Romanulu, octombrie 1892 (Anul 36)
1892-10-27
ANUL AL 36 LEA—Ediția II a Voes ce și vei putea. A BAY i MKKT'rU 42 lei pe an în totă têrai AoDNAMhNih, 60 lei „ „ streinătate »tindrimui.Pag IV buia 20 bani, p'111 I AIN lift li 11 tv 1 • 1 ]eü. Inserții și reclame 2 lei Scrisorile nefrăncate se refusă.—Articolele nepublicate se ard. Anunduri și abonamente se primesc la administrația Ziarului, 15 Bikul REDACȚIA i ADMINISTRAȚIA, Strada Srezoianu, 12 -------■w Hw S H BH H HWa H H niBi Fondat in 1857 de G A. ROSETTI APARE IN TOATE țILELE IN LUGEJ ȘI Ilimig, mmULA C.A ROSETTI JOI, 27 OCTOMB.(15 OCT. st.v. 1892 Ilumineza-te si vei fi. IN STREINĂTATE anuncuri se primesce LA PARIS, la d-niî Lorettf, i u* Cai.manii! 6 —Havas 8 place de la BolíBé -Jóíieií, $t ’bi«, me Faub. Montmartre Adam, Bd Raspail 105 bis. IX GERMANIA lș d. A. Steiner (Hamburg și îeriin) ~ Berlin) și d, G. L. Daube (Frankfurt). tiki; GENEVA, la Haasenstein și Vogler.—AUS\ TRIA la Dukes, I Wollzeile 6-^-8, Viena * : Abonamente se pot face la tote biutourile fostate din țară și străinătate. București, 14/26 Brumărel După cum era lesne de prevdijiul, publicarea programului liberalilor, pe care am făcuto, a pus în discuțiunea presei, principiile liberale. Discuțiunea pe acel târâm plăcându-ne, ne pare bine că ne-am grăbit a face cunoscut revendicările liberalilor. L'Indépendance atribuie unei indiscrețiuni a Românului publicarea programului. Confratele nostru se Insula. Nici nouă, nici Timpului, nu ni s’a încredințat, de către liberali, vreunul din secretele lor, și nici ne a convocat la vreuna din întrunirile lor. Deci, indiscrețiune nu póte fi și publicarea programului nu se póte atribui decât unul inteliginte reporter al nostru, care a isbutit sâ-și procure unul din cele 50 exemplare, destinate membrilor comitetului central. Dacă s’a recomandat secretul tpografului, sau nu s’a păstrat bine exemplarele trase, acesta nu ne privesce. Am comunicat publicului, cea ce ni s’a comunicat cu autorizațiunea de a insera în Românuia, deci indiscretion?, din partea noistră nu póte fi. Tot pentru acest motiv, pentru pretinsa indiscrețiune, unele organe liberale, nu vor să discute acd proiect de program, iar altele, pentru cuvântul că el nu este definitiv. Credem că atunci discuțiunea va fi cam inutilă, căci, in fața faptului împlinit, rude practice nu va putea da. Va fi mai mult uă discuțiune platonică. Sperăm însa că aceștia vo ieși din tăcerea ce -și impusese, căci ne spun : «Nu vom discuta programul, inse îl vom apăra, arătând părerile nóstre, decâ va fi reüinterpretat.« Deci, tăcerea confratelui nostru este semn că aprobă apreciările nóstre, că găsesc că am dat uă bună interpretare programului. Organele guvernului au îmbrățișat cestiunea din diverse puncte de vedere și reflecțiunile Constituționalului ne par cele mai drepte. Confratele nostru, arătând că numai 27 de membrii ai comitetului clubului liberal au fost present!, conchide că pentru cei 23, cari au lipsit cestiunea programului nu e tocmai ținta lor. Dânsul recunosce că comisiunea a lucrat în mod constiincios și au alcătuit un program revisionist, singurul posibil în princip, ca program al unei oposițiuni seriose. «Prin acesta ea a glrs doritorilor de portofoliumi: sau sunteți reformiști serioși și deci veți merge cu noi, sau nu sunteți nici reformiști, nici serioși, și deci vâ veți grupa la uă parte». Punându-se pe acel tărâm, Constituționalul crede că «comisiunea a spus un cuvînt mare, care va rămâne, și care va uni, mai curând sau mai târifiu, tote elementele liberale ale țarei, acel cuvînt este revizuirea». Fără a insista asupra scopului confratelui nostru, împărtășim și noi acea credință, siguri fiind, că, mai curând sau mai târzziu, tóte elementele liberale ale erei se vor uni, spre a se opune conservatorismului. Lăsând puțin cestiunea programului, trecem la acea a filei. Pe când presa oposițiunei înregistrează (filnic omoruri) săvârșite de agenții administrațiunii, un fiar guvernamental ne aduce să scrie nouă : doui arestanți, Niculae Costache și Barbu Vasile, fâcându-se scăpați din pentenciarul din Câmpul Lung, santinelele au tras asupra lor și amândouă au fost împușcați. Suntem siguri că Bucureștii, se va ridica cu noi, contra acestor acte sălbatice și de astă dată sperăm, că și V Indépendance va ridica vocea sa. Noul prim redactor al ziarului din strada Clemenței, amicul nostru d. Ionescu Gion, va debuta desigur printr’unul din acele frumose articole ce scie sa facă, mai cu seamă când se simte revoltat de unt de inichitățî sociale. Trecutul séu, este un chezășie pentru noi și tradițiunea Independinței ’1 silesce sâ se ridice contra barbarii ce se tolerază încă. Amintim, amicului nostru, energica protestare, pe care o reproduceai mai jos, făcuta de V Indépendance, în 1884, contra ucigașilor oficiali, pe când noi, aceștia de la Românulu, urmăream aceeași campanie. Reformele liberalilor . Dupa ce au aruncat bazele pe care se va alege represintațiunea națională, liberalii s’au îngrijit de îmbunătățirea sortei țâranilor. Reformele propuse nu sunt atât de complecte pe cât le-am dori, într’un cestiune de asemenea însemnătate, dar cu plăcere am vedut că se va face împrumutări de bani, din casa rurală, sătenilor cari se vor înțelege intre dânșii spre a cumpăra pământ, fără licitație. Tot acea casă va procura fonduri comunelor rurale, pentru creare de izlașuri. Minimul și maximul ce se va putea oferi și pretinde în cumpărarea pământului de la proprietari, se va fixa prin lege, spre a scăpa sătenii de explotare. Spre a se protegia săteanul, s’a regulat modul în care se vor face tocmelile agricole și s’a creat case de credit agricol mutual, iar pentru muncitori industriali și comerciali case de ajutor. Puntul, în care tendința democratică a programului este mai pronunțată, este acela privitor la autonomia comunelor și județelor. Sunt 26 de ani de când, tóte guvernele care s’au succedat, n’au ținut suma de prescripțiunile Constituțiunei, care cerea ca de urgență să se facă legi descentralisatire. Partidul liberal a înțeles că acastă stare de lucruri nu se pute prelungi și de aceea s’a pus să cugete asupra reformei legei comunale și județene. Plenitudinea administrațiunei locale a fost încredințată acelor autorități, statul neputând interveni decât în acele cestiuni care leagă comuna și județul cu interesele generale ale statului. Primarii, ajutorele lor și membrii consiliilor permanente nu vor mai avea nevoie de confirmarea puterei centrale. In locul sub-prefectilor se va înființa revizori administrativi, numiți de consiliile județene, astfel ca ei sâ nu fie agenții guvernului. Tot împinși de acea dorință de a asigura independența puterilor statului, membrii comisiunei au admis concursul pentru numirile în magistratură și înaintarea făcută și către trapta judiciară superiora a postului vacant. Mai puțin liberali ne par liberalii, când ating cestiunea drepturilor femeii. Dânșii voesc ca ea să găsască în legile nóstre uă protecțiune mai eficace a drepturilor sale civile și cn mai mare bucurare a acelor drepturi. Liberalii cred încă că femeia nu pate să se cârmuiască fără protecțiunea bărbatului și nu recunosc pentru dânsa decât drepturi civile. Sciü că și la revizuirea constituțiunei în 1884, dânșii s’au arătat tot atât de îndărătnici și că au respins amendamentul d-lui I. Sturdza, semnat și de C. A. Rosetti, prin care se cerea ca : «femeile nemăritate și văduvele, care vor întruni condițiunile necesare pentru a face parte din unul din colegiile de Cameră și Senat și îndeplinesc celelalte condițiuni cerute de lege, să voteze direct.» Atunci, ca și acum, d. Lascar s’a ridicat contra amendamentului lui G. A. Rosetti, găsind că nu este timpul a se acorda drepturi femeilor. Dar, ce să faci ? d. Lascar s’a ridicat contra multor principii liberale și cu tot acestea comisiunea a credut ca nu trebue să fie ținută în loc, din causa îndărătniciei unuia din membrii săi. Se vede însă că membrii comisiunei au ținut sumă și de argumentul invocat de Ion Brătianu, contra drepturilor femei: «Insurați-vă mai iutii, și să vorbiți apoi de drepturile femeilor». Membrii comisiunei s’au însurat și se vede că după esperiența făcută, au preferat să fie pe femeie sub tutela lor. Argumentul nu este însă convingător pentru noi, căci și C. A. Rosetti era însurat, și mulți alții, și totuși, după esperiența lor au judecat că bărbatul incult, care plătesce 25 lei către stat, nu e mai apt de a’și esercita dreptul de vot, decât oă femeie mult mai cultă. Ne consolăm însă de concesiunea ce s’a făcut d-lul Lascar, văfsând că multe reforme au scăpat din ghiara d-sale, precum revizuirea codicelui de pro edură penal în sensul proiectului din 1881 și celui propus in Senat din inițiativa parlamentară, spre a asigura libertatea individuală. Vintila Rosetti- I Dreptul de morte N’așî voi se mé las a fi impins simțiment de falsă simțibilitate, dér d’un de ieri, ’mi umblă prin cap acesta ideiă, și, sub orîce punt de vedere o înfățișez, ea ’mi pare tot același. Nu, societatea n’are dreptul d’a omori un prisonier. Mi se dice: dér décá acest prisonier voia sé fugăj? Cum vă închipuiți că se póte lua un om,—căci un făcător de rele este și el om,—privându-l de libertate și de tóte afecțiunile sale, smulgându-l familiei sale — criminalii au și ei uă familie — cu iubirele lor — chiar monștrii au iubiri ferese cu mult mai puternice decât ale nóstre—și se’l arunci intre diduri ,ficendu-i: Vei trăi aici, in umbră, in singurătate, in tăcere, cinci ani, fără să te gândesc! nici uădată, la ceea ce se petrece afară din inchisare ? Își póte inchipui are cineva că acest om, inmormîntat de viu, are să uite d’uă dată lumea de care este despărțit, prin ziduri grase și bare de fer! Lucrurile se petrec cu totul din contră. Acest om începe să fie apucat de dorul de ai sei, și se-i pară réa de căsuța cea albă in care se intorcea séra dupa aspra muncă a dilei. Cu fruntea in mână, cu cotul pe pétru, cu ochii ațintiți in careul d’azur pe care deschide tura ferestrei ’1 lasă să se véisa pe cer, el este urmărit d’uă ideiă fixă: se scape din inchisore, se-și dobândască libertatea. Daca ași fi liber! Ah ! pute să se tăgăduiască că acest strigăt al prisonierului care inăbușesce nu ese din tóte pepturile ? Intrați intr’vă inchisóre citi in toți ochii acesta dorință, și veți acesta părere de roü acesta aspirațiune, acesta speranță, acesta voință. Așadar, fie: societatea, condamnând la inchisore pe omul, care a furat sau a omorît, a luat față cu ea ense șî un angagjament: acela d’a-l ține închis până la espirarea pedepsei sale. Față cu cel inchis, societatea a luat asemene un angagjament: acela d’al hrăni, d’al îmbrăca, d’al protege in contra brutalităților păzitorilor ș’a intemperiilor anotimpurilor, d’ai respecta viața. Vine uă din care prisonierul, împins d’acésta iubire a libertății ce este atât de înrădăcinată in inima omului, sparge ușa mucigăită a celulei sale, séü sfărâmă fiarele de la ferește, scu, in fine, printr’uă mare răbdare ș’uă muncă desperată, doborâuă bucată de zid, și se află afară din inchisóre, aspirând aerul cel curat, fiind liber și simțind că trăesce.El are sé plece noptea.... In acel moment, strălucesce uă lumină ș’ua detunătură isbucnesce in tăcere, prisonierul cade, fiind lovit d’un fronte In doua secunde, santinela l’a ventt, l’a judecat, l’a condamnat și l’a esecutat. Nu-i a trebuit decât timpul pentru a’și încărca pușca, a o pune la ochi ș’a trage. Până aci omul era un miserabil care își espia crima, acum este un victimă care ’și plătesce visul cu vieța. Se zice , santinela ’și a făcut datoria. N’o tăgăduesc. O plâng numai că are se’și indeplinescá un asemene datoria. Mila poporană a suprimat pedepsa cu mortea; înțelepciunea șefilor civili și militari a reînființat-o, — é cu tot. Și, cu tote aceste, omul acesta, déci ar fi isbutit să fugă îndestul de departe pentru ca glontele santinelei se nu’l puta atinge, când ar fi fost prins, ar fi fost el are condus înaintea unui pluton de esecuțiune și i s’ar fi tras doua spre-a rece glonte in cap ? Nu ! Atunci, pentru ce să fie omorît, deci evadarea nu este pedepsită cu pedepsa cu mortea ? Ș’apoi, voiți se vé spun? In aceste esecuțiuni nocturne, ș’adesea necunoscute, este ceva îngrozitor, ce înfioră. S’a vorbit într’un mod vag de ordine misteriase pe cari procurorii le comunică prefecților, aceștia le transmit sub-prefecților. Sunt omeni cari cred că,, fiindcă pedepsa cu mapreni există, se pate, în orecarii cașuri, a se împlini acesta lipsă. Și sub-prefectul dă încet un ordin șefului escortei, care conduce pe cutare prizonier, privit ca periculos, la peptignciarul unde trebue se-și facă pedepsa. Pe drum, soldații par că nu supraveghiază îndestul, se împrăștiă trecând printr’uă pădure. Prisonierul crede momentul favorabil, și, folosindu-se d’un tufiș des, pe care -l vede la zece pași naintea lui, o ia la fugă....și cade lovit de șase glonțe. Ordinul a fost esecutat. Nu Zic că faptul se repetă des: Zic ,numai că acesta se face. Un fost subprefect îmi afirmă acesta chiar acum, dându’mi numele prisonierului pe care ’l împușcaseră călărașii din ordinul său, și Zic c’acesta este monstruos. Viața omenesca trebue să fie respectată. Décá precari mă fari civilizațiuni au păstrat pedepsa cu mórte, acesta este pentru ca ele înconioră două pompă orecare și pentru că o cred trebuitóre pentru a înspâimuta pe criminali. Dar esecuțiunea sumară, escepțiunea în pădure, noptea, esecuțiunea pe la spate, este : . ... ■ibriom boi ua lașitate nefolositore. Ș’apoi, cu asemeni procedeuri, unde mai este garanția prisonierului ? Nenorocitul, care va fi condus de la uă inchisore la alta, va fi el vr’uă dată sigur că are sé ajungă aci ? Dar chiar de va ajunge, cine va ser vr’uă dată durerea ce -i a sfâșiat inima cât a fost pe drum. C ■' f ■ ■ . Nu vedeți că cu acesta lege barbară, viața oricărui om arestat este lăsată la bunul plac al sălbăticiei unui șef imbecil, unui soldat bet, unui funcționar prea zelos ? Trebue să se opri ță aceste măceluri anonime, cari, repet, forte adesea rămân necunoscute de public , fiind-că inchisorea este trebuitóre, să se înființeze in astfel de condițiuni ip cât prisonierul să nu potă să scape, dar ip acelaiși timp să fie moralist, nu spjZpbitpoțt. Déca scapă, cu tóte precauțiunile luate, atât mai bine pentru el, și atât mai rea pentru societate. Altă dată se vor luă măsuri pentru a inlătura acest neajuns. Dar se nu se mai impusce, căci acesta revoltă consciința. Este nedrept ca prisonierii să plătăscă cu viața lor neglijența păzitorilor lor. Este monstruos d’a se gândi cineva că se póte scăpa de un om supărător — care pate să nu fie un criminal — trimițendu’i p’ascuns un glonte și scuZându-se in urmă cu cuvintele. El a încercat să scape. Victima se numesce astăzi Stan, Petru sau Pavel, nume vagi, care n’aduc aminte nici chiar crima comisă; mâine insă acestă victimă pare să fie un om mai cunoscut, mai popular. Departe de mine ideia d’a acuza guvernul actual. Dar cine scie ce are să se întâmple mâine, și este periculos d’a obieinui spiritele, a considera uă mopsl-upsitate ca un lucru legitim. L’Indépendance roumaine) 13’ale clilei M. S. Regina e indispusă din nou de câteva Z00- După cum află V Indépendance M. S. Regele se va duce la Neuwied. Zilele acestea. * Albert Millaud, cunoscutul cronicar de la