Românul, iulie 1914 (Anul 44, nr. 62-87)
1914-07-22 / nr. 82
4 ANULI AL 44I-ea— No. 82 ROIEȘTE 31 NE! PUTEA ANUNCIURI Linia corp 7 pe o coloană în pagina III . » . 50 Dani linia corp 7 pe o coloană în pagina IV»30 bani Inserții și reclame în pagina III linia. • 2 lei A se adresai In România î la Administrația ziarului. La Rari», la d-nii John F. Jones & C-ie, 31 bis rue du Faubourg Montmartre La Berlin & Viena : la d-nii Rudolf Mosse &0-10. La Geneve : la d-nii Haasenstein , Voglergi la toate agențiile de publicitate-REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56 BLICUREȘTI, 21 BELIE Paeifssii si anlimiliiarist t $ 9 LA NOI ACȚIUNEA ANTIMIUTARISTA E i ' NAȚIONALA ȘI O TOADAKE Avem și noi antimilitariștii noștri; oi se afla în chip sporadic printre oamenii și ziarele fară atitudini definite, și în chip constant între conducătorii partidului politic socialist român. Ceea ce e mai semnificativ e faptul că acești conducători nu fac numai o educație teoretică epitropișiților lor politici, dar vor să treacă la un antimilitarism... militant și pe cale de fapt să aducă lovituri armatei și apărării naționale. Astfel am asistat la acest fapt foarte straniu : în Austria unde există un partid socialist puternic, întărit încă și prin aspirațiunile naționale ale popoarelor de șah hegemonia austro-ungară, în Austria unde s’a început un războiu ofensiv, partidul socialist nu a făcut decât o declarație platonică și nu a încercat să tulbure ordinea publică prin manifestații de stradă, care, în acele momente, ar fi fost o gravă atingere a unității națiunei înarmate; în Germania unde o minoritate impozantă socialistă este prezentă în Reichstang, unde partidul socialist e deci o mare forță politică și nu o mică ceată de intruși turbulente și unde s’au sprijinit și se sprijină pe față tendințele ofensive ale Austriei aliate, nu s’au făcut manifestații antimilitariste, cu toate că o mobilizare generală se pregătește și „cea mai grozavă catastrofă ce s’a văzut pe această lume“ se apropie prin chiar faptul acestei mobilizări; chiar în Franța, unde și majoritatea guvernamentală are idei atît de înaintate și unde în partidul socialist există o mare fracțiune de un antimilitarism agresiv, nu s’au produs mișcări antimilitariste cu un caracter prea grav cu toate că Rusia „țaristă“ a mobilizat și deci mobilizarea și războiul se pot apropia și pentru poporul francez; în Italia de asemeni și chiar în Rusia, greva generală din Petersburg are un caracter economic și nici de cum unul politic. Iar cindt partidele socialiste din marile State europene, care dau tonul de pace sau de războiu în aceste momente grave nu se manifestă pe cale de fapt și, pe cît se poate secondează acțiunea guvernamentală pentru cauza mare a păcii, la noi, unde partidul socialist e atît de neînsemnat încît n’a putut avea în toată țara de cât cîteva sute de voturi, în alegerile generale la cel mai democratic colegiu dintre colegiile actuale, se dedă la manifestații violente de stradă și vrea pe calea intimidării și brutalității să „impună“ punctul său de vedere antmilitarist. La noi socialiștii nu găsesc ceva ma bun de făcut în aceste momente cînd poate fi vorba de viitorul însuși al neamului romînesc, decît să dea spectacolul grotesc al manifestației câtorva elemente o infimă și palidă minoritate din populația bucureșteană, care nu se împacă cu rivalitate dintre tripla alianță și tripla înțelegere și vor să le dea lecții de cumințenie de pe trotuarul clubului socialist din București. Dacă n’ar fi decît îngustime de vederi la acești conducători socialiști, desigur că efectul final nu ar fi decit ridicul. Cînd regretatul Juarés declara că guvernul francez se silește să mențină pacea europeană-coreligionarii săi apolitici de pe malurile Dîmboviței pun bețe în roate guvernului român pentru că ar vrea să tulbure aceiaș pace europeană... E destul să observăm diferența de atitudine pentru ca să ne convingem de diferența de nivel. Dar nu e numai inconștientă la acești conducători socialiști; căci dacă ar fi și de bună credință, ar putea să învețe ceva din experiențele trecutului, dar ei nu văd nimic, nu înțeleg nimic pentru că nu vor să vază și să înțeleagă. Prea se repetă aceste manifestații ori de cite ori poporul românesc întreg, de pretutindeni, vibrează într’aceiași simțire și trece la acte pentru asigurarea viitorului său sigur și neatîrnat. t A «s rm deducem din chiar această re PRIMEJDIE gularitate că e un gînd dușmănos poporului nostru ia baza tuturor acestor manifestări pacifice și antimilitariste. Cînd cu expediția noastră în Bulgaria, pacifiștii români s-au manifestat cu violența împotriva noastră, pentru că l-am oprit pe Bulgari de la cuceriri imperialiste și am pus capăt măcelului din peninsula balcanică. Acum cînd noi nu avem alt gînd decît să ne garantăm, prin mijloace faci idee libera noastră desvoltare între Carpăți și Dunăre, și cînd primejdia războiului vine de aiurea, antimilitariștii romuni vor să desfacă unitatea sufletească a poporului romînesc, să aducă dezordinea și vrajba în clipele care pot f pentru noi supreme. Un asemenea gînd se califică prin el însuși, ori cît ar fi de frumoase principiile inoportune sub care caută să se disimuleze -oxo- INSEMN&RI POLITICE) Un cor straniu: „Epoca“, „Adevărul“. Sindicaliști: In jurul scandalurilor provocate [UNK]partidul socialist și de cei ce vor de să practice sabotajul la tramvaele comunale s’a alcătuit un straniu cor de opinii . Epoea, Adevărul, și sindicaliștii, care aprobă, aceste acte de sabotaj și aei'sa guvernul care a voit să mențină ordinea ■precum îi indică însăși datoria sa de a spu cera.. Dacă sindicaliștii știu ce vor cînd cultivă asemenea manifestații, ceilalți sînt desigur cu totul inconștienți. Sindicaliștii noștri evoluează din ce în ce mai mult spre anarhism, văzîndu-se puțini și slabi, ci știu că prin mijlopcce legale despre ei,inspirat profgramul partidelor socialiste reale de pretutindeni, nu pot săvîrși nimic. De aicia recurg la violențe, care e semnul slăbichinei și la anarhie, pe care ,adarnic vor s’o boteze într’alt fel. Dar Epoca și Adevărul ? Epoca are o tipografie și un local. Adevărul are tipografic, un local și e o societate pe bțiuni, al cărei consiliu de administrație e răspunzător de mersul societăți. Dacă o parte din lucrătorii lor, nu grea greu desigur de instigat, sau dacă Mai ales, un partid politic ar căuta cu mijloace violente să le oprească în loc activitatea obicinuită, să le strice motoarele și mașinele din ateliere și să reupă gazetele pe stradă, oare nu ar fi de datoria oricărui guvern să le ia apararea ? Atunci cum ? Societatea Comunală de tramvaie se află afară din log și ea poate fi sabotată fără nici un prejudiciu pentru saboteuri ? Cu Admiirul discuția e închisă, căci răspunsul nu va și dat mai de mult. Cînd un grup de cetățeni făcea manifestații la Adevărul și, dacă ar fi fost instigați, nu ar fi stat la îndoială să-l... saboteze, indignați de încercarea de asasinat asupra primului ministru, d. I. C. Brătianu, oarecine cerea mai cu desperare sprijinul poliției și mitorității guvernului decît Adevărul ! De ce nu lăsa atunci Adevărul să se impună voința străzii în mersul întreprinderilor sale ! Și dacă la cîțiva sindicaliști le-ar veni gustul să... saboteze Epoca, oare guvernul nu ar trebui să intervină cu toate mijloacele cai să-i readucă la ordine ? Cu ce drept scot atunci Adevărul și Epoca Societatea de Tramvai din lege fi încurajează pe saboteurii și pe anarhista care vor să terorizeze Societatea, Capitala și foremul cu scandalul î birilor violente ? Epoca e ziar de ordine. Să ia aminte și să mediteze. SPECTATOR 3 BANI EXEMPLAritiu Fundator; CA. ROSETTI Opera ttpiiisci — FOLOASELE ADUSE MESE' RIUȘILOR — Casa centrală a meseriilor și a asigurărilor muncitorești și-a întocmit situația activităței dela întemeere 1 Aprlie 1012 pînă lea. 31 Ianuarie 1914. . J. Din această situație reese destul de evident foloasele pe cari le-a adus meseriașilor și modul cum se întrebuințează cotizațiunile muncitorilor. Pentru ca să nu se zică că vroim să calomniem numai fără să aducem nici o dovadă în sprijinul afirmațiunilor noastre, nu vom face decit să reproducem țifrele din situația oficială a Casei Meseriilor astfel ca toată lumea impreuna cu meseriașii să poată trage concluziile cele adevărate, încasările din timbre și alte cotizatiini privitoare la casa de ajutor pentru caz de boală, au fost în periodul dele Aprilie 1912—1 Aprilie 913 de 2.657,37 lei, bani 15. Din această sumă s’a cheltuit 1.800.563 lei,bani 93, romi uimi un excedent de 856.811 lei, bani 22. Din suma cheltuită de 1.800.563 lei, 891.829 lei s’au dat meseriașilor diferiteajutoare pentru caz de boală, iar suma de 1.008.734 leii, a fost cheltuită pentru diferite spese de administrare a acestei case ca salarii și diurne funcționarilor, chirii și alte cheltueli de administrație. In pericolul de la 1 Aprilie 913 până la 31 Ianuarie 1914, se întîmplă acelaș lucru cu deosebire că această casă a dat un deficit de 395.741 lei, deși încasările în aceste nouă luni de zile au fost de 1.874.984 lei bani 90. Acest deficit, cei ce conduc Casa centrală a meseriilor îl explică prin faptul că au trebuit să se dea anul trecut ajutoare celor mobilizați. Tot casa centrală însă arată că ajutoarele date meseriașilor mobilizați au fost de 471.702 lei. Din această scurtă expunere se poate ușor deduce efectele salutare pe care le-a adus vieței meseriașilor legea d-lui Nenițescu. NEGRU PE ALS Sursum Corda Este titlul articolului în care ziarul „Le Temps“ comentează manifestația eonii a războiului, pe care socialiștii au făcut-o la Paris în seara ziilor dintre Austria și Serbm,și relațiuni- Iată acum fraza cu care ziarul francez își începe articolul: „Eri seară, Bulevardele Fălișului, au fost murdărite de o manifestație nelegiuită... De prisos să mai continuăm. Aprobăm din suflet verdictul pe care confratele nostru francez îl dă acestor manifestațiuni„ care nu-și au rostul nici măcar în timp de pace darmite în ajunul unor evenimente atît de hotârîtoare pentru harta Europei si existenta popoarelor din vechiul continent. Nici odată mai mult ca în asemenea cazuri, strada n’are nevoe de o mai multă liniste. Ceea ce am recomandat noi la București cu trei zile înainte, iată că se recomandă și la Paris prin aceleași organe ale presei a cărei datorie în momentele de față este să fie „națională” înainte de toate. Să continuăm dar să păstrăm atitudinea demnă a oamenilor conștienți de gravitatea momentelor prin care trec, dar tot deodată, siguri de forța și energia poporului ce i '—'Hin. Cei care au nici un fel de răspundere și față de ei nu cultivă decît idealul unui meschin interes de o clipă, cei care și-au făcut o meserie din expansiunile criminale cu care se excită mulțimea, cei care fac și refac, înoadă și de snoadă manifestație după manifestație si protestări dublate de lașitatea unor eclipsări savante, aceștia trebuesc opriți să tulbure pacea străzilor în aceste momente cînd liniștea deplină, trebue să domnească în interiorul țarei, tocmai pentru a putea auzi și mai bine, cel mai mic zgomot ce ar veni de peste graniță. KOH-Y-NOOR --------------------------DX0-------------------------- PACEA FEȚE ȘI SUBOBEȚE La toamnă ca să se întrunească la Viena conferința interparlamentară pentru pace. Se va întruni poate în schimb un nou Congres european, tot pentru pacea... de după războiu. Ar fi și simetric. Se împlinește un secol de la congresul din 1815| ------------------exo------------------ aatus mmsp < : y‘r<r-, 1 '22 TALIEM ! LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE A țara VIVIS^un an 18 lei i, *%... șease filfsl - 1 in străinătate , un an 36 lei șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni A se adresa: In România: la Administrația ziarului și la oficiil* poștale. Paris: la «Agence internaționala de lournau» Sorbaty», jLa vieno: la d-nul I. Bettenbausen, StantsbahnhoE •La Geneve : Heinrich Massein. TELEFON No. 22/39 si 13/4T PREGĂTIRI DE RESBOIU Amenințare și pregătiri de războiu în fiecare țară din civilizata Europă ca și cum ar fi sosit ceasul răfuelei din urmă pe un pămînt pe care fiii oamenilor nu ■mai încap. Sunt cîteva milioane de oameni cărora știința și tehnica modernă le-a pus în mîinii cele mai perfecționate mijloace de distrugere și care așteaptă ca la un semn să distrugă ceia ce o jumătate de secol de „pașnică civilizație a acumulat; aceasta perturbare în viața atît de complicată a societăței moderne este o năruire sigură a atîtor ramuri de activitate, încît dacă punem în balanță ceia ce pot cîștiga învingătorii și ceia ce vor pierde din punct de vedere economic și cultural cuvintele lui Sir Grey că „acest conflict european va fi cea mai mare catastrofă ce s’a văzut vreodată pe această lume“ capătă o aplicație tot atît de grozi și pentru învingători ca și pentru învinși. Tehnica militară modernă cere ca loviturile să fie repezi cînd inamicul nu e încă pe deplin pregătit și de aceia în fiece clipă o simplă inspirație strategică poate aduce desnodămîntul pe care atîția ani de cult al păcii l au evitat. In acest caz nimic nu se poate prevedea. Vor tăcea diplomații, vor tăcea și amicii păcii și națiunile înarmate vor decide prin forța lor brutală și prin tăria lor morală, în suprema probă a câmpurilor de luptă, care are mai mult „drept“ să trăiască și să-și impună voința în viitorul „concert“ al Statelor europene. Noi putem aștepta în liniște acel moment pentru că avem forța și credința necesară pe care să ne întemeiem dreptul nostru de viață și gîndurile noastre de viitor. ANCHETA so chestia ordinei publice — ADVERSARII PARTIDULUI LIBERAL ȘI AI SOCIETATEI COMUNALE DE TRAMVAE, FAC O CONFUZIUNE VOITA — Se cunosc condițiunile în care autoritățile publice au izbutit să asigure funcționarea serviciului tramvaelor comunale, apărînd ordinea publică, cu ajutorul armatei. , Adversarii partidului liberal, tsîndi» caliștii și acea parte a presei care dileră împotriva guvernului și a societăței de tramvai, încurajează anarhia, fac în această privință o confuziune voită, adică sunt pur și simplu de rea credință. In adevăr, atît în întruniri publice cit și printr’o anumită presă să susține că armata a fost pusă la dispozițiunea societăței comunale de traumvai, împotriva greviștilor, și că nu acesta este rolul armatei, iar în conflictul acesta dintre capital și muncă nu trebuia să se recurgă la ajutorul armatei. Pusă astfel, chestiunea e așezată p un teren cu desăvârșire fals. In conflictul propriu zis dintre societatea comunală de tramvai și personalul ei, nu a intervenit absolut nici o autoritate, în timpul din urmă. Prefectura politiei și primăria Capitalei au încercat în zadar o aplanare a conflictului. O parte din personal însă, destul de însemnată pentru a asigura bunul mers al vagoanelor de pe toate liniile, a acceptat condițiunile de muncă ale societăței, și, liberi, nesiliți de nimeni au vrut să reia lucrul. Pe de altă parte însă, greviștii au amenințat că, în caz cînd se va relua circulațiunea tramvaelor, ei vor sparge geamurile vagoanelor și vor căuta să împiedice cu forța circulațiunea. Așadar, atît ordinea publică, cât și libertatea muncei erau grav amenințate de o mînă de oameni, instigați de sindicaliști. Care era, în acest caz, datoria autorităților . Nimeni nu va contesta, că autoritatea publică era datoare să asigure ordinea publică și libertatea muniei.De aceea s’a recurs la ajutorul eítoriva zeci de soldați din garnizoana București. Trupele nu au fost puse, cum cu rea"« credință s’a spus, în serviciul societă» tot comunale. Ele n’au avut absolut nici un rol în rezolvarea grevei, ci numai în serviciul ordinei publice, ceea ce este cu totul altceva. In adevăr, este cunoscut că ori de cîta ori ordinea publică, siguranța și liniștea orașului este amenințată de un grup de indivizi turbulenți, cum în speță sunt sindicaliștii, s’a recurs la ajutorul trupelor din garnizoana București. Sergenții de stradă, sau jandarmii, pedeștri nu pot asigura această ordine, pentru simplul motiv că numărul lor este insuficient și sunt ocupați aiurea. Nu s’ar fi putut lua de pildă de la posturile lor sergenții de stradă, spre a fi postați numai pe liniile și în vagoarnele tramvaelor. Aceasta este situațiunea și numai reaua-credință a adversarilor partidului liberal poate să susțină că armata a putut să aibă alt rol decât acela normal și firesc al apărărei ordinei publice. CANDIDAȚII SUSȚINUȚI DE PARTIDUL NAȚIONAL-LIBERAL LA ALEGERILE PENTRU COLEGIUL I DE CAMERA DE ILFOV, CE VOR AVEA LOC. IN ZIUA DE 24 IULIE, SUNT: áSi s Du. C. ISTRATI FOST MINISTRU ,E£M. CCS LOG LÜ FOST VICE-PREȘEDINTE AL CAMEREI COSIST. A. PANAITESCU AVOCAT SEMNUL PE BULETINUL DE VOT ESTE O CRUCE PLINA. I FOILETONUL ZLAUCILÎJ „ROMANUL“ 17 ARENE ÎNSÂNGERATE ROMAN DIN VIAȚA SPANIOLA DE BLASCO IBAPUSZ » ■ [UNK] [UNK]«» »BW - Viața lui Gallardo se schimbă cu totul din acea zi. Tineri din familii mari îl salutau și ședeau alăturea cu el pe terasa cafenelelor. Fetele bune care pina atunci îl hrăniseră și avusese grijă de înbrăcămintea lui, fură îndepărtate încetul cu încetul cu un dispreț amabil. Bătrânul magistrat se retrase cu prudență, după ce primise de la protejatul său oarecare mici ofense și își dădu gingașa sa prietenie la alți „mici“ începători. Direcția circului căuta pe Gallardo, și îl măgulea ca și cum ar fi fost un om însemnat. Cînd numele său era pe program, succesul era sigur: sală plină. Poporul de jos aplauda cu entuziasm pe „ștrengarul senorei Augustas“. Faima tînărului matador se răspândi murind în toată Andaluzia, Caretașul, fără ca cineva să fi reclamat serviciile sale, se amesteca în toate și se constitui apărătorul intereselor cumnatului său. Antonio care se credea om cu cap și cu multă experiență în afaceri, făcea planuri. Fratele tău, zicea el femeii sale, seara, pe căpătîiul patului conjugal, are nevoe de a fi asistat de un om practic care să-i administreze finanțele. Crezi tu că nu m’ași putea eu ocupa de aceasta? Ar fi foarte bine pentru el. Mai bine ca Roger de Fior în persoană... Și pentru noi... Antonio vedea ea în vis cîștigurile enorme pe care avea să le aibă Gallardo, și se gîndea la cei cinci copii cu care îl dăruise Encarnacion, fără a ține seama de cei care aveau să mai vie, găsi etiv un gol dfi o credință neobosită. Cine știe dacă averea unchiului nu va fi odată a nepoților?... Timp de un an și jumătate, Juan amori tauri tineri pe cele mai renumite piețe din Spania. Renumele său ajunsese pînă la Madrid, și amatorii Capitalei fură curioși de a cunoaște pe acel „băutandru din Sevila“ despre care vorbeau ziarele și pe care cunoscătorii din Andaluzia îl lăudau. Gallardo, urmat de o escortă de compatrioți entuziaști care stăteau la Madrid, se preumbla pe trotuarul străzei Sevilla, pe lingă cafeneaua englezească. Fetele cu moravuri ușoare zîmbeau la măgulitoarele lui vorbe, lanțul gros de aur și diamantele mari pe care le cumpărase cu banii cîștigați din debuturile sale, sau le luase pe credit, le lua ochii. Prin lux și invitații făcute la toți cei ce-l cunosc, un matador trebue să arate că are mai mulți bani decit are nevoe. Cit de uitate erau zilele cînd întovărășit de sărmanul Chiripa, el rătăcise pe acelaș trotuar, ferindu-se de poliție, privind matadorii cu ochii plini de râvnă și culegînd ca ceva de preț capetele țigărilor lor! Avu noroc, la Madrid își făcu mulți prieteni și un grup de entuziaști se alcătui în jurul său. Fu proclamat „matadorul viitorului“ și se minunau că nu i se dăduse încă întîietatea! v — Are să strângă bani cu grămada! zicea cumnatul său cătră Encarnacion. Are să devie arci-milionar, numai să nu fie împiedicat de vre-o lovitură rea. Viața în familie se schimbă cu totul. Gallardo care era acum în relații cu tineretul din societatea bună a Sevilei, nu mai dădu voe mamei sale să locuiască în mizerabila căsuță a anilor de sărăcie. Dorea să închirieze o casă în cea mai frumoasă stradă a orașului, dar senora Augustias din dragostea pe care ființele simple o poartă la bătrânețe locurilor unde și-au petrecut tinerețea, rămase credincioasă cartierului Feria. Inchiriază dar un frumos apartament, mama nu mai lucra, și vecinele o măguleau, pentru că în zilele de lipsă găseau la dînsa ajutor. In afară de bijuteriile grele și bătătoare la ochi care împodobeau persoana sa, Juan mai avea încă ceea ce pentru un torero, este luxul suprem: un frumos cal de rasă cu o șea turcească. Călărind în trup mic, trecea pe străzi, fără alt scop decît acela de a fi salutat de numeroșii săi amici care îi lăudau ținuta și-i strigau Olé! Uneori întovărășit de tineri din societatea înaltă se duceau călări în imașurile din Tablada, pentru a examina aibiualele pe care alții aveau să le „omoare." — Cînd voi avea întîetatea... repeta el mereu ca și cum toate planurile viitorului atîrnau de acel eveniment. Pentru moment făcea o serie de proecte a căror îndeplinire va minuna pe maica sa, acea sărmană femee amețită de bunul train pe care îl ducea. Sosi în sfîrșit și ziua cînd avea să primească întîietatea, sau ziua cînd trebuia să fie recunoscut în mod oficial ca matador. Un celebru maestru îi cedă spada și muleta în mijlocul arenei circului din Sevila, și mulțimea înmărmuri de entuziasm, văzînd cum dintr’o singură lovitură a bătu pe primul taur „regulat“ adică îndeplinind toate condițiunile cerute pentru a figura în cursele mari, care i se prezentă. Luna următoare, diploma acestui doctorat în tauromaehie fu consfințit pe „piața“ Madridului, unde un alt maestru, nu mai puțin celbru, îi dădu pentru a doua oară întăetatea, într’o cursă unde se luptau cu faimoșii tauri a lui Miura. Nu mai era începător; era acum matador al cărui nume se vedea pe afișe alături de acelea ale bătrânilor toreros pe care îi admirase ca pe niște divinități de care nu poți să te apropii pe cînd luase parte la luptele din provincii, își amintea cum așteptase pe unul din ei la o mică stație lîngă Cordova, pentru a-i pane ținui ajutor, în omo mentul cînd acesta se urca în tren cu cadrilul său, și mîncase în acea seară mulțumită generoasei fraternități care există între acei ce poartă coleta, fraternitate în puterea căreia un matador care duce un lux princiar întinde un duro și o țigară derbedeului murdar care abia începe cariera. Angajamentele începură a curge Toate circurile din peninsulă dorită sa-l aibă. Ziare speciale popularizau portretele și biografia sa, împodobind debuturile lui cu diferite episode romantice. El nu va întîrzia să cîștige sume enorme de bani. Cumnatul primea vestea acestor suescese cu mutre răutăcioase și cu protestări: „Acest băiat era un ingrat! Că toți acei care se ridică prea repede. Antonio se ostenise atît pentru el, se arătase atît de inflexibil în discuțiile sale cu directorii, pe cînd luptase ca începător!“ De cînd Juan ajunsese maestru însărcinase cu afacerile sale pe alt domn abia cunoscut, un oarecare don Jose care nu-i era rudă și căruia îi arăta multă stimă pentru motivul că acesta era un bătrân cunoscător?^»»*■§1 . «VAUPMUC