Românul, august 1914 (Anul 44, nr. 93-122)

1914-08-05 / nr. 96

V A' ANUL» 44-xea JNo. bo <!0llE5TE SI VEI PUTEA k-ANUNCIÜR1 Linia corp 7 pe o coloană In pagina Dl.IV Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV. 1. Inserții și reclame în pagina III linia • • ^ «A se adresa: In România s ța Administrația ziarist TO. La Paris, la d-nii John F. Jones A C-ie, 31 bit IM du Faubourg Montmartre La Berlin & Wien« s la d-nii Rudolf Moșea & C*iț» La Genevé : la d-nii Hausenstein & Vogler ei la toate agențiile de publicitate REDACȚIA și ADMINISTRAȚI« Calea Victoriei No. 86 80 bani 30 bani V» v 2 let ni&l; IJU ß BANI EXEMPL­ARUL 52 ROMANUL Fundator s C. A. ROSETTI U LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE A țară „--.i*'*4 to an 18 lei . - șease mm - 9 lei In străinătate . to an 36 lei . I. r. șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și II ale fie­cărei luni A se adresa: In­­teri­ntat la Administrația ziarului și la oficiile portale. Irt tartat la «Agente Internationale de rouman» Gorbaty». La 'n«w: la d-nul I. Bettenhauses. Staatsbahuhof­­ün firnllTf * Heinrieh Massein. 1ELEF0H Ho. 22/39 si 43/43 ■■■jwwpa BUCUREȘTI, 4 AUGUST Unanimitatea conștiințelor — O CONSTATARE ASUPRA ATITUDINEI NOASTRE DE PANA ACUM — Cetăteanul-soldat e desigur una din­tre cele mai frumoase creațiuni ale de­mocrațiilor moderne. Fiecare are în Sta­tul actual dreptul de a participa la su­veranitatea națională — în măsuri di­ferite încă, din nenorocire — ei dato­ria de a fi apărătorul pămîntului și demnității naționale. De pe ogoare, din fabrici, din biurouri, din colibe și din palate răsar apărătorii țării, cu voința, de a se jertfi și de a învinge și fiecare e cu atît mai puternic în voința sa cu cît la vigoarea brațului armat adaugă mai mult îndemnul sufletului conștient de dreptatea și valoarea cauzei mari pen­tru care i se cere jertfa supremă. Dacă libertatea, de care ne conducem în­deobște, se pare contrazisă de amă­nuntele militarismului modern, această contradicție dispare cu desăvîrșire cînd e vorba de marile mișcări ale natiunei înarmate. Dacă aceste mișcări nu sunt comandate din îndemnul liber al mase­lor populare — și e bine ca acest pro­­nunciamente iacobin nu se produce as­tăzi nicăirea — ele trebuesc să fie ac­ceptate totuși de masele cetățenilor-soli­dați, în ale căror suflete să găsească răsunet puternic comandele venite de eus. Acestea trebuie să fie oarecum sin­teza luminoasă a tendințelor, mai mult sau mai puțin clare, ce frummta oricare suflet în deosebi, căci astfel națiunea întreagă alcătuește o singură voință, nespivăit îndreptată înspre un singur țel. Unanimitatea conștiințelor îi dă tăria de care­ orice talaz dușmănos se sfarmă. Ea impune tuturora respect pentru fru­musețea sa morală și dă tuturora do­vada că o națiune care poate amuți în anumite clipe orice glas de discordie in­ternă, are conștiință unei meniri de în­deplinit și se îndreaptă spre ea cu pu­terea fatalităților istorice. Suntem mulțumiți și mîndri că în aceste zile grele găsim o admirabilă u­­nitate de conștiințe în toate păturile, în­ toate elementele poporului nostru. In pa­ce ca și în război ne călăuzește acum un singur gînd: conservarea intactă a pa­trimoniului nostru politic și teritorial. Dacă au fost cîte­va glasuri răzlețe, ele tac în fața manifestației limpezi a voin­ței poporului întreg și lasă intactă u­­nanimitatea conștiințelor, cristalizată în formula neutralității la care ne-am oprit. Din zi în zi sporesc adeziunile exprese ale oamenilor politici sau ale simplilor cetățeni la această înțeleaptă formulă și din zi în zi ea se clarifică în păturile largi ale celor chemați sub drapele și ale celor rămași în urma lor ca singura în stare să servească în aceste momen­te ființarea și propășirea noastră în o­­rientul sudic european. Arareori în împrejurări atît de grele s’a închiegat o atît de desăvîrșită unitate sufletească. Nu ne lipsește nici educația nici a­­vîntul național, dar dela entuziasmul generației romantice am ajuns la ma­turitatea politică a realizărilor posibile, al căror temei neapărat trebue să fie conservarea a ceia ce avem. Am făcut dovada avîntului și puterii noastre; acum facem dovada prudenței noastre conștiente și grave, care nu poate fi nici ademenită nici intimidată. Jr vremuri grele, cînd pretutindeni se deslănțuie furtuna distrugătoare a răz­boiului, între Carpați și Dunăre se a­­flă un popor întreg care, într’o desăvîr­șită unitate de conștiințe, dorește pacea pentru alții și o păstrează pentru sine, fiind gata, cu aceiaș hotărîre să-și apere pămîntul și demnitatea, dacă cineva b­­at amenința în viitor. Opera păcei și răsboiul­ ­ DUPA LIÈGE, MULHOUSE-UL DOUA MARI ORAȘE INDUSTRIALE SUFERĂ in urma RĂZBOIULUI — Prinți o uita coincidența, daca nu­­ prin intervenția linei ironice provi­ p­dențe, în actualul război care va adău­p­ta la marile fluvii europene, încă fi­nul numai de singe proaspăt omenesc,­­ n­ouă mari orașe cari au trăit din in­­­dustrie și pentru industrie Liège-ul și­. Mulhouse-ul cunosc ravagiile încăeră­­r­iei armate. Ori­cine ar fi fost sau vor fi învingători, Belgienii sau Germ­a­­­nii, de-o parte. Francezii ori iarăși j Germanii, de altă parte, e cert că am­­­­bele orașe vor pierde strălucirea lor economică, sau o vor recăpăta-o cu multă greutate și­­ după foarte mulți ani. Liége-ul e cunoscut ca mare oraș, in­dustrial și comercial al laborioasei Belgie. Mai puțin cunoscut c Mulhou­­­se-ul. Cîte­va date asupra lui nu le cre­dem inutile: * Mulh­ouse-ul este fosta capitală a­ departamentului Haut-Rhin pe zel și­­ pe canalul Rhonului la Rhin­. Este un­ oraș manufacturier de primul ordin renumit pentru țesăturile lui, pentru fa­bricele de tapete, pentru stofele de­ nnselsnă pictate, pentru vastele sale­ construcții de mașini. Aci se găsesc de asemeni numeroase școale, cu euro­peană faimă, de profesiuni, și felurite instituții urb­ere. Orașul este împărțit în două car­­tiere: vechiul oraș, cu strade strimte ?• întortochiate; noul cartier unde se r^dică mari și frumoase edificii. Singura construcție veche care pre­­­zintă un interes artistic este Primăria,,­­care datează din secolul al 16-lea. Ce­­lelalte edificii importante sunt Bise­rica romano-catolică, Templul protes­tant, Sinagoga, Bursa, etc. Interesant in Mulhouse sunt cetățile urb­ere în­ființate de societatea moulhousiană care urmărește de a produce lucrăto­rior, în schimbul unei mici redevențe­ anuale egale cu chiria ce­ o plătesc,­ case pe cari devin proprietari. Mulhouse­­ este centrul principal al­ unei întregi regiuni manufacturiere,­ din care se remarcă mai ales orașele Guebw­ dler, Thann și Altk­irch despre­ care se vorbește atîta în momentele actuale. In special ultimul oraș este foarte industrial și e așezat într’o pozițiune pitorească. Lingă Altkirch se află ce­lebra fortăreață Huningue. Ca istorie, știm că Mulhouse a apar­ținu­­t mai întîi episcopilor din Strass­burg. Rudolf de Habsburg le luă acest drept și transformă în 1273 Mulhouse în oraș imperial. In secolul al 15-lea Mulhouse se alia cu cantoanele elvețiene, și arhi­ducele Sigismund fu silit­­ prin pacea de la Waldshut­­(1468) de a-i recunoa­ște independența. In 1798, micul oraș liber ceru să fie încorporat Franței.­­Hermanii l’au ocupat în 1870, și stăpî­­nirea asupra Mulhouse-ului le fu re­cunoscută prin tratatul de la Frank­furt din 1871. Acesta e orașul despre care se spu­ne că ar fi intrat din nou sub stăpîni­­rea franțuzească. In ori­ce caz pacea îi era mai priel­nică decît victoria în război! SEMPER ■--------------------0XC---------------------­ NEGRU PE ALB Răsturnarea In clasele primare, cind­ ni se da pri­mele noțiuni de ordine morală, ni se spunea, că răsbunarea­ constitue un act josnic, nedemn pentru un suflet nobil. Nu știu câte anume suflete nobile se vor găsi în omenire, și nu știu cam câte din aceste suflete, urmează exact preceptele morale, reținându-se de a practica răsbunarea fată de aproapele lor. Știu însă, că fără să ne ținem strict legați de litera acestor precepte, pu­tem totuși inventa răsbunări tot atit de nobile, pe cit este de nobil și sufle­tul care le practică. Ca orce lucru omenesc, răzbunarea poate fi și ea nobilă sau josnica. Dar răzbunările mai pot fi și copilăroase. Or, asupra acestui fel de răsbunări, vreau să vorbesc astăzi. Telegramele din Budapesta, ne aduc vestea că în ultima ședință a consiliu­lui comunal s’a hotărât ca­ să se schim­be numele unor anume străzi care nu mai convin spiritului general al opiniei publice. Așa bunioară, strazei schimbat numele în strada Paris i s’a Berlin iar str­ăzei Sârbești în strada Bulgărească. Tată o râsbwnire unică in felul ei, ca­re sunt sigur: ea, nu satisface nici opi­nia publică ungară, nici nu aruncă în desperare Franța, sau Serbia. Este o copilărie de care mai tîrziu vor rîde chiar copii, din Budapesta. Cum însă copilăria este făcută de oa­meni maturi—fiindcă nu ne vine să cre­dem că consiliul comunal din Budapes­ta este format din copii—răsbunarea devine din copilărie, pur caraghioslâc. Iată de ce le arde vecinilor, noștri, a­­cum cînd frontier­e sunt însîngerate de jur împrejur și cînd nu știi ce sur­prize dureroase îți rezervă ziua de mâine. Răzbunarea consiliului comunal din Buda­pesta pecetluește încă odată mai mult mentalitatea aparte a unui întreg popor, Săracul Paris, și săraca Serbie?.. Ce se vor face de acum, înainte, cînd nu-și vor mai vedea numele pe străzile Bu­dapestei?... HOH-Y-NOOR *s ± g Contradicția specială Dai., scriitorul acestor șiruri ar avea din belșug parale și vreme, ar da la lu­mină, cit mai neîntîrziat, un ziar căru­ia i-ar spune „Contradicția specială“, „închipuirea feritilă“, sau „Invenția Banală“. Fiecare număr al acestei gazete ar fi „special“ și ar fi plin de ultimele știri de război. Telegramele ar fi concepute cam în modul următor: Cetinge. 3 August— Flota muntene­­greană înaintează spre Berlin. Panica în Capitala Germaniei este de nedes­­cris. Locuitorii fug spre sud. Monaco, 4 August.— Principatul nos­tru a dat un ultimatum Rusiei. Dacă până poimâine nu i se dă satisfacție, armatele noastre se vor îndrepta spre Petersburg. Știrile, sosite de pe la diferite agen­ții, ar fi publicate pe două coloane în chipul următor. Prima coloană : „Francezii au zdro­bit pe nemți. Aceștia din urmă fug în dezordine. Armatele rusești au intrat triumfătoare în Viena“. In coloana a doua, alături de cea din­ții s’ar ceti : „Germanii au distrus pe francezi. Aceștia din urmă s’au risipit demoralizați. Armatele austriace pășesc victorioase in inima Rusiei“. In numărul prim aș publica următoa­rea declarație cu privire la conflagra­ția­ generală: „De­oarece omul nostru de redacție lipsește de la ziar în momentul cînd dăm manuscrisul la tipar, iar chelnerul Gintă care ne servește este bolnav în pat, suntem­ siliți să amînăm­ pentru numărul viitor importanții!«­ noastre intervie­vuri asupra actualii­lu­i război european“.­­ Cu titlu pe trei coloane și cu corp 16 albine negre aș însera următoarea in­formație, pe care aș iscăli-o Prooroc: „Aflăm din sursă autorizată și comu­nicăm cetitorilor noștri, fără­ a fi dez­mințiți, că Belgia va fi zdrobită—dacă va voi și d. Popescu de la ziarul „Războ­iul Roșu“. Ei, ce ziceți? Pe cînd vom auzi pe stradă: — „Contradicția specială, cu i­portan­tele declarațiuni ale directorului nostru! C. R. ------------------------0X0--------—------------­BETE $1 ȘUGUBETE­­ as ..... ■ [UNK] .­­ »we» *. O NOUA DIFICULTATE In urma deselor schimbări ale hărți­­lor Europei, nici un librar nu mai în­drăznește să editeze vre­un mare at­las, de frică să nu se învechească pâ­­nă'n zece luni. Un american a găsit un procedeu ingenios ca să evite această dificul­tate. A alcătuit un atlaz cu Statele Euro­pei făcute din părți mobile, care se pot aranja ori­cum după indicațiile conferințelor de la Londra, Petersburg, București­­ sau Paris, sau Berlin sau iarăș Londra, după viitoarele împre­jurări. ELASTICITATEA LOGICEI UMANE Pe aceiaș foaie de gazetă citim pă­rerea d-lui Take Ionescu că războiul actual nu are nimic din caracterele unui războiu de rase, și opinia d-lui C. Dissescu că războiul actual e lupta slavismului cu germanismul. Concluzia insă e aceiași: Neutrali­tate. Acest frumos acord s-ar putea numi: acordul patriotic în concluzii cu sacri­ficarea Logicei normale. Cînd toate sunt anormale, nu o să pretindem tocmai Ilogicei să rămână normală. Zssi gS***­—=——­î—­­­­ —— .............————, Otto von Bismark CATE­VA PAGINI DIN VIAȚA FĂURITORULUI GERMANIEI DE AZI. CANCELARULUI DE FIER — In momentele de fața cînd Germa­nia Unește zile cu adevărat grele, cînd armata sa trebue sa lupte pe două fronturi și cînd soarta războiului nu mai poate fi­ scontată dinainte ca la 3S76 sau ca la 1866, un nume mare planează par­a, în atmosfera întregu­lui imperiu. E numele lui Bismark, numele omului căruia Germania îi datorește unitatea și forța sa de azi, numele faimosului „cancelar de fier“ a c cărui figură trăește și astăzi în bronz sau în marmură pe piața orașe­lor germane, de la cel mai mare pînă la cel mai umil și al cărui gest prezi­­dează parcă toată această mișcare de irperi armați care se îndreaptă­ spre frontierele imperiului. C Istoria însă are curiozități pe care numai un îndepărtat viitor le poate explica. Pentru a putea fi ceea ce este astăzi, Germania a trebuit ca la 1866 să se lupte cu Austria și la Sadova să-și statornicească hegemonia asupra celorlalte state germane umilindu-și vecina căre­i împiedica realizarea a­­cestui ideal național. Iar astăzi, ace­iași Germanie, dar nu și aceiași oa­meni, pentru a rămîne și mîine cea ce este astăzi, este nevoită să meargă mină în mină cu o veche dușmană și ceia ce este mai curios, să lupte contra unei țări vecine, cu care n’a avut nici odată, nu numai război, dar nici con­flicte diplomatice. Se spune că pe patul de moarte, îm­păratul Wilhelm I ar fi dat fiului său Frederik sfatul ca să nu strice nici­o­­data prietenia cu Rusia. .Vremea însă care schimbă și pe oameni și relațiile dintre ei, a schimbat și atitudinea Ger­maniei. Iată de ce măi ’nainte­­ de toate, nu­mele lui Bismark, este astăzi de primă actualitate. Nu este vorba de făurito­rul Germaniei de azi dar de cel mai în­verșunat austro­fob. Credem dar interesant pentru ceti­torii noștri de a rezuma aci cîte­va e­­tape principale din viața marelui om de stat german și anume din acelea în care el s’a afirmat cu tărie ca duș­man al monarhiei austro-ungare. După revoluția­­ de la 1848 cînd rege­le Frid­rik­ Wilhelm IV fu nevoit să convoace o Dietă pentru elaborarea u­­nei noi Constituții, Bismark care în­cepe pentru prima oară să se afirme ca om politic, se distinge prin reac­ționarismul său, reacționarism care avea de scop îngenunchiarea curentu­lui democratic și făurirea imperiului de mai tîrziu. In timpul acesta, cînd se țineau ședințele Parlamentului din Frankfurt, între Prusia și Austria in­tervine oarecare neînțelegeri tocmai din pricina scopului urmărit de Bis­­m­ark.­­Austria nu înțelege reconstitui­rea unui imperiu german în dauna sa. Lucrurile merseseră chiar așa de­­ de­parte că Austria își adunase în Boemia o armată de 150.000 de oameni sub­ co­manda prințului de Schwartzenberg pentru a face față oricărei eventuali­tăți. Iată prima dată cînd îi vine lui Bismark ideea de a lovi Austria. Inte­­resindu-se însă de starea armatei pru­­siane și convingîn­du-se că ea nu poate ține piept armatei austriace, Bismark este nevoit să c­edeze pretențiilor Aus­triei. Mai tîrziu răs­cumpere foarte scum­p această umi­lire. " ’ In Dieta federală­ de la Frankfurt, unde Bismark reprezenta regatul Pru­siei, are­­ loc prima sa manifestație vădita de agresiune contra Austriei. Delegatul­­ Austriei din Dietă își aro­gase anume drepturi și fantezii pe ca­re delegații celorlalte state nu și le puteau permite. Printre altele era și dreptul de a fuma în timpul ședinței. Or, Bismark nu putu mult timp suferi această stare de inferioritate și într’o zi cînd contele Thun aprinse o țigară, el făcu la fel­. încurajați de îndrăsnea­­la lui Bismark ceilalți delegați ger­mani începură să fumeze și ei. Iată clar cum o pagină de istorie a­­necdotică deschide o întreagă­­ serie de mari pagini istorice pentru Ger­­ . . .„. .... i­­ama. • •. • ^^ La 1859 cîn­d izbucni războiul între Franța și Italia pentru Italia, Bis­­mark făcu tot posibilul ca Prusia să răm­înă neutră și să lase pe Napoleon III să sdrobească Austria și să-i ră­pească toate provinciile italiene. Austrofobia sa avu ca urmare tri­miterea lui Bismark ca ministru la Petersburg și apoi la Paris, de unde se întoarse la 1863 cînd se puse pe tapet chestia succesiunei ducatelor Schles­­vig și Holstein. De data asta însă ar­mata germană era pregătită și Bis­­mark își putu pune în practică deviza sa că „Forța primează dreptul“. Aus­tria nu se putu opune războiului cu Danemarka de­oarece el era foarte po­pular în Prusia și în toate țările ger­manice. După Danemarka însă, avea să vină rîndul Austriei. De data asta Bismark lucră așa de bine că aruncă în contra Austriei și pe Italieni. Austria trebui să ducă raz­boiul pe două fronturi, și deși la Cus­­agozza Arhiducele Albert batea cu 75 mii de austriaci pe cei 130.000 de ita­lieni comandați de regele Victor E­­manuel, armata prusiană pregătită de Maltke pătrunse în Boemia și la 3 iu­lie 1866, sdr­obi armatele austriace și saxone în bătălia de la Sadova. Acestei lupte îi urmă pacea dela Praga — dată mare pentru Prusia de­oarece, ea îi înlesnea înfăptuirea con­federației germane și mai deslipea din corpul Austriei și Veneția pe care o da­ Italiei. După Austria se știe apoi ca a ve­nit rîndul Franței, dar războiul de la 1870 nu intră în cadrul articolului nostru.­­ • m Cea­ ce fim voit să reîn prospâtam în memoria cetitorilor noștri au­ fost cîte­va pagini din trecutul Germaniei și ,încă dintrun trecut apropiat, din care să se vadă cum, sufletul ei ,, a­­tunci adică Bismark, găsea că, mări­rea Germaniei nu se poate face decit în detrimentul Austriei și cum astăzi, după aprope o jumătate de secol, eve­nimentele s’au schimbat într’atît încît, singura aliată sinceră a Germaniei a rămas numai Austria, înființa și u­­m­ilita ei de eli. Și totuși astăzi ca și la­­ 1866 și ca la 1870, acelaș spirit planează par­că pe întregul cuprins al Germaniei. Ger­mania de azi continuă opera lui Bis­­mark și deviza „Forța primează drep­tul“ pare a fi prezidat și de data astă în clipa declarărei războiului* AU­STROP­ORIA .OTTO VON BISMARCK ORORILE RĂZBOIULUI AERIAN CATASTROFA UNUI ücP FILlN MARȚI 5 AUGUST 1914 -0X0- Cheltuelile militare ale Statelor în conflict MILIARDELE CE SE VOR SPUL­BERA IN CURÂND fi­e știe că Napoleon cel Mare, întrebat de către cineva ce lucruri sunt mai nece­sare pentru a asigura victoria în război, a răspuns:­u­ — „Sunt îrtei lucruri: IBani, bani, și iarăși bani“.­­ Napoleon era sigur de suflete și­­ de brațe și de aceia putea vorbi­­ așa. In ori­ce caz banii condiționează supe­rioritatea militară în războiul modern. Din acest punct de vedere iată, după a­­nuarul german Nauticus, care sunt chel­­tuelile militare ale principalelor State actualmente în războiu, în­­ decursul a­­nului 1913. Precum se vede Rusia are cel mai în­cărcat buget militar; după ea vine An­glia. Apoi Germania și Franța.­­­­Din cauza populației mai puțin nu­meroase, locuitorul englez e cel mai apă­sat de cheltuelile militare, care se ridică la 41,31 lei pentru fiecare; în urmă vine locuitorul francez cu 37,08 lei cheltueli militare și apoi cel german cu 27,32. Ru­sia nu apasă decit cu 13,98 lei pe fiece locuitor și Austria cu 15. Dacă grupăm sumele cheltuite în bu­­­­getele militare pentru toate puterile din­­tr-o partidă la un loc, avem enorma su­mă de 5.562 milioane pentru Rusia-An­­glia Franța și 2.645 pentru Germania — Austro-Ungari­a. Ciocnirea miliardelor nu e mai puțin impunătoare în actualul conflict de­cît ciocnirea uriașelor mase omenești. I. R. Chelfueli în milioane ere iei. Germania; 1260 584 1844 Austro-Ungarie 606 194 800 Franța ------- ‘957 515 1472 Rusia 1567 622 2190 Anglia 719 1180 1899 I

Next