Romanulu, ianuarie 1890 (Anul 34)
1890-01-14
V h t * ANUL AL XXXIV-LE Voiesco și veî putea. t >a """ ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV.......................40 bani Cetto „ „ „ „ III ...... 2 kJ — „ Inscrțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la admmtsttsțttmei. (fisamtól. IN PARIS, la Havaj>, Latflte et C-nie, 8, Place de ta Boom. LA VIENA ta d-níl Haasenstein et Yogirar, (Otto Maass). IN ELVEȚIA, la „ „ Din țările cele alte direct la adHtaMni naea ” — Scrisorile Refreit este M refrai — fi ESEMPLARUL BAN REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 18 Fundator©: C. A. ROSETTI Director©: VINTILAIC/A. ROSETTI Edițiunea de dimineții ^ MARȚI, MERCUR., l i-, 15 im S..V.) i»„ l vei fi. AB ENTE ( ) In Capitală ș.î districte, un an 48 let. seae lant 24 l et. ^ luni l.1 let; un lnpa 4 let. Pentru Preoți, și motorii dinn S3te abonamentul este u dus la 1g let pe an. Pentru tote țările Uniuni poștale, trimestrul 15 lei. A se adresa: wEp oficiele postal« SMISAw et to Bourse. ® GERMANIA A.7STRÎA ITAIA^^SUIA, j» bin ■/ — Articole!« ne»ablie»to seifig *-• 2 r BUCURESCI, 13 CALENDAR Astăzi, consiliile comunale din țară se întrunesc spre a începe revizuirea listelor cetățenilor cari întrunesc condițiunile cerute spre a fi alegători, împărțindu-i după categorie, însemnătatea acestei lucrări fiind, mai cu semn în circonstanțele actuale de un mare folos: suntem datori să atragem, chiar aci, atențiunea cetățenilor. Consiliul comunal neputând cunosce pe toți cetățenii, cari au dreptul de vot, nici pe cei cari n’au, se va mărgini, ca în anii precedenți, să cerceteze rolurile spre a adăuga pe cel ce îl ar cunosce că au dobândit calitățile cerute de lege, spre a șterge pe morții, pe cei a căror înscriere s’a declarat nulă de autoritățile judecătoresci și pe cei cari vor fi făcute cerere de schimbare de domiciliu. Listele vor fi deci forte puțin modificate și, în caz de alegeri, ele se vor face aprope tot cu listele cele vechi. In puterea cetățenilor înse stă ca acele liste să fie cu totul modificate. In fiecare mahala să se facă adunare, se se explice tuturor care sunt drepturile lor și acel comitet sé dreseze un tablou de toți cetățenii ce au drept de vot, indicând și colegiul în care el trebue să fie înscris. Delegații suburbielor să se presinte imediat la consiliul comunal și se cere înscrierea tutor acelor cetățeni. Tot de uă dată fiecare cetățian este dator se va află deca toți cei înscriși, au dreptul de a figura în liste și se cere îndată ștergerea celor pe nedrept înscriși. Numai când cetățenii vor lucra astfel, numai atunci consiliul comunal va putea să ’și deplinesca sarcina in consciință, numai atunci aleșii vor putea fi adevérata espresiune a alegătorilor. Din parte-ne, facem un călduros apel la amicii și la prozivnicii noștri, rugându-i să se pue imediat pe lucru, să iasă din vechia nepăsare, și în întruniri zilnice se discute cestiunea listelor electorale. Timpul este scurt, căci In prima Duminică după 25 Ianuarie listele vor trebui să fie afișate. Până-se deci îndată pe lucru cetățenii spre a face acesta folositóre și moralisatore lucrare. t Uă informațiune pe care am publicat’o, în unul din numerile precedente, a indispus pe mulți farmaciști, și în special pe d. Volanski din Iași. D-sea ne trimite un întâmpinare prin care arată că responsabilitatea farmacistului fiind mare, el are dreptul la un răsplată a rolului ce’l are în societate. Gestiunea farmaciștilor fiind de un mare interes pentru public revenim asupra ei, spre a atrage atențiunea celor în drept. Daca toți farmaciștii ar fi ca d. Volanski desigur n’am avea nimic de spus contra lor. Ne-am fi mărginit la u simplă apreciare, spunând că după părerea nostru prețul medicamentelor e prea ridicat. Lucrul care nu se petrece astfel. Chiar în cazul de care vorbesc e d. Wolanski, d-sea ne spune că antipurina este lacsată cu 40 bani gramul și că farmaciștii nu iau mai mult. Cu tote acestea, putem cita farmaciștii cari, ca d. Bruss, sau 70 de bani de gram. Cunoscem persone care spre a scăpa de esplotare, au trimis la diverși farmaciști se ceru cât costă un medicament și un farmacist a cerut 6 Iei, altul 5, altul 4, și acele medicamente se pot găsi la droghiști, de 3, de 6 ori mai cu. Și cina de ijiece oricum am spusUn simplu exemplu va fi destul spre a lumina pe cei necrezători. Pentru uă cantitate precare de fosfat de calce, un spițer ne-a cerut 4 lei și aceiași cantitate am luat-o la droghist cu 30 bani. Am fost nevoiți chiar să ne plângem în public contra d-lui farmacist Ciurea care a luat un preț esorbitant pentru coijli de cireși pe când d. Rissdoerfer le-a dat cu uns preț mult mai eftin. S’a făcut că anchetă și resultatul a fost, că cele spuse de noi au fost dovedite exacte. Contra acelor procederi ne am ridicat, contra lor ne ridicăm și suntem siguri că farmaciștii conșciincioși, cum e d. Volanski, vor înțelege scopul nostru, și în loc d’a ne privi ca dușmanii farmaciștilor, se vor uni cu noi spre a se stârpi abuzul. Prestigiul corporațiunei nu va scădea prin acesta, ci din contra se va ridica. Români maghiari sațî Am înaintea mea un «Călindar unguresc ilustrat bucurescean» editat pe anul 1890 de Veress Endre, pare-mise funcționar la societatea de asigurare Dacia-România. Calendarul s’a tipărit în tipografia «Alexi» în Brașov și se află de rentlare în Budapesta, Cluj, Brașov și Bucuresci, iar venitul e destinat pentru întreținerea celor două școli maghiare din Bucuresci și pentru sporirea averei Kultur egyletului transilvan pentru maghiarizarea Românilor. Scopul moral al calendarului este de a arăta străinătăței poliția politică, socială și culturală a Ungurilor din România, ținând între el și cel din patria mamă, Ungaria, neîntrerupte legături intelectuale și naționale. Pentru atingerea acestui scop, călindarul cuprinde interesante publicațiuni literare, sociale, politice, statistice și eclesiastice scrise de unil din cei mai renumiți publiciști maghiari, între care, în locul anteia figurază, d-nul doctor Fialla Lajos, medic în Bucuresci și inspector general al spitalelor Eforiei civile, d. Koós Ferencz, ginerile marelui proprietar, Dâmbovici din Bucuresci, și actualmente inspector școlar în Brașov, și alții. Ilustrațiunile sunt bine esecutate și din biografiile ce însoțesc portretele, vedem pe d. doctor Fialla Lajos, luptându-se vitejes de la 1848 ca honvéd în Ungaria, pe d. Veress Sándor, de asemenea fost honvéd și în urmă răposat ca inginer-hotarnic în Bucuresci și pe Koós Ferencz, fost popă calvinesc și pare-mi-se expulsat din Bucuresci la 1869 de fostul ministru de interne de atunci, d-nul Kogălniceanu, in urma reclamațiunilor preotului reformat, Czelder Marton și aî altor conaționali de al săi, care susținea că popa Koós a introdus zizării și agitațiuni în sânul comunității reformate din Bucuresci. Cu privire la posiția politică a Ungurilor din România, unul dintre colaboratori, anume d. Szterényi Jozsef, cice că pe când Germanii, Românii, Italienii, Rutenii, Grecii (?) și Serbii în Ungaria se bucură de o perfectă egalitate de drepturi politice (?!) în România naționalitățile (?!) sunt excluse de la exercitarea acestor drepturi. Acest onorabil colaborator, voind a dovedi că și în România ar exista o cestime de naționalități ca și în AustroUngaria, susține că afară de servitori, salari și birjari, în Capitala României s’ar găsi 20—25 mii de unguri, care au două puternice societăți: Societatea industriașilor (Iparos Ügylet) și Asociațiunea Ungară în Bucuresci (Bukaresti Magyar Társulat). Aceste două reuniuni întrețin uă Societate filarmoiică menită de a cultiva sacrul foc al patriotismului la Ungurii din România, al căror număr s’ar întinde de la hotarele Secuilor și până dincolo de Basarabia. Uă deosebită atențiune însă merită un capitol din cartea renumitului etnograf maghiar, dr. Réthy László, ce va apare în curând de sub presă sub titlul: «Elementul roman în societatea maghiară [UNK]». Autorul, arătând înrîurirea reciprocă a acestor două popore, probeză că ^^când sătenii români au asimilat și romănisat sate întregi săsesci și unguresc, în același timp, Maghiarii s’au compensat de aceste pierderi prin atragerea în «societatea lor de elită» a elementelor culte române. Poporul român,Jiie d. Réthy, a esercitat și esercitezată putere atrag atore asupra poporului rural maghiar prin două puternice circumstanțe și anume : prin frumusețea și elasticitatea limbei sale și prin seducăterea frumusețe a femeii române, care în unele ținuturi cum e de esemplu în ținutul Sibiului, românele sunt două frumusețe uimitore. Astfel lucrarea d-lui Réthy, având u însemnătate deosebită pentru noi, lăsăm să urmeze aci unele părți din capitolul publicat în călindarul de care vr fi«Instituțiunea nobilitară maghiară, <Jice d-nul B^éthy, nefăcând deosebire intre rase 1) Valachii (olahii) aveau aceleași drepturi ca și cei l’alți locuitori ai țârii. De aceea în evul mediu s’au maghiarizat o o mulțime de familii române și anume familia Crisciori, cornițele Mailat, baronul Fiat, baronul Nopcsa, baronul Debrczy Kopás, Dragfi, baronul Josica, baronul Kendeffy (vechiul lor prenume ese Ficior) Kenderf3sy, Nalacey, Aaron, Ivuly, Mara, Vlad, Macskcasy, Serecin, Fetrovan, Man, Dolhay, Buda, Brezoianu, (Brasovai) Brendan, Buceschi, Bolomezei, Bota, Ardeleana, (Erdélyi), Bejan, Hăllmăgianu, Cernavodeanu, Fodor, Fâgărășanu, Călugărița, Balica, Eomnogiă, Havasaiéi, Havasallgi, Moldvai, Moldovai, Borbola, Galamboș, Faur, Șorban, Muntean, Albul, Barla, Berlea, MăciucaX, Petruț, Radul, Trif, Turcul, Ungur, Flore, Drabutița, Botezd, Borbat, Bokor (Bucur) și alte mai multe sute de familii nobile române maghiarizate. «Din Radul de la Făgăraș»descinde familia maghiară a comitelui Bethlen, care a adobândit privilegii boeresti de la Ecaterina de Brandenburg. Familia Boer e una din cele mai distinse familii române, care trăind în ținuturile române transilvane, membrii ei erau numiți de popor boeri. Dintr’una din aceste familii descinde și familia maghiară a baronului Husar. „Mai mulți Vogli și Voivozi (Principi) sunt de origine română dupa cum reiesă din pronumele lor: Oláh. Așa de exemplu Olah MiMos, fostul mitropolit și s primate al Ungariei descinde din casa Domnitare a lui Dan-Voda din Muntenia. De asemene și Huniadescu sunt de origină română. «In timpurile mai recente au trecut de la Români in castrele maghiare bărbați iluștrii ca Barbu Cornea, fost membru la Curtea de apel din Arad; Iliuț Oláh, redactorul de la 1848 al fiarului Nemzeti üyság; Báricz György, profesor la școlile unguresci din Aiud, care a tradus mai mulți clasici latini în limba maghiara ; Paul Draculici, redactor la Századok, Carol Albu și Ludovic Dobsa, care se disting prin scrierile lor literare beletristice; Carol Oláh, președintele societatei pentru răspândirea limbei maghiare; George Ioanovici, filolog maghiar; Solymossy, cel mai distins membru al teatrului național maghiar; Margó (Murgu) renumitul naturalist maghiar; Bragman ; Nykora ; Salacz ; Mirce ; Barna etc. Pavel Barna a fost profesor la Carei-Mari și ambii fii ai săi : Ignat și Ferdinand Barna au devenit erudiți scriitori maghiari. —cîi oe Si îmir%TMntringent Maghiarilor sunt macedonenii. Dintre acești iluștri români macedoneni maghiari sațî vom aminti numai familia nobilă maghiară Maczedoniay, din al cărei membrii au fost comiți supremi în Timiș și Severin, iar unul, anume, Maczedoniay László, a fost episcop catolic (1520-1527) în Oradea mare. Alte famiii macedonene distinse maghiari sate sunt: Czinczár, Balassa, Lyka, Guda, Mandry, Adamovszhy etc. Eroul honvéd de la 1848 1849, cu numele, Blana de asemene a fost român macedonean 1). Strămoșul d-lui Stojanovici, distinsul autor al operei musicale «Peking rózsála» de asemenea e român din Macedonia. Tot români din Macedonia sunt și străbunii lui Gozsdu Elek, unul dintre cei mai plăcuți scriitori în presă și ilustrul autor al lucrărilor «Aranyhaju asszony» (femeia cu părde aur)și Tantalus. De asemene și Deak Ference e român din Macedonia și va remâne o glorie aternâ «pentru Maghiari că stâlpul constituției lor de la 1867 a fost un patriot maghiar de origine română din Macedonia». Optimiștilor, cari nu cred că maghiarizarea Românilor peste Carpați progresezá cu pași repezi le glicem. Cei cari au ochi se vétja, cel cari au urechi se audilă ce spune d-nul Réthy, care nu minte, ci spune cu mult mai puțin decât cum stau lucrurile în realitate. Moțul. 1) Nu e esact. In Constituțiuna maghiară a lui «VerbiSczy» 3« (Jice a lămurit : «Ac»î nobili români, «arigi-au păstrat religitmea, „portal, dat a«la g» graiul eu se consideră români «ci nobili maghiari“. Stă un deosebief de rase care a„ centrums colosal la maghiarizarea familiilor nobile române. MOTUL. 1. D. Réthy, când va tipări cartea se iutrece cu vederea nici pe generalul «Tzetz János», unul dintre cel mai viteji honvéd de la 1848 care asemenea de origini română din «Săscior», în țara Fagaragului și care astădi e directorul gecileî de geniu din Buenos-Ayres, în America. De asemene ar trebui să fie semați de popa Lauran din Oradea mare și de Szabó din Gherla, cari muncă prescură românesca și fac slujbă ungurască. Moțul. SERVICIUL TELEGRAFIC ȘI AL „ROMANULUI“ 1 Madrid, 11 Ianuarie Buletin de la 2 ore dim.—Starea regelui urmeza a fi liniștită. Madrid, 11 Ianuare. Soliile privitóre la sănătatea Regelui erau mai liniștitore in timpul dimineței. Un mare bucurie se respândise la Palat și speranța renăștea din ce în ce mai mult. Buletinul de la 1 dupe amingh anunțț că starea Regelui continuă a fi liniștita cu tendințe de amorfola. Simptomele prostrațiunii se accentueza; frigurile au dispărut, dar slăbiciunea sporește. Ultimul buletin (7 și jumătate sera)dice că Regele continuă a avea alterative de escitație și de abatere. Uă mulțime numerosá stă în fața palatului. Paris, 11 Ianuarie. Influenza continuă a descrește; țifra morților a fost ieri de 285. Lisabona, 11 Ianuarie. Imnórn f »ll, RnooMial a «-»l-o-— . mame fa Paris și de acolu va merge la Cannes. Petersburg, 11 ianuarie. «Agenția telegrafică de Nord» dice că bugetul pentru 1890, dă pentru venituri 889 milione și pentru cheltueli 887 milione, cu un escedent de aprope 1,400,000. In comparație cu 1889, veniturile ordinare dau un plus valută de 27 milione și cheltuelile au sporire de 28 milione. Bugetul s’a stabilit, din ordinul imperatului astfel ca să nu se pota urca impozitele, a nu spori sarcinele ce apasă asupra populațiunii. Luând aceste disposițiuni înțelepte și preocupându-se de trebuințele poporului, Majestatea Sa dă probă de ferma sa decisiune de a menține un pace onorabilă pentru Rusia pentru ca sub protecțiunea acestei păci proiectele de desvoltare a forțelor productive ale terii și a bunului traiü de către imperatul să se realiseze fără piedici. Viena 12 Ianuarie. Cereri numerase de subscripții la împrumutul bulgar vin la Viena și óre cari subscriitori declară că voesc să înapoeze pentru câtva timp titlurile lor inalienabile și a le lăsa în deposit la banca însărcinată cu emiterea, cea ce esclude reducerea. CURIER LITERAR - SUMAR: V. A. Urechiă : Memorii presintate Academiei Române In 1887—1888 (Bucuresci 1889). Sunt anumite puncte în istoria poporului român precum și’n istoria literature lui, asupra cărora s’a emis mai ’nainte păreri greșite. Aceste păreri, ai căror autori s’au bucurat în vremurile lor de uă trecere ce li se cuvenea, au trecut și trec ând în ochii multora de adevĕruri temeinice. Nimeni,Jie acești lesne creatori, nu trebue a mai cerceta, sĕ ne mulțămim cu ceia ce au hotărît ómenii cari sc iau ce fac și ce scriu. Nici cei cari aglîvoesc a combate acele greșite păreri nu pretind că acei primi luptători pentru luminarea românilor nu sciau ce fac și ce seriü, dar ei își dau sema de ceia ce predecesorii puteau sei și face pe acele vremuri, când altele erau posibilitățile plăpândei sciințe române, abia deșteptătă dintr’atâtea și atâtea adormiri. Fără a insulta memoria nici unuia din nemuritorii cercetători ai epocelor de luptă, este de datoria nostră, tocmai pentru a le lumina acesta memoria numai ca rudele adevĕrului, se punem cestiunile pe un picior de siguranță și de realitate, astfel cum îi cere selința din timpul nostru. Una din aceste păreri de cari vorbesc este și aceia care afirmă cu un imperturbabilă siguranță că în timp de un secol și ceva, în epoca Fanarioților, țările române, Muntenia și Moldova, au dormit duse pe teremul cultural și că, déca Lazăr eu venia în Bucuresci, tot în întunerec-beznă avea să române cel puțin România de dincll de Milcov, deci nu și cea de dincolo. Am cernut adesea în aceste Cariere, cu ocasiunea recensiunilor ce sunt adus a face asupra diferitelor publicațiuni, am cernut,nici adesea zădărnicia acestei afirmațiuni. Astăci aduc ca uă probă de mare preț, căci sunt documente dintr’ale timpului învinovățit, uă publicațiune care invem dereza același adevĕr. Neobositul profesor și academician, d. V. A. Urechiă, cu iubirea sea neschimbată pentru tot ce se atinge de istoria țerei — sau mai propriu—de istoria țărilor române, a citit înaintea învățaților săi colegi din Academiă în decursul anilor 1887-1888 mai multe memorie asupra uneia din cele mai interesante cestiuni din istoria secolului trecut și din aceia a primelor decenii ale secolului nostru. Aceste studii strînse la un loc într’un volum (formatul academic) de vr’o 300 de pagine sub titlul de Memorie, îndeplinesc prima conceuțkune ce se cere asfi ori și cărui studiu istoric. Ele își iau ființa din documente; prin ele și cu ele trăiesc. Invitatul academic n’are decât a lăsa în cele mai multe rânduri se graiesc hârtia cea vechiă pe care a scris-o la fața locului vreunul din «muncitorii harnici ai propășirei națiunei române»,—cum se esprimă d-nul Urechiă în studiul său asupra laboriosului și învățatului arhimandrit Vartolomei Măzărenul, unul din personagjele pe cari profesorul de adi l’a sculat, ca se die astfel, din mormântul uitărel pentru a’i da locul ce i se cuvine în galeria ómenilor de bine și cu dor de țâră ce avem în trecut. In acest studiu, cu autoritatea ce i se recunosce și cu probele ce posedă cu îmbelșugare, d. Urechiă vorbesce colegilor săi de una din acele păreri greșite, despre cari făcui amintire mai sus. E că ce a citit și cea publicat d. Urechiă însoțindu-l cu probe destule—căci, la urma urmelor, aprópe întreg volumul e că probă a activităței intelectuale a Românilor din sara XVIII: «E un adevărat clișeu istoric și literar «acela care proclamă că după Dumitru «Cantemir, că ua dată cu venirea la tron «a lui Niculae Mavrocordat, adică cu venirea Fanarioților, s’a oprit locului orice «propășire intre Români, și că numai venirea în Muntenia a lui G. Lazăr și cu «mișcarea politică de la 1821 s’a închis «un întreg secol de întunerec, de ignoranță «a națiunei și decădere a limbei române.» Mai la vale, d. Urechiă continuă: «Pe totă diua ne vine la mână codice «și documente proprie aproba falsitatea «acestei aserțiuni, pornită dintr’uă ură de «altmintierea legitimă a Românului contra «domniei fanariote. Nu intră în cugetul «meu de a apăra infama domnia fanario«tică, dar nu pot admite pentru onirea «chiar a Românului, că uămână de Greci «a putut ezi în principate orice cur«gere de grai și orice isvor de cuge«tare românesc», între 1710 și 1821 ! «Sunt, din contră, convins că, în legă tură cu mișcarea culturală care aduce «în Ardel la 1754 înființarea scólei, a focarului românesc intelectual din Blaj, se «petrece și ’n zorile ceste-l alte române uă «lucrare de redeșteptare românesca deo«sebită». Acesta’i părerea dlui Urechiă, și acesta părere d-sea o intemeieza cu probe de ale timpului în studiele făcute asupra Arhimandritului Măzăreanul, asupra Documentelor dintre 1769—1800 și dintre 1800 —1821, asupra Ceslovului cu note, de unde tot ese cel puțin pofta de a scrie a ómenilor cari traiau și cugetați — nu dorminț — în secolul XVIII. In întreg volumul de Memorie, dintre cari să grăbesc a nu uita Istoria Evenimentelor din Orient (1769—1778) scrisă de stolnicul Dumitrache și editată după copia lui Nicolae Piteștanul (1782), — în întregul volumul acesta sunt uă mulțime de cestiuni nouî, propune a escita în cel mai mare grad atențiunea și interesul istoricului. De altmintrel, d. Urechiă continuă a citi Academiei memorie în felul acestora, după documentele ce descoperă acum sa scote la unele din cele pe cari le ține, cum ar dice Francesui, pour la bonne louche. Eu sper și doresc ca, pentru bmieiej istoriei nostre, pentru lămurirea punctelor mari precum și punctelor mici (adeseori și mai interesante decât cele mari) d. Urech să se publice și studiele, și memoriele ce a citit Academiei în 1889. Nimic nu învită mai mult pe tinerii nofili—d. Jurechia este în posițiune a cunosce mai bine decât toți acest adevĕr—la studiul istoriei naționale decât asemenea schițe prises sur le vis de profesor care arăta calea pe unde se via apoi școlarul și cu pași înceți se culegá unul câte unul rudele resărite din cuvintele pline ale învățătorului. Câte nu sunt monografiele cari s’ar pute face din documentele acestea cu privire la învățământ în Moldova, pentru a se arăta că, cu tota nepăsarea și cu tot disprețul lor pentru românism, Domnii fanarioți, împinși de mitropoliți, de episcopi și de boierii cu dor de moșia, au făcut școli unde se ’nveța și românesce,—și se învăța bine. O spune atât d. Urechiă cu documentele ce ne dă în Memorie, precum ne spune și d. Erbiceanu în Istoria Mitropoliei Moldovei și Sucevei, și d. Codrescu în Uricariul său. Un orizont din cele mai pitoresci ne deschide asupra istoriei române de acum un sută de ani, paginele pe cari d. Urechia se intituleza Pe file de Ceslov (pag. 63-69), pe cari file scu fci obiceiu era se se noteze de posesorii acestei cărți de casă tóte evenimentele cele însemnate cari se întâmplau fiă în familia, fiă în térá, fiă în cer (din aucuție), fiă pe pâment (din versute). Ceslovul studiat de eminentul academician conține notele vr’unul boier sau vr’unul neguțător scrise de la 1788 încor. Pate că déca marginele albe ale Ceslovului ar fi fost mai încăpatore și daca, la fine, cartea ar fi avut și ceva foi albe, am fi avut un adevărat Jurnal că Foletul Novei al lui Brancoveanu séu ca le Journal d’un bourgeois de Paris. E totdeauna forte interesant se ve<fi cum judecă evenimentele ce se produc pe dinaintea ochilor sei, un om care nu estei în secretul Urilor și care nu are a pricepe «pricina socotelii» decât pentru bunul simț, judecata cea drepta, de nici un meșteșug scâlciată. Aceștia sunt, împreună cu studiul făcut asupra unui Document privitor la limba românescá din aurora secolului XVII, materiele cuprinse în noul volum publicat de D. Urechiă. Din seurtile amănunte ce se pot da într’uă recensiune de júar cotidian, cititoru , vi