Românul, august 1914 (Anul 44, nr. 93-122)
1914-08-05 / nr. 96
V A' ANUL» 44-xea JNo. bo <!0llE5TE SI VEI PUTEA k-ANUNCIÜR1 Linia corp 7 pe o coloană In pagina Dl.IV Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV. 1. Inserții și reclame în pagina III linia • • ^ «A se adresa: In România s ța Administrația ziarist TO. La Paris, la d-nii John F. Jones A C-ie, 31 bit IM du Faubourg Montmartre La Berlin & Wien« s la d-nii Rudolf Moșea & C*iț» La Genevé : la d-nii Hausenstein & Vogler ei la toate agențiile de publicitate REDACȚIA și ADMINISTRAȚI« Calea Victoriei No. 86 80 bani 30 bani V» v 2 let ni&l; IJU ß BANI EXEMPLARUL 52 ROMANUL Fundator s C. A. ROSETTI U LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE A țară „--.i*'*4 to an 18 lei . - șease mm - 9 lei In străinătate . to an 36 lei . I. r. șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și II ale fiecărei luni A se adresa: Interintat la Administrația ziarului și la oficiile portale. Irt tartat la «Agente Internationale de rouman» Gorbaty». La 'n«w: la d-nul I. Bettenhauses. Staatsbahuhofün firnllTf * Heinrieh Massein. 1ELEF0H Ho. 22/39 si 43/43 ■■■jwwpa BUCUREȘTI, 4 AUGUST Unanimitatea conștiințelor — O CONSTATARE ASUPRA ATITUDINEI NOASTRE DE PANA ACUM — Cetăteanul-soldat e desigur una dintre cele mai frumoase creațiuni ale democrațiilor moderne. Fiecare are în Statul actual dreptul de a participa la suveranitatea națională — în măsuri diferite încă, din nenorocire — ei datoria de a fi apărătorul pămîntului și demnității naționale. De pe ogoare, din fabrici, din biurouri, din colibe și din palate răsar apărătorii țării, cu voința, de a se jertfi și de a învinge și fiecare e cu atît mai puternic în voința sa cu cît la vigoarea brațului armat adaugă mai mult îndemnul sufletului conștient de dreptatea și valoarea cauzei mari pentru care i se cere jertfa supremă. Dacă libertatea, de care ne conducem îndeobște, se pare contrazisă de amănuntele militarismului modern, această contradicție dispare cu desăvîrșire cînd e vorba de marile mișcări ale natiunei înarmate. Dacă aceste mișcări nu sunt comandate din îndemnul liber al maselor populare — și e bine ca acest pronunciamente iacobin nu se produce astăzi nicăirea — ele trebuesc să fie acceptate totuși de masele cetățenilor-solidați, în ale căror suflete să găsească răsunet puternic comandele venite de eus. Acestea trebuie să fie oarecum sinteza luminoasă a tendințelor, mai mult sau mai puțin clare, ce frummta oricare suflet în deosebi, căci astfel națiunea întreagă alcătuește o singură voință, nespivăit îndreptată înspre un singur țel. Unanimitatea conștiințelor îi dă tăria de care orice talaz dușmănos se sfarmă. Ea impune tuturora respect pentru frumusețea sa morală și dă tuturora dovada că o națiune care poate amuți în anumite clipe orice glas de discordie internă, are conștiință unei meniri de îndeplinit și se îndreaptă spre ea cu puterea fatalităților istorice. Suntem mulțumiți și mîndri că în aceste zile grele găsim o admirabilă unitate de conștiințe în toate păturile, în toate elementele poporului nostru. In pace ca și în război ne călăuzește acum un singur gînd: conservarea intactă a patrimoniului nostru politic și teritorial. Dacă au fost cîteva glasuri răzlețe, ele tac în fața manifestației limpezi a voinței poporului întreg și lasă intactă unanimitatea conștiințelor, cristalizată în formula neutralității la care ne-am oprit. Din zi în zi sporesc adeziunile exprese ale oamenilor politici sau ale simplilor cetățeni la această înțeleaptă formulă și din zi în zi ea se clarifică în păturile largi ale celor chemați sub drapele și ale celor rămași în urma lor ca singura în stare să servească în aceste momente ființarea și propășirea noastră în orientul sudic european. Arareori în împrejurări atît de grele s’a închiegat o atît de desăvîrșită unitate sufletească. Nu ne lipsește nici educația nici avîntul național, dar dela entuziasmul generației romantice am ajuns la maturitatea politică a realizărilor posibile, al căror temei neapărat trebue să fie conservarea a ceia ce avem. Am făcut dovada avîntului și puterii noastre; acum facem dovada prudenței noastre conștiente și grave, care nu poate fi nici ademenită nici intimidată. Jr vremuri grele, cînd pretutindeni se deslănțuie furtuna distrugătoare a războiului, între Carpați și Dunăre se află un popor întreg care, într’o desăvîrșită unitate de conștiințe, dorește pacea pentru alții și o păstrează pentru sine, fiind gata, cu aceiaș hotărîre să-și apere pămîntul și demnitatea, dacă cineva bat amenința în viitor. Opera păcei și răsboiul DUPA LIÈGE, MULHOUSE-UL DOUA MARI ORAȘE INDUSTRIALE SUFERĂ in urma RĂZBOIULUI — Prinți o uita coincidența, daca nu prin intervenția linei ironice provi pdențe, în actualul război care va adăupta la marile fluvii europene, încă finul numai de singe proaspăt omenesc, nouă mari orașe cari au trăit din industrie și pentru industrie Liège-ul și. Mulhouse-ul cunosc ravagiile încăerăriei armate. Oricine ar fi fost sau vor fi învingători, Belgienii sau Germanii, de-o parte. Francezii ori iarăși j Germanii, de altă parte, e cert că ambele orașe vor pierde strălucirea lor economică, sau o vor recăpăta-o cu multă greutate și după foarte mulți ani. Liége-ul e cunoscut ca mare oraș, industrial și comercial al laborioasei Belgie. Mai puțin cunoscut c Mulhouse-ul. Cîteva date asupra lui nu le credem inutile: * Mulhouse-ul este fosta capitală a departamentului Haut-Rhin pe zel și pe canalul Rhonului la Rhin. Este un oraș manufacturier de primul ordin renumit pentru țesăturile lui, pentru fabricele de tapete, pentru stofele de nnselsnă pictate, pentru vastele sale construcții de mașini. Aci se găsesc de asemeni numeroase școale, cu europeană faimă, de profesiuni, și felurite instituții urbere. Orașul este împărțit în două cartiere: vechiul oraș, cu strade strimte ?• întortochiate; noul cartier unde se r^dică mari și frumoase edificii. Singura construcție veche care prezintă un interes artistic este Primăria,,care datează din secolul al 16-lea. Celelalte edificii importante sunt Biserica romano-catolică, Templul protestant, Sinagoga, Bursa, etc. Interesant in Mulhouse sunt cetățile urbere înființate de societatea moulhousiană care urmărește de a produce lucrătorior, în schimbul unei mici redevențe anuale egale cu chiria ce o plătesc, case pe cari devin proprietari. Mulhouse este centrul principal al unei întregi regiuni manufacturiere, din care se remarcă mai ales orașele Guebw dler, Thann și Altkirch despre care se vorbește atîta în momentele actuale. In special ultimul oraș este foarte industrial și e așezat într’o pozițiune pitorească. Lingă Altkirch se află celebra fortăreață Huningue. Ca istorie, știm că Mulhouse a aparținut mai întîi episcopilor din Strassburg. Rudolf de Habsburg le luă acest drept și transformă în 1273 Mulhouse în oraș imperial. In secolul al 15-lea Mulhouse se alia cu cantoanele elvețiene, și arhiducele Sigismund fu silit prin pacea de la Waldshut(1468) de a-i recunoaște independența. In 1798, micul oraș liber ceru să fie încorporat Franței.Hermanii l’au ocupat în 1870, și stăpînirea asupra Mulhouse-ului le fu recunoscută prin tratatul de la Frankfurt din 1871. Acesta e orașul despre care se spune că ar fi intrat din nou sub stăpînirea franțuzească. In orice caz pacea îi era mai prielnică decît victoria în război! SEMPER ■--------------------0XC--------------------- NEGRU PE ALB Răsturnarea In clasele primare, cind ni se da primele noțiuni de ordine morală, ni se spunea, că răsbunarea constitue un act josnic, nedemn pentru un suflet nobil. Nu știu câte anume suflete nobile se vor găsi în omenire, și nu știu cam câte din aceste suflete, urmează exact preceptele morale, reținându-se de a practica răsbunarea fată de aproapele lor. Știu însă, că fără să ne ținem strict legați de litera acestor precepte, putem totuși inventa răsbunări tot atit de nobile, pe cit este de nobil și sufletul care le practică. Ca orce lucru omenesc, răzbunarea poate fi și ea nobilă sau josnica. Dar răzbunările mai pot fi și copilăroase. Or, asupra acestui fel de răsbunări, vreau să vorbesc astăzi. Telegramele din Budapesta, ne aduc vestea că în ultima ședință a consiliului comunal s’a hotărât ca să se schimbe numele unor anume străzi care nu mai convin spiritului general al opiniei publice. Așa bunioară, strazei schimbat numele în strada Paris i s’a Berlin iar străzei Sârbești în strada Bulgărească. Tată o râsbwnire unică in felul ei, care sunt sigur: ea, nu satisface nici opinia publică ungară, nici nu aruncă în desperare Franța, sau Serbia. Este o copilărie de care mai tîrziu vor rîde chiar copii, din Budapesta. Cum însă copilăria este făcută de oameni maturi—fiindcă nu ne vine să credem că consiliul comunal din Budapesta este format din copii—răsbunarea devine din copilărie, pur caraghioslâc. Iată de ce le arde vecinilor, noștri, acum cînd frontiere sunt însîngerate de jur împrejur și cînd nu știi ce surprize dureroase îți rezervă ziua de mâine. Răzbunarea consiliului comunal din Budapesta pecetluește încă odată mai mult mentalitatea aparte a unui întreg popor, Săracul Paris, și săraca Serbie?.. Ce se vor face de acum, înainte, cînd nu-și vor mai vedea numele pe străzile Budapestei?... HOH-Y-NOOR *s ± g Contradicția specială Dai., scriitorul acestor șiruri ar avea din belșug parale și vreme, ar da la lumină, cit mai neîntîrziat, un ziar căruia i-ar spune „Contradicția specială“, „închipuirea feritilă“, sau „Invenția Banală“. Fiecare număr al acestei gazete ar fi „special“ și ar fi plin de ultimele știri de război. Telegramele ar fi concepute cam în modul următor: Cetinge. 3 August— Flota muntenegreană înaintează spre Berlin. Panica în Capitala Germaniei este de nedescris. Locuitorii fug spre sud. Monaco, 4 August.— Principatul nostru a dat un ultimatum Rusiei. Dacă până poimâine nu i se dă satisfacție, armatele noastre se vor îndrepta spre Petersburg. Știrile, sosite de pe la diferite agenții, ar fi publicate pe două coloane în chipul următor. Prima coloană : „Francezii au zdrobit pe nemți. Aceștia din urmă fug în dezordine. Armatele rusești au intrat triumfătoare în Viena“. In coloana a doua, alături de cea dinții s’ar ceti : „Germanii au distrus pe francezi. Aceștia din urmă s’au risipit demoralizați. Armatele austriace pășesc victorioase in inima Rusiei“. In numărul prim aș publica următoarea declarație cu privire la conflagrația generală: „Deoarece omul nostru de redacție lipsește de la ziar în momentul cînd dăm manuscrisul la tipar, iar chelnerul Gintă care ne servește este bolnav în pat, suntem siliți să amînăm pentru numărul viitor importanții!« noastre intervievuri asupra actualiilui război european“. Cu titlu pe trei coloane și cu corp 16 albine negre aș însera următoarea informație, pe care aș iscăli-o Prooroc: „Aflăm din sursă autorizată și comunicăm cetitorilor noștri, fără a fi dezmințiți, că Belgia va fi zdrobită—dacă va voi și d. Popescu de la ziarul „Războiul Roșu“. Ei, ce ziceți? Pe cînd vom auzi pe stradă: — „Contradicția specială, cu iportantele declarațiuni ale directorului nostru! C. R. ------------------------0X0--------—------------BETE $1 ȘUGUBETE as ..... ■ [UNK] . »we» *. O NOUA DIFICULTATE In urma deselor schimbări ale hărților Europei, nici un librar nu mai îndrăznește să editeze vreun mare atlas, de frică să nu se învechească până'n zece luni. Un american a găsit un procedeu ingenios ca să evite această dificultate. A alcătuit un atlaz cu Statele Europei făcute din părți mobile, care se pot aranja oricum după indicațiile conferințelor de la Londra, Petersburg, București sau Paris, sau Berlin sau iarăș Londra, după viitoarele împrejurări. ELASTICITATEA LOGICEI UMANE Pe aceiaș foaie de gazetă citim părerea d-lui Take Ionescu că războiul actual nu are nimic din caracterele unui războiu de rase, și opinia d-lui C. Dissescu că războiul actual e lupta slavismului cu germanismul. Concluzia insă e aceiași: Neutralitate. Acest frumos acord s-ar putea numi: acordul patriotic în concluzii cu sacrificarea Logicei normale. Cînd toate sunt anormale, nu o să pretindem tocmai Ilogicei să rămână normală. Zssi gS***—=——î— —— .............————, Otto von Bismark CATEVA PAGINI DIN VIAȚA FĂURITORULUI GERMANIEI DE AZI. CANCELARULUI DE FIER — In momentele de fața cînd Germania Unește zile cu adevărat grele, cînd armata sa trebue sa lupte pe două fronturi și cînd soarta războiului nu mai poate fi scontată dinainte ca la 3S76 sau ca la 1866, un nume mare planează para, în atmosfera întregului imperiu. E numele lui Bismark, numele omului căruia Germania îi datorește unitatea și forța sa de azi, numele faimosului „cancelar de fier“ a c cărui figură trăește și astăzi în bronz sau în marmură pe piața orașelor germane, de la cel mai mare pînă la cel mai umil și al cărui gest prezidează parcă toată această mișcare de irperi armați care se îndreaptă spre frontierele imperiului. C Istoria însă are curiozități pe care numai un îndepărtat viitor le poate explica. Pentru a putea fi ceea ce este astăzi, Germania a trebuit ca la 1866 să se lupte cu Austria și la Sadova să-și statornicească hegemonia asupra celorlalte state germane umilindu-și vecina cărei împiedica realizarea acestui ideal național. Iar astăzi, aceiași Germanie, dar nu și aceiași oameni, pentru a rămîne și mîine cea ce este astăzi, este nevoită să meargă mină în mină cu o veche dușmană și ceia ce este mai curios, să lupte contra unei țări vecine, cu care n’a avut nici odată, nu numai război, dar nici conflicte diplomatice. Se spune că pe patul de moarte, împăratul Wilhelm I ar fi dat fiului său Frederik sfatul ca să nu strice niciodata prietenia cu Rusia. .Vremea însă care schimbă și pe oameni și relațiile dintre ei, a schimbat și atitudinea Germaniei. Iată de ce măi ’nainte de toate, numele lui Bismark, este astăzi de primă actualitate. Nu este vorba de făuritorul Germaniei de azi dar de cel mai înverșunat austrofob. Credem dar interesant pentru cetitorii noștri de a rezuma aci cîteva etape principale din viața marelui om de stat german și anume din acelea în care el s’a afirmat cu tărie ca dușman al monarhiei austro-ungare. După revoluția de la 1848 cînd regele Fridrik Wilhelm IV fu nevoit să convoace o Dietă pentru elaborarea unei noi Constituții, Bismark care începe pentru prima oară să se afirme ca om politic, se distinge prin reacționarismul său, reacționarism care avea de scop îngenunchiarea curentului democratic și făurirea imperiului de mai tîrziu. In timpul acesta, cînd se țineau ședințele Parlamentului din Frankfurt, între Prusia și Austria intervine oarecare neînțelegeri tocmai din pricina scopului urmărit de Bismark.Austria nu înțelege reconstituirea unui imperiu german în dauna sa. Lucrurile merseseră chiar așa de departe că Austria își adunase în Boemia o armată de 150.000 de oameni sub comanda prințului de Schwartzenberg pentru a face față oricărei eventualități. Iată prima dată cînd îi vine lui Bismark ideea de a lovi Austria. Interesindu-se însă de starea armatei prusiane și convingîndu-se că ea nu poate ține piept armatei austriace, Bismark este nevoit să cedeze pretențiilor Austriei. Mai tîrziu răscumpere foarte scump această umilire. " ’ In Dieta federală de la Frankfurt, unde Bismark reprezenta regatul Prusiei, are loc prima sa manifestație vădita de agresiune contra Austriei. Delegatul Austriei din Dietă își arogase anume drepturi și fantezii pe care delegații celorlalte state nu și le puteau permite. Printre altele era și dreptul de a fuma în timpul ședinței. Or, Bismark nu putu mult timp suferi această stare de inferioritate și într’o zi cînd contele Thun aprinse o țigară, el făcu la fel. încurajați de îndrăsneala lui Bismark ceilalți delegați germani începură să fumeze și ei. Iată clar cum o pagină de istorie anecdotică deschide o întreagă serie de mari pagini istorice pentru Ger . . .„. .... iama. • •. • ^^ La 1859 cînd izbucni războiul între Franța și Italia pentru Italia, Bismark făcu tot posibilul ca Prusia să rămînă neutră și să lase pe Napoleon III să sdrobească Austria și să-i răpească toate provinciile italiene. Austrofobia sa avu ca urmare trimiterea lui Bismark ca ministru la Petersburg și apoi la Paris, de unde se întoarse la 1863 cînd se puse pe tapet chestia succesiunei ducatelor Schlesvig și Holstein. De data asta însă armata germană era pregătită și Bismark își putu pune în practică deviza sa că „Forța primează dreptul“. Austria nu se putu opune războiului cu Danemarka deoarece el era foarte popular în Prusia și în toate țările germanice. După Danemarka însă, avea să vină rîndul Austriei. De data asta Bismark lucră așa de bine că aruncă în contra Austriei și pe Italieni. Austria trebui să ducă razboiul pe două fronturi, și deși la Cusagozza Arhiducele Albert batea cu 75 mii de austriaci pe cei 130.000 de italieni comandați de regele Victor Emanuel, armata prusiană pregătită de Maltke pătrunse în Boemia și la 3 iulie 1866, sdrobi armatele austriace și saxone în bătălia de la Sadova. Acestei lupte îi urmă pacea dela Praga — dată mare pentru Prusia deoarece, ea îi înlesnea înfăptuirea confederației germane și mai deslipea din corpul Austriei și Veneția pe care o da Italiei. După Austria se știe apoi ca a venit rîndul Franței, dar războiul de la 1870 nu intră în cadrul articolului nostru. • m Cea ce fim voit să reîn prospâtam în memoria cetitorilor noștri au fost cîteva pagini din trecutul Germaniei și ,încă dintrun trecut apropiat, din care să se vadă cum, sufletul ei ,, atunci adică Bismark, găsea că, mărirea Germaniei nu se poate face decit în detrimentul Austriei și cum astăzi, după aprope o jumătate de secol, evenimentele s’au schimbat într’atît încît, singura aliată sinceră a Germaniei a rămas numai Austria, înființa și umilita ei de eli. Și totuși astăzi ca și la 1866 și ca la 1870, acelaș spirit planează parcă pe întregul cuprins al Germaniei. Germania de azi continuă opera lui Bismark și deviza „Forța primează dreptul“ pare a fi prezidat și de data astă în clipa declarărei războiului* AUSTROPORIA .OTTO VON BISMARCK ORORILE RĂZBOIULUI AERIAN CATASTROFA UNUI ücP FILlN MARȚI 5 AUGUST 1914 -0X0- Cheltuelile militare ale Statelor în conflict MILIARDELE CE SE VOR SPULBERA IN CURÂND fie știe că Napoleon cel Mare, întrebat de către cineva ce lucruri sunt mai necesare pentru a asigura victoria în război, a răspuns:u — „Sunt îrtei lucruri: IBani, bani, și iarăși bani“. Napoleon era sigur de suflete și de brațe și de aceia putea vorbi așa. In orice caz banii condiționează superioritatea militară în războiul modern. Din acest punct de vedere iată, după anuarul german Nauticus, care sunt cheltuelile militare ale principalelor State actualmente în războiu, în decursul anului 1913. Precum se vede Rusia are cel mai încărcat buget militar; după ea vine Anglia. Apoi Germania și Franța.Din cauza populației mai puțin numeroase, locuitorul englez e cel mai apăsat de cheltuelile militare, care se ridică la 41,31 lei pentru fiecare; în urmă vine locuitorul francez cu 37,08 lei cheltueli militare și apoi cel german cu 27,32. Rusia nu apasă decit cu 13,98 lei pe fiece locuitor și Austria cu 15. Dacă grupăm sumele cheltuite în bugetele militare pentru toate puterile dintr-o partidă la un loc, avem enorma sumă de 5.562 milioane pentru Rusia-Anglia Franța și 2.645 pentru Germania — Austro-Ungaria. Ciocnirea miliardelor nu e mai puțin impunătoare în actualul conflict decît ciocnirea uriașelor mase omenești. I. R. Chelfueli în milioane ere iei. Germania; 1260 584 1844 Austro-Ungarie 606 194 800 Franța ------- ‘957 515 1472 Rusia 1567 622 2190 Anglia 719 1180 1899 I