta la gară. Suveranul a fost primit cu entusiasm. Petersburg, 13 Septembre. D. de Schweinits, ambasador al Ger­maniei, va pleca, pare, pentru a merge în Germania în virtutea unui concediu de șase luni. In ori­ce cas el se va afla, Zi­­cese, la Posidam în timpul vizitei Țarului. Roma, 13 Septembre. Papa a trimes nunțiului din Bruxel 10,000 franci pentru victemele din Anvers. Agenția Română Havas. Consiliul general de instrucție Eri la orele 12 jum. s’a deschis consi­liul general al Istrucției. Au fost present!, pe lângă d. ministru Boerescu, d. Mihăilescu, secretar general al minister Tui, d. Odobescu, Angh. Deme­­trescu, Vitu, Urechiă, Manliu, Grâciunescu, Enescu, Șonțu, Bârsanu, Episcopul Râm­nicului, Colom­an, Cazacescu, Nitulescu, S. Stefanescu, Velescu, Hazu, Badarău, A.­ DUMINECA, 15­ SEPTEMBRE (3 SEPTEM, st. v.) 1889­­ • L­umineta­te și vei fi. % *1 •' . ABONAMENTE ■. X. Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru Preoți, și învățătorii din sate abonamentul este re­­­­dus la 30 lei pe an Pentru tote țările Uniunei poștale, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la bir­rourile poștale. — Articolele nepublicate se ard — bore, Arion, Brâtilă, Gheorghian, Bombâ­­cilă, Preotul G. Rugescu, Vadhman S. Vernav. Discursul d­lui Boerescu D. O. Boerescu, ministru­ al instrucțiunei publice pronunță următorul discurs : Domnilor. Sunteți Parlamentul școlei, și școla este singurul d-vestru câmp de luptă. Sclința, binele obștesc, patriotismul, era singurele cause de îmboldire ale minții și ale inimei, cause care au s- vă călăuzescă pentru îndeplinirea nobilei misiuni cu care legea va insarcineza. In acesta adunare totul este majestos . D-vostia n’aveți să vé preocupați nici de zgomotele din afară, nici de intrigile po­litice, nici de succese oratorice. Legiuitorul a voit ca, în tăcere, cu dem­nitate și modestia, să înălțați școla, se ri­dicaui acest templu al luminii și al măririi. Convinși de acest adevăr, pătrunși de aceste sentimente, nu mé îndoesc că toți, ca un singur om, ve veți preocupa de școla și numai de școlă ; cu veți aduce în serviciul ei tata solința ce posedați, tot de­votamentul, totă activitatea inteligenței și a inimei. A trecut un sfert de secol peste legea instrucțiunei publice de la 1864 : e timpul ca să ne punem serios pe lucru pentru a realisa și noi progresele introduse în le­­gislațiunile națiunilor civilisate în acest lung interval. Este prea puțin timp de când am fost chemat de M. S. Regele în capul Departa­mentului cultelor și instrucțiunei publice, și de­și m’am ocupat de tóte părțile ma­relui edificiu al învățământului, totuși n’am putut să ve­prezint planul general de re­formele ce am proiectat. Cu tote acestea sunt fericit să re­pre­sint lucrări forte meritorii relative la tot ce se atinge de instrucțiunea primară, basa educațiunei nóstre naționale. Aceste lucrări sunt datorite unora din meritorii representanți ai scalei, d-vóstra le veți perfecționa și le veți da forma care se cuvine unui proiect destinat a fi supus cercetării Corpurilor Legiuitore. Delegații ministerului, d-nil Odobescu, Vițu și Anghel Dumitrescu, ve vor arăta în sânul comisiunilor ce veți alege, modi­ficările pe cari le propunem. Cât pentru instrucțiunea secundară, spe­ciala și superioră, am început să fac multe cercetări caii sper se-mi procure mijlo­­cele necesarii pentru a realisa reforme im­portante si bine-facotare. Puneți-va dor, d-lor membrii, riguros la lucru, și faceți așa ca sesiunea actuală a Consiliului să fie dintre cele mai ro­­ditore. Raportul d-lui Odobescu D. Odobscu citeșce apoi următorul ra­port : Domnule ministru. Conform art. 21 din legea instrucțiunii publice, Consiliul Permanent vine a ve su­pune alăturatul Tablou sinoptic de numă­rul sculelor din România, în raport cu po­­porațiunea pe județe ; din acest tablou, lu­crat în cancelaria ministerului în cursul a­­nului încetat 1888, se constată, în mod statistic, atât cantitatea de scule de fie­care grad ce se află a­tâ­ Zi în țară cât și frecventarea lor. Sumele votate în bugetul anului școlar 1889—90, vor permite diferite înființări în curgerea acestui an, și anume : 55 scóle rurale se pot lua de la co­mune pe sema Statului și înființa din nou ; 21 catedre pe la școlele primare urbane prin, înființări din n­oți și separări; se vor egalisa remunerab­ele la tot per­sonalul scólelor secundare (conform legei de la 1883), afară de personalul gim­na­­siului real din Brăila, unde va avea loc uă compensațiune prin acordarea de diurne acelora dintre profesori cari vor fi însăr­cinați cu predarea cursurilor și la divisio­­narea clasică; se vor putea de asemenea complecta sau crea din n­ou câte-va scule secun­dare, cum ar fi: adăugirea catedrei de pe­dagogie la Ext. Sec. de fete din Ploești, înființarea unei divisionare pentru cursu­rile clasice pe lângă gimnasiul real din Brăila unde, pe lângă cei 4,000 de lei pre­­veztiti în budgetul ministerului, mar­că și comuna 5,000, se va putea pune începu­tul unui gimnasiu clasic in Râmnicu Sărat și T.­Magurele, etc. se vor crea 2 catedre noue la Univer­sitatea din Bucuresci, una de fisica cu termo­dinamica, și alta de aimbele sla­vice ; se va putea procura materialul trebuitor unei mai întinse desvoltări, pentru unele laboratorii sciintifice superiore. In rezumat, putem constata unele înm­­u­­natatiri partiale, dar si mai mult încă se simt, in tate ramurile invetamântului, tre­buințe de reforme, unele chiar radicale. Neapărat ca a voi se se întreprindă toto de­uă dată, ar fi o încercare fara nici un spor. Părerea d-vóstre a fost se se mar­­ginesca pentru ăst­ timp acesta încercare, în cursul învățământului primar, atât rural cât și urban, coprindându se ânse intr’vi­­sul și școlele normale pregatitore pentru învetâtori și institutori. Comisiuni speciale numite de d-vostră au lucrat, în mod cu totul independent, memorii și proiecte pe care d-vostră ve propuneți a le pune în deliberarea consi­liului general de instrucțiune, remânând ca ideile cuprinse într’casele să fie desbatute în acel consiliu împreună cu representanții ministerului. 30 August, 1889. Ss. Hasdeu, Odobescu, Alex. N. Vitzu, Aug. Demetrescu. Secretarii aleși D-nil Arbore și Arion ca mai tineri, o­­cupă locul de secretari. D. C. Boerescu, ministru, dă citire re­gulamentului privitor la organizația internă a consiliului. Se primesce a se lucra tot o­dată acest regulament. Era vorba de a’l modifica. D. Colom­an și Arbore sunt aleși secre­tari definitivi. Discuțiunile Se începe o aprinsă discuțiune, pe care o provoca d. Enescu. D-sea acusa consiliul permanent că nu și-a făcut datoria înscrisă în lege: d’a veni cu proiecte de lucrări înaintea consiliului general. D. ministru Boerescu nu înțelege de ce d. Enescu atacă aici consiliul permanent. Dar nu este dreptul d-săle să facă asta, fiind consiliul permanent respunzător numai ministrului, ci daca cine­va nu este mul­țumit cu ceea ce face ministrul, apoi în parlament, și nu aici se interpeleze. Con­siliul general nu pate sé ia la răspundere pe consiliul permanent, menirea lui e d’a lucra în liniș ce ceia ce i se indica. Respinge într’un mod absolut maniera de a vorbi a d­lui Enescu, precum nu în­țelege nici causa pentru care d. Enescu cere ca consiliul se nu încăpa lucrările sale de cât mâine séra. Termină esprimându-și dorința ca con­siliul se proceda numai de­cât la alegerea comisiilor cari se ia în cercetare lucrările comisiunelor numite de minister și să facă asupra lor un raport. D. V. A. Urechiă Zice: Mi se pare ca debutam cam reu. Să lăsăm reul la o parte, să nu facem politica aici—și sunt în drept, s’o zic asta, de­ore­ce eu nici o dată n’am făcut politică în școla, și ori­cam­ ar fi nuanțele deosebitóre între noi—între mine și d. ministru, eu mă felicit că­­ avem în capul nostru. Să ne grupăm deci în jurul lui, ca să facem ceva, și să nu pățim cum au pățit cel din trecut, cum am pățit și eu ca ministru, eu ai carui proiect a rămas în cartene, de­și în consiliu nu avem de­cât trei opozanți. Le procedam imediat la lucru. D. Bădărăă. Susține cele emise de d. Enescu. Crede că d. Enescu are dreptate, și câ ministrul trebuia să vină aici cu un proiect de lege în totă regula, éi nu cu cele două broșuri ale comisiei, cari nu sunt de­cât nisce puncte de plecare. D. Boerescu: Dér & trebue sé fie. Consiliul general, tótá latitu­dinea. D. Bădărău continuă a acusa autori­tatea școlară că nu a anunțat pe membrii consiliului general de cele ce vor avea a discuta aici. Termină pronunțându-se pentru amâna­rea ședinței pe mâine, și zicând câ chiar de se va alege comisiunele, de uă cum data să nu se alega de­cât una, cea care se se ocupe cu procesul de reorganisare a învățământului primar. D. ministru Boerescu obiectază că nu se pute face lucrul acesta, că singură co­­misiune nu póte să studieze memoriile fă­cute de comisiunele ad-hoc. Cât despre acuzația d-lui BâdârâU, că de ce n’a pus in cunoscințâ pe membrii cons. general de cele ce vor urma a dis­cuta, observă că proectele au fost publi­cate în Monitor. D. Nitzulescu Zice cam încet. El, asta e! Dar ce, o se mé pun eu să citesc Mo­nitorul ! D. Al. Odobescu, care ocupă, dimpreună cu d-nii An. Demetriescu și Witzu loc în banca ministerială a Senatului, regretă ca unii s’au pus pe acusări. Se vede pentru că d-lor, din consiliul permanent, se află pe banca ministerială. Apoi décâ­t așa, d-sea cu plăcere trece pe acea a prela­ților. Declară ca a venit aici să lucreze în pace și frăția cu toți cei din cons. gen. și prin urmare face apel la toți ca să lase d’ua parte discuțiunele aprinse, recrimină­rile aduse cons, permanent care d’alt­fel și a făcut datoria. Arată cum proiectele aduse sunt făcute de omeni competenți și cu multă cons­­ciințâ. D. Enescu, declară că stimază și iubesce cu mult mai tare pe d. ministru, de când a luptat cu d-sea alături pentru sorta pro­fesorilor, de­cât să-i facă incriminări. Crede însă și acum că d-sea are drep­tate, ministru trebuia să vină cu un proect regulat. După o­ scurtă cuvântare a d-lui Boe­rescu, punându-se la vot propunerea d-lui Enescu d’a se amâna ședința, consiliul cu majoritate respinge propunerea, care de alt­­fel n’a întrunit de cât 6 voturi. Comisiunele După uă suspendare de un jumătate oră a ședinței, la redeschidere se procede la alegerea comisiunalor cari vor face rapor­­tele asupra proiectelor întocmite de comi­siunele numite de minister. Zota resultatul alegerei: a) Comisiunea pentru întocmirea raportu­lui general D-nii. V. A. Urechiă, dr. Mâldărescu, Leonardescu. b) Comisiunea pentru raportul școlelor primare D-nii: Poni, Bârseanu, Buțureanu, Ar­bore, Nicolopulo, Bădăran, Lascar, Șonțu, Rășcan. c) Comisiunea pentru raportul șcalelor normale D-nil, Colom­an, Manliu, Arion, Crâciu­­nescu, Bumbucilă, Brâtilă, Praja, S. Stefa­nescu, E. S. Episcopul Ghenadie. La ora 4 ședința se ridică, anunțându­­se cea viitare pentru Sâmbătă sera. Conferințele învețâtorescî i. Urmare la prima ședința. In ședința de eri ce s’a ținut in sala Atheneului vechiu, înainte de amiazi au mai vorbit d. Nicolescu, sub-revisorul, tot asupra predarei gramaticei române. D-sea a insistat cu deosebire asupra părței practice cari învățătorul sé’i dea desvoltare în școla. Azi Preotul Alex. Popescu va continua făcând­uă lecții de gramatică model, pe lângă cele expune ieri. După aniia­]í­ 0, medic primar al județului Beșteig ține uă conferință despre vaccinare, vac­cinând chiar în prezența învățătorilor. Con­ferința fiind ținută mai mult din punct de vedere practic, d. Bestely promite a vorbi azl și teoria. D. Nicolescu (Bánása) urmeza cu expu­­nerea ideilor sale asupra limbei române, și anume asupra gramaticei ce trebue a se face în clasa III și IV primară. Tot e­l s’a ales și comisiunea care se merge la d. ministru. Au fost aleși d-nul și d-na Vasilescu (Radovanu), d. Constantinescu, Sebăreanu, Nicolescu. II. Ședința de la 2 (14) Septembre Preotul Al. Popescu face o lecție de model reușită. S-sea arată cum face cu­noscut copiilor părțile cuvântului, cum le explică bucățile de citire și cum face apo analiza unei proposițiuni. D. Stancu Niculescu face observări asu­pra secțiunei preotului Popescu, și aratâ tot două-data și modul d-sale de a preda gramatica. DIN BÉRLAD (Corespondență particulară a Românului) Berlad, 31 Angust. Eri a fost oă întrunire la care au luat parte tóte nuanțele liberale. Au vorbit d-nii deputați Nicorescu și Pal­lade. D. Nicorescu, care a luat cel d’ânteiu cuvântul, a vorbit de purtarea administra­­țiunei și de procedarea parchetului față cui viitorele alegeri comunale, prin acusările ce s’au adus atât d-sele cât și altor libe­rali din Bârlad. D-sa a dovedit cum administrațiunea, în unire cu parchetul, a voit sâ-și râsbune în contra protivnicilor guvernului actual și a arâtat în ce consista acu sările aduse.

Next