Romanulu, noiembrie 1889 (Anul 33)
1889-11-25
1198 „Furnice!“, blănăriile și hainele din magazinul lui Prager și așa mai departe. In secția de agricultură română nu ne putem plânge de neromânism. Aci a atras mai mult atențiunea visitatorilor rădacinele de nuci de pe moșia d-lui gen. Florescu. Numai la palatul din Versalles am văzut masă de nuc de o mărime mai imposantă decât nucii aceștia. Costumele românesc putea fi aci mai bine reprezentate, dar cum ne spune și Gui de bleu a lui Figaro, românilor nu mai era de unde se da loc mai mare, că era să facă și secția etnografică. Apele minerale din țară sunt asemene în număr prea restrâns, din 2—3 isvere, încât aci îmi vine a zice, că ori mai multe, ori nici cum. Mi-a părut bine că văd vârștile pescarilor, deorece avem Dunărea de vecină și români!,spe a esploata acesta comeră de aliment, precum spe a esploata și petroleul, ce era bine representat de la cel natural până la cel mai curat. La esposiția de tablouri din sala Ateneului am văzut mai multe tablouri escelente, pe care aici nu le-am aflat în secția română, pare că era decis a se expune numai tablourile pictorilor actuali. Ca un fluture se mai culeg acum și din alte secțiuni. Cea mai imposantă era hala de mașine. Aci vedeai cu ochii până se face din masă frământată ca pânea, hârtia cea mai trainică, cum trece prin tóte rasele hârtiile de țigaretă „Dorobanțul“ ale fraților Braunstein. Le petit journal ce apare în 950.000 de exemplare, vezi că ese deodată cu sutele de subt tescuri și se împarte gratis visitatorilor care se întâmplă pe la 5 ore sera pe lângă acea tipografie. In alt loc admiri lumina electrică a lui Edison cu felurite soiuri de becuri, cu abajururi care de care mai bine apărătore pe a supăra ochii, alta unde auzi organe și glamun care de care mai melodiese și vezi un soia de piano unde notele sunt făcute pe o fâșie lungă de carton și pianul cânta în mâna oricârui având a învârti ca la ariston. De vrei ia, mașineria aceia de pe clape și de vei și al tehhnica în degete cânți pe acelaș piano cum cântă totâ lumea; acolo vezi perfecționarea mașinelor de cusut aplicate și la forța electricității. Altunde iarăși vezi ace , de cusut în care póte baga ața și nu orbi vezi apoi cum se coloresc motdrele de bumbac în mașine anume spre acest scop făcute, vezi furca de tors singura, ceia avea mulți cumpărători. De alta parte vezi iarași mașină de scris cu taste pe care apeși și ies literile ca din tipariu ; cei asercitați scriu mai repede decât cu condeiul, dar prețul e deocamdată mărișor începând de la 70 franci în sus cele mai simple și necomplete. Dar se ies din hala acestor mașine. Trecând prin imposanta hală de comercii, admir niște statue de bronz colosale, aud apoi niște organe admirabile tot cu electricitate, nu mai amintesc minunele comercianților francezi în privința hainelor, bijuteriilor, keramitei, căsornicariei, mobilelor și altele și ajung la gobelinuri și sevres (porțelănurie) specialități unice ale francesilor. Cine ar putea apoi se descrie impresiile din galeriile cu tablouri, sculptura unde italienii avea la câte o statuetă, mai cu samă una represintând un copilaș scriind pe tăbliță pe genuche, zic au avut cumpărători cu sutele. Tote acestea le trec, admir mașinele drumului de fer începând de la cea din teiü făcută de inventatorul lor Stephenson la 1825, până la cele mai perfecte de azi cu vagonele admirabil de comfortabile. Percurg mai cu atențiune instrumentele de chirurgie și aparatele de ortopedie, văd și colosalul glob terestru urcându-mă pe scări până dasupra lui. Văd planurile canalului Suez, proiect de a lega Franța șu Anglia cu un pod dasupra mării. In secția igienei și asistenței publice văd rasele istorice prin care au trecut arta moșitului, lagărul în diferite epoci și la diferite popare, aparate de a învăța copii să stea în piciore și să umble, de la ciubere desfundate până la aparatele mobile de azi, observ institutele de copii găsiți de odiniora cu aparatul de a lăsa copilul în el, în alt loc un alienat legat de picior cu un lanț de fer cum se practica acum 100 de ani în premergătorul cultural Paris, și cum e azi aranjată camera alienatului adecă căptușită cu dușumele pe pereți și pe jos. Observ șiresultatele instrucțiunei orbilor, dar despre acesta cu altă ocasiune mai pe larg. Societățile crucei roșii sunt așa de bine aranjate încât la moment ar putea fi puse în funcțiune. Damele franceze au aci mai multe asemene asociațiuni care de care mai bine îngrijite. Și ministerial de resbel francez are espusă ambulanța sa cu trenuri, furgone pentru transportarea bolnavilor, ceva în mai mare dimensiune decât damele franceze, dar trebue să observ, că pe când acestea arată numai caritatea, ministrul de resboiü arată și mijlocele contrase cari tind spre nimicirea omenilor, bineînțeles celor dușmani. Te ia fiorii când vezi tunuri și mitraiierele colosale de câte 120,000 de Kilo. Se combat cu ore asemene aparate distructive și minatore ale sănătății din puncte de vedere medical? Nu, că ar fi a înnota contra curentului. Nicăicl nu era așa mare îmbulzala a sumei ca la aceste tunuri și mai cu samă în sala unde soldați și ofițeri în mărime naturală erau aranjați ca pe câmpul de bârne. Ar fi să vă mai scriu despre fântânele luminose, iluminatul bengalic și reflectorii electrici de pe turnul Eiffel, dar așa ceva e mai ușor de văzut decât de descris. Salutare Dr. Crăiniceanu FOIȚA ROMANULUI 20 NOEMBRE ROMANULU 25 NOEMBRE CONVORBIRI JURIDICE Când ne am propus a întreprinde aceste convorbiri săptamânale, dorința nosträ a fost, nu numai de a discuta în mod abstract, teoriile științii, ci și a examina soluțiunile practice ale dreptului. De acea ne grăbim a face o declarațiune, că sîntem gata a răspunde la orice întrebări ni s’ar adresa, de câte ori întrebările puse, ne ar da ocasiunea a studia o cestiune generală, și o temă de drept, care se pot interesa pe lectorii noștrii. Un cititor al acestor convorbiri, ne a luat înainte, ca să plic astfel, și cu tote că nu ne espune în destul de limpede causa, ne îndatorăză ca să tractăm în Convorbirile de azi, asupra întrebării, dacă o căsătoria pate fi considerată perfectă, din punctul de vedere civil, când nu a urmat, dedicțiunea religiosă.* * * Jurisprudența, asupra acesti! țese, a variat forte mult. Sunt decisiuni, cari consideră căsătoria ca perfectă, fără să fie trebuință de benedicțiunea religiosă. In acest sens : Trib. Ilfov s. l. n-ru 21 din 1871 —C. Ap. Buc. s. 11 n-ru 242 din 1871 —C. cass. s.l. n-ru 261 din 9 Oct. 1879 și n-ru 149 din 29 aprilie 1872. Tot în acest sens, C. cass. s. 1. din 9 Ianuarie 1884. Contra însă , C. Ap. Focșani s. 1, nr. 112 din 1871 și nr. 61 din 24 Fevr. 1879. Asemenea C. Ap. Buc. s. 1 din 8 Oct. 1882, a hotărât că subt Condica lui Caragea, benedicțiunea religiosă e indispensabilă, și că dacă personele căsătorite sunt de două religiuni diferite: căsătoria trebuia să fie celebrată cel puțin după ritul uneia din ele. Nu vom insista asupra cestiuni istorice al ținerii registrelor actelor civile; trimitem, în acestă privință, la explicațiunile altor scriitori, mai competenți ca noi (Valette, C. de Dr. civ. pg. 100 ur.) Vom observa însă că în România, unde toleranța religiósa a fost cunoscută atunci, când în alte părți, religiunea era o causă de lupte sângerose și fracticide (V. Hasdeu. lst. tol. val. în Rom.), totuși Regulamentul organic în art. 1 8, atribuia preoților, calitatea de a ține registrele. Faptul se explică însă, când ne gândim că ei sunt fondatorii acestor registre în tote țările. Precum constată d. Meitaniu (St. Const. fasc. III, st. XXII, nr. 375), nici o dată în România, nu s’a contestat statul civil al unei persane, pe motivul ca actul era indigeat de un preot strein de religiunea dominantă a țării, contestațiune care s’a produs și în Franța, și în Engliteza. Cu tote acestea, Constituțiunea nostră de la 1866, după ce în art. 12,22 și 23, proclamă principiul de libertate individuală și de libertate conștiință, după ce garanteză libertatea tuturor cultelor, întrucât celebrarea lor nu aduce o atingere, ordine publice și bunelor moravuri, zice în art 22 : „Actele statului civil sunt de atribuțiunea autorității civile: „întocmirea acestor acte, va trebui »se precădă întotdăuna benedicțiunea „religiosă, care pentru căsătorii va fi obligatore, afară, de cazurile ce se »vor prevedea prin anume lege». Acest articol 22 al constituțiunii, în desacord cu Condica civilă de la 1865, care consideră căsătoria ca un act pur civil (art. 194,127—149) 153 161 și art. 949), a dat loc la controversa pe care am semnalat-o mai sus, și pe care jurisprudența n’a resplvat-o încă definitiv, până acum. Art. 22 al Constituantului din 1866, deosibește printre actele stării civile, actul de botez și de morte, de actul căsătorii, și cere pentru validitatea acestuia, căsătoria religiosa. Care este rațiunea acestei deosebiri? Când este cestiune de un act de deces, decedatul a putut să-și manifesteze în mod solemn voința sa, cum să fie înmormântat, după care religiune îi convine, și chiar să nu admită nici o religiune. Tot astfel la un botez, părinții pot da copilului, orice religiune le convine, și chiar a nu da nici o religiune; o dată major, el póte trece peste voința părinților, și a-și alege religiunea care îi va plăcea. Nu se póte presupune nici într’un cas, nici într altul vre o violență, și libertatea individuală și a conștiinței, ocrotită prin pactul nostru fundamental, nu suferă nici o știrbire. Nu tot astfel este, când vorbim de o căsătorie. In acest caz, două ființe, și prin urmare, două conștiințe sunt în joc, și nu fără a jicni cele mai intime credințe ale unuia, ar putea impune cel l’alt, credința sa. Iată de ce legiuitorul de la 1866, a reservat unei legi speciale rolul de a resolva cestiunea; ără de ce el se esprimă în art. 22 că pentru căsătorii, benedicțiunea religiosa é obligătoria, însă o lege anume va prevedea cazurile când se va admite escepțiuni la acesta obligativitate. Legea în cestiune, pe care o preconisa legiuitorul din 1866, trebuie să aibă în vedere cazul când ambii soți, înaintea ofițerului stării civile, ar fi declarat solemn că intențiunea lor este a contracta o căsătorie pur civilă. Din nenorocire, acestă lege a rămas un pur desiderat, și până ce corpurile legiuitore nu vor transforma acest desiderat, în lege positivă, nici contorversa juriprudenții nu va putea dispare. Aplicase va, pur și simplu, disposițiunile Condicii civile, care nu vorbește decât de contractul civil? Aplicase va legile anteriore, ca în orice materie, asupra căreia condica civilă nu se pronunță ? Care din aceste două soluțiuni, e cea mai conformă cu spiritul legii ? Căci să nu ne înșelăm , când este vorba de a interpreta un test positiv de lege, nu trebue să ne preocupăm de ideile cari noi ne par mai juste, ci să căutăm a respecta spiritul legii. Când acest spirit nu se mai acordă cu o nouă stare de lucruri, este opera legiuitorului de a modifica legea. A da însă legii o interpretare greșită, este a amâna modificarea ei, și a lăsa în ființă controversa. Oricare însă ar fi soluțiunea ce s’ar adopta—și cu acesta terminăm răspunsul nostru către corespondentul care ne a scris—în tote cazurile, femeia rămâne stăpână a dotei, fie ea constituită de densa, sau de un al treilea. Am tractat acestă cestiune în două din precedentele nóstre convorbiri, și am arătat că, chiar și într’o căsătorie în care celebrațiunea civilă nu se póte proba, femeia totuși rămâne stăpâna dotei. Cu atât mai mult vom adopta acestă soluțiune, când căsătoria va fi perfectă din punctul de vedere civil. Peregrinus. Câteva rînduri asupra podgoriilor de la Nicoresci Producțiunea vinicolă a început a fi și la noi obiectul preocupațiunei guvernului și omenilor, ce se îngrijesc de prosperitatea țerei nostre. Afară de lucrările, la care de nascere flagelul filosferei, autoritatea respectivă se mai ocupa de viticultura nostra și din puctul de vedere comercial, adica al exportului vinurilor române în strâinatate, export care a luat în anii din urma proporțiuni forte mulțumitore pentru asta ramura de producțiune puțin cunoscută în Europa centrală. Inir’adevar cată la ce cure se urcă importul și exportul vinurilor, începând de la 1880 încace. Daca acesta tendința de urcare a exportului se va manifesta și în anii următori, și noi o dorim din suflet pentru propășirea viticulturei, atunci vinurile nóstre se vor plăti din ce în ce mai bine, ceea ce va avea de sfârșit o îmbunătățire sigură a Anul Import Export 1880 775734 lei 732331 lei 1881 1218331 „ 202160 „ 1882 1858377 „ 173721 „ 1883 1708306 „ 276766 „ 1884 1020939 „ 228494 „ 1885 674891 „ 371783 „ 1886 313424 „ 4154420 „ 1887 257514 „ 6600480 „ stărei actuale de lucruri și va rede unor podgorii mai însemnate posițiunea, de care se bucurau odată în ochii vecinilor noștru din sudul Rusiei, căci spun podgoranii bătrâni pe vremea acea Rusia n’avea vii, ci veneau cazacii, ca să facă vinuri bune în dealurile mai renumite. Unul dintre acestea se muncește și astăzi Cazachî (Odobesci), ceea ce dovedeșce, ce era visitat cu deosebire de cazaci, care acum însă nu se mai arată prin partea locului, căci ar fi sădit el însuși vii în Rusia de rmdfn-iji. Printre țârile, cărora le am trimes vinuri în anul 1887, Franda ocupă—după cum ne arăta „tabloul general al comercialui României cu țârile streine“ (cifrele de import și export pentru anii 80—86 sunt luate din «Untersuchungen über den Weinbau Rumänies» de d. Ch. D. Druțu)—primul loc cu suma de 5738053 lei pentru vinuri în vase de tot felul și 6972 pentru vinuri în butelii; după Francia vine Austro-Ungaria cu 461307+2928, Italia cu 161700+964 și Turcia cu 144788 -120 alte țari ne au cumpărat vinuri pentru sume mai multe ori mai puțin neînsemnate. Oricum însă din cifrele de pe mai sus se póte vedea, ca vinurile nostre au devenit un articol de export destul de important, dar că in același timp vinurile exportate au fost în cea mai mare parte vinuri noul, In butee, pe când în sticle nu s’a exportat decât pentru valori neînsemnate. In fața acestei stări de lucruri datoria nostră e de a ne da tóte silințele pentru a ridica exportul vinurilor în butelii și acesta nu se pote realiza decât luând tote măsurile posibile pentru a încuraja conservarea și întreținerea rațională a vinurilor în timp de mai mulți ani. Negreșit, că în condițiunile economice și sociale de astăzi nu e cu putință a conserva și întreține mai mulți ani tóte cantitatea de vin produs într’un an orecare, adică de a trece în mod brusc la cultura intensivă, ci va trebui să pășim treptat către acesta țintă, adică să conservăm numai o parte a vinurilor nóstre, căci, voind a le păstra pe tote, am avea nevoe de capitaluri imense pentru instalațiuni, etc. și tocmai capitaluri lipsesc în ziua de a fi în viticultura nostră. Importanța producțiunei nóstre vinicole din punctul de vedere al comerciulul internațional devine cu atât mai mare, cu cât ne gândim, ca cultura viței ocupă in țara românesca întinderi relativ forte mari, care represintâ astăzi într’adevâr un capital, o valore relativ mică, dar care prin urcarea exportului de vinuri deocamdată ordinare (în butee), mai târziu fine (în buteli), vor dobândi în totalitatea lor atât valorea, încât vor atârna greu în cumpăna, cu care se va măsura bogăția țârilor Europene. întinderea cultivata cu vii în țara nóstră e astadi 137176. 6 hectare, pe când la 1864 se socotea 95883 ha, prin urmare cultura viței a câștigat în acești din urmă 20 ani 1858 ha pe an (veti) Ch. D. Druțu «Untersuchungen über den Weinbau Rumäniens,“ 89 alta a (5 pag. 21). Neposedând date exacte asupra întinderi cultivate astâzi în țara nostră, regret, că nu pot calcula câte procente represintâ cifra de mai sus. 137176, 6. D. Aurelian ne dă într’adevâr în cartea d-sale. Țara nosträ pag. 101 și 119 urmatórele cifre relative la părțile constitutive ale teritoriului România: întinderi necultivate 2226669.8 ha. Livede 926567.0 „ Pășune 2929458.3 „ Păduri 2051399.7 „ Necultivate 3796097.1 „ Și întinderile cultivate se descompun după cum urmază: Grâu 560878.7 ha sau 22.03 ° C Secară 111034.7 „ „ 4.36 „ Orz 227690.1 „ 8.94 « Ovuz 129936.3 » » 5.10 * Diferite 102280.6 » » 4.04 » Cum se vede, cifra întinderilor ocupate actualmente cu vii nu se pote raporta la cifra de 2226669.8, pentru ca acesta cifra e constatare mai veche. Profit de acesta ocasiune pentru a spune, cât de săraci suntem noi in date statistice și cât de neexacte sunt cifrele pe care le posedăm. Intr’adevar ne am închipui ca suma de 137176,pe cât se pote de adevărata, căci e extrasă din rolurile contribuțiunilor directe, cu tate acestea presentandu-ne mai demâlt în localul percepției, de care aparține și podgoria Nicoresci pentru a mi se da cifrele relative la întinderea viilor, d. Perceptor respective mi spune, ca aceste cifre chiar nu sunt decât aproximate, căci ele nu represinta masuratori exacte, ci numai estimațiunile mai mult sau mai puțina nesigure ale comisiunilor de recensiment. Ei bine, daca cifrele date de roluri nu sunt exacte, ce să mai zicem de acele, ce le dați primarii din capul lor? Acesta e cea mai primitivă stare a statisticei agricole și cred, ca a sosit vremea să ne ocupam de ea în mod sciințific, organizând un serviciu destoinic pentru acesta lucrare importantă. Să sperăm, ca d. Paucescu, actualul ministru al agriculturei, nu va părăsi ideea de a reorganisa acesta instituțiune. Intr’un articol special vom arăta vederile mele în cestiune. După aceste preliminare, din care reese importanța viticulturel pentru țara nostră, vom intra în unul din numerile viitore în unele detalii relative la podgoria Nicoresci, pe care o cunosc din cea mai frageda copilărie și în care am avut ocasiune a face tomna acesta observațiune caracteristice pentru ca și pentru íntrega nostra economie viticolă. N. O. Popovici-XiUpa Doctor în agronomie. Porumb 1037197.7 » » 40.73 » Mohor 126728.2 » » 4.97 » Grădini 154602.2 » » 6.07 » Vil 95879.0 » » 3.76 » O faptă generosă Societatea de binefacere. «Lazăr» condusă de către d-nii Gr. Cantacuzino, Procopie Carotti și Pană Pencovici și cunoscută prin fapte umanitare, dând pe tot anul ajutare la copii sărmani, convinsă fiind de folosul cel mare ce aduce Grădina de copii a Societăței române pentru școli Froedeliane, înființată încă de la 1881, a încredințat d-lui Dimitrie Cariagdi. Președintele ei, suma de ÎIOOO lei ca să cladesca un local propriu pentru Grădina de copil. Acesta faptă generosä și umanitară, făcută în favorea unui institut românesc, care are menirea de a da o educațiune mai bună micilor copilași în vârsta fragedă de la 3—7 ani, merită recunosciința atât a Societăței și a părinților care se folosesc de acesta instituțiune cât și a poporului român înscriind între bine-făcătorii șéi pe administratorii Societăței « Lazăr». Sperăm că și alte persone generose, inspirate de simțiminte nobile și patriotice pentru propășirea institutelor românesci, vor veni în ajutorul acestei Societăți ca să puta să-și ajungă scopul ei bine-facător. (9) DINTR’O VIAȚA (Din Memoriile unei fete) NUVELA de I. Kálmán XLIV ( Către aceeași) Omul este inimicul omului.. Homo homini lupus est. Nu există nici o bucurie, pe care n’ar voi să of nimicească. Precum albina calcă delicatul fruct, astfel calcă el cu piciorele lor scârbóse și scuipă cu urăcișul lor venin ori ce lucruri.... Dacă ai avea vr’o înclinațiune poți fi sigură că o streină o mimică față se va pune între inima tea și ți’o va sfâșia.. Oh! pentru ce au omenit grozavă grijă de a căuta să intre în amănuntele inimelor altora. Am gândit mult despre aceasta, și nici o dată în’a fost în stare să afle, adevărata causă. Când se apropie două inimi iubitore și când cunoștințele lor se prefac în nișce relațiuni mai calde te vor judeca mii de guri femeesc, reproducând în aceleași timp chiar cele mai mici mișcări ale inimei... Mii de santinele îți vor pândi fie ce mișcare acel fără de iubirea au devenit un lucru atât de rar că causeazâ astfel de mișcări?... Este őre atât de rar, atât de nenatural, că omul iubesce ? Este pre atât de păcătos, când noi iubim, că totu împrejurimea vorbesce numai de acestă ca despre o crimă descoperită ? Le a dat dre cerul atât de puține griji, că, afară de ale lor se mai ocupă și de ale altora? Ah! D-zeu scumpă amică dar eu văd, că pretutindeni se vorbesce numai de mine și de Ta.... Ah ! Ce priviri aruncă asupra mea Ce își închipuesc dânșii ce minciuni se răspăndesce pe spinarea nostră, așa de îngrozitore minciuni pe care nu le ar putea compara. Și cu ce ușurință cred ei.. Sunt pline de bucurie și plăcere când pot călca în piciure frumosul meu nume.. Cu cereutate predă un vorbăreț minciunile unul altul. Oh! inima mea nu merită ca să trăească printre omeni, dacă, aflăm așa de multe probe despre lipsa caracterului lor... Am devenit eu vr’o mai rea prin aceea, că sunt susceptibile pentru meritele unui bărbat, pentru care toți mă invidiază în secret,... Nu voesc a vorbi mai mult despre aceasta! crede-mă, scumpă amică abia zăresc literile pe cari nu le pot reține din ransa lacrimilor, când gândesc la nedreptatea pe cari într’un mod nevrednic dânșii le aruncă contra mea.... El a sosit timpul suferințelor, timpul este aci, ca să schimb scurtele și plăcutele bucurii, cu suferințe lungi și amare ! — Dar, acestă nu face nimic ! eu sufăr pentru dânsul și acest gând fie consolarea mea. Cum Iți mai merge ție, iubită prietenă? ce fac copilașii tei ?... Eu gândesc adesea la voi și vorbesc încă mult de voi. Sciu că te ascunzi și de aceea eu un voesc a trăda secretul toU, dar totuși cum nu m’ar bucura, dacă și altul împreună cu mine, te ar deplânge, de aceea istorisesc istoria mea într’un mod ghicitor. —fă cu mine ceea ce tu voesci, eu nu voi să mă apăr. Mai dem a-ți trecu p’aci contesa C... și trase puțin la noi... Noi o primirăm cu mare bucuria pe acesta, în tóte privințele perfectă femee, în urma rugămintelor nóstre ea se află și astăzi aci— Ea aparține puținelor persone care te surprind la prima vedere. Nu vei găsi la dânsa nici înjositore mândriă în care mulți pun fudulia lor, nici purtarea cea rea contra claselor de jos, care amârește și mai mult suferințele lor. Nu, aceste grozave purtări nenaturale, nu vei găsi la dânsa. Geamicală e purtarea ei! Exteriorul ei e deștept și demn, fiecare cuvânt rațional și natural.. Până mai o jumătate de oră eram plină de considerațiuni pentru dânsa... Ea descoperit și la dânsa o mică înclinațiune către mine. Dânsa părea bucurosá a fi cu mine împreună și mă deprinsei într’un scurt timp așa de bine cu dânsa, ca și când ași fi cunoscut’o deja de un timp îndelungat. Vorbit fără a mă reține, despre tóte ce inima mea ’mi spunea. In acestă stare—nu stiu la ce ocasiune — se strecură din gură și istoria mea. Ambiația și compătimirea mă făcură să descriu meritele rele și starea mea retrasă în nișce culori forte vii. Ochiul Contesei se facuse adese umed și deorece nu pronunță numele tău, avusel mult de a face cu dânsa, pentru a putea ține în secret. „Dacá este un secret (îmi fise acest mare suflet Și trebue să rămâe un secret atunci eu nu vă pot sili ca să trădați pe amicii d-vostră. Er dăcă o iubiți, îi veți folosi cu acestă mică lipsă de fidelitate,... Nu este numai simplă curiositate, causa întrebare! mele ! eu pot ajuta și ași ajuta o cu mare bucurie !—Gândiți la acesta ! copilul meu! și daci vă convingeți că nu veți trada amiciția d-vostra, atunci încredințați-mi secretul d-vóstru. XLV (Către aceiași) Eu nu pot face altfel.... Să sfărâm cuvântul meu ? sau să las séa trecá, acesta ocasiune care nu se vei mai reintorce nici o dată póte ? Să pun la disposițiunea Conesei, ceea ce tu ai închis în inima meu sbori, te ascumfi și eu... eu să te trădez... Amice rușine, rău... Când ea póte numai din simplă... Nu, nu voi să pronunț acestă bănuială contra acestei stimate femei!—Ea nu va face un rău de secretul nostru !... Să ceri permisiunea mea, ceea ce sciu, o sciu prea bine că nu o voi putea obține, ea posedă sentimente atât de nobile și fine ca ale tele... au să te silesca să fii fericită contra voinței mele și să-mi ameliorez greșală prin aceea că te va face fericită ?... In acest haos vrei ca inima ’să fiă conducaterea mea, în acest câmp de datorii ea va fi o dreptă judecatóre... Décâ te ași trăda... acesta s’ar întâmpla din causa de slăbiciune și sper că vei crede că am făcut acesta cu inimă curată. XLVI (Felicia către D-na B. L.) Și dace am greșit—îndur furia mea, numai să fii tu fericită. Am sfărâmat cuvântul meu !—Te am trădat. Tu ai cunoscut pe Contesa C... și totuși ai tăinuit-o. Te cunosce, te iubesce și te compatimesce . . . Trăsura ei pe care ți-o trimite, îți aduce acesta scrisóre a mea... Tat îți aduce a*căsta misiune.—Dorim cu toții să te vedem, totuși nimenea nu așteptă așa de nerabdatare pe tine ca a tea. XLVII Felicia (Contesa C... către D-na B. Lia?Iubită Baronă! De ce ați luat o astfel de íngrozitare de misiune. De ce nu m’ați cunoscut, mai bine, și de ce nu v’ați încrezut în aceea, care nu numai odiniora a iubit societățile d-vestra, dar, care v’a iubita pe o amică . Vĕ trimit trăsura mea și vă rog nu-mi refusați de a Veni încoce, pentru ca să vă sfătuiți cu mine fără ca să vă rețineți, despre viitorul d-v. și a vă încredința despre adevărata mea amicie cu care rămân a d-vóstra sinceaa prietenă. Contesa C.... XLVIII (Felicia către D-na B. L. în B.) F. 17 Febr... Tu te ai dus și m’ai lăsat singură aci unică amică—am perdut în tine totul, pe confidența mea, pe profesarea mea... eu nu mă deplâng ! Ar trebui să te iubesc mult mai puțin dacă n’ași putea să aduc singura’mi plăcere jertfă fericirei tele... Fii fericită !—voi suferi... Eu nu sunt decât prietina mea ! Cine iubesce ca tine, acela nu pote uita. (Va urma).